100% au considerat acest document util (1 vot)
307 vizualizări4 pagini

Chestionar COPE

Documentul prezintă Scala de coping COPE care măsoară modul în care oamenii fac față stresului sau problemelor grave. Scala conține 53 de itemi care evaluează 14 tipuri de strategii de coping, inclusiv coping activ, planificare, căutarea de sprijin social, acceptare și negare.

Încărcat de

Ioana Bordas
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
100% au considerat acest document util (1 vot)
307 vizualizări4 pagini

Chestionar COPE

Documentul prezintă Scala de coping COPE care măsoară modul în care oamenii fac față stresului sau problemelor grave. Scala conține 53 de itemi care evaluează 14 tipuri de strategii de coping, inclusiv coping activ, planificare, căutarea de sprijin social, acceptare și negare.

Încărcat de

Ioana Bordas
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Scala de coping COPE

(Carver și colaboratorii, 1989)

Mai jos aveți enumerate o serie de fraze care exprimă modul în care oamenii
simt sau acționează când se simt stresați sau se confruntă cu o problemă gravă.
Gândiți-vă cum simțiți și actionați dumneavoastră înșivă, în general, în astfel de
situații și alegeți varianta care se potrivește cel mai bine cazului dumneavoastră.

Notați pe foaia de răspuns cifra: 

1= De obicei nu fac acest lucru


2= Rareori fac acest lucru
3= Fac uneori acest lucru
4= Fac deseori acest lucru

1.Mă angajez în activități suplimentare care pot contribui la rezolvarea problemei.


[Link] să-mi formulez o strategie despre ce am făcut.
[Link] de-o parte alte activități pentru a mă concentra asupra problemei.
[Link] impun să aștept momentul potrivit pentru a acționa.
[Link] întreb pe oamenii care au trecut prin experiențe similare ce au făcut în acea
situatie.
[Link] cuiva ce simt.
[Link] ceva bun în ceea ce mi se întâmplă.
[Link]ăț să trăiesc cu problema mea.
[Link] ajutorul lui Dumnezeu.
10. Sunt prost dispus și îmi exteriorizez emoțiile.
11. Refuz să cred ce s-a intamplat.
12. Renunț la încercarea de a obține ce vreau.
13. Mă implic în munca sau în alte activități pentru a-mi abate gândul de la
problem.
14. Imi concentrez eforturile spre a rezolva într-un anumit fel problema.
15. Imi fac un plan despre cum trebuie să acționez.
16. Mă concentrez asupra situației care îmi dă de furcă și dacă e nevoie las celelalte
lucruri mai în voia lor.
17. Mă țin deoparte, nu fac nimic, până când situația nu o permite.
18. Incerc să caut sugestii despre ce ar fi bine să fac.
19. Incerc să obțin suport moral de la prieteni sau de la rude.
20. Incerc să privesc lucrurile printr-o lumină, mai pozitivă.
21. Accept faptul că s-a petrecut și nu mai poate fi schimbat.
22. Imi pun speranțele în Dumnezeu.
23. Imi las sentimentele să iasă la iveală.
24. Imi spun ca nu s-a întâmplat cu adevărat.
25. Renunț să mai lupt pentru a-mi atinge scopurile.
26. Merg la filme, mă uit la TV pentru a mă gândi mai puțin la problemă.
27. Prefer să visez la alte lucruri.
28. Mă feresc de a fi distras de alte gânduri sau activități.
29. Mă asigur că nu înrăutățesc lucrurile acționând prea curând.
30. Mă gândesc bine la pașii pe care-i am de făcut.
31. Fac ceea ce trebuie făcut, pas cu pas.
32. Vorbesc cu cineva pentru a afla mai multe despre situația respectivă.
33. Imi împărtășesc sentimentele cuiva.
34. Invăț din lucrurile care mi se întâmplă.
35. Mă obișnuiesc cu ideea că faptul s-a petrecut.
36. Incerc să găsesc liniștea în religie.
37. Mă simt foarte stresat și îmi exprim sentimentele.
38. Mă comport ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
39. Consum alcool sau iau medicamente pentru a mă gândi mai puțin la problemă.
40. Acționez direct pentru a soluționa problema.
41. Reduc efortul pe care obișnuiam să îl depun în rezolvarea problemelor.
42. Mă străduiesc să previn ca alte lucruri să se suprapună în eforturile mele de a
trata problema.
43. Mă feresc să acționez prea repede.
44. Vorbesc cu cineva care poate face ceva concret legat de problema mea.
45. Mă gândesc cum aș putea să mă descurc cel mai bine cu problema.
46. Caut înțelegere de la cineva.
47. Accept ca realitate faptul care s-a petrecut.
48. Incerc să mă dezvolt ca persoană, ca urmare a acestei experiențe.
49. Mă rog la Dumnezeu mai mult ca de obicei.
50. Mă obișnuiesc cu ideea că nu pot să mă descurc cu problema și abandonez
încercările.
51. Sunt deprimat și îmi dau seama de asta.
52. Imi spun mie însumi nu poate fi adevărat.
53. Dorm mai mult ca de obicei.
Cotare:

1. 15. 29. 43.


2. 16. 30. 44.
3. 17. 31. 45.
4. 18. 32. 46.
5. 19. 33. 47.
6. 20. 34. 48.
7. 21. 35. 49.
8. 22. 36. 50.
9. 23. 37. 51.
10. 24. 38. 52.
11. 25. 39. 53.
12. 26. 40.
13. 27. 41.
14. 28. 42.

Itemi CA 1 14 31 40 Total
Scor 4 16
Itemi P 2 15 30 45
Scor 4 16
Itemi EAC 3 16 28 42
Scor 4 16
Itemi RA 4 17 29 43
Scor 4 16
Itemi SSI 5 18 32 44
Scor 4 16
Itemi SSE 6 19 33 46
Scor 4 16
Itemi RP 7 20 34 48
Scor 4 16
Itemi A 8 21 35 47
Scor 4 16
Itemi N 11 24 38 52
Scor 4 16
Itemi DE 10 23 37 51
Scor 4 16
Itemi OR 9 22 36 49
Scor 4 16
Itemi PM 13 26 27 53
Scor 4 16
Itemi PC 12 25 41 50
Scor 4 16
Itemi RAM 39
Scor 1 4
Analiză calitativă a modalităților de coping
1. Copingul activ – vizează acțiunile concrete ce urmărestc înlăturarea stresului sau
ameliorarea efectelor sale; este o formă de acțiune conștientă, de intensificarea a efeortului în
vederea ameliorării sau ajustării la stresor (itemii 1, 14, 31, 40);
2. Planificarea se referă la orientarea gândirii spre pașii și modalitățile de acțiune (2, 15, 30,
45);
3. Eliminarea activităților concurente – evaluează tendința persoanelor de a evita distragerea
de la situația problematică pentru a se putea concentra mai mult asupra soluționării ei (3, 16,
28, 42):
4. Reținerea de la acțiune – măsoară opusul tendințelor impulsive și premature de a acționa
chiar dacă situația nu o permite; este o formă de coping activ în sensul focalizării pe stresor,
dar în același timp o strategie pasivă, până în momentul cănd circumstanțele vor permite
acest lucru (4, 17, 29, 43);
5. Căutarea suportului social instrumental – evaluează tendința de a solicita sfaturi,
informații, ajutor material necesar în acțiunile de ameliorare a situației; este considerat a fi o
formă de coping activ (5, 18, 32, 44);
6. Căutarea suportului social emoțional – itemii identică în ce măsură persoana solicită
înțelegere, compasiune sau suport moral de la prieteni, rude, colegi pentru a diminua
distresul; este o formă de coping focalizată spre emoție (6, 19, 33, 46);
7. Reinterpretarea pozitivă – identifică tendința unei persoane de a extrage un beneficiu chiar
dintr-o situație indenzirabilă sau cu consecințe nefaste; nu are scopul de a reduce distresul ci
poate fi și punctul de plecare pentru un alt gen asupra stresorului (7, 20, 34, 48);
8. Acceptarea vizează una din cele două situații: acceptarea realității factorului amenințător
în vederea acționării asupra lui și/sau acceptarea faptului că nu se poate face nimic pentru a
ameliora situația (8, 21, 35, 47);
9. Negarea se referă la refuzul de a crede că stresorul există sau la acțiunile întreprinse care
ignoră stresorul ca și cum nu ar fi real; deși în mod tradițional negarea este inclusă în
categoria mecanismelor defensive. Carver și colab. consideră utilă includerea negării la
strategiile de coping (11, 24, 38, 52);
10. Descărcarea emoțională – scala pune în evidență tendința persoanei de a-și reduce
nivelul distresului prin exprimarea afectelor și emoțiilor negative (10, 23, 37, 51);
11. Orientarea spre religie – se referă la măsura în care subiectul apelează în momentele
nesigure la ajutor din partea Divinității (9, 22, 36, 49);
12. Pasivitatea mentală – identifică tactica folosită în scopul de a evita confruntarea cu
problema; are loc prin imersia în alte activități (vizionarea de filme și spectacole, vizitarea
prietenilor, practicarea sporturilor, somn etc.) (13, 26, 27, 53);
13. Pasivitatea comportamentală – evaluează tendința de răspuns la stres prin reducerea
efortului sau chiar abandonarea angajării în atingerea scopului sau înlăturarea stresorului care
interferează cu scopul; similară conceptului de neajutorare (12, 25, 41, 50);
14. Recurgerea la alcool-medicamente – identifică propensiunea de a apela la medicația
anxiolitică sau la alcool pentru cuparea stărilor de disconfort psihic rezultate din confruntarea
cu situația amenițătoare (39);

S-ar putea să vă placă și