Liceul Teoretic«ORIZONT»

Tema: ”Tendinţe greşite în educaţia

copiilor de către părinţi şi
agresivitatea copiilor”

Șofron Larisa
director adjunct

Februarie, 2013
Mottou: Eu sînt copilul. Tu ţii în mîinile
tale destinul meu.
Tu determini în cea mai mare măsură,
dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă.
Ce este un comportament agresiv?
Nu mai este o revelaţie faptul că trăim într-o lume în care este tot
mai pronunţat fenomenul agresivităţii. Cu aceste manifestări
ne ciocnim zi de zi în cele mai diverse circumstanţe: în
familie, la serviciu, în transport, pe stradă.
Evident, violenţa reprezintă un fenomen extrem de complex, cu
o determinare multiplă: familială, societală, şcolară, personală
şi culturală. Ea se prezintă ca un ansamblu specific de forme
de violenţă care se condiţionează reciproc şi au o dinamică
specifică.
Așadar părinţii, educatorii, profesorii se plâng de
violenţa copiilor, fie ea fizică sau verbală: copii care se
bat, înjură sau scuipă, copii care chinuie animalele,
copii care ţipă sau se tăvălesc pe jos, cei care
ameninţă.
Ce este un comportament agresiv?
Psihologii consideră că un comportament agresiv implică
un atac fizic sau verbal asupra unei alte persoane, într-
un mod care îi răneşte pe cei din jur sau îi pune, într-un
anumit fel, într-o situaţie ameninţătoare.
 De unde vine agresia?
Agresivităţii i-a fost acordată o origine
ereditară sau instinctivă,
apoi această teză a fost contrazisă, și că
agresivitatea este un rezultat al învăţării, al
modelării comportamentului în funcţie de
mediul de dezvoltare.
Unii cercetători au descoperit o aşa-zisă
genă a agresivităţii, care se transmite de
la tată.
 Tipuru de agresie
• Fizică – se folosește puterea fizică pentru a
aduce daune altei persoane

•Verbală– se folosesc înjurări, amenințări etc.

• Expresivă – se folosesc jesturi specifice, mimica.

•Directă – este îndreptată spre persoana care

cauzează discomfort și iritarea.
•Inderectă - este îndreptată spre alte obiecte, care de
fapt nu provoacă nemulțumiri.
 Deosebiri în comportamentul agresiv
la fete și băieți

Băieții folosesc mai des Fetele înlocuiesc agresia fizică

agresia fizică într-o formă
deschisă, este mai puțin
controlată.
pe cea verbală mai înnainte
decît băieții. Ele se învață să
folosească ironie și sarcasm.
Se pare că este mai puțin
periculăasî, dar doare mai
tare.
Care sunt cauzele apariției agresivității
la copii?
 Rolul familiei este crucial pentru formarea personalităţii
copiilor. Primele lecţii de viaţă şi de comportament social
sunt „predate” şi învăţate acasă. Expresia „cei şapte ani
de-acasă” spune multe în acest sens. Rolul părintelui este
acela de a-i oferi copilului un model şi direcţia de urmat în
viaţă
O familie este bună sau rea în raport cu părinţii săi, iar o
societate este bună sau rea în raport cu familiile sale.
 Mediu familial tensionat, caracterizat
prin conflicte, neglijare sau abuz
Conflictele conjugale determina o crestere
semnificativa a nivelului de stres in familie si pot
conduce la aparitia la copii a unor accese de furie,
agresivitate sau ostilitate.
 Caracter dur al părinților
Părinții încearcă să
controleze întru totul
copilului său, încearcă să
dirigeze cu el, supunînd
voinței sale, nu permit
nici o manifestare de
inițiativă proprie și fără
ai da posibilitatea de a fi
el înșuși. Acestea
provoacă la copil frica..
Frica se amplifică în situații neprevăzute sau
neasteptate. Acești copii nu se simt in
siguranță, nu au încredere in cei din jurul lor,
se simt amenințați și incearcă să depășească
aceste sentimente înfricoșatoare pentru ei
prin comportamente impulsive, de
agresivitate sau chiar furie.
Pedepse
- Lipsa de cerințe unice și
permanente
- Uneori pentru aceealaș
comportament se aplică
pedepse diferite, îar uneori
în genere se lasă fără atenție
O schimbare importantă în familie:
nasterea unui alt copil, divorțul
părinților, un deces
 Un program aglomerat care
suprasolicită copilul și îl obosește
 -Expunerea la filme, videoclipuri si
jocuri cu continut violent
• Programele tv care contin scene de agresivitate,
jocurile violente la calculator cresc frecventa
gîndurilor si a sentimentelor agresive, ducînd la
creșterea nivelului de activare fiziologica.
• Se reduce frecvența comportamentelor prosociale
(de intrajutorare, solidaritate, altruism).
«Muzica»
Grupul de prieteni (anturajul).
Agresivitatea poate fi o modalitate prin care copiii atrag atenția
sau își cîștigă o identitate proprie. Atunci cînd li s-a dat o
importanta prea mare de la o vîrstă fragedă, cel mai ușor si mai
sigur mod de a obține aceasta atenție nelimitataă este
agresivitatea sau comportamentul necooperant.
Ei aşteaptă o recunoaştere socială exagerată şi sunt foarte
sensibili la ameninţări, încercând să câştige respect cu
ajutorul agresivităţii. Când copiii agresivi obţin respect şi
supunere de la ceilalţi copii, agresivitatea lor se întăreşte şi
se manifestă în tot mai multe ocazii.
Aprobarea comportamentului agresiv de către
părinții, ca o modalitate de a rezolva
problema conflictului cu colegii: "Și tu, de
asemenea, loveștel“ , "Ce tu nu poți da"?
 Influența produselor alimentare
S-au dovedit legătura dintre
creșterea nivelului înalt de
anxietate, nervozitate și
agresivitate și consum de
ciocolată.
În străinătate sau efectuat
studiile care au investigat
relația dintre consumul de
chips-uri, burgeri, suc
dulce și agresivitate
crescută.
 Pericole
Copiii cu un comportament agresiv sunt, in general, respinsi de cei
de aceeasi varsta cu ei, se integreaza cu dificultate in grupuri si
au rezultate scolare scazute.
De cele mai multe ori, ei isi gasesc sustinerea printre copii cu
manifestări asemănătoare sau in grupuri in care agresivitatea
este acceptată si valorizată, intrînd, astfel, intr-un cerc vicios din
care cu greu mai pot ieși.
Comportamentul agresiv are in timp efecte negative si duce la
deficientțe in modalitătile de rezolvare a unor situații
conflictuale.
Copilul agresiv devine un adolescent si apoi un adult agresiv,
incapabil să construiască relatții durabile si să se integreze in
societate.
 Metodele specifice și nespecifi ce de prevenire a agresivității la copii

Regule de aur al pedagogiei

1. Nu observați ori și ce comportament nedorit, nu ridicați voce, nu
deveniți singur agresiv.
Este important să stabilim reguli clare de comportament, pe care
copilul să le cunoască, împreună cu consecințele incălcării lor.
Dacă este necesar intervenim fermă, dar calm, impreună cu oferirea
unor alternative atragătoare (dar, atentie, să nu reprezinte, de fapt,
mituirea copilului!).
2. Observați fiecare dată comportament pozitiv, frumos cît de
neînsemnat nu ar părea la prima vedere. Copilul vrea să fie văzut,
observat, lăudat și iubit.
Să lăudam și să incurajăm jocurile de cooperare cu alți copii și toate
situațiile in care copilul se comportă calm, politicos și generos.
 Recomandări
Agresivitatea nu trebuie inăbușită, ci transformată
în echilibru interior:
Să identificăm cauzele agresivității si să evităm
motivele de criză.
Să evităm etichetările, de genul “copil rău”, “copil
neascultător”, “copil nepoliticos”. Este o greseala
foarte mare să punem semnul egal intre
personalitatea unui copil (adica, ceea ce este el) si
comportamentul sau (cea ce face copilul)
Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre
fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvîntare pentru
lume...
(din Child”s Appeal, Mamie Gene Cole)
Succese în educația copiilor

Mulțumesc pentru atenție!