Nume și prenume:Lingurar Rebeca

Sex-feminin
Vârsta-23
Data examinării-14.11.2020

Mai jos, aveți enumerate o serie de fraze care exprimă modul în care oamenii simt sau acționează
când se simt stresați sau se confruntă cu o problemă gravă. Gândiți-vă cum simțiți și acționați dvs.,
în general, la astfel de situații și alegeți varianta care vi se potrivește cel mai bine.
Marcați răspunsul dvs. cu un X în căsuțele din dreptul fiecărei afirmații, folosind o scală de la 1 la 4
(1 – de obicei nu fac acest lucru, 2 – rareori fac acest lucru, 3 – fac uneori acest lucru, 4 – fac
deseori acest lucru).

Nr.crt. Item 1 2 3 4
1 Mă angajez în activități suplimentare, care pot contribui la rezolvarea X
problemei.
2 Încerc să îmi formulez o strategie cu privire la ce am de făcut. X
3 Las deoparte alte activități pentru a mă concentra asupra problemei. X
4 Îmi impun să aștept momentul potrivit pentru a reacționa. X
5 Îi întreb pe oamenii care au trecut prin situații similare ce au făcut în acea X
situație.
6 Spun cuiva ce simt. X
7 Caut ceva bun în ceea ce mi se întâmplă. X
8 Învăț să trăiesc cu problema mea. X
9 Caut ajutorul lui Dumnezeu. X
10 Sunt prost dispus și îmi exteriorizez emoțiile. X
11 Refuz să cred ce s-a întâmplat. X
12 Renunț la încercarea de a obține ceea ce vreau. X
13 Mă implic în muncă sau în alte activități pentru a-mi abate gândul de la X
problemă.
14 Îmi concentrez eforturile spre a rezolva într-un anumit fel problema. X
15 Îmi fac un plan despre cum să acționez. X
16 Mă concentrez asupra situației care îmi dă de furcă și, dacă e nevoie, las X
celelalte lucruri mai în voia lor.
17 Mă țin deoparte, nu fac nimic, până când situația nu o permite. X
18 Încerc să caut sugestii despre ce ar fi bine să fac. X
19 Încerc să obțin suport social de la prieteni sau de la rude. X
20 Încerc să privesc lucrurile într-o lumină diferită, pozitivă. X
21 Accept că faptul s-a petrecut și nu mai poate fi schimbat. X
22 Îmi spun speranțele în Dumnezeu. X
23 Îmi las sentimentele să iasă la iveală. X
24 Îmi spun că nu s-a întâmplat cu adevărat. X
25 Renunț să mai lupt pentru a-mi atinge scopurile. X
26 Merg la filme, mă uit la televizor, pentru a mă gândi mai puțin la X
problemă.
27 Prefer să visez la alte lucruri. X
28 Mă feresc de a fi distras de alte gânduri sau activități. X
29 Mă asigur că nu înrăutățesc lucrurile acționând prea curând. X
30 Mă gândesc bine la pașii pe care îi am de făcut. X
31 Fac ceea ce trebuie făcut, pas cu pas. X
32 Vorbesc cu cineva, pentru a afla mai multe despre situația respectivă. X
33 Îmi împărtășesc sentimentele cuiva. X
34 Învăț din lucrurile care mi se întâmplă. X
35 Mă obișnuiesc cu ideea că faptul s-a petrecut. X
36 Încerc să găsesc liniștea în religie. X
37 Mă simt foarte stresat și îmi exprim sentimentele. X
38 Mă comport ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. X
39 Consum alcool sau iau medicamente pentru pentru a mă gândi mai puțin X
la problemă.
40 Acționez direct pentru a soluționa problema. X
41 Reduc efortul pe care obișnuiam să îl depun în rezolvarea problemelor. X
42 Mă străduiesc să previn ca alte lucruri să se suprapună în eforturile mele X
de a rezolva problema.
43 Mă feresc să acționez prea repede. X
44 Vorbesc cu cineva care poate face ceva concret legat de problema mea. X
45 Mă gândesc cum aș putea să mă descurc cel mai bine cu problema. X
46 Caut înțelegere de la cineva. X
47 Accept ca realitate faptul că s-a petrecut. X
48 Încerc să mă dezvolt ca persoană, ca urmare a acestei experiențe. X
49 Mă rog la Dumnezeu mai mult ca de obicei. X
50 Mă obișnuiesc cu ideea că nu pot să mă descurc cu problema și abandonez X
încercările.
51 Sunt deprimat și îmi dau seama de asta. X
52 Îmi spun mie însumi „Nu poate fi adevărat”. X
53 Dorm mai mult ca de obicei. X
 CHESTIONAR COPE

COPE – elaborat de Carver, Scheier și Weintraub (1989). Chestionarul integrează modelul stresului
elaborat de Lazarus (1984), dar autorii chestionarului consideră departajarea formelor de coping în
cele două tipuri (focalizat spre problemă și focalizat spre emoție) prea simplistă. Chestionarul
COPE vizează 14 forme de coping, care pot avea preponderent un caracter activ sau pasiv.
Chestionarul cuprinde 53 de afirmații, fiecare formă de coping fiind evaluată prin 4 itemi.
Excepție face copingul prin recurgerea la alcool-medicamente, care este măsurat printr-un singur
item.
Răspunsul se face pe o scală de la 1-4, în care cifra 1 - de obicei nu fac acest lucru, 2 –
rareori fac acest lucru, 3 – fac uneori acest lucru, 4 – fac deseori acest lucru.
Cele 14 scale corespunzătoare strategiilor de coping sunt:

1. copingul activ – vizează acțiunile concrete, ce urmăresc înlăturarea stresorului sau

ameliorarea efectelor sale. Este o formă de acțiune conștientă, de intensificare a efortului în
vederea ameliorării sau ajustării la stresor (1, 14, 31, 40). :4+3+4+2=13

2. planificarea – se referă la orientarea gândirii spre pașii și modalitățile de acțiune (2, 15, 30,
45). :3+2+3+4=12

3. eliminarea activităților concurente – evaluează tendința persoanelor de a evita distragerea

de la situația problematică, pentru a se putea concentra mai mult asupra soluționării ei (3,
16, 28, 42). :4+3+1+4=12

4. reținerea de la acțiune – măsoară opusul tendințelor impulsive și premature de a acționa

chiar dacă situația nu o permite; este o formă de coping activ în sensul focalizării pe stresor,
dar în același timp, o strategie pasivă, până în momentul când circumstanțele vor permite
acțiunea (4, 17, 29, 43). :3+2+4+3=12

5. căutarea suportului social-instrumental – evaluează tendința de a solicita sfaturi,

informații, ajutor material necesar în acțiunile de ameliorare a situației; este considerat a fi o
formă de coping activ (5, 18, 32, 44).:1+2+3+2=8

6. căutarea suportului social-emoțional – itemii identifică în ce măsură persoana tinde să

solicite înțelegere, compasiune sau suport moral de la prieteni, rude, colegi, pentru a
diminua distresul; este o formă de coping focalizat pe emoție (6, 19, 33, 46). :1+1+4+2=8

7. reinterpretarea pozitivă – identifică tendința unei persoane de a extrage un beneficiu chiar

dintr-o situație indezirabilă sau cu consecințe nefaste; nu are doar scopul de a reduce
distresul, ci poate fi punctul de plecare pentru un alt gen de acțiune asupra stresorului (7, 20,
34, 48):2+3+4+3=12

8. acceptarea – vizează una dintre cele două situații: acceptarea realității factorului
amenințător, în vederea acționării asupra lui și/sau acceptarea faptului că nu se poate face
nimic pentru ameliorarea situației (8, 21, 35, 47):4+4+4+3=15

9. negarea – se referă la refuzul de a crede că stresorul există sau la acțiunile întreprinse care
ignoră stresorul, ca și cum nu ar fi real; deși, în mod tradițional, negarea este inclusă în
 categoria mecanismelor defensive, Carver și colaboratorii consideră utilă includerea negării
la mecanismele de coping (11, 24, 38, 52):1+3+2+2=8

10. descărcarea emoțională – scala pune în evidență tendința persoanei de a-și reduce nivelul
distresului prin exprimarea afectelor și emoțiilor negative (10, 23, 37, 51):3+2+3+3=11

11. orientarea spre religie – se referă la măsura în care subiectul apelează, în momentele
nesigure, la ajutor din partea divinității; autorii chestionarului apreciază că orientarea spre
religie este o strategie de coping cu funcții multiple: poate servi pentru reinterpretarea
pozitivă, pentru suport emoțional sau ca o formă de coping activ la un stresor (9, 22, 36,
49):4+4+4+4=16

12. pasivitatea mentală – scala identifică „tactica” folosită de anumite persoane în scopul de a
evita confruntarea cu problema; pasivitatea mentală are loc prin „imersia” în alte activități:
vizionarea de filme sau spectacole, vizitarea prietenilor, practicaresa sporturilor etc.; este
tendința opusă suprimării oricăror activități, pentru a se concentra la situația problematică
(13, 26, 27, 53):4+1+2+2=9

13. pasivitatea comportamentală – evaluează tendința de răspuns la stres prin reducerea

efortului sau chiar abandonarea angajării în atingerea scopului sau înlăturarea stresorului
care interferează cu scopul; pasivitatea comportamentală ca strategie de coping este similară
conceptului de neajutorare (12, 25, 41, 50):1+1+2+1=5

14. recurgerea la alcool-medicamente – itemul identifică propensiunea de a apela la medicație

anxiolitică sau la alcool pentru cuparea stărilor de disconfort psihic rezultate din
confruntarea cu situația amenințătoare (39)=1

Itemii chestionarului au fost astfel fomulați încât acest instrument să permită examinarea atât a
dispozițiilor coping, cât și a răspunsurilor coping legate de o situație specifică. Diferența constă în
instrucția dată subiectului: când se evaluează stilul coping, se cere subiectului să răspundă cum
acționează în general când se confruntă cu situații problematice sau stresante. Pentru evaluarea
copingului situațional, subiectul va opta pentruy formele de răspuns care reflectă cel mai bine
modul în care a acționat într-o anumită situație specifică.

Coeficientul de consistență internă a scalelor este cuprins între .92 și .62, iar cel al fidelității test-
retest între .83 și .48 (Carver și colab., 1989).

Mecanismele care au înregistrat sumele cele mai mari sunt:

orientarea spre religie=16

acceptarea=15

copingul activ=13

descarcarea emotionala =11

planificarea=12
Am descoperit ca cel mai bine mi se potrivesc cele 5 mecanisme :orientarea spre
religie,acceptarea ,copingul activ,descarcarea emotionala , dar si planificarea .