CHESTIONAR COPE

COPE – elaborat de Carver, Scheier și Weintraub (1989). Chestionarul integrează modelul

stresului elaborat de Lazarus (1984), dar autorii chestionarului consideră departajarea
formelorde coping în cele două tipuri (focalizat spre problemăși focalizat spre emoție) prea
simplistă.Chestionarul COPE vizează 14 forme de coping, care pot avea preponderent un
caracter activ sau pasiv.

Nume și prenume Chirita Cana Ionut Catalin

Sex M
Vârsta 40
Data examinării 6.08.2021

Mai jos, aveți enumerate o serie de fraze care exprimă modul în care oamenii simt sau
acționeazăcând se simt stresați sau se confruntă cu o problemă gravă. Gândiți-vă cum simțiți
și acționați dvs.,în general, la astfel de situații și alegeți varianta care vi se potrivește cel mai
bine.
Marcați răspunsul dvs. cu un X în căsuțele din dreptul fiecărei afirmații, folosind o scală
de la 1 la4, astfel:
1 – de obicei nu fac acest lucru,
2 – rareori fac acest lucru,
3 – fac uneori acest lucru,
4 – fac deseori acest lucru.

Nr.crt. ITEMUL 1 2 3 4
1 Mă angajez în activități suplimentare, care pot contribui la rezolvarea problemei. X
2. Încerc să îmi formulez o strategie cu privire la ce am de făcut. X
3 Las deoparte alte activități pentru a mă concentra asupra problemei. X
4 Îmi impun să aștept momentul potrivit pentru a reacționa.
5 Îi întreb pe oamenii care au trecut prin situații similare ce au făcut în acea situație X
6 Spun cuiva ce simt. X
7 Caut ceva bun în ceea ce mi se întâmplă X
8 Învăț să trăiesc cu problema mea X
9 Caut ajutorul lui Dumnezeu X
10 Sunt prost dispus și îmi exteriorizez emoțiile. X
11 Refuz să cred ce s-a întâmplat. X
12 Renunț la încercarea de a obține ceea ce vrea X
13 Mă implic în muncă sau în alte activități pentru a-mi abate gândul de la X
problemă.
14 Îmi concentrez eforturile spre a rezolva într-un anumit fel problema. X
15 Îmi fac un plan despre cum să acționez. X
16 Mă concentrez asupra situației care îmi dă de furcăși, dacă e nevoie, las X
celelalte lucruri mai în voia lor.
17 Mă țin deoparte, nu fac nimic, până când situația nu o permite. X
18 Încerc să caut sugestii despre ce ar fi bine să fac. X
19 Încerc să obțin suport social de la prieteni sau de la rude. X
20 Încerc să privesc lucrurile într-o lumină diferită, pozitivă. X
21 Accept că faptul s-a petrecut și nu mai poate fi schimbat. X
22 Îmi spun speranțele în Dumnezeu. X
23 Îmi las sentimentele să iasă la iveală. X
24 Îmi spun că nu s-a întâmplat cu adevărat. X
25 Renunț să mai lupt pentru a-mi atinge scopurile. X
26 Merg la filme, mă uit la televizor, pentru a mă gândi mai puțin la problemă. X
27 Prefer să visez la alte lucruri. X
28 Mă feresc de a fi distras de alte gânduri sau activități. X
29 Mă asigur că nu înrăutățesc lucrurile acționând prea curând. X
30 Mă gândesc bine la pașii pe care îi am de făcut. X
31 Fac ceea ce trebuie făcut, pas cu pas. X
32 Vorbesc cu cineva, pentru a afla mai multe despre situația respectivă. X
33 Îmi împărtășesc sentimentele cuiva. X
34 Învăț din lucrurile care mi se întâmplă X
35 Mă obișnuiesc cu ideea că faptul s-a petrecut. X
36 Încerc să găsesc liniștea în religie. X
37 Mă simt foarte stresat și îmi exprim sentimentele. X
38 Mă comport ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. X
39 Consum alcool sau iau medicamente pentru pentru a mă gândi mai puțin la X
problemă.
40 Acționez direct pentru a soluționa problema X
41 Reduc efortul pe care obișnuiam să îl depun în rezolvarea problemelor. X
42 Mă străduiesc să previn ca alte lucruri să se suprapună în eforturile mele de X
a rezolva problema
43 Mă feresc să acționez prea repede. X
44 Vorbesc cu cineva care poate face ceva concret legat de problema mea. X
45 Mă gândesc cum aș putea să mă descurc cel mai bine cu problema. X
46 Caut înțelegere de la cineva. X
47 Accept ca realitate faptul că s-a petrecut. X
48 Încerc să mă dezvolt ca persoană, ca urmare a acestei experiențe X
49 Mă rog la Dumnezeu mai mult ca de obicei. X
50 Mă obișnuiesc cu ideea că nu pot să mă descurc cu problema și abandonez X
încercările.
51 Sunt deprimat și îmi dau seama de asta. X
52 Îmi spun mie însumi „Nu poate fi adevărat”. X
53 Dorm mai mult ca de obicei. X

Chestionarul cuprinde 53 de afirmații, fiecare formă de coping fiind evaluată prin 4

itemi. Excepție face copingul prin recurgerea la alcool-medicamente, care este măsurat printr-
un
singur item.
Răspunsul se face pe o scală de la 1-4, în care cifra 1 - de obicei nu fac acest lucru, 2 –rareori
fac acest lucru, 3 – fac uneori acest lucru, 4 – fac deseori acest lucru.
Cele 14 scale corespunzătoare strategiilor de coping sunt:

1.copingul activ – vizează acțiunile concrete, ce urmăresc înlăturarea stresorului

1.copingul activ – vizează

acțiunile concrete, ce urmăresc
înlăturarea stresorului
1.COPINGUL ACTIV -+ vizează acțiunile concrete ce urmăresc înlăturarea stresorului sau
ameliorarea efectelor sale. Este o formă de acțiune conștientă, de intensificare a
efortului în vederea ameliorării sau ajustării la stresor (1, 14, 31, 40)

2. PLANIFICAREA +-, se referă la orientarea gîndirii spre pașii și modalitațile de acțiune

(2,15,30,45)

3. .eliminarea activităților
concurente – evaluează
tendința persoanelor de a evita
3. ELIMINAREA ACTIVITĂȚILOR CONCURENTE + - evalueaza tendința
persoanelor de a evita distragerea delasituațiaproblematică,pentruaseputea concentra
maimultasuprasoluționării ei (3, 16, 28, 42)

4. 3.eliminarea activităților
concurente – evaluează
tendința persoanelor de a evita
4.reținerea de la acțiune – măsoară opusul tendințelor impulsive și premature de a
4. REȚINEREA DE LA ACȚIUNE +- măsoară opusul tendințelor impulsive și premature
de a acționa chiar dacă situația nu o permite; este o formă de coping activ în sensul
focalizăriipe stresor, dar în același timp, o strategie pasivă, pânăîn momentul când
circumstanțelevor permite acțiunea (4, 17, 29, 43
5. 5.căutarea suportului social-
instrumental – evaluează
tendința de a solicita sfaturi
5.CĂUTAREA SUPORTULUI SOCIAL-INSTRUMENTAL , +- itemii identifică
tendința unei persoane de a solicita sfaturi, informații, ajutor material necesar în acțiunile de
ameliorare a situației; este considerat a fio formă de coping activ (5, 18, 32, 44).

căutarea suportului social-

6.

emoțional – itemii
identificăîn ce măsură
6. CĂUTAREA SUPORTULUI SOCIAL-EMOȚIONAL +- itemii identifică în ce
măsură persoana tinde să solicite înțelegere, compasiune sau suport moral de la prieteni, rude,
colegi, pentrua diminua distresul; este o formă de coping focalizat pe emoție (6, 19, 33, 46)

7. .reinterpretarea pozitivă –
identifică tendința unei p
de a extra un
7. REINTERPRETAREA PȘOZITIVĂ +-, identifică tendința unei persoane de de a
extrage un beneficiu chiar dintr-o situație indezirabilă sau cu consecințe nefaste; nu are doar
scopulde a reduce distresul, ci poate fi punctul de plecare pentru un alt gen de acțiune
asuprastresorului (7, 20, 34, 48)

8. .acceptarea – vizează una

dintre cele două situații:
acceptarea realității factorului
8. ACCEPTAREA +_. Vizează una dintre cele două situații : acceptarea realității factorului
amenințător, în vederea acționării asupra lui și/sau acceptarea faptului că nu se poate
facenimic pentru ameliorarea situației (8, 21, 35, 47)

negarea – se referă la refuzul

9.

de a crede că stresorul există

sau la aunile
9. NEGAREA +_, se referă la refuzul de a crede că stresorul există sau la acțiunile
întreprinse care ignoră stresorul, ca și cum nu ar fi real; deși, în mod tradițional, negarea
este inclusăîn categoria mecanismelor defensive, Carver ș i colaboratorii consideră utilă
includerea negării la mecanismele de coping (11, 24, 38, 52).

10. 10.descărcarea emoțională – scala pune în evidență tendința persoanei de a-

reduce
10. DESCĂRCAREA EMOȚIONALĂ +_, scala pune în evidență tendința persoanei de a-și
resuce nivelul distresului prin exprimarea afectelor și emoțiilor negative (10, 23, 37, 51).

orientarea spre religie – se

referă la măsura în care
subiectul apelează, în
momentele
11. ORIENTAREA SPRE RELIGIE +- , se referă la măsura în care subiectul apelează în
momentele nesigure, la ajutor din partea divinității; autorii chestionarului apreciază că
orientarea spre religieeste o strategie de coping cu funcții multiple: poate servi pentru
reinterpretarea pozitivă, pentrusuport emoțional sau ca o formă de coping activla un stresor (9,
22, 36, 49).
12. 12.pasivitatea mentală – scala
identifică „tactica” folosită de
anumite persoane în scoul de
12. PASIVITATEA MENTALĂ +-, scala identifică ”tactica” folosită de anumite persoane
în scopul de a evita confruntarea cu problema; pasivitatea mentală are loc prin „imersia” în
alte
activități:vizionareadefilmesauspectacole,vizitareaprietenilor,practicaresasporturiloretc.;estete
ndința opusă suprimării oricăror activități, pentru a se concentra la situația problematică
(13,26, 27, 53).

13. 13.pasivitatea
comportamentală – evaluează
tendința de răspuns la stres
prin reducerea
13. PASIVITATEA COMPORTAMETALĂ , +-, evaluează tendința de răspuns la stres
prin reducerea efortului sau chiar abandonarea angajării în atingerea scopului sau înlăturarea
stresorului careinterferează cuscopul;pasivitateacomportamentală
castrategiedecopingestesimilarăconceptului de neajutorare (12, 25, 41, 50).

14.recurgerea la alcool-
medicamente – itemul
identifică propensiunea de a
apela la
14. RECURGEREA LA ALCOOL-MEDICAMENTE+-, itemul identifică propensiunea
de a apela la medicație anxiolitică sau la alcool pentru cuparea stărilor de disconfort psihic
rezultate dinconfruntarea cu situația amenințătoare (39).
Itemii chestionarului au fost astfel fomulați încât acest instrument să permită examinarea atât
adispozițiilor coping, cât și a răspunsurilor coping legate de o situație specifică. Diferența
constăîn instrucția dată subiectului: când se evalueazăstilul coping, se cere subiectului să
răspundăcum acționează în general când se confruntă cu situații problematice sau stresante.
Pentruevaluarea copingului situațional, subiectul va opta pentruy formele de răspuns care
reflectă cemai bine modul în care a acționat într-o anumită situație specifică.

Coeficientul de consistență internă a scalelor este cuprins între .92 și .62, iar cel al fidelității
test-retest între .83 și .48 (Carver și colab., 1989).

2.planificarea – se referă la orientarea gândirii spre pașii și modalitățile de acțiune

3.eliminarea activităților concurente – evaluează tendința persoanelor de a evita