Chestionarul COPE (C. Carver, M. Scheier și J.

Weintraub)
Chestionarul COPE este elaborat de C. Carver, M. Scheier și J. Weintraub în 1989.
Chestionarul integrează modelul stresului elaborat de R. Lazarus, dar autorii chestionarului
consideră departajarea formelor de coping în cele două tipuri (focalizat spre problemă și focalizat
spre emoție) prea simplistă. Chestionarul COPE vizează 14 forme de coping, care pot avea
preponderent un caracter activ sau pasiv. Chestionarul cuprinde 53 de afirmații, fiecare formă de
coping fiind evaluată prin 4 itemi.
Instrucțiune: Mai jos, aveți enumerate o serie de fraze care exprimă modul în care oamenii
simt sau acționează când se simt stresați sau se confruntă cu o problemă gravă. Gândițivă cum
simțiți și acționați dvs., în general, la astfel de situații și alegeți varianta care vi se potrivește cel mai
bine. Marcați răspunsul dvs. cu un X în căsuțele din dreptul fiecărei afirmații, folosind o scală de la
1 la 4 (1 – de obicei nu fac acest lucru, 2 – rareori fac acest lucru, 3 – fac uneori acest lucru, 4 – fac
deseori acest lucru).

Nr. Item 1 2 3 4
1. Mă angajez în activități suplimentare, care pot contribui la rezolvarea
problemei.
2. Încerc să îmi formulez o strategie cu privire la ce am de făcut.
3. Las deoparte alte activități pentru a mă concentra asupra problemei.
4. Îmi impun să aștept momentul potrivit pentru a reacționa.
5. Îi întreb pe oamenii care au trecut prin situații similare ce au făcut în acea
situație.
6. Spun cuiva ce simt.
7. Caut ceva bun în ceea ce mi se întâmplă.
8. Învăț să trăiesc cu problema mea.
9. Caut ajutorul lui Dumnezeu.
10. Sunt prost dispus și îmi exteriorizez emoțiile.
11. Refuz să cred ce s-a întâmplat.
12. Renunț la încercarea de a obține ceea ce vreau.
13. Mă implic în muncă sau în alte activități pentru a-mi abate gândul de la
problemă.
14. Îmi concentrez eforturile spre a rezolva într-un anumit fel problema.
15. Îmi fac un plan despre cum să acționez.
16. Mă concentrez asupra situației care îmi dă de furcă și, dacă e nevoie, las
celelalte lucruri mai în voia lor.
17. Mă țin deoparte, nu fac nimic, până când situația nu o permite.
18. Încerc să caut sugestii despre ce ar fi bine să fac.
19. Încerc să obțin suport social de la prieteni sau de la rude.
20. Încerc să privesc lucrurile într-o lumină diferită, pozitivă.
21. Accept că faptul s-a petrecut și nu mai poate fi schimbat.
22. Îmi spun speranțele în Dumnezeu.
23. Îmi las sentimentele să iasă la iveală.
24. Îmi spun că nu s-a întâmplat cu adevărat.
25. Renunț să mai lupt pentru a-mi atinge scopurile.
 26. Merg la filme, mă uit la televizor, pentru a mă gândi mai puțin la
problemă.
27. Prefer să visez la alte lucruri.
28. Mă feresc de a fi distras de alte gânduri sau activități.
29. Mă asigur că nu înrăutățesc lucrurile acționând prea curând.
30. Mă gândesc bine la pașii pe care îi am de făcut.
31. Fac ceea ce trebuie făcut, pas cu pas.
32. Vorbesc cu cineva, pentru a afla mai multe despre situația respectivă.
33. Îmi împărtășesc sentimentele cuiva.
34. Învăț din lucrurile care mi se întâmplă.
35. Mă obișnuiesc cu ideea că faptul s-a petrecut.
36. Încerc să găsesc liniștea în religie.
37. Mă simt foarte stresat și îmi exprim sentimentele.
38. Mă comport ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
39. Consum alcool sau iau medicamente pentru a mă gândi mai puțin la
problemă.
40. Acționez direct pentru a soluționa problema.
41. Reduc efortul pe care obișnuiam să îl depun în rezolvarea problemelor.
42. Mă străduiesc să previn ca alte lucruri să se suprapună în eforturile mele de
a rezolva problema.
43. Mă feresc să acționez prea repede.
44. Vorbesc cu cineva care poate face ceva concret legat de problema mea.
45. Mă gândesc cum aș putea să mă descurc cel mai bine cu problema.
46. Caut înțelegere de la cineva.
47. Accept ca realitate faptul că s-a petrecut.
48. Încerc să mă dezvolt ca persoană, ca urmare a acestei experiențe.
49. Mă rog la Dumnezeu mai mult ca de obicei.
50. Mă obișnuiesc cu ideea că nu pot să mă descurc cu problema și abandonez
încercările.
51. Sunt deprimat și îmi dau seama de asta.
52. Îmi spun mie însumi „Nu poate fi adevărat”.
53. Dorm mai mult ca de obicei.

Interpretare: Se însumează scorul de la fiecare cei câte 4 itemi ce corespund fiecăruia din
cele 15 mecanisme de coping. Excepție face copingul prin recurgerea la alcool-medicamente, care
este măsurat printr-un singur item.
Răspunsul se face pe o scală de la 1 – 4, în care cifra 1 – de obicei nu fac acest lucru, 2 –
rareori fac acest lucru, 3 – fac uneori acest lucru, 4 – fac deseori acest lucru.
Cele 14 scale corespunzătoare strategiilor de coping sunt:
1. copingul activ – vizează acțiunile concrete, ce urmăresc înlăturarea stresorului sau
ameliorarea efectelor sale. Este o formă de acțiune conștientă, de intensificare a efortului în
vederea ameliorării sau ajustării la stresor (1, 14, 31, 40).
2. planificarea – se referă la orientarea gândirii spre pașii și modalitățile de acțiune (2, 15, 30,
45).
3. eliminarea activităților concurente – evaluează tendința persoanelor de a evita distragerea
de la situația problematică, pentru a se putea concentra mai mult asupra soluționării ei (3,
16, 28, 42).
4. reținerea de la acțiune – măsoară opusul tendințelor impulsive și premature de a acționa
chiar dacă situația nu o permite; este o formă de coping activ în sensul focalizării pe stresor,
dar în același timp, o strategie pasivă, până în momentul când circumstanțele vor permite
acțiunea (4, 17, 29, 43).
5. căutarea suportului social-instrumental – evaluează tendința de a solicita sfaturi,
informații, ajutor material necesar în acțiunile de ameliorare a situației; este considerat a fi o
formă de coping activ (5, 18, 32, 44).
6. căutarea suportului social-emoțional – itemii identifică în ce măsură persoana tinde să
solicite înțelegere, compasiune sau suport moral de la prieteni, rude, colegi, pentru a
diminua distresul; este o formă de coping focalizat pe emoție (6, 19, 33, 46).
7. reinterpretarea pozitivă – identifică tendința unei persoane de a extrage un beneficiu chiar
dintr-o situație indezirabilă sau cu consecințe nefaste; nu are doar scopul de a reduce
distresul, ci poate fi punctul de plecare pentru un alt gen de acțiune asupra stresorului (7, 20,
34, 48).
8. acceptarea – vizează una dintre cele două situații: acceptarea realității factorului
amenințător, în vederea acționării asupra lui și/sau acceptarea faptului că nu se poate face
nimic pentru ameliorarea situației (8, 21, 35, 47).
9. negarea – se referă la refuzul de a crede că stresorul există sau la acțiunile întreprinse care
ignoră stresorul, ca și cum nu ar fi real; deși, în mod tradițional, negarea este inclusă în
categoria mecanismelor defensive, C. Carver, M. Scheier și J. Weintraub consideră utilă
includerea negării la mecanismele de coping (11, 24, 38, 52).
10. descărcarea emoțională – scala pune în evidență tendința persoanei de a-și reduce nivelul
distresului prin exprimarea afectelor și emoțiilor negative (10, 23, 37, 51).
11. orientarea spre religie – se referă la măsura în care subiectul apelează, în momentele
nesigure, la ajutor din partea divinității; autorii chestionarului apreciază că orientarea spre
religie este o strategie de coping cu funcții multiple: poate servi pentru reinterpretarea
pozitivă, pentru suport emoțional sau ca o formă de coping activ la un stresor (9, 22, 36, 49).
12. pasivitatea mentală – scala identifică „tactica” folosită de anumite persoane în scopul de a
evita confruntarea cu problema; pasivitatea mentală are loc prin „imersia” în alte activități:
vizionarea de filme sau spectacole, vizitarea prietenilor, practicarea sporturilor etc.; este
tendința opusă suprimării oricăror activități, pentru a se concentra la situația problematică
(13, 26, 27, 53).
13. pasivitatea comportamentală – evaluează tendința de răspuns la stres prin reducerea
efortului sau chiar abandonarea angajării în atingerea scopului sau înlăturarea stresorului
care interferează cu scopul; pasivitatea comportamentală ca strategie de coping este similară
conceptului de neajutorare (12, 25, 41, 50).
14. recurgerea la alcool-medicamente – itemul identifică propensiunea de a apela la medicație
anxiolitică sau la alcool pentru ocuparea stărilor de disconfort psihic rezultate din
confruntarea cu situația amenințătoare (39).