Garda - MEDIATOR ȘCOLAR + Structură Portofoliu

ASOCIAȚIA PROEURO-CONS SLATINA
PORTOFOLIU CURSANT
PROGRAMUL DE FORMARE
MEDIATOR ȘCOLAR – PROGRAM DE MEDIERE ÎN ȘCOALĂ
Nume și prenume cursant:BIȚ LAVINIA-JANINA
Unitate de învățământ:LICEUL CU PROGRAM SPORTIV ARAD
Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Structura portofoliului
Disciplina Propuneri teme
MODULUL I. Medierea  motivația participării la curs și definirea obiectivelor

școlară personale de învățare;
1  harta mentală pornind de la conceptul de mediere
pentru dezvoltarea personală;
 scurtă evaluare instituțională a propriei școli, din
perspectiva dezvoltării profesionale.
2 MODULUL II.  autoevaluarea propriilor competențe din perspectiva
Mediatorul - rol, utilizării medierii școlare;
atribuții și  harta conceptuală privind rolurile posibile în medierea
școlară.
responsabilități
3 MODULUL III.  proiect de dezvoltare instituțională a școlii din

Medierea și perspectiva construirii planului de mediere școlară, set
comunicarea de recomandări formulate;
 propunere de activități, elaborate în echipă și avizate din
punct de vedere calitativ de către formator.
4 MODULUL IV.  hartă a nevoilor;
Medierea conflictelor  instrumente de culegere a datelor;
 planul de activități.
5 MODULUL V.  un proiect școlar având un subiect de mediere în școală;
Parteneriate  planul de utilizarea a medierii pentru creșterea
intercomunitare incluziunii și reducerea riscurilor de părăsire timpurie a
școlii.
MODULUL I

Mediatorul şcolar acţionează ca agent al comunităţii în relaţie cu şcoala, reprezintă comunitatea
în şcoală şi şcoala în cadrul comunităţii.
Sarcina principală a mediatorului şcolar este să sprijine participarea tuturor copiilor din
comunitate la învăţământul obligatoriu, prin încurajarea implicării părinţilor în educaţia copiilor
şi în viaţa şcolii şi prin facilitarea cooperării între familii, comunitate şi şcoală.
Mediatorul şcolar este angajatul şi subordonatul unităţilor de învăţământ preuniversitar sau al

centrelor de resurse şi de asistenţă educaţională, înfiinţate şi organizate conform Ordinului
Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5418/2005.. Îndrumarea metodologică a activităţii
mediatorului şcolar revine centrului judeţean de resurse şi de asistenţă educaţională, iar
coordonarea şi monitorizarea activităţii acestuia conducerii unităţii/unităţilor de învăţământ
preuniversitar în care mediatorul îşi desfăşoară activitatea.
Mediatorul şcolar colaborează cu personalul unităţii de învăţământ preuniversitar, cu consiliul

părinţilor şi cu alte structuri asociative ale părinţilor recunoscute de către unitatea de învăţământ
preuniversitar, cu autorităţile locale şi judeţene, cu organizaţii nonguvernamentale şi cu ceilalţi
parteneri ai unităţii de învăţământ preuniversitar care au ca scop creşterea gradului de participare
la educaţie şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor educaţionale oferite de şcoală comunităţii.
Mediatorul şcolar face parte din comunitatea şcolară, înţelege şi vorbeşte limba comunităţii, este
absolvent de liceu – filieră vocaţională – profil mediator şcolar - sau absolvent al unui curs
autorizat de formare profesională, specializarea mediator şcolar.
PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII
Descrierea unităţii
Unitatea cuprinde cunoştinţe şi deprinderi necesare mediatorului şcolar pentru a realiza o

planificare realistă şi eficientă a activităţii.
Elemente de competenţă Criterii de realizare
1. Stabileşte obiectivele şi durata activităţilor
1.1. Obiectivele şi durata sunt stabilite în funcţie de specificul activităţii şi timpul disponibil 1.2.
Obiectivele şi durata activităţilor sunt stabilite ţinând cont de informaţiile disponibile
1.3. Obiectivele şi durata activităţilor odată stabilite sunt supuse aprobării directorului
1.4. Durata activităţilor este stabilită corect, astfel încât să permită desfăşurarea lor în condiţii
optime şi cu randament maxim 2. Întocmeşte planul de întâlniri cu persoanele şi instituţiile
implicate
2.1. Planul de întâlniri este stabilit prin consultarea persoanelor implicate.

2.2. Planul de întâlniri este stabilit respectând timpul alocat, prin corelare cu celelalte activităţi
ce trebuie realizate
3. Integrează planul întâlnirilor în planul general de activitate
3.1. Derularea în timp a activităţilor este planificată ţinând cont de complexitatea activităţilor şi
timpul alocat pentru fiecare activitate
3.2. Necesarul de resurse este planificat în funcţie de obiective şi durata activităţii
3.3. Programul de activităţi este flexibil şi adaptabil noilor situaţii apărute
Gama de variabile
Tipuri de activităţi de cunoaştere:
- activităţi de cunoaştere a specificului profesiei de mediator, a specificului şcolii şi comunităţii:

întâlniri, deplasări, interviuri, chestionare, studii de caz;
Documente necesare planificării activităţii: - fişa postului, contractul de muncă, caietul şcolii şi
comunităţii
Arii de activitate: - facilitarea accesului membrilor comunităţii la educaţie;
- monitorizarea elevilor în timpul programului şcolar şi extraşcolar;
- rezolvarea situaţiilor de absenteism, segregare, probleme sociale;
- oferirea de consultanţă familiilor şi copiilor cu nevoi speciale;
- sprijinirea cadrelor didactice în comunicarea cu elevii.
Ghid pentru evaluare Cunoştinţele necesare se referă la:
- specificul şcolii şi comunităţii;
- resurse umane. La evaluare se urmăreşte:
- flexibilitatea;
- abilităţile de organizare;
- modul în care stabileşte necesarul de resurse;
- modul în care planifică în timp derularea activităţilor;
- capacitatea de autoevaluare pe parcurs, de optimizare a planificării, organizării şi desfăşurării

activităţilor.

Elevi implicati,
motivati,
responsabili
Cadre didactice Parinti – parteneri
capabile, cu in educatia copiilor
disponibilitate de
schimbare si
adaptare la nou
SCOALA FARA
Consiliere VIOLENTA Proiecte si
psihopedagogica parteneriate
cu finalitate scolare in care sa
masurabila se implice cati mai
multi elevi
R.O.I. realizat, Guvernarea

bine cunoscut si democratica a
respectat de elevi, scolii
profesori si parinti

MODULUL II
Responsabilităţile şi atribuţiile mediatorului şcolar:
Facilitează dialogul şcoală-familie-comunitate.
Contribuie la menţinerea şi dezvoltarea încrederii şi a respectului şcolii faţă de comunitate şi al

comunităţii faţă de şcoală.
Monitorizează copiii de vârstă preşcolară care nu au fost înscrişi la grădiniţă şi sprijină familia
(susţinătorii legali) în vederea înscrierii copilului în învăţământul preşcolar.
Monitorizează copiii de vârstă şcolară care nu au frecventat cursurile învăţământului obligatoriu

şi propune consiliului şcolii soluţii optime de recuperare şi de facilitare a accesului acestora la
programe de educaţie alternative (a doua şansă, învăţământ cu frecvenţă redusă, programe de
intervenţie personalizată, „Şcoala de după şcoală”etc).
Adună date statistice relevante pentru accesul la educaţie şi sprijină direct şi prioritar menţinerea
copiilor în sistemul de învăţământ obligatoriu.
Asigură actualizarea bazei de date despre copiii aflaţi în pericol de abandon şcolar,
monitorizează situaţia şcolară şi activităţile extraşcolare ale acestora, încurajând participarea
acestora la educaţie.
Transmite şcolii toate datele colectate din comunitate, în scopul identificării soluţiilor optime
pentru asigurarea accesului egal al copiilor la educaţie.
Previne şi mediază conflictele între familie, comunitate şi şcoală; Ajută părinţii, profesorii,
elevii să cunoască şi să depăşească barierele care îi împiedică pe unii copii să participe la
educaţie (prejudecăţi sociale, culturale, lipsa de încredere în educaţia formală etc.).
Contribuie la deschiderea şcolii către comunitate şi la promovarea valorilor culturale tradiţionale

ale acesteia în mediul şcolar, prin implicarea în organizarea de activităţi cu specific multicultural
cu părinţii şi ceilalţi membri ai comunităţii.
Sprijină elaborarea planului de desegregare şcolară şi implementarea acestuia, prin colaborare

cu conducerea şcolii şi cu reprezentanţii comunităţii.
Informează autorităţile despre orice posibilă încălcare a drepturilor copilului, sprijinind

demersurile acestora pentru soluţionarea situaţiilor respective.

MODULUL III
Medierea în scoala este un concept nou în România, însa multe state europene utilizeaza
cu foarte mare succes medierea în comunitatile scolare. Existenta unor conflicte în mediul scolar
este o realitate care îi preocupa, din ce in ce mai mult, pe cei implicati în realizarea unei
atmosfere care sa faca eficient procesul de învatamânt.
Scoala este primul spatiu al medierii, un spatiu de trecere între familie si societate, între
sine si celalalt, între propria sa viziune despre lume si viziunea celorlalti. Spatiul 'intermediar', de
reflectie al medierii raspunde trebuintei de securitate a copilului. Frecventând scoala, copilul
traieste prima mare încercare sociala din viata sa, pentru ca se desprinde tot mai mult de modelul
parintilor pentru a se lasa modelat de scoala, institutie cu un important rol formator. Copiii, care
din familie deprind codurile sociale si îsi formeaza atasamente securizante, vor beneficia de
aceasta educatie toata viata. scoala este un factor de rezilienta atunci când familia si cultura îi
dau aceasta putere.
Prin mediere se pot rezolva conflicte din diverse domenii, educatia fiind unul dintre ele. Cele
mai dese conflicte in scoala au loc intre elevi, dar si conflictele intre profesori si elevi au o
pondere importanta. Conflictul profesor - elev decurge din conceperea relatiei pedagogice ca o
relatie de putere (profesorul domina, elevii se lasa dominati) si din interesele diferite ale profesorilor
si elevilor: profesorul urmareste sa parcurga integral programa si sa obtina succesul scolar, în
timp ce elevii doresc sa învete numai ceea ce are rost si sens, ceea ce corespunde trebuintelor
lor educative. Reprezentarile subiective diferite ale profesorilor si elevilor asupra violentei
alimenteaza, de asemenea, conflictualitatea relatiei pedagogice; astfel, în timp ce profesorii percep
comunicarea si miscarile neautorizate de ei dintre elevi ca pe o forma de violenta, elevii percep
lipsa de comunicare a profesorului si imobilismul ca pe o forma de violenta din partea acestuia.
Conflictele profesori - parinti pot proveni din extinderea implicarii parintilor la luarea
deciziilor privind activitatile educative sau din dificultatile copilului. Daca în primul caz
argumentele psihopedagogice vor sustine varianta de activitate care convine cel mai bine
interesului elevului, conflictul fiind relativ usor de rezolvat, în cazul parintilor care vin la scoala
sa citice tratamentul la care este supus copilul, rezolvarea conflictului necesita un alt gen de
abordare.
O problema diferita o reprezinta parintii care sunt nemultumiti de faptul ca rezultatele
copilului nu sunt atât de bune pe cât si-ar dori, ceea ce echivaleaza cu acuzatia ca profesorul
respectiv este slab, incompetent. Asemenea acuzatii sunt resimtite de profesori ca o agresiune si
genereaza adesea conflicte, în astfel de situatii, este nevoie de interventia cuiva care va explica
profesorului ca astfel de acuzatii sunt interpretate ca forme de violenta pentru ca toti indivizii simt
nevoia sa fie admirati si aprobati; în momentul în care competenta le este pusa la îndoiala, reactia
imediata este de a riposta cu ostilitate.
In toate aceste cazuri, este nevoie de o interventie specializata pentru a media aceste
relatii. Aceasta atributie ii revine mediatorului scolar. Acesta acţionează ca agent al comunităţii
în relaţie cu şcoala, reprezintă comunitatea în şcoală şi şcoala în cadrul comunităţii. Sarcina

principală a mediatorului şcolar este să sprijine participarea tuturor copiilor din comunitate la
învăţământul obligatoriu, prin încurajarea implicării părinţilor în educaţia copiilor şi în viaţa
şcolii şi prin facilitarea cooperării între familii, comunitate şi şcoală. Mediatorul şcolar
colaborează cu personalul unităţii de învăţământ preuniversitar, cu consiliul părinţilor şi cu alte
structuri asociative ale părinţilor recunoscute de către unitatea de învăţământ preuniversitar, cu
autorităţile locale şi judeţene, cu organizaţii nonguver-namentale şi cu ceilalţi parteneri ai unităţii
de învăţământ preuniversitar care au ca scop creşterea gradului de participare la educaţie şi
îmbunătăţirea calităţii serviciilor educaţionale oferite de şcoală comunităţii. Responsabilităţile şi
atribuţiile mediatorului şcolar sunt:
- facilitează dialogul şcoală-familie-comunitate.
- contribuie la menţinerea şi dezvoltarea încrederii şi a respectului şcolii faţă de comunitate şi
al comunităţii faţă de şcoală.
- monitorizează copiii de vârstă preşcolară care nu au fost înscrişi la grădiniţă şi sprijină
familia (susţinătorii legali) în vederea înscrierii copilului în învăţământul preşcolar.
- monitorizează copiii de vârstă şcolară care nu au frecventat cursurile învăţământului
obligatoriu şi propune consiliului şcolii soluţii optime de recuperare şi de facilitare a
accesului acestora la programe de educaţie alternative (a doua şansă, învăţământ cu frecvenţă
redusă, programe de intervenţie personalizată, „Şcoala de după şcoală”etc).
- adună date statistice relevante pentru accesul la educaţie şi sprijină direct şi prioritar
menţinerea copiilor în sistemul de învăţământ obligatoriu.
- asigură actualizarea bazei de date despre copiii aflaţi în pericol de abandon şcolar,
monitorizează situaţia şcolară şi activităţile extraşcolare ale acestora, încurajând participarea
acestora la educaţie.
- transmite şcolii toate datele colectate din comunitate, în scopul identificării soluţiilor optime
pentru asigurarea accesului egal al copiilor la educaţie.
- previne şi mediază conflictele între familie, comunitate şi şcoală;
- ajută părinţii, profesorii, elevii să cunoască şi să depăşească barierele care îi împiedică pe
unii copii să participe la educaţie (prejudecăţi sociale, culturale, lipsa de încredere în
educaţia formală etc.).
- contribuie la deschiderea şcolii către comunitate şi la promovarea valorilor culturale
tradiţionale ale acesteia în mediul şcolar, prin implicarea în organizarea de activităţi cu
specific multicultural cu părinţii şi ceilalţi membri ai comunităţii.
Totusi, de cele mai multe ori, in lipsa unui mediator specializat, in cadrul scoliilor, acesta
procedura trebuie urmata de un psiholog, psihopedagog sau de un consilier pedagogic si are
rezultate pozitive precum:
- echilibrarea intereselor poate diminua riscul aparitiei conflictelor scolare prin acordarea
aceluiasi statut ambelor persoane participante la conflict. In acest sens, solutionarea problemei
este mult mai simpla, iar conflictul poate fi „stins” mai usor.
-corectarea climatului conflictual in familie reduce numarul elevilor-problema, principalii
„suspecti” in declansarea actelor violente.

-realizarea unui echilibru al statutului elevilor in scoala; prin aceasta procedura fiecare elev
invata ca este egal in drepturi indiferent de situatia financiara sau de statutul social al parintilor.
O problematica deosebita o ridica elevii cu cerinte educationale speciale. Datorita
dizabilitatii, dificultatilor cu care se confrunta, acesti elevi au nevoie de o persoana in plus care
sa medieze relatia cu scoala si familia. Facilitarea accesului la învăţământul obligatoriu a copiilor
cu CES se realizează prin: identificarea şi recrutarea cazurilor de copii cu CES aflaţi în risc de
abandon şcolar , evaluarea situaţiei iniţiale , stablirea obiectivelor de intervenţie printr-un plan,
planificarea intervenţiei şi activităţilor pentru o bună integrare , identificarea resurselor ,
consilierea copiilor cu CES şi familiei , coordonarea între instituţii – familie , conectarea
copilului şi familia acestuia la alte resurse complementare , monitorizarea , reevaluarea situaţiei ,
evaluarea rezultatelor.
Pentru toate aceste interventii, este nevoie de o echipa intreaga de specialisti, fiecare
avand un rol bine definit. Componenţa aceasteia se stabileşte în funcţie de natura CES ale
copilului şi de tipul de sprijin solicitat (de ex., părintele şi copilul îşi doresc doar participarea la
măsurile extracurriculare sau studierea parţială a anumitor discipline etc.). Membri ai echipei de
intervenţie pot fi:
• învăţătorul/profesorul clasei (educatorul grupei);
• celelalte cadre didactice implicate în procesul de instruire şi educaţie a copilului;
• cadrul didactic de sprijin (CDS), dacă este necesar şi prezent în cazul copilului;
• asistentul personal;
• administraţia instituţiei;
• psihologul instituţiei;
• specialiştii din serviciile de recuperare (în cazul cînd copilul beneficiază de astfel de servicii)
sau medicul de familie (medicul curant);
• asistentul social (ori de cîte ori este cazul);
• membru/ii al/ai APL;
• părintele/părinţii (tutorele sau persoana care îngrijeşte);
• copilul (ori de cîte ori este cazul).
Numărul şi domeniile de activitate ale membrilor depinde de natura cerinţelor speciale
ale copilului, de dorinţele lui şi ale familiei lui şi, desigur, de posibilităţile instituţiei de
învăţămînt de a satisface cerinţele copilului. Pe parcursul intervenţiei, componenţa echipei poate
fi modificată, reieşind din necesităţile şi interesele copilului şi ale familiei.
Copilul/elevul cu CES face parte din această echipă ca beneficiar de bază, dar şi ca
participant la propria evaluare şi formare
Familia copilului reprezintă un partener esenţial al echipei, deoarece cunoaşte copilul cel
maibine şi este în drept să stabilească priorităţi şi obiective în educaţie pe termen lung.
Raporturile dintre ceilalţi membri ai echipei şi părinţii trebuie să se bazeze pe respect reciproc,
empatie şi încredere. Echipa de interventie urmează să-i ofere familiei posibilitatea de a
împărtăşi observaţiile şi sentimentele legate de copil cît mai des cu putinţă. Obiectivele propuse
pot fi realizate doar printr-un dialog constant cu familia.

Echipa pluridisciplinară va funcţiona optim doar dacă se vor respecta următoarele
condiţii: claritatea obiectivelor urmărite; comunicare eficientă şi efectivă (a comunica, a asculta,
a evalua); participarea activă a tuturor membrilor; negocierea soluţiilor optime (respectarea
interesului superior al copilului); decizii clare, rapide în favoarea copilului; rezolvarea creativă a
conflictelor apărute; informarea reciprocă şi circulaţia informaţiei (despre copil şi familie,
profesională); cultura de grup (ar fi binevenite mese rotunde, astfel ca toţi participanţii să se
simtă importanţi).
Pentru îndeplinirea acestor condiţii, deopotrivă de importante, este nevoie de organizare,
planificare şi de asigurarea unui climat favorabil. Rolul de mediator in cazul elevilor cu CES
poate fi atribuit cadrului didactic de sprijin (CDS). Acesta reprezintă un actor nou, cu rol major
în optimizarea procesului educaţional din clasele unde se derulează învăţămîntul integrat . Acesta
este pregătit în domeniul educaţiei speciale şi, împreună cu educatorul/profesorul de la clasă,
formează o echipă omogenă, responsabilă de instruirea elevilor. Cadrul didactic de sprijin
acordă support nu numai copiilor cu CES, ci şi celor care întîmpină dificultăţi de învăţare . El
este un bun consilier şi partener pentru cadrele didactice şi părinţi, iar pentru copilul cu CES –
susţinător, profesor, tutore, terapeut, consilier, mediator, manager de caz, consultant şi, nu în
ultimul rînd, prieten.
Suportul cadrului didactic de sprijin diferă în funcţie de actorii implicaţi în proces.
În ceea ce priveşte copilul cu CES, cadrul didactic de sprijin:
– asigură suport la clasă. Elevii cu cerinţe educative speciale au nevoie de ajutor suplimentar
pentru a înţelege cît mai bine conţinuturile propuse pentru studii. În caz de necesitate, cadrul
didactic de sprijin adaptează materia predată nivelului şi cerinţelor elevilor cu CES;
– organizează activităţi individuale în funcţie de necesităţile elevului (ajutor în realizarea
temelor, explicaţii suplimentare la subiectele studiate). Activitatea se desfăşoară în camera de
resurse din şcoală.
În ceea ce priveşte colegii copilului cu CES, cadrul didactic de sprijin:
– mediază relaţiile dintre copiii cu CES şi colegii lor. În procesul de integrare în colectiv, copilul
cu nevoi speciale va trebui să depăşească cel puţin două bariere: propria timiditate, inhibiţie
socială coroborată cu un complex de inferioritate manifestat prin izolare şi respingerea de către
unii colegi, datorată, de cele mai multe ori, ignoranţei şi prejudecăţilor acestora. Astfel, cadrul
didactic de sprijin susţine copilul în procesul de surmontare a respectivelor bariere şi de stabilire
a unor relaţii armonioase cu grupul de semeni;
– mediază conflictele între elevi, oferă răspunsuri la întrebările copiilor legate de colegul lor cu
CES; le explică că acesta are aceleaşi drepturi, că unele activităţi le pot realiza conlucrînd. Prin
strategiile pe care le dezvoltă şi le aplică zilnic, cadrul didactic de sprijin contribuie la
schimbarea mentalităţii, atitudinii copiilor, dar şi a părinţilor cu privire la asigură suport în
învăţare nu doar copilului cu CES, dar şi colegilor acestuia. Atunci cînd profesorul lucrează cu
un copil cu CES, cadrul didactic de sprijin poate realiza activitatea cu întreaga clasă.
În ceea ce priveşte profesorii din şcoală, cadrul didactic de sprijin:
– colaborează cu profesorii de la clasă în vederea stabilirii gradului de complexitate a materiei
studiate şi adaptării acesteia la capacităţile şi trebuinţele copilului cu CES;

– oferă informaţii despre posibilităţile de învăţare ale copilului cu CES;
– participă la şedinţele corpului profesoral din şcoală organizate în vederea soluţionării
problemelor legate de procesul instructiv-educativ al copiilor cu CES.
În ceea ce priveşte familia copilului, cadrul didactic de sprijin:
– este mediator în relaţia familie-profesor-copil, ţinînd la curent familia cu situaţia şcolară a
copilului;
– pune la dispoziţia familiei informaţii despre organizaţii, asociaţii, centre care prestează servicii
pentru copiii cu CES.
În ceea ce priveşte organizaţia prestatoare de servicii copilului cu CES, cadrul didactic
de sprijin:
– constituie un factor de legătură în relaţia familie-şcoală-organizaţie;
– participă la activităţile de formare;
– participă la şedinţele de evaluare şi realizare a planului de servicii şi intervenţii personalizat
pentru copilul cu care lucrează.
Familia, scoala, specialistii in consiliere/psihoterapie scolara si educationala reprezinta
triunghiul educational responsabil pentru crestrea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii
elevului. In lipsa cooperarii, a unui parteneriat intre acesti factori, eficienta procesului de
adaptare si integrare a elevului scade, scopul scolii si a societatii nu mai poate fi atins.

MODULUL IV
Mediator şcolar va exista şi în şcolile multietnice sau acolo unde predomină elevi de etnie rromă,
în şcolile în care limba de predare este diferită de limba maternă, unde cultura minorităţii este
slab reprezentată la nivelul şcolii, acolo unde sunt mulţi elevi care aparţin unei minorităţi
naţionale şi nu există cadre didactice care aparţin acelei etnii.
Mediatorul şcolar este necesar şi în unităţile în care există sau se manifestă riscul unor conflicte
care pot afecta participarea şcolară a copiilor rromi, din cauze care ţin de segregarea etnică sau
de alte forme de discriminare, dacă localitatea se află într-o zonă cunoscută ca defavorizată, în
comunităţile unde există familii cu mulţi copii sau cu copiii aflaţi în grija altor persoane decât a
părinţilor, acolo unde există semnale că în comunitate există probleme.
Potrivit metodologiei, responsabilitatea mediatorului şcolar este de a sprijini participarea tuturor
copiilor din comunitate la învăţământul general obligatoriu, încurajând implicarea părinţilor în
educaţia copiilor şi în viaţa şcolii şi facilitând colaborarea familie - comunitate - şcoală.
Alternativă a învăţământului special, educaţia integrată permite acordarea serviciilor de sprijin

pentru copii cu posibilităţi reale de recuperare şi reintegrare, care altădată ar fi fost orientaţi către
şcoala specială. Pentru a realiza integrarea copiilor cu CES, trebuie să acţionăm asupra
diferitelor nivele de dezvoltare a personalităţii lor, şi anume: la nivel biologic, la nivel psihic, la
nivel social. Scopurile principale ale relaţiei dintre şcoală, familie şi comunitate, în vederea
integrării copiilor cu nevoi speciale sunt:
• informarea şi sensibilizarea comunităţii locale cu privire la posibilitatea recuperării, educaţiei
chiar şi pentru copiii ce au abandonat şcoala;
• sporirea conştientizării din partea comunităţii şcolare a necesităţii implicării în transformarea
şcolii într-o şcoală integrativă;
• schimbarea mentalităţii şi atitudinii opiniei publice faţă de copiii cu nevoi speciale;
• dezvoltarea unei reţele de cooperare în domeniul educaţiei, implicată în procesul de integrare

(ex.: poliţia, serviciile sociale, spitale, etc.);
• implicarea părinţilor copiilor din clasă în vederea reacţionării mai rapide la probleme şi
acordarea sprijinului suplimentar copiilor cu nevoi speciale;
Diferența dintre „medierea şcolară” și „medierea conflictelor şcolare”
Medierea scolara este o activitate reglementata inca din 2007 si prevede o arie larga de activitati
si atributii a mediatorului scolar. Medierea scolara consta in facilitarea dialogului scoala-familie-
comunitate, imbunatatirea imaginii si increderii in institutiile de invatamant, monitorizarea

copiilor in ceea ce priveste incluziunea scolara, elaborarea si implementarea programelor de
incluziune scolara, elaborarea de rapoarte in ceea ce priveste situatia copiilor defavorizati in
scopul identificarii solutiilor optime pentru asigurarea accesului egal la educatie al copiilor,
informarea autoritatilor responsabile in ceea ce priveste eventualele incalcari ale drepturilor
copilului si sprijinirea in demersurile acestora pentru solutionarea situatiilor respective, etc.
Legea Medierii are norme in ceea ce priveste medierea si serviciile de mediere a conflictelor.
Serviciile de mediere au ca scop solutionarea pe cale amiabila a conflictelor sau a litigiilor.
Aceasta lege enumera enuntiativ tipul de conflicte ce pot face obiectul unui proces de mediere:
conflicte civile, familiale, comerciale, de dreptul muncii, specificand ca serviciile de mediere pot
viza si alte tipuri de conflicte. Medierea este posibila si admisibila in conflictele in care partile
pot dispune in mod liber de drepturile lor.
Astfel, serviciile de mediere pot viza si conflictele scolare. Conflictele scolare se pot ivi intre
elevii din cadrul unei institutii de invatamant, intre elevi si profesori, intre elevi si alte persoane
didactice auxiliare (este posibila si existenta unui conflict cu mediatorul scolar), chiar si intre
profesori, cu conditia ca respectivul conflict sa vizeze activitatea din cadrul si/sau din timpul
programului scolar.
Conflictele scolare au existat dintotdeauna. Fiecare dintre noi isi poate aduce aminte de o
imbrancire a unui coleg, de o disputa cu un profesor, de o cearta cu o colega, etc. Conflictele
scolare au dimensiuni si valori diferite. Un conflict ce priveste o neintelegere cu colegul de
banca, neintelegere care pana la pauza urmatoare trece de la sine, este total diferita de o
neintelegere care ramane in mintea scolarului, careia i se adauga alte si alte nemultumiri si
neintelegeri si care amplificandu-se tinde spre o agresivitate si o violenta verbala si apoi fizica
de nedorit, cu efecte dezastruoase pentru cei implicati in acel conflict, dar si pentru respectiva
institutie de invatamant. MassMedia si NewMedia (Internet) ne prezinta conflicte scolare grave,
in care sunt implicati profesori si elevi. Filme in care sunt inregistrate aceste conflicte, in care
elevii se agreseaza reciproc, sau agreseaza profesorul, sunt in prime time news zile intregi atunci
cand apar.
Medierea conflictelor scolare se impune acolo unde conflictele iau o amploare deosebita si
degenereaza in alte conflicte. In micile neintelegeri de zi cu zi „mediatorul de serviciu” este
fiecare profesor ori diriginte. Pe langa functia reparatorie pe care o are medierea scolara, functia
preventiva devine mai consitenta in medierea unui conflict scolar. Mai ales in ciclul primar si
gimnazial, dar si in cel liceal, puterea exemplului pentru elevi este foarte mare. Incetarea
conflictului scolar printr-o solutionare pe cale amiabila si pasnica in cadrul unui proces de
mediere are un ecou rasunator printre colegii partilor conflictului, dar si in intreaga institutie de

invatamant. O reusita a medierii in astfel de conflicte aduce elevii in terenul cooperarii,
intelegerii, comunicarii, relationarii, dialogului, constituind un exemplu veritabil de colegialitate
si convietuire in timpul petrecut la scoala.
Medierea conflictelor scolare se poate realiza de catre mediatori autorizati de catre Consiliul de
Mediere din Romania, in baza conditiilor prevazute de Legea Medierii. Serviciile de mediere a
conflictelor scolare sunt diferite de serviciile de mediere scolara.
Serviciile de mediere scolara sunt atributii ale mediatorului scolar, si fac parte dintr-un program
si proiect amplu de incluziune scolara si sociala a copiilor, asa cum sunt prevazute in Legea
Educatiei.
Serviciile de mediere a conflictelor scolare pot face obiectul unui proces de mediere asa cum
sunt prevazute de Legea Medierii. Mediatorul autorizat in baza acestei legi, poate media un
conflict scolar la solicitarea institutiei de invatamant, sau la solicitarea partilor conflictului
scolar, in toate cazurile cu acceptul tuturor partilor din conflict.

MODULUL V
Parteneriatul educaţional este unul dintre cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane. Este un
concept şi o atitudine în câmpul educaţiei. Ca atitudine, parteneriatul presupune:
◦ acceptarea diferenţelor şi tolerarea opţiunilor diferite;
◦ egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativă comună;
◦ interacţiuni acceptate de toţi partenerii;
◦ comunicare eficientă între participanţi;
◦ colaborare (acţiune comună în care fiecare are rolul său diferit;
◦ cooperare (acţiune comună în care se petrec interrelaţii şi roluri comune).
Parteneriatul educaţional tinde să devină un concept central pentru abordarea de tip curricular
flexibilă şi deschisă a problemelor educative. În abordarea curriculară a educaţiei se identifică
nevoia cunoaşterii, respectării şi valorizării diversităţii. Este vorba de o diversitate care
presupune unicitatea fiecărei fiinţe umane şi multiculturalitatea. Copiii nu sunt normali sau
anormali, ci unici, cu particularităţi diferite, determinate de caracteristicile lor subiective –
individuale şi de apartenenţa lor la un spaţiu şi o identitate socio-culturală. Fiecare este purtătorul
unor particularităţi ce nu pot fi defecte sau anormalităţi, ci sunt caracteristici, răspunsuri
personale la solicitările mediului. Unicitatea vine din ecuaţia subiectivă a fiecăruia, dar şi din
stilurile de învăţare, ritmurile dezvoltării, trăsăturile personale, capacităţile, competenţele şi
comportamentele fiecăruia. Amprenta culturală este importantă pentru că determină bogăţia
diversităţii la nivelul grupului social.
Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copilului
la nivelul procesului educaţional. El presupune o unitate de cerinţe, opţiuni, decizii şi acţiuni
educative între factorii educaţionali.
Parteneriatul educaţional se desfăşoară împreună cu actul educaţional propriu-zis. El se referă la
cerinţa ca proiectarea, decizia, acţiunea şi colaborarea dintre instituţii, influenţe şi agenţi
educaţionali.
Parteneriatul educaţional se realizează între:
◦ instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi comunitate;
◦ agenţii educaţionali: copil, părinţi, profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme
educaţionale (psihologi, consilieri psiho-pedagogi, terapeuţi etc.);
◦ membrii ai comunităţii cu influenţă asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului (medici,
factori de decizie, reprezentanţii bisericii, ai poliţiei etc.);
◦ influenţele educative exercitate la anumite momente asupra copilului;
◦ programele de creştere, îngrijire şi educare a copilului;
◦ formele educaţiei în anumite perioade.
Conceptul de parteneriat educaţional are valoare de principiu în pedagogie şi este o
extensie de la principiul unităţii cerinţelor în educaţie. Aceasta presupune nevoia unei comuniuni
în ceea ce priveşte obiectivele propuse actului educativ. El se adresa în principal părinţilor şi
profesorilor şi se referea la acţiunea în acelaşi sens. Ceea ce hotărăşte familia trebuie să fie în
acord cu măsurile şcolare şi ceea ce face un părinte să nu fie negat de celălalt.
Actual, conceptul de parteneriat are în vedere o altă relaţie cu copilul, care este parte a
deciziilor educative, după posibilităţile şi dimensiunile alegerilor sale. Educaţia are în sarcinile
ei, de la vârstele cele mai mici educarea responsabilizării sociale şi luarea rapidă a deciziilor.

Relaţia educator – copil are sensuri noi, este o relaţie de parteneriat, datorită aspectelor ei de
conducere democratică şi flexibilităţii în luarea deciziilor. Nu numai copilul învaţă şi se dezvoltă
sub influenţa educatorului, ci şi acesta se formează şi se transformă prin relaţia educativă.
Rezolvarea fiecărei probleme educative adaugă noi competenţe educatorului. Fiecare generaţie
este altfel. Numai un educator de tip reflexiv, flexiv, creator şi dinamic, care acceptă schimbarea,
va găsi răspuns la noile întrebări.
Părinţii, copiii şi comunităţile se influenţează puternic unii pe alţii. Mediul în care trăiesc
poate sprijini sau devia vieţile lor, poate determina multe dintre valorile lor. Poate să se comporte
ca o sursă de forţă şi siguranţă, sau ca o restricţie a dezvoltării. La rândul lor, părinţii pot
influenţa comunitatea deopotrivă ca indivizi sau ca membrii ai unui grup. Ei pot contribui la
dezvoltarea valorilor comunităţii şi la fixarea priorităţilor sociale.
La educarea copilului contribuie, ca instituţii bine determinate ale societăţii, familia,
şcoala şi comunitatea.
În momentele diferite ale creşterii, dezvoltării şi devenirii fiinţei umane, fiecare din
aceste instituţii sociale are un rol important. Mai mult, azi, este determinată nevoia unui
parteneriat educaţional între acestea, în favoarea unei educaţii eficiente pentru individ şi pentru
societate.
▪ Relaţiile familiei cu şcoala

Multă vreme s-a considerat că şcoala joacă rolul central şi că forme diferite de acţiuni organizate
ar putea înlocui familia, care de multe ori nu are aspiraţiile sau resursele culturale pentru ceea ce
propune societatea. În rezolvarea multiplelor probleme de dezvoltare şi învăţare, şcoala dezvoltă
o serie de structuri de sprijin în favoarea copilului şi a familiei.
În acelaşi timp este nevoie de activităţi de susţinere în afara clasei şi de activităţi de
sprijin atât a copilului aflat în situaţii dificile sau de risc, cât şi a familiei şi a cadrelor didactice.
Structurile de sprijin ale şcolii merg pe linia cabinetelor de asistenţă psihopedagogică, de
consiliere, de rezolvare a unor probleme specifice (cabinete de logopedie şi orientare
profesională) şi a centrelor de resurse pentru familie sau pentru profesori. La nivelul acestor
structuri se dezvoltă programe specifice de sprijin individualizat şi de grup pentru copii, părinţi şi
profesori. Specialiştii care desfăşoară aceste activităţi trebuie să aibă experienţă didactică şi
pregătire specială în domeniul psihopedagogiei.
Şcoala de azi nu se poate perfecţiona decât evaluând permanent nevoile sale şi apelând la
stucturile de sprijin care să organizeze, să planifice şi să intervină în rezolvarea problemelor mai
mult sau mai puţin speciale.
Pentru realizarea unor şcoli eficiente în care toţi elevii să înveţe şi să fie valorizaţi,
pachetul de resurse pentru profesori trebuie să includă următoarele:
profesorii trebuie să fie interesaţi ca toţi elevii să înveţe:
◦ profesorii să îşi cunoască foarte bine fiecare elev;
◦ elevii trebuie să fie ajutaţi să înţelegă ceea ce încearcă să înveţe;
◦ clasele trebuie astfel organizate încât elevii să fie permanent ocupaţi;
profesorii eficienţi îşi ajută elevii dacă:
◦ accentuează scopul învăţării;
◦ oferă diversitate şi opţiuni variate elevilor;
◦ sunt refexivi şi se spijină permanent pe evaluarea prin mijloace variate a procesului instructiv –
educativ;
◦ utilizează flexibil resursele din şcoală, dar şi resursele comunităţii;

◦ cooperează cu toţi ceilalţi colegi şi agenţi educativi.
şcolile eficiente încurajează pe fiecare profesor în parte, oferindu-i :
◦ coducere efectivă;
◦ încredere;
◦ sentimentul de optimism;
◦ sprijin;
◦ preocupări privind continua perfecţionare a curriculumului;
◦ metode variate de control ale progresului înregistrat.
Au fost identificate două dimensiuni principale ale implicării părinţilor în activitatea şcolară a
copiilor: dimensiunea relaţiei părinte-copil, vizând controlul frecvenţei, al rezultatelor şcolare, al
temelor, ajutorul acordat de părinţi în rezolvarea temelor şi, în general, în îndeplinirea sarcinilor
şi suportul, respectiv susţinerea morală şi materială a activităţii şcolare a copilului; dimensiunea
relaţiei familie-şcoală – care se referă, în principal, la alegerea filierei şi unităţii şcolare şi la
contactele directe ale părinţilor cu reprezentanţii instituţiei şcolare, cadre didactice şi
administratori. Aceste contacte pot îmbrăca forma unor întâlniri colective desfăşurate în cadrul
formal al negocierilor dintre administraţia şcolară şi asociaţiilor părinţilor, al reuniunilor de
informare a părinţilor cu privire la conţinuturile şi metodele şcolare, orarelor, exigenţelor
cadrelor didactice sau în cadrul informal al unor excursii, vizite, ieşiri ale elevilor la diferite
activităţi sportive serbări, aniversări etc. Ele îmbracă, însă, şi forma unor întâlniri
interindividuale, în cadrul formal al unor întâlniri programate la iniţiativa cadrului didactic sau a
părintelui ori în cadrul informal al întâlnirilor, mai mult sau mai puţin întâmplătoare, la ieşirea
din şcoală sau în diferita spaţii publice, al telefoanelor şi scrisorilor, al vizitelor la domiciliul
elevilor.
Şcoala eficientă realizează un parteneriat cu elevul, prin valorizarea şi respectarea identităţii sale
cu familia, prin recunoaşterea importanţei acesteia şi atragerea în procesul didactic şi cu toate
resursele educative ale societăţii, pe care le identifică, le implică şi le foloseşte activ
Conceptul care stă la baza acestei orientări este parteneriatul educaţional. Identificând şi
valorizând dimensiunea personală a individului, realizăm însă nevoia valorizării şi aprecierii
familiei ca mediu primordial şi afectiv necesar formării individuale. Dacă familia este mediul de
dezvoltare a primelor vârste ale copilului, vârste pe care cercetările le dovedesc fundamentale
dezvoltării personalităţii, devine clar că aceasta trebuie sprijinită, şi nu înlocuită în educaţia
tinerei generaţii. Şi pe parcursul vârstelor şcolare, familia rămâne mediul afectiv cel mai viabil
de securitate şi stimulare.
Şcoala, singura instituţie care îşi propune planificat şi organizat să sprijine dezvoltarea
individului prin procesele de instrucţie şi educaţie, concentrate în procesul de învăţământ, simte
tot mai mult nevoia să realizeze un parteneriat activ cu familia şi comunitatea în care se dezvoltă
copilul.
Există o reţea complexă de relaţii în cadrul unei şcoli, care au un potenţial important de
influenţare a educaţiei copiilor, atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ.
Cele mai importante relaţii sunt:
relaţiile dintre profesor şi elev;
relaţiile interindividuale (dintre elevi, dintre profesori, dintre profesori şi specialişti care sprijină
şcoala, dintre profesori şi personalul administrativ al şcolii);
relaţiile dintre profesori şi părinţi;
relaţiile dintre profesioniştii care sprijină dezvoltarea copilului cu părinţii şi profesorii (lucrul în
echipă pentru a lua decizii şi a întreprinde acţiuni în favoarea copilului.

Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o
unitate de cerinţe şi o unitate de acţiune când este vorba de interesul copilului. Ea concepe cele
două instituţii sociale exprimându-se în schimburi de opinii şi în discuţii, iar atunci când este
vorba de decizii, păstrându-şi fiecare identitatea şi aportul specific.
Raporturile active ale familiei cu şcoala sunt stimulate de apariţia unor importante mize
familiale ale şcolarităţii: instrumentale, statutare, afective şi culturale. Numeroase cercetări pun
în evidenţă preocuparea părinţilor pentru viitorul economic al copiilor lor, pentru plasarea
acestora în câmpul muncii pe o poziţie convenabilă din punctul de vedere al stabilităţii şi
nivelului veniturilor ori a condiţiilor de muncă. Majoritatea părinţilor, inclusiv cei aparţinând
claselor sociale defavorizate, se dovedesc a fi departe de a accepta ideea lipsei lor de competenţă
şi de a ceda integral prerogativele lor educative şcolii. Părinţii pot fi parteneri în educaţie pentru
că deţin cele mai multe informaţii despre copiii lor. Ei pot da informaţii preţioase despre
problemele, crizele de creştere, dorinţele, aşteptările, neîncrederile, pasiunile elevilor.
Pentru realizarea parteneriatului cu părinţii este esenţial ca :
◦ părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la
educarea copiilor lor;
◦ părinţii să fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copii;
◦ să se recunoască şi să se aprecieze informaţiile date de părinţi referitoare la copiii lor;
◦ să se valorifice aceste informaţii şi să se utilizeze în completarea informaţiilor profesionale;
◦ responsabilitatea să fie împărţită între părinţi şi profesori.
Relaţia dintre părinţi şi profesori implică ieşirea din frontierele şcolii şi determină o altă
abordare a profesiei didactice. În pedagogia tradiţională această temă era tratată sub denumirea
de „colaborarea dintre şcoală şi familie”. Actualmente, dimensiunile acestei relaţii sunt mult mai
cuprinzătoare datorită lărgirii conceptului de colaborare spre cel de comunicare prin cooperare şi,
mai nou, prin conceptul de parteneriat care le cuprinde pe toate şi, în plus, exprimă şi o anumită
abordare pozitivă şi democratică a relaţiilor educative.
▪ Relaţiile familiei cu alte tipuri de specialişti ai educaţiei

Raporturile familiei cu diferite tipuri de specialişti (în puericultură, în pediatrie, în psihologie
ş.a.m.d.) nu reprezintă o „invenţie” a societăţilor actuale, ci au o istorie relativ îndelungată.
Totuşi, în ultimele decenii, aceste raporturi prezintă anumite particularităţi:
contactele familiilor cu specialiştii sunt din ce în ce mai frecvente;
serviciile specializate ai căror beneficiari pot fi familiile sunt tot mai diversificate;
iniţiativa nu aparţine exclusiv specialiştilor: familiile apelează ele însele la serviciile acestora;
natura raportului se modifică: părinţii acceptă din ce în ce mai puţin să fie trataţi ca ignoranţi în
problemele educative, ceea ce înseanmă că pun sub semnul întrebării legitimarea unui raport de
putere ierarhic, în care specialistul dă indicaţii, iar părintele se plasează pe poziţie de executant
fidel.
Exemplul relaţiilor familiilor cu instituţiile medicale este, poate, cel mai semnificativ, ţinând
cont de faptul că aceste relaţii au deja o tradiţie şi că, dată fiind miza lor fără egal – sănătatea şi,
în utimă instanţă, viaţa copilului – interesul părinţilor în întreţinerea lor este maxim. Studiile
indică, pe de o parte, o cerere mare a familiilor pentru serviciile educative oferite de aceste
instituţii (informaţii avizate despre igiena corporală, educaţia sexuală, prevenirea toxicomaniei,
boli transmisibile), iar, pe de altă parte relaţia cu cadrele medicale este marcată de neîncredere şi
numeroase reţineri, din cauza aspectelor financiare, diagnosticelor controversate, dificultăţii
cadrelor medicale de a construi o relaţie adecvată cu copilul.

O categorie aparte şi relativ recent apărută de specialişti o reprezintă specialiştii în
intervenţia socio-educativă. Aceasta cuprinde un ansamblu de acţiuni finanţate, organizate şi
desfăşurate de societate în direcţia susţinerii, orientării, corectării sau suplinirii activităţii
educative a părinţilor.
Toate tipurile de specialişti cu care familia intră în contact prin copil (cadre didactice,
pediatrii, medici, psihologi, jurişti etc.) exercită un rol explicit sau implicit pe lângă părinţi.
Educaţia copiilor a devenit, în societăţile moderne, o problemă de interes naţional şi a fost
preluată în responsabilitatea statului care dezvoltă, în acest scop, un sistem de instituţii
specializate. Practicile cotidiene au arătat că influenţa acestor instituţii nu este absolută, iar
cercetarea ştiinţifică a pus tot mai clar în evidenţă importanţa familiei. A fi părinte este, astăzi, o
„profesie” care trebuie învăţată ca oricare alta.
Valorificate în planul teoriei sociologice, cercetările empirice arată că paradigmele transmiterii
intergeneraţionale şi reproducţiei sunt utile, dar insuficiente pentru înţelegerea proceselor
educaţionale desfăşurate în familie în toată complexitatea lor.
Medierea conflictelor în mediul școlar - mini-proiect
Prof BIȚ LAVINIA
Liceul Cu Program Sportiv Arad
Competenţa didactică vizată: dezvoltarea unor atitudini și abilități necesare soluționării

unor conflicte din mediul școlar
Perioada implementării: 14 septembrie 2023 – 14 decembrie 2023
1. Justificarea mini-proiectului.
Mediul școlar este locul unde copilul își petrece o bună parte din timpul fiecărei zile, de
aceea consider că acest timp ar trebui să fie de calitate, trebuie să fie o plăcere pentru el și nu o
corvoadă, mai ales în cazul copiilor de vârstă școlară mică.
Scopul proiectului este formarea unor comportamente și atitudini de comunicare, mediere și

negociere. Viața școlară trebuie să se realizeze în mod sinuos, fără a i se îngrădi elevului modul
liber de exprimare. Lecțiile trebuie să fie cât mai atractive, iar copilul trebuie lăsat să caute
singur, să creeze.

Obiective:
 să dezvolt comunicarea și cooperarea între elevi, între profesori și elevi;

 să cresc interesul copiilor pentru medierea conflictelor;
 să îmbunătățesc actul instructiv-educativ ;
 să dezvolt comportamente prosociale
Grupul țintă îl reprezintă clasa a V-a A, care are un efectiv de 32 de elevi, veniți din 5 grupe
de grădiniță, aflate în locații diferite, precum și copii veniți direct din diaspora. Crearea unui grup
omogen, presupune cunoaștere, comunicare, interacțiune, cooperare, negociere.
2. Planul de activităţi.
Se vor realiza săptămânal activități, centrate pe elevi, activități care sa-i motiveze pe
copii să nu absenteze, să participe cu interes la lecție, să se exprime liber, să îi învețe cum să
reacționeze și acționeze în anumite situații. Se vor folosi prezentări Power – Point, filme,
animații, cântece, audiții, imagini material mărunt, culori, acuarele, carioca.
1. Copil ca tine sunt și eu - septembrie , 1 oră

- Activitate în cadrul lecției de Dezvoltare personală – ”Copil ca tine sunt și eu”.
Prezentarea poeziei ” Gândăcelul”, de Elena Farago. Se inițiază o conversație pe baza textului
poeziei. Desfășurarea unui joc de indentificare a stărilor emoționale.
2. Jocurile copilăriei - septembrie 2023, 1 oră

- Activitate de dezvolatare a comunicării între elevi prin desfășurarea unor jocuri cum
ar fi, ”Țară, țară, vrem ostași”, ”Șotronul”, ”Elasticul”, ”Șoarecele și pisica”
3. Aplicarea de teste emoționale - septembrie 2023, 1 oră
- Activitate desfășurată în sala de clasă.
Elevii vor primi câte un test de dezvoltare emoțională adaptat vârstei lor.
Se vor completa testele, se vor face punctajele și se vor interpreta rezultatele.
4. Muzica e distracție - octombrie 2023, 1 oră

- Lecție de Muzică și mișcare.
- Elevii vor executa mișcări și gesturi specifice diverselor tipuri de muzică. Vor asculta
muzică clasică, muzică populară, muzică ușoară, rock, folck, jazz, etno.

Se va iniția o discuție despre modul cum muzica ne influențează comportamentul.
5. Culorile și emoțiile - octombrie 2023, 1 oră

- Activitate desfășurată în clasă, în cadrul orelor de Dezvoltare personală
Elevii vor fi solicitați să atribuie câte o culoare stărilor emoționale studiate la ora de dezvoltare
personală.
Se vor efectua exerciții pe tema dată.
6. Pictură – culorile preferate - octombrie 2023, 2 ore
- Lecție de pictură cu subiect la alegere. Elevii vor fi solicitați să picteze ce vor ei și cu

ce culori vor ei, apoi se va face interpretarea desenelor în funcție de ceea ce au
desenat și de culorile folosite.
Se va discuta despre cum ne influențează culorile activitatea și viața.
7. ”Masă rotundă cu părinții” - octombrie 2023, 1 oră
Negocierea cu părinții a unei activități de realizare în cadrul orelor de Arte vizuale și abilități
practice a diferite creații plastice pe tema simpozionului internațional ”Tradiții prin joc și cânt,
port și cuvânt - Șezătoarea”.
Având o clasă cu majoritatea copiilor penticostali, adesea apar probleme de comunicare în ceea
ce privește activitățile tradiționale. Activitatea își propune să negocieze cu părinții activitatea de
realizare a unor obiecte tradiționale (brățări, împletituri, cusături) demonstrând că nu este nimic
rău în acest lucru.
8. ”Comunicăm, colaborăm și lucruri frumoase realizăm!” - noiembrie 2023, 2 ore

Copiii împreună cu părinții vor realiza în cadrul orelor de Arte vizuale și abilități practice diferite
creații plastice pe tema simpozionului internațional ”Tradiții prin joc și cânt, port și cuvânt -
Șezătoarea”.
9. Cărticica ”Nu vreau” - noiembrie 2023, 1 oră

- Activitate desfăsurată ca urmare a lecției de la comunicare în limba română
Le voi citi elevilor câteva povesti terapeutice, apoi se vor iniția discuții despre comportament pe
baza acestora.

10. Hai afară! - noiembrie 2023, 2 ore
Negocierea și punerea în practică a unei activități outdoor .
11. ”Cel mai deștept cedează” - noiembrie 2023, 2 ore

- Organizarea unor jocuri de rol în care ne vom imagina diverse situații conflictuale.
Elevii vor fi puși să intre în rolul unor personaje, alții vor fi mediatorii.
12. Iarna – anotimpul copiilor și al emoțiilor - decembrie 2023, 1 oră
În cadrul disciplinei Comunicare în limba română, elevii vor extrage dintr-un bol patru
bilețele, pe fiecare fiind câte un cuvânt specific anotimpului iarna. Cu aceste cuvinte elevii vor
trebui să alcătuiască o scurtă poezioară despre iarnă. Se vor premia cele mai deosebite poezii. Se
va încuraja exprimarea stării emoționale pe care o simți în acest anotimp și se va urmări
exprimarea corectă
3. Valoarea adăugată prin mini-proiect

În urma implementării acestui mini-proiect se poate spune că obiectivele au fost atinse.
Rezultatele sunt cele aşteptate în urma desfăşurării activităţilor propuse prin proiect, din
perspectiva îmbunătăţirii competenţei didactice în vederea promovării unor servicii educaţionale
de calitate, orientate spre nevoile elevilor. Elevii sunt mult mai liberi în exprimarea emoțiilor,
atât oral, cât și în scris sau desen, sunt mult mai creativi, au idei inedite și soluții neașteptate.
De asemenea, elevii sunt mult mai receptivi și mai activi în cadrul activităților, participă cu
interes și sunt mult mai implicați în procesul educativ. Copiii au realizat colaje, lucrări colective,
compuneri, poezii, obiecte tradițional. Elevii au învățat să își învingă emoțiile, să aibă curaj să
exprime ideile fără teama că cineva va râde, au învățat să negocieze, să medieze conflicte.


Garda - MEDIATOR ȘCOLAR + Structură Portofoliu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Garda - MEDIATOR ȘCOLAR + Structură Portofoliu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ASOCIAȚIA PROEURO-CONS SLATINA

Nume și prenume cursant:BIȚ LAVINIA-JANINA

Unitate de învățământ:LICEUL CU PROGRAM SPORTIV ARAD

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Disciplina Propuneri teme

MODULUL I. Medierea  motivația participării la curs și definirea obiectivelor

3 MODULUL III.  proiect de dezvoltare instituțională a școlii din

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Mediatorul şcolar este angajatul şi subordonatul unităţilor de învăţământ preuniversitar sau al

Mediatorul şcolar colaborează cu personalul unităţii de învăţământ preuniversitar, cu consiliul

Unitatea cuprinde cunoştinţe şi deprinderi necesare mediatorului şcolar pentru a realiza o

Elemente de competenţă Criterii de realizare

1. Stabileşte obiectivele şi durata activităţilor

2.1. Planul de întâlniri este stabilit prin consultarea persoanelor implicate.

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

3. Integrează planul întâlnirilor în planul general de activitate

3.2. Necesarul de resurse este planificat în funcţie de obiective şi durata activităţii

3.3. Programul de activităţi este flexibil şi adaptabil noilor situaţii apărute

Tipuri de activităţi de cunoaştere:

- activităţi de cunoaştere a specificului profesiei de mediator, a specificului şcolii şi comunităţii:

Arii de activitate: - facilitarea accesului membrilor comunităţii la educaţie;

- monitorizarea elevilor în timpul programului şcolar şi extraşcolar;

- rezolvarea situaţiilor de absenteism, segregare, probleme sociale;

- oferirea de consultanţă familiilor şi copiilor cu nevoi speciale;

- sprijinirea cadrelor didactice în comunicarea cu elevii.

Ghid pentru evaluare Cunoştinţele necesare se referă la:

- specificul şcolii şi comunităţii;

- resurse umane. La evaluare se urmăreşte:

- modul în care stabileşte necesarul de resurse;

- modul în care planifică în timp derularea activităţilor;

- capacitatea de autoevaluare pe parcurs, de optimizare a planificării, organizării şi desfăşurării

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

R.O.I. realizat, Guvernarea

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Responsabilităţile şi atribuţiile mediatorului şcolar:

Facilitează dialogul şcoală-familie-comunitate.

Contribuie la menţinerea şi dezvoltarea încrederii şi a respectului şcolii faţă de comunitate şi al

Monitorizează copiii de vârstă şcolară care nu au frecventat cursurile învăţământului obligatoriu

Contribuie la deschiderea şcolii către comunitate şi la promovarea valorilor culturale tradiţionale

Sprijină elaborarea planului de desegregare şcolară şi implementarea acestuia, prin colaborare

Informează autorităţile despre orice posibilă încălcare a drepturilor copilului, sprijinind

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Alternativă a învăţământului special, educaţia integrată permite acordarea serviciilor de sprijin

• dezvoltarea unei reţele de cooperare în domeniul educaţiei, implicată în procesul de integrare

acordarea sprijinului suplimentar copiilor cu nevoi speciale;

Diferența dintre „medierea şcolară” și „medierea conflictelor şcolare”

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

▪ Relaţiile familiei cu şcoala

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

▪ Relaţiile familiei cu alte tipuri de specialişti ai educaţiei

Asociația Proeuro-Cons Slatina | Str. Garofiței, nr. 5 | +40760172961 | proeuro_cons@yahoo.ro | www.proeurocons.eu

Medierea conflictelor în mediul școlar - mini-proiect

Prof BIȚ LAVINIA

Liceul Cu Program Sportiv Arad