TERAPIA PRIN ACCEPTARE ȘI

ANGAJAMENT A
COMORBIDITĂȚIILOR DIN
SFERA PERSONALITĂȚII

Psih. Dr. Cosmin Popa,

PSIHOTERAPIILE
COGNITIV-
COMPORTAMENTALE

ŞEF DE LUCRĂRI, DR. COSMIN

POPA
Obiectivele cursului
 Înţelegerea şi aprofundarea aspectelor
importante care ţin de terapia cognitiv-
comportamentală.
 Înţelegerea relaţiei dintre gând-emoţie-
comportament.
 Învăţarea unor tehnici terapeutice de bază,
care pot fi aplicate cu pacienţii anxioşi în
cadrul cabinetul stomatologic.
 Raportarea la stadiul cunoaşterii actuale în
domeniul psihoterapiei cognitiv-
comportamentale.
Motto
Oamenii nu sunt afectaţi de ceea ce li se întâmplă, ci de cum înţeleg şi
interpretează ei ceea ce li se întâmplă.
Epictet

Dacă vreun obiect exterior te deranjează, nu el, ci judecata ta asupra lui te

tulbură. Nu depinde decât de tine să ştergi această judecată din sufletul tău.
Marcus Aurelius
 Istoria psihoterapiilor
 Natura umană are o latură confesivă. De când omul a învăţat să comunice verbal
cu semenii săi, în diverse situaţii de suferinţă existenţială, a căutat să şi-o
atenueze prin faptul de a o împărtăşi altuia.
 Dar nu oricărei persoane, ci uneia recunoscută în comunitate cu putere de
înţelegere şi investită de aceasta cu autoritate de a asculta şi de a rezolva
problemele celorlalţi.
 Aşa au fost de-a lungul timpului cunoscuţi şi descrişi de istoria culturii:
tautologii, vracii, oamenii vindecători (medicine man) şi nu în ultimă instanţă
sacerdoţii.
 Ellis (2006) arată faptul că încă din cele mai vechi timpuri, formele spirituale şi
religioase au fost folosite ca metode de autoterapie, datorită faptului că includ
idei, sensuri şi valori. Dacă oamenii au un scop, un ideal sau un ţel bine definit
pe termen lung, se vor simţi mult mai împliniţi şi fericiţi decât în caz contrar.
 Termenul de psihoterapie desemnează o multitudine de intervenţii cu caracter
psihologic care au ca obiectiv ameliorarea problemelor umane şi implicit al
determinării funcţionabilităţii eficiente a persoanei în societate (Smith,
Fredrickson, Nolen-Hoeksema, Loftus, 2005).
 Psihoterapiile – concept,
 definire
Psihoterapia poate fi adăugată pe lista tradiţională a privilegiilor oferite
în epoca noastră de domeniul psihologic, cu scopul alinării/vindecării
unor suferinţe psihice şi emoţionale, având în acelaşi timp şi un rol care
contribuie la dezvoltarea personală a clienţilor.
 Indiferent de orientare, psihoterapiile nu sunt doar contribuţiile unei
persoane sau unui grup de persoane, indiferent de cât ar fi aceasta/acestea
de înzestrate intelectual.
 Psihoterapia apare şi ca urmare a unui context cultural specific, de fapt
chiar acest context cultural determinând bazele acelui tip de terapie
precum şi funcţionalitatea sa (Elkaïm, 2007).
 Numitorul comun al tuturor psihoterapiilor este însă reprezentat de către
empatie.
 Empatia este importantă deoarece atunci când se simt înţeleşi şi
acceptaţi, clienţii se supun intervenției psihoterapeutice (Bohart,
Greenberg, 2011).
 Începuturile psihoterapiei (1)
 Prima orientare psihoterapeutică cunoscută de către cultura
europeană este reprezentată de psihanaliză, al cărei părintele
fondator, Sigmund Freud, a fost de formaţie neurolog cu rezultate
notabile în această specialitate medicală.
 Cu timpul, preocupările sale s-au îndreptat înspre studiul
psihismului pacienţilor săi, Freud observând din practica sa clinică
faptul că în spatele simptomelor nevrotice se află conţinuturi
inconştiente, susţinând astfel că inconştientul poate deveni în
anumite circumstanţe patogen.
 La începuturile psihanalizei, Freud era preocupat de remisiunea
simptomelor, acesta încercând tratarea nevrozelor şi a conflictelor
interioare prin intermediul hipnozei.
 Ulterior tehnica psihanalizei se dezvoltă, obiectivul principal al
acesteia fiind acela de conştientizare a traumelor din copilărie, iar
prin rezolvarea conştientă a acestora se instalează procesul de
vindecare.
 Începuturile psihoterapiei (2)
 Marea contribuţie a lui Freud este legată de observaţiile sale clinice conform
cărora, în unele tulburări psihice nu există afectare neurologică, iar simptomele
sunt strict de natură psihologică. Teoria sa se bazează pe pacienţii care suferă
isterie, la care observă aşa-numitele paralizii de tip mănuşă, în care pacientul îşi
poate mişca întregul braţ, cu excepţia palmei.
 Din punct de vedere anatomic, acest lucru este imposibil, deoarece există trei
nervi separaţi, iar afectarea acestora ar însemna afectarea întregului braţ şi nu
doar al palmei.
 Freud începe să înţeleagă că, în spatele acestor simptome, se ascund traume sau
micro-traume psihologice, care provin din copilărie şi care iau forma unor
simptome fizice şi psihologice (Demorest, 2005).
 Visul poate reprezenta la Freud o formă ,,deghizată” de satisfacere a unei
dorinţe care apare sub o formă inconştientă.
 Travaliul acestor procese descrise mai sus reprezintă baza psihanalizei, iar în
acest mod, cel analizat poate efectua interiorizări abisale, care-i vor permite să
meargă mai departe în el însuşi (Zolia, 1996).
Începuturile psihoterapiei
(3)
 În acest fel, Freud elaborează propria metodă terapeutică pe
care o denumeşte psihanaliză, aceasta constând în a asculta
pacientul, iar acesta trebuia să spună ,,tot ceea ce-i trece prin
minte”.
 Prin folosirea asociaţiilor libere şi a interpretării viselor,
psihanalistul încerca să ajungă la conţinutul inconştient al
minţii pacientului, pornind de la premisa că acolo se ascund
dorinţele şi pulsiunile subconştiente/inconştiente care, aflate în
contradicţie cu conştiinţa, provoca nevroza.
 În cadrul psihanalizei, conflictul ocupă locul central. Este
cunoscută teoria conform căreia un conflict nevrotic este
rezolvat atunci când psihanalistul reuşeşte să identifice
rezistenţele psihice ale pacientului.
 Psihanaliştii consideră că odată ce acest conflict intra-psihic a
fost rezolvat, pacientul poate fi considerat vindecat (Freud S. ,
2010)
Terapia cognitiv-
comportamentală  Albert Ellis şi Aaron T. Beck
au dezvoltat începând cu
anii ’50, un nou concept
terapeutic pe care l-au
denumit terapie cognitiv-
comportamentală (CTB).
 CBT-ul apare şi ca o reacţie
la psihanaliza care nu are o
bază ştiinţifică.
 Încă de la început CBT-ul a
urmărit să se fundamenteze
pe conceptul de evindence
based.
 Bazele filosofice ale psihoterapiei
cognitiv-comportamentale
 Încă din antichitate de filosofi precum Epictet, Gautama
Buddha, Seneca şi Marcus Aurelius, iar în epoca contemporană
de către Bernard Russell, Martin Heidegger, Jean Paul Sartre,
precum şi mulţi alţi, au susţinut că modul în care interpretăm
evenimentele de viaţă determină modul în care ne simţim şi nu
evenimentul în sine.
 Chrysippus, reprezintă unul dintre cei mai influenţi gânditori
stoici, el arătând faptul că există un conflict între emoţie şi
dorinţă, acesta putând fi mediat de către raţiune.
 Epictet influenţat de către Socrate, susţine faptul că oamenii pot
depăşii anumite problem de viaţă sau psihologice şi că stă în
puterea lor să facă acest lucru, totul ţinând de alegerea mentală
prin care o persoană se raportează la acel eveniment/problemă
psihologică (Still, 2010; David, 2006)
Influenţa filosofiei stoice asupra CBT-
ului
 Există o părere unanimă în ceea ce priveşte determinanţi biologici şi
psiho-sociali ai dezvoltării personalităţii umane, dar cu toate acestea,
chiar în prezenţa unor factori genetici dezadaptativi, oamenii reuşesc în
mare parte să-şi schimbe propriile gânduri, emoţii şi comportamente, prin
intermediul educaţiei, vocaţiei şi conduitelor recreative (Ellis, 2002).
 Plecând de la conceptele filosofice stoice, cunoscutul psihoterapeut
american Albert Ellis, a observat faptul că oamenii nu sunt deranjaţi de
gândurile lor, ci mai exact de modul rigid şi absolutist prin care
interpretează evenimentele de viaţă, acest lucru fiind mai apoi preluat şi
dezvoltat în terapia cognitiv-comportamentală, atât de către Albert Ellis,
dar şi de către Aaron T. Beck (Dryden, 2009). Printre cei mai influenţi
pionieri ai terapiei cognitiv-comportamentale se numără Aaron T. Beck si
Albert Ellis, aceştia susţinând teoria conform căreia majoritatea
tulburărilor psihice şi psihologice au la bază modele cognitive eronate.
Etapele dezvoltării
psihoterapiei cognitiv-
comportamentale
 Valul I al CBT- Modelul Comportamental

 S Creier Comportament

 Valul al II-lea CBT – Modelul Cognitiv

 S Creier Cogniţie Comportament

 Valul al III-lea CBT – Modelul Acceptare şi Minfulness

 S Creier Cogniţie Învăţare
expirenţială Acţiune
 Etapa I
 Reprezentată de către terapia comportamentală;

Stimul Creier Comportament

Se bazează în special pe întăririle pozitive şi negative. Teoria

de bază este bazată pe teoriile comportamentale ,validate
ştiinţific, legate de faptul că în momentul în care se
schimbă/modifică un anumit tip de
comportament/comportamente, se schimbă/modifică şi setul
mintal legat de acel comportament/comportamente (Wolpe,
1952, Marks 1966, Emmelkamp,1982).
Etapa a –II-a

 Între creier şi comportament apare variabila cogniţie:

S Creier Cogniţie Comportament

 Cogniţia devine astfel o cauză a comportamentelor.

Restructurarea cognitivă devine baza celui de-al treilea
val.
 Cel mai cunoscut model cognitiv este ABC-ul cognitiv
(Ellis, 1962 Beck, 1979).
 Terapii reprezentative:
- Terapia Cognitivă (CT)
- Terapia Raţional Emoţională şi
Comportamentală (REBT)
Etapa a III-a
 Este reprezentat de terapiile bazate pe mindfulness şi terapiile
prin acceptate:
 S Creier Cogniţie Învăţare expirenţială
Acţiune

 Terapia prin acceptare şi angajament(ACT).

 Terapia dialectic comportamentală (DBT).
 Schema therapy (ST).
 De exemplu, prin tehnicile de mindfulness şi de cognitive
defuzion se urmăreşte încurajarea clienţilor în a experimenta
gândurile negative, sau cu caracter anxiogen, într-un context în
care gândurile sunt considerate pur şi simplu doar gânduri, şi nu
adevăruri absolute sau reprezentări indubitabile a realităţii
(Farmer, Chapman, 2008).
Modelul ABC-ul cognitiv

 Modelul ABC cognitiv poate fi descris astfel:

 A-ul (situaţia activatoare), A-ul este legat de întreaga
personalitate a subiectului.
 B-ul (credinţele) sunt gândurile/credinţele persoanei despre A,
adică ce crede subiectul despre acel eveniment/situaţie.
 C-ul (consecinţe) reprezintă ceea ce rezultă în urma
poziţionării subiectului prin B faţă de A, care poate reprezenta
sentimente, afecte, senzaţii fizice şi comportamente.
 Chiar dacă acest model apare separat, în realitate cele trei
componente ale modelului se află într-o interdependenţă (Ellis,
David, & Lynn, 2010, Beck, 1975, Ellis, 2003, David, 2006).
Credinţe centrale: Toţi cei din jur trebuie să mă placă;

A B C

(Eveniment activator) (Gânduri/Credinţe) (Consecinţe)

Un conflict cu iubita/ Nici măcar ea/el nu mă înţelege. Anxietate

iubitul Nu am nicio valoare ca om. Tristeţe

Comportament:
Izolare socială

Modelul ABC-ul
comportamental
 Modelul comportamental, denumit şi modelul
ABC comportamental, are la bază analiza
funcţională a comportamentului. Modelul ABC
comportamental este o aplicare în terapie a
modelului behaviorist (Skinner, 1974), căruia i s-
au adăugat elemente de prelucrare informaţională,
spre exemplu expectanţele.
 Modelul susţine faptul că toate comportamentele
sunt generate în urma unei prelucrări
informaţionale amorsate de stimuli şi menţinute de
consecinţele lor.
 ABC-ul comportamental se interpretează prin: A-
antecedente, B-comportament, C-consecinţe
 A B C
Antecedente Comportament Consecinţe
Atac de panică Solicită ajutor medical Mall-ul este
într-un mall. de urgenţă. un loc periculos.
Evit să mai merg
în mall.
O sa merg doar
însoţit(ă).

Dezvoltarea comportamentelor
de evitare şi asigurare
Menţin anxietatea, nu dezvoltă
comportamente adaptative.
Modelul integrativ CBT

 Din start trebuie insistat pe faptul că etapele CBT nu

se exclud, ci ele se includ, deoarece fiecare val
beneficiază de un suport ştiinţific însemnat.
 După identificarea tulburării în conformitate cu DSM-
5, nosologia psihiatrică trebuie transpusă în
următoarele componente:
 Emoţional subiectivă;
 Cognitivă;
 Comportamentală : □ Operantă (nivelul reactivităţii
fiziologice).
□ Respondentă (ce face acea
persoană).
Intervenţiile comportamentale
 Experimentele comportamentale pot reprezenta atât tehnici de
expunere cât şi de infirmare a unor gânduri negative.
 Terapeutul întocmeşte un plan împreună cu pacientul, acesta
din urmă făcând aprecieri în privinţa consecinţelor care vor
rezulta în urma acelui experiment.
 După realizarea experimentului comportamental, sunt
comparate expectanţele sale de dinainte de experiment, cu ceea
ce s-a întâmplat în fapt.
 Scopul principal este acela de a-l face pe pacient să se expună
la stimuli anxiogeni, realizând astfel o desensibilizare
comportamentală.
 Alte tehnici utile sunt expunerea in-vivo şi in-vitro (Beck,
Freeman, Davis 2011).
 Schema Therapy (1)
 Terapia schemelor reprezintă un sistem psihoterapeutic eclectic, folosit cu
precădere în problemele caracteriale sau în tulburările psihologice
considerate dificil de tratat. În practica clinică aceşti pacienţi au un răspuns
terapeutic bun la intervenţiile focalizate pe schemă, mai cu seamă cei care
suferă de diverse tulburări de personalitate.
 Este demonstrat ştiinţific faptul că 60% dintre pacienţii care urmează terapie
cognitivă standard obţin remisia în cazul episodului depresiv, dar la un an
după terapie, 30% prezintă recăderi.
 Ca urmare, acest tip de psihoterapie a fost dezvoltat ca o terapie integrativă
care înglobează tehnici cognitiv-comportamentale (scheme cognitive,
conceptualizări, credinţe, gânduri automate), relaţia obiectuală, psihanalitice
(din mai multe şcoli), existenţiale (relaţiile interpersonale timpurii) şi din
terapia gestalt (tehnicile imageriei dirijate) cu scopul de a trata problemele
psihologice care nu pot fi tratate prin terapie cognitivă standard (Young,
Klosko, & Weishaar, 2003, Young, Weinberger, & Beck, 2001).
Schema Therapy (2)
 Din punct de vedere al evidenţelor ştiinţifice, există studii
care atestă eficacitatea terapiei schemelor în mai multe
tipuri de tulburări. Giesen, Bloo et al. (2006) într-un
studiu comparativ au demonstrat eficacitatea terapiei
schemelor (ST) în tratarea tulburării de personalitate
borderline comparativ cu terapiile centrate pe transfer
(TFT). Acest lucru s-ar datora:
 1) transparenţei modelului din ST;
 2) atitudinea specifică de reparenting a terapeutului cu
privire la problemele interpersonale ale pacientului ;
 3) utilizarea unor tehnici care sunt uşor de implementat şi
strategii care oferă controlul, structura şi siguranţa,
specifice TCC;
 4) posibilitatea de a-l contacta pe terapeut între sesiuni.
Bibliografie selectivă

 Popa, C. si colab. (2014). Terapia

cognitivă şi medicamentoasă a
personalităţii obsesionale. Tîrgu-Mureş:
Editura University Press.
 David, D. (2012). Tratat de psihoterapii
cognitiv-comportamentale. Iaşi:
Editura Polirom.
 Holdevici, I. (2009). Tratat de
psihoterapie cognitiv-
comportamentală. Bucureşti: Editura
Trei.
 Obiective
• Prezentarea modelului ACT în TP comorbide cu patologii de
spectru DSM-5.

• De a descrie principalele caracteristici ale ACT în cadrul

comorbidităților din sfera personalității.

• Prezentarea modului în care se aplică tehnicile ACT cu pacienții

care suferă de tulburări de personalitate și comorbidități asociate.
• Pacienții cu tulburare de personalitate borderline, prezintă tipuri
de distorsiuni cognitive identice cu cele ale paciențiilor cu psihoză
(Puri, et al., 2018).
• Deficitele în reglarea emoțională sunt asociate în mod
semnificativ cu TP borderline.
• Comorbiditatea dintre TP Borderline și episodul depresiv major
constituie factor de agravare, generând și un răspuns mai scăzut la
tratament (Kim et al., 2018).
• Convingerea pacienților în simptome (halucinații, delir, etc), poate
scădea după intervenția ACT.
• În schimb, frecvența acestor simptome poate să crească
(Wakefield, Roebuck & Boyden, 2018).
• Cu alte cuvinte frecvența simptomatologiei crește, dar corelativ
credințele/convingerea paciențiilor în aceste simptome (delir,
halucinații, etc.) scade (Bach&Hayes, 2002).
• ,,Cum te simți acum?"
• ,,Ce faci în acest moment?"
• ,,Te gândești la altceva decât la ceea ce faci în prezent? "
• Gîndurile respondenților,,s-au
rătăcit” frecvent de la activitățiile
pe care le efectuau.
• ,,Mintea rătăcitoare” a apărut la
46,9% dintre respondenți. La o
evaluare a emoțiilor negative, toți
acești respondenți prezentau un
nivel ridicat de emoții negative.
• Mintea umană este rătăcitoare și
o minte rătăcitoare este o minte
nefericită.
• (Killingsworth, M.A. & Gilbert,
D.T. (2010). A wondering mind
is an unhappy mind, Sciences,
330: 932).
 Acceptance and Commitment Therapy
(ACT)

• Acceptarea - duce la scăderea distresului, nu se activează

cercul vicios.
• Flexibilitatea psihologică - difuzarea cognitivă, sinele ca și
context etc.
• Mindfulness.
• Consolidarea rezultatelor.
• Acțiuni bazate pe obiectivele și valorile pacientului (Hayes,
Spencer, 2013).
 Mindfulness

,, Mintea poate fi înțeleasă ca o colecție de procese conexe

care funcționează pentru a submina dominația rețelelor verbale
...

Aceste procese includ acceptarea, difuziunea cognitivă,

contactul cu momentul prezent și sentimentul transcendent al
sinelui ".
- Fletcher & Hayes (2005, p. 315)
ACT / RP Modelul
Focusare rigidă
psihopatologiei înspre trecut și
viitor

Evitare Valori
expirențială neclare

Rigiditate
psihologică

Rigididate Inacțiune și
cognitivă persistența
în evitări

Conceptualizare
Used with acceptation, a Self-ului (Ego)
© Steven C. Hayes, Ph.D.
 Întrebări specifice ACT
Contact with the (6) În acest moment,
(2) Sunteți dispus (ă) să vă Present Moment în această situație?
confruntați cu situațiile
adversive, pe deplin fără a
evita/defensă?

Acceptance Values

(5)Valorile alese sunt

clare?
Dacă răspunsul
este DA ați Flexibilității
Psihologice
determinat (4) Faceți ceea ce vă
apariția...... duce către scopul
ales/propus?
Defusion Committed
(3) Vă focusați mai Action
mult pe realitate,
decît pe gînduri? (1) Faceți o distincție clară între dvs.
Self as ca persoană și lucrurile
Context adversive/stările cu care vă
Used with acceptation, confruntați? Încercați să schimbați
© Steven C. Hayes, Ph.D. ceva?
 Flexibilitatea psihologică
• Flexibilitatea psihologică este trăirea conștientă a
momentului în contact cu propriile emoții și senzații.

• Acceptarea faptului că sunteți o ființă umană cu o

istorie de viață și cu o acțiune persistentă în direcția
schimbării comportamentului în raport cu valorile
alese (Hayes, 2016).
Evitarea expirențială ca Proces Central

Experiential
Avoidance
 EA Proces Central
Treatment
Dropout General Well
Depression
Psychosis Being/Functioning
Burnout &
Stress
Anxiety
Work
Performance
Experiential
Chronic Pain
Avoidance Parenting
Behaviors
Eating
Stigma/
Disorders
Borderline Health Care Prejudice
Substance PD Utilization
Abuse Weight Loss/ Chronic Medical
Maintenance Problems
Recent Reviews: Biglan, Hayes & Pistorello, 2008;
Chawla & Ostafin, 2007; Hayes et al., 2006
 Longitudinal
• General mental health &
quality of life
• Depression
Experiential 1 – 12 • Anxiety
• Chronic pain interference
Avoidance Months Later

• Physical functioning
• Tinnitus distress
Controlling for • Maternal adjustment
Baseline Variables
• Work performance &
Burnout

Bond & Bunce, 2003; Bond & Flaxman, 2006; Farach et al., 2008; Greco et al., 2005; Kortte
et al., 2009; Kratz, Davis & Zautra, 2007; Marx & Sloan, 2005; McCracken & Vowles, 2008;
Plumb, Orsillo & Luterek, 2004; Westin, Hayes & Andersson, 2008
 Relația terapeutică
• Trebuie să să fii politicos și amabil cu fiecare pacient.

• Este important ca toți pacienții să se simtă în siguranță, în

timpul terapiei.

• Ar trebui să tratezi fiecare pacient așa cum ai vrea să fi și tu

tratat.

• Uneori pacienții sunt dificili..... De aceea sunt pacienți (Beck

& Beck, prezentare publică 2018).
Intervenția centrală pentru PD comorbide
cu alte tulburări din spectru DSM-5

• Istoria și barierele externe (situații, relații, evenimente) și impactul

acestora.
• Identificați inflexibilitatea cognitivă (trecut / viitor / reguli / motive
/ judecăți).
• Identificați evitarea (emoții, amintiri, imagini, gânduri, senzații).
• Identificați o acțiune inoperabilă (ceea ce face clientul care nu îl
ajută sau îi face mai rău)
• Identificați valorile și obiectivele (domenii de viață importante,
valori, activități valoroase, valori-obiective congruente) (Hayes, et
al., 2016).
Intervențiile de factură expirențială
• Au fost folosite pentru prima oară în CBT de Aaron Beck și
Albert Ellis:
- ,,Construirea unui suport” sub tristețe (,,Building a Floor”
under Sadness).
- Limitarea exprimării excesive a disforiei (Limiting Excessive
Expression of Dysphoria).
- Utilizarea umorului.
- Modificarea absolutizării gândirii ( All-or-Nothing).
- Rolul acțiunii în modificarea credințelor centrale (The role of
action) (Beck, Rush, Shaw, Emery, 1979).
 Tehnici importante

• Rescriind autobiografia
• Metafora autobuzului
• Metafora Tablei de Sah
O Scrisoare Către Trecut, de la cea
de-a 75-a zi de naștere
Observatorul ,,Tu”
Eu sunt mai mult decât......
Valorile de viață
• Relațiile familiale
• Relațiile de prietenie
• Muncă
• Activități plăcute la
domiciliu
• Finanțe
• Justiție socială
• Spiritualitate
• Interese
• Sănătate fizică
• Sănătate mentală
Trecerea la ACT
Vă mulțumesc!
 References
• Beck, J. (2011). Cognitive-Behavior Therapy. Basic and Beyond, second
edition, New York : Guilford Press.
• Hayes, S.C. (2005). Get Out of Your Mind and Into Your Life: The New
Acceptance and Commitment Therapy. New Harbinger Publications, Inc.:
Oakland, CA.
• Hayes, S., Strosahl, K.D., Wilson, K.G., (2016) Acceptance and
Commitment Therapy, Second Edition: The Process and Practice of Mindful
Change, New York: Guilford Press.
• Killingsworth, M.A. & Gilbert, D.T. (2010). A Wandering Mind Is an
Unhappy Mind, Sciences, 330:932.
Comunicarea non-verbală în
plan social. Semnalele
limbajului corpului

Şef de Lucrări Dr. Cosmin Popa

Psiholog clinician şi Psihoterapeut
Meanings of this course

 How to adapt your speech according to your patients.

 How to relate and how to initiate the medical communication.
 How to manage the communication with the patient, including
aggressive / difficult patients.
• Connection: involving emotional sharing with the patient in a two-
way relationship.
• Clinical curiosity: to gain insight into the patient’s concerns,
feelings and distress, giving patients a sense that they matter.
• Another-orientated perspective: the doctor tries to imagine what
it is like to be the patient and to see the world from the patient’s
perspective.
• Self–other differentiation: this respects the patient as an individual
with dignity.
• Care: acting appropriately on the understanding gained to help the
patient (Jeffrey, 2016).
Macroindicators
Analogy with the animal envairement:

Large Horns Power symbol

Intimidate potential opponents

 Macroindicators

Muscle mass (men) /

Health/fertility symbol
Female forms (women)

Attracting new partners

 Microindicators
 There is a code of communication through micro
expression recognized only by those involved
(see lovers).
 The communication of real feelings is revealed
through micro expressions by a person without
his will (see the offenders in the interrogation).
 Micro-expressions are characterized by the speed
of occurrence, which is much shorter than in
other emotional experiences.
 Always, micro expressions arise as a result of the
person's attempt to distort true feelings (for
example, someone is lying and feeling guilty but
trying to display a safe attitude).
 They are also called micromoments expressions
and include only the face area (Cassidy, 1991).
 Human emotions

 At the base of the emotional reactions lies the

thoughts / cognitions of a person.
 Emotions are therefore responsible for the
emergence of behavioral reactions.
 Microexpresions have a strong emotional basis
as trigger.
 An emotion can be defined as a set of reactions
with psychological, physiological, and
behavioral implications.
 The concept of Emotional Intelligence
designates a set of adaptive responses,
consisting of a good recognition of the emotions
of others, empathy, congruence, and a high
level of sociability.
Definirea emoţiilor
• Daniel Goleman (2008) arată că pentru a avea bune relaţii interumane şi a fi buni
,,decodori” ai emoţiilor umane, trebuie să:

1. Cunoaşterea emoţiilor personale.

2. Gestionarea propriilor emoţiilor.
3. Motivarea de sine.
4. Recunoaşterea emoţiilor în ceilalţi
5. Întreţinerea relaţiilor interumane (Goleman, 2008).
Principalele emoţii umane.
Negativ funcţional vs. negativ disfuncţional
Emoţii negative funcţionale Emoţii negative disfuncţionale

Teamă, nelinişte, îngrijorare. Anxietate.

Supărare, tristeţe. Depresie.

Enervare, iritabilitate uşoară. Furie.

Regret, părere de rău. Vinovăţie.

O uşoară gelozie. Gelozia (se asociază cu furia).

Efectul de Halo (1)
• Cortexul prefrontal este responsabil de
prelucrarea și decodarea informațională a
stimulior din mediu.
• Totuși, există unele ,,scurtături” care ocolesc
cortexul prefrontal și activează direct zona
amigdaliană, hipocampul și a hipotalamusul,
generând diferite emoții (Yehuda, LeDoux, 2007).
• Astfel, pe baza unor algoritmi unele persoane o să
ni se pară ,,simpatice” iar altele ,,antipatice”, încă
de la prima întâlnire.
• Atribuirea eronată a unor calităţi intelectuale,
morale, artistice, etc., doar în baza aspectului fizic
al unei persoane, poartă denumirea de ,,efectul
de halo”, (Thorndike, 1920, Moore, Filippou &
Perrett (2011).
• În mod eronat, sub influenţa acestui efect
oamenii consideră că există o comunicare mult
mai bună și eficientă cu persoanele ,,simpatice” .
 Efectul de Halo (2)
• Thorndike (1920), descrie pentru prima oară un efect în care oamenii sunt mai
îngăduitori şi mai înţelegători cu persoanele care au un aspect fizic plăcut, şi astfel
se pot comite erori în comunicare/evaluare etc.
• Studiile ulterioare (Dion și colab, 1972;. Landy & Sigall, 1974, Efran, 1974, Forgas,
O'Connor & Morris, 1983 ), au demonstrat faptul că femeile care au o înfăţişare
fizică plăcută, sunt considerate de către profesori a fi înzestrate cu calităţi
intelectuale superioare, iar la evaluarea unui eseu obţin note mai bune decât
femeile care nu sunt atât de atractive (uneori în ciuda caracterului îndoielnic al
eseului).
• De asemenea, în cazul persoanelor cu înfăţişare plăcută, sau care prezintă o
atitudine optimistă şi zâmbitoare, pedepsele sunt mai puţin aspre, atunci când
comit o greşeală.
• Pentru evitarea efectului de halo, este nevoie de o evaluare atentă şi nu
superficială, a relaţiei cu pacientul (Forgas, 2011) .
Salutul
• Există trei faze ale salutului:
1) Faza de recunoaștere;
2) Faza de abordare;
3) Faza de întâlnire.
• Strânsul mâinii:
1. Tip menghină;
2. Tip ,,pește mort”;
3. Tip ferm;
4. Tip ,,lipitoare”
5. Tip ,, mână umedă.”
6. Tip reîntărire.
7. Tip dominant.
 The dominant type

Retrieved from: Collett, P. (2007), Cartea gesturilor, Bucureşti: Editura Trei.

Dead fish vs. Adaptive hello vs. Vise
Hello ,, type reinforcement "
 Detectarea comportamentului disimulat

• Nu există un consens în lumea științifică privind detectarea minciunii, legat de

identificarea acesteia printr-un indiciu singular (vezi nasul lui Pinocchio).
• Este necesară analizarea unui întreg grup de indicii.
• Detectarea minciunii constă în identificarea în primă fază a schimbărilor
comportamentale, iar în a doua fază comportamentele trebuie comparate cu
ceea ce există în realitate (Vrij, 2012).
• Pentru acest lucru, aparținătorului/pacientului trebuie să-i adresăm întrebări
țintite, urmărind indicii non-verbali ai minciunii (spre exemplu, în cazul unei
mame care suferă de sindromul Münchhausen).
 INDICII VOCALE INDICII VIZUALE
Ezitări în discurs – ăăă, mm, uh, hmm Privirea directă a interlocutorului – contactul vizual menținut
aproape tot timpul cu partenerul de discuție.

Greșeli de discurs – erori gramaticale, repetiții, începuturi Zâmbetul – zâmbetele asimetrice sau râsul conjunctural (de
ratate, expozeuri, discurs ambilicat. obicei apar doar pe partea dreaptă, cu localizare în partea
Ambivalență – incongruențe între ceea ce spun și ceea ce fac. inferioară a feței, o perioadă de apariție mult mai rapidă decât
Mușcatul/strânsul buzelor. cele autentice, și o menținere mai îndelungată.

Tonul vocii – tonalitate gravă sau joasă după caz (schimbări în Gestică adaptativă – atingerea propriului corp, imobilitatea
tonalitatea vocii). mâinilor, gestică redusă.
Ritmul și fluența limbajului – cantitatea și calitatea limbajului Gestică amplificată – însoțirea discursului de gesturi largi,
folosit într-o perioadă de timp. ilustratorii pentru a întări ceea ce afirmă verbal.

Latența în răspunsuri – răspuns întârziat la unele întrebări. Mișcatul mâinilor și a degetelor - fără mișcarea suplimentară a
brațelor.
Durata pauzelor în vorbire – cantitatea de timp scursă între Mișcări involuntare ale picioarelor și trunchiului, schimbări în
două discursuri. postura corpului.
Frecvența pauzelor – de câte ori discursul este întrerupt. Clipitul și dilatarea pupilei.
Adaptare: DePaulo, Linsday și colab. (2003), Cues to deception.
Psych Bulletin, 129, 74-118.
 Voice tone

 Voice tone characteristics can indicate

through the intensity of the sound, the
type of reporting of a person to another
person.

 Thus, subjects subjected / submissive will

Especially with the children, have a low voice intensity, compared to
but with adults the same, a low the dominant persons who will have a
frequency of voice tones it is high / baritone voice intensity.
recommended during the
medical consultation.
 However, in the medical consultation, the
use of low frequencies is a soothing factor
for the patient (Collett, 2005).
Behavior in clinical
assessment
 In medical communication, the
gambit designates an optimal, open,
empathic and congruent positioning
of the patient, using techniques of
"openness" to dialogue and
communication.

 Openings (gambits) are therefore the

initial phase in communicating with The first consultation
the patient, establishing a first
contact and establishing a
collaborative therapeutic relationship
(Armstrong, 2000).
The human behavior is a result of many
factors
... in this factors rationality plays the subordinate roll (,,limited
rationality”)
Daniel Kahneman Amos Tversky

The Sveriges Riksbank Prize in Economic Sciences in Memory of Alfred Nobel 2002
The cost of poor adherence in
cardiovascular disease
Rationality? Or not….?

 The main reason cited by the literature is that patients are not a
RATIONAL ACTORS.
 Patients do not make decisions based on full rationality.
 But have behaviors (including decisions) dictated by emotions,
attitudes, preferences, contextual pressures (Iliescu, 2017).

 Can we motivate them to adhere more seriously to the prescribed

treatment?
Don’t forgotten!
It is very hard/complicated to
integrate all intervention
(psychological and medical), but
we must try!
Conclusions

 We must personalized the medical-psychological intervention in

communication with the patient (Possidente, Bucci & McClain,
2005).
 It is important to combine the medical-psychological type of
communication.
 According importance to our non-verbal language and the same
time evaluate the body-language of the patient.
 Focus on the congruence, empathy and unconditional acceptance
of the patients.
 Develop a good therapeutic relation with the patients, focus on
emotions without exaggerated accent on rationality.
Thank you!
References

 Armstrong, P.S. (2000). Opening Gambits: The First Session of

Psychotherapy, Northvale: Jason Aranson Inc.
 Goleman, D., (2008). Inteligenţa emoţională, Bucureşti:
EdituraCurtea Veche.
 Lacombe, F., (2004). Rezolvarea dificultăţilor de comunicare,
Iaşi: Editura Polirom.
 Ha, J. F., & Longnecker, N. (2010). Doctor-Patient
Communication: A Review. The Ochsner Journal, 10(1), 38–43.
 Shirrell, K.A., Zimmerman, L., Martin, G.N., (2001). "It's Good
to Be a YAVIS", Improbable Research, Retrieved 25 January
2010.