CLASA CA GRUP DE ELEVI

Prof.SPERANŢA PETCU
Şc.Gen,,Alexandru Ştefulescu”TG-JIU, GORJ

„În caracterul învăţătorului să nu se

găsească nici o înclinare de a porunci după
bunul plac, el să lase elevilor libertatea de
acţiune”
Pestalozzi

Clasa de elevi este un grup social specific, cu structură, cu roluri clare, şi un mediu
psihosocial al activităţii instructiv – educative ce determină schimbări cognitive fundamentale
fiecărui membru, este mediul educaţional în care se manifestă relaţiile dintre elev – profesor,
relaţii elev – elev, în care se concretizează predarea, învăţarea şi evaluarea, în care elevii şi
profesorii se simt „acasă” ori trăiesc sentimente de frustare şi alienare. Pentru dezvoltarea clasei
ca un spaţiu pentru învăţare, profesorii au rolulu esenţial deoarece ei creează cadrul de predare –
învăţare – evaluare şi oferă elevilor o mulţime de mijloace de învăţământ.
Clasa ca mediu educaţional
Şerban Iosifescu defineşte mediul educaţional ca fiind „ecosistemul ” persoanelor,
lucrurilor, informaţiilor şi stărilor afective care determină şi/sau influenţează un anumit proces/o
anumită relaţie educaţională. Autorul consideră că parametrii funcţionali ai mediului educaţional
sunt :
 fizici : spaţiul de lucru, lumina , căldura, aparatura şi materialele necesare, inclusiv
auxiliarele curriculare (manuale, culegeri, hărţi, planşe, modele fizice etc.) sub formă
de obiecte;
 informaţionali : informaţia şi cunoaşterea de la nivelul cadrului didacticşi al elevului,
precum şi diferitele auxiliare curriculare, dar din punct de vedere informaţional.
 umani : stările afective, trecute şi prezente, care influenţează procesul sau relaţia
educaţională, organizarea grupului de lucru şi relaţiile de comunicare între elevi, între
cadre didactice, între elevi şi cadre didactice etc., stiluri manageriale (directiv,
consultativ, partucipativ etc.), rolurile jucate de profesori şi elevi, „stările eului”
activate (părinte, adult, copil).
1
 Optimizarea mediului fizic al clasei pentru învăţare
Deoarece modul în care arată clasa îi afectează atât pe elevi , cât şi pe profesori, putând
facilita sau obstrucţiona procesul de învăţare, pentru optimizarea spaţiului ca mediu educaţional,
după negocierea cu elevii, schimbările pot viza câteva direcţii : aranjamentul băncilor, colorarea
pereţilor, materialele expuse pe pereţi, luminozitatea clasei etc.
Ca profesor de chimie, activităţile didactice le realizez în laboratorul de chimie. Chimia,
prin specificul său, impune ca lecţiile să aibă loc în laborator, pentru ca elevii să acţioneze direct
asupra obiectelor şi fenomenelor, creând astfel o ambianţă cât mai naturală dobândirii
cunoştinţelor, aplicării acestora şi formării deprinderilor. Laboratorul trbuie să îndeplinească
anumite funcţii :
 să constituie cadrul pentru folosirea mijloacelor de învăţământ din dotare, pentru
dobândirea de către elevi a unui sistem de cunoştinţe fundamentale şi
operaţionalizarea lor;
 să formeze şi să dezvolte la elevi capacitatea de investigare ştiinţifică.
 să permită transferul cunoştinţelor, capacităţilor şi comportamentelor însuşite, în
rezolvarea unor probleme teoretice şi practice;
 să asigure însuşirea corectă, de câtre elevi, a unor priceperi şi deprinderi de a folosi
mijloacele de învăţământ şi reactivii chimici;
 să creeze condiţii pentru activitatea de cercetare a profesorului.
Sala pentru laborator trebuie să aibă o structură suplă, multifuncţională, să beneficieze de
o serie de factori de ambianţă care influenţează procesul de învăţământ:
- mobilier;
- aparatură de laborator;
- mijloace audio-vizuale;
- materiale grafice;
- reactivi chimici.
Climatul afectiv
Adrian Neculau (1983) consideră clasa de elevi ca un grup de muncă specific, compus
dintr-un număr de membrii egali între ei (elevii) şi dintr-un animator (profesorul) ale căror
raporturi sunt reglementate, oficial, de tipul sarcinii şi de normele de funcţionare. Relaţiile
elevului cu clasa sa influenţează dezvoltarea personalităţii şi randamentul învăţării sale. Studiile
de psihologie socială au evidenţiat faptul că progresul cognitiv al elevilor dintr-o clasă este
influenţat de: interacţiunea profesor – elevi, interacţiunile dintre elevi şi climatul afectiv din grup.
2
 Procesele specifice clasei de elevi ca grup, menţionate de Neculau şi Zlate (1983) sunt
următoarele:
 procesul de realizare a sarcinii (dacă îndeplinirea sarcinii apropie grupul de scopul său,
membrii vor fi motivaţi să depună eforturi pentru realizarea ei);
 procesul de comunicare;
 procesele afective (atracţia dintre membrii grupului constituie o condiţie fundamentală a
performanţelor şcolare, o sursă de satisfacţie personală şi un factor al coeziunii
grupului);
 procesul de influenţă (care determină uniformitatea comportamentelor)
Climatul clasei definit empiric ca stare afectivă, atmosfera clasei, starea de spirit, moralul clasei,
este o realitate complexă, generată de stări subiective şi de dinamica grupului clasă.
Deoarece climatul unei clase influenţează percepţiile elevilor şi ale profesorului şi, în
plus, reflectă motivele pentru care elevii colaborează sau nu colaborează între ei sau cu
profesorul, este important ca profesorul să-l cunoască prin observare, prin chestionare scrise, prin
discuţii cu elevii, etc. Scopurile acestor investigaţii vizează mai multe direcţii:
 cunoaşterea de către elevi şi profesor în ce măsură clasa poate fi o comunitate de
învăţare;
 conştientizarea faptului că profesorul şi elevii au nevoi comune şi scopuri comune;
 conştientizarea necesităţii de a se sprijini reciproc în activitatea şcolară;
 recunoaşterea, respectarea şi valorificarea diversităţii personalităţilor dintr-un grup;
 aflarea faptului că o clasă constituie un climat pozitiv sau negativ de învăţare;
Pentru caracterizarea relaţiilor sociale de clasă ((elev - elev), profesorul poate observa:
 modul de comunicare (dacă elevii se ascultă unul pe celălalt cu atenţie şi respect, dacă au
curajul să comunice deschis, liber, dacă fiecare elev are posibilitatea de a-şi exprima
opinia etc.);
 manifestarea sentimentelor sau atitudinilor faţă de ceilalţi (respect, prietenie,
colegialitate, ură, răutate, indiferenţă, izolare);
 natura relaţiilor dintre ei (cooperare, competiţie de subordonare, prietenie).
Pentru caracterizarea comportamentelor elevilor în situaţii şcolare şi extraşcolare se
observă:
 dacă fiecare ştie ce are de făcut atunci când se distribuie sarcinile;
 gradul de implicare pentru realizarea unei sarcini;
3
  modul de căutare şi folosire a resurselor materiale, umane, de timp pentru realizarea unei
sarcini;
 feed – back-ul elevului la laude, critici, sfaturi, observaţii etc..
Pentru conşientizarea gradului de încredere între profesor şi elevi se observă:
 dacă elevii manifestă încredere în ceea ce spune profesorul;
 dacă elevii observă că profesorul are încredere în ei;
 dacă acordă importanţă faptului că profesorul le arată că are încredere în ei.
Construirea clasei ca o comunitate de învăţare
Fiecare elev simte nevoia apartenenţei la o comunitate (familie, clasă, şcoală etc.), să fie
apreciat şi respectat în cadrul acesteia, să fie folositor altora. Pentru ca o clasă să fie comunitate
de învăţare, profesorii şi elevii ar trebui să fie preocupaţi pentru construirea ei în toate lecţiile.
Profesorii percep comunităţile claselor şi le diferenţiază între ele, dar sunt mai puţin preocupaţi
de contribuţia pe care o pot avea în schimbarea pozitivă a acestora cu scopul de a optimiza
mediul de învăţare, în lecţiile proprii. Un profesor se simte bine sau rău într-o anumită clasă,
observă că elevii sunt preocupaţi de învăţătură la disciplina sa ori au alte preocupări, simte că
poate comunica bine cu elevii sau că există un zid de nepătruns între ei, etc. Pentru ca un profesor
să fie acceptat în comunitatea clasei şi să poată interveni pedagogic pozitiv este nevoie să se
implice la construirea acestei comunităţi având ca reper aserţiunea lui Thomas Sergiovanni
(1994, citat de Cătălina Ulrich, p. 22, 2000): „Construirea comunităţii trebuie să devină
<<inima>> oricărui efort de îmbunătăţire a şcolii.”.
O clasă care funcţionează ca o comunitate optimă pentru învăţare presupune ca elevii:
- să se simtă respectaţi, valorizaţi, înţeleşi;
- să aibă încredere unii în ceilalţi;
- să aibă grijă unii de ceilalţi;
- să respecte un cod propriu de reguli;
- să aibă nevoi, scopuri şi valori comune;
- să decidă împreună.
Intervenţia pedagogică a profesorului cu scopul de a construi comunitatea unei clase se
poate manifesta în diverse moduri:
- discutarea conţinuturilor propuse elevilor spre învăţare deoarece acestea pot fi uneori prea
dificile, plictisitoare, fără valoarea pentru elevi, o investigaţie asupra conţinuturilor care
plac elevilor este binevenită;
- stabilirea unor reguli de comportament în clasă, în timpul lecţiilor, de comun acord cu
elevii, prin discuţii cu aceştia; 4
 - organizarea activităţilor de învăţare frontal în perechi sau grupuri;
- oferirea unui feed-beck pozitiv din care să rezulte că profesorului îi place clasa lor ca
grup, că au progresat într-un interval de timp;
- crearea unei atmosfere vioaie, entuziastă, prietenoasă la lecţii prin stilul personal pe care îl
oferă ca model de comportament;
- stabilirea unor ritualuri sau rutine în lecţii (verificarea temei, disertarea testelor,
prezentarea unor perle din lucrările lor, etc.);
- acordarea unor premii sau stabilirea unor responsabiltăţi permanente sau temporare (cine
verifică temele, cine aduce materialul didactic, cine pregăteşte materiale interesante
pentru un afişaj etc.).
În fiecare an şcolar evidenţiez elevii care se remarcă în publicaţia de fizică-chimie „Delta”
ca rezolvitori de probleme şi propunători de articole. Aceştia primesc o diplomă din partea şcolii.
De asemenea, sunt realizate şi popularizate topuri ale rezolvitorilor de probleme, sunt evidenţiaţi
şi premiaţi elevii care obţin rezultate la concursurile şi olimpiadele şcolare:
 organizarea unor excursii, drumeţii, vizite sau alte activităţi extraşcolare numai cu
elevii dintr-o clasă;
 afişarea produselor realizate de elevii unei clase sau a fotografiilor din diferite excursii
ale clasei, fie în clasă, fie în incinta şcolii.
Personal, încurajez astfel de practici, organizez activităţi de promovare a produselor
realizate de elevi atât în clasă cât şi pe holuri. Evidenţierea elevilor care se remarcă în diferite
activităţi este făcută în faţa colectivului de elevi al clasei, cât şi în careu sau festivităţi organizate
în şcolala. De asemenea, popularizarea rezultatelor se face în şedinţele cu părinţii, în revista şcolii
şi alte publicaţii.
 realizarea unei reviste a clasei axată pe o tematică la disciplina pe care o predă profesorul
şi care va fi distribuită în întreaga şcoală (poate fi o singură pagină);
 organizarea unei activităţi în şcoală numai de către elevii unei clase, dar la care să fie
invitaţi elevi din toată şcoala etc.

Bibliografie:
IUCU, B, ROMIŢĂ, Managementul clasei, Editura Polirom, Iaşi, 2006
JOIŢA, ELENA, Management şcolar, Editura ,,Gheorghe Cârţu Alexandru”,Craiova, 1995
STAN, EMIL, Managementul clasei, Editura Aramis, Bucureşti, 2000
5