ABA

Este usor, este A B C. Aceasta este, ABC-ul Terapiei Comportamentale Aplicate (ABA).

Inainte de a incepe orice interventie trebuie sa intelegeti functia acelui comportament. Ce va spune? Ce incearca sa va
spuna? Dupa ce ati reusit sa identificati functia comportamentului, puteti sa incepeti interventia de reducere sau
eliminare a acestuia.

Analizati comportamentul. Daca Alex musca, trebuie sa va intrebati de ce musca? Care este rezultatul
comportamentului lui? Uneori, Alex musca pentru ca vrea un obiect pe care nu il poate obtine, si nu are cuvinte sa-l
ceara. Uneori musca pentru ca vrea sa evite sau sa termine o sarcina simpla (ex. sa isi puna pantofii sau sa isi puna
haina in cuier). In concluzie, muscatura lui, are foua functii. Prima – de a obtine ceea ce vrea, a doua de a evita sau
termina ceea ce nu doreste sa faca. Fiecare dintre aceste doua incidente trebuie tratate diferit. De obicei, consultantii
folosesc aceeasi strategie pentru muscat (poate fi oricare alt comportament-problema). Ori de cate ori Alex musca este
trimis in time-out. Totusi, daca ne intrebam de ce Alex musca, o sa constatam ca uneori Alex obtine exact ceea ce vrea
– de a evita sau termina o sarcina nedorita.

Legile comportamentului sunt la fel de bine demonstrate stiintific ca si legea gravitatiei: daca intaresti un
comportament acel comportament va creste, se va mentine, si, daca pedepsesti un comportament ori folosesti extinctia
(retragerea intaritorilor care mentin comportamentul), frecventa acelui comportament va scade. Altfel spus, in urma
intaritorilor (sistemului de recompensare) frecventa, durata, magnitudinea comportamentului creste, iar in urma
pedepsei si a extincitiei aceleasi dimensiuni ale comportamentul vor scadea gradual sau chiar dramatic in cazul folosirii
pedepsei.

Pentru a incepe acest proces de identificare a functiei comportamentului-problema (target) trebuie sa va amintiti cele
trei elemente ale unui comportament: Primul este antecendentul (A), stimulul care apare inaintea comportamentului
demonstrat. Folosind exemplul de mai sus cu Alex, antecendentul ar fi cerinta de a isi pune haina in cuier.
Comportamentul (B), este actul emis imediat dupa antecedent. L-ati rugat pe Alex sa-si puna haina (A) si el se lasa pe
podea si incepe sa tipe (B). Consecinta (C) comportamentului lui Alex este trimiterea lui in time-out si realizarea
sarcinii de catre dvs. Consecinta este cea care va determina comportamentul lui Alex in viitor la antecedente similare,
si, in acest exemplu, este clar ca Alex a avut un tantrum deoarece nu a vrut sa-si puna haina in cuier, iar interventia
folosita are efectul dorit, pentru ca el nu trebuie sa-si puna haina in cuier independent.

Aceasta scurt exemplu ilustreaza ceea ce numeste “three-term contingency” –ABC- orice comportament poate fi spart
intr-un antecendent (A), un comportament (B) si o consecinta (C).
Comportamentul nu este o arta. Este o stiinta, numita Applied Behavior Analysis (Terapie Comportamentala Aplicata)
definita de Cooper, Heron si Heward (2007), stiinta de la care procedurile derivate din principiile comportamentului
sunt sistematic aplicate in vederea imbunatatirii comportamentului social semnificativ. Pe scurt, ABA este stiinta
modificarii comportamentului.

Cu totii folosim “three-term contingency” in viata de zi cu zi. Daca intreb “Buna, cum te cheama?” si cel intrebat imi
raspunde “Ma cheama Matei”, si ii raspund “Imi pare bine sa te cunosc. Hai sa ne jucam impreuna” voi ilustra clar cele
trei elemente mentionate mai sus. Intrebarea mea a fost antecedentul, raspunsul lui Matei a fost comportamentul, iar
ultima mea remarca a fost consecinta. Antecedentul este cel care precipiteaza or vine inaintea comportamentului.
Comportamentul poate fi pozitiv sau negativ. De asemenea, consecinta poate fi pozitiva sau negativa. ABC-ul pozitiv: ii
cereti copilului sa-si atinga nasul (A), copilul isi atinge nasul (B) , copilul primeste o bucatica de prajutura (C). Un
exemplu negativ: cerere de a face un puzzle (A), copilul se tranteste pe covor si tipa (B), parintele isi retrage cererea si
spune ‘Cred ca nu vrei sa faci puzzle-ul’. Consecinta este retragerea puzzle-ului. In primul exemplu, probabilitatea ca el
sau ea sa faca puzzle-ul in viitor este mare deoarece ii place prajutura. Acest comportament va fi intarit datorita
asocierii lui cu un sistem de recompensare contingenta (imediata). In al doilea exemplu, probabil copilul va invata ca
daca se atunca pe covor si tipa cerinta va fi retrasa. Asa comportamentul-problema este intarit, iar probabilitatea ca
acesta sa mai apara in viitor este foarte mare.

Colectare de date
Inregistrati, folosind pixul si hartia, comportamentul copilului dvs.
Pentru inceput, selectati unul sau doua comportamente care va ingrijoreaza cel mai tare (tipat, muscat, lovit, etc.).
Trebuie sa inregistrati de cate ori acel comportament a aparut intr-o zi sau intr-o saptamana Imediat ce aveti aceste date,
incercati sa identificati functia acestor comportamente.

Pentru a determina functia unui comportament trebuie sa inregistrati aceste date intr-un document ce trebuie sa contina
6 coloane: data/timpul aparitiei comportamentului, activitate/eveniment, antecendent (A), Comportament (B) ,
Consecinta (C), Functie? (vezi mai jos)

Exemple:
Data/Timp: 26/6 9.15 am // Activitate/Eveniment: Magazin // Antecedent: a vazut o masina si a vrut-o //
Comportament: tipat/ invartit pe podea // Consecinta: i-am cumparat masina // Functie?: atentie/ access la tangibil
(obiect)

Data/Timp: 27/6 8 pm // Activitate/Eveniment: Timp de facut baie // Antecedent: Hai sa faci baie // Comportament: a
spus ‘Nu’ si s-a lasat pe covor // Consecinta: luat in brate si dus la baie // Functie?: evitare

In prima coloana trebuie sa inregistrati data curenta si ora la care a aparut comportamentul target. Datele din aceasta
coloana va vor ajuta sa vedeti de cate ori compartamentul apare si daca exista o perioada a zilei problematica pentru
copil.

In a doua coloana trebuie sa intregistrati activitatea sau evenimentul general (ex., in timpul programului Receptive
Labels; vizionarea filmului Lion King). Cea de-a treia coloana este pentru Antecedent. Cererea de a isi pune haina in
cuier sau de a inchide televizorul pot fi antecedente. Cea de-a patra coloana este pentru comportament. Aveti nevoie de
aceasta coloana pentru a inregistra comportamentul specific (nu general) al copilului. Nu scrieti la general (a avut un
tantrum), ci scrieti exact ce a facut in acel moment (a incercat sa muste, sa loveasca ori sa se lase pe covor). Pot exista
mai multe comportamente si este foarte important sa le mentionati pe toate in aceasta coloana.

De exemplu, daca copilul loveste, trebuie sa tineti evidenta de cate ori loveste si cum definiti aceasta lovitura. Nu sunt
raspunsuri corecte sau gresite, fiecare are o definitie proprie in functie de copilul lui. Daca definiti lovitul ca o miscare
in in fata a piciorului spre un obiect atunci asta este ceea ce o sa inregistrati. Daca vreti sa inregistrati de exemplu
tipatul trebuie sa decideti durata si volumul acestuia. Puteti decide sa inregistrati toate tipetele ce tin mai mult de 3
secunde, ori hotarati sa intregistrati doar tipaturile insotite de aruncat pe covor. Dvs. stiti cel mai bine comportamentul
copilului si ce considerati cel mai ingrijorator comportament, cu acela incepeti.

Pentru a cincea coloana, inregistrati consecinta care vine imediat dupa comportament. V-ati indepartat? L-ati pus in
time-out? L-ati ghidat fizic sa-si puna haina in cuier? Ati continuat sa-I cereti aceeasi sarcina? I-ati spus ‘Nu plange!’.
Acestea sunt doar cateva exemple de consecinte care se pot regasi in cea de-a cincea coloana. Scrieti exact ce ati facut,
chiar daca stiti ca ati gresit. Acesta coloana va va ajuta sa identificati functia comportamentului copilului dvs. ce va fi
scrisa in ultima coloana.

Determinarea functiei unui comportament

Pare descurajant la inceput, dar inregistrarea comportamentului in diagrama ABC este cea mai buna metoda (1) de
identificare a evenimentelor ce duc la aparitia comportamentului target, si (2) de analiza a comportamentelor target
(cum isi foloseste comportamentul pentru a produce un rezultat dorit de el).

Cand incepeti sa analizati datele, puteti constata ca nu exista o functie clara a comportamentului. Puteti constata ca nu
exista evenimente care provoaca comportamentul. Puteti sa aveti intregistrat tipatul copilului si lasarea lui pe covor in
timp ce se uita la filmul lui preferat, cand nimeni nu ia cerut sa faca ceva. In acest caz, primul pas ar fi sa eliminati
orice problema medicala. Aceasta sugestie este cu atat mai puternica cu cat observati aparitia unor comportamente-
problema severe fara o cauza anume (“din senin”). Unii copii pot avea otita nedetectata, o carie, sau dureri ale
stomacului. In aceste cazuri, este sa stabiliti o intalnire cu medicul pediatru. Odata ce ati eliminat problemele medicale,
puteti incepe sa analizati datele colectate. Aceasta poate sa fie cel mai greu pas, dar este si cel mai important.

Comportamentul copiilor cu autism (si al nostru dealtfel) are trei mari functii: obtinerea atentiei sau a unui tangibil
(obiect), indepartarea unui eveniment, ori simplu cautarea unui input senzorial.

Un comportament folosit pentru a obtine ceva (un obiect, sau atentia dvs.) poate fi tipatul, sau lovitul in vitrina
magazinului. Daca va uitati la diagrama dvs. si spune “A vrut DVD-ul cu semnele de circulatie si i-am spus nu” ori “A
vrut calculaorul deschis dar e inchis”, ori “Vorbeam la telefon cand a venit si m-a lovit” toate acestea sunt
comportamente care cel mai probabil sunt folosite pentru a atrage atentia sau pentru a avea acces la un obiect. Termenul
tehnic pentru aceasta functie este “intarire positiva mediata social”. Prima parte –intarire pozitiva- sugereaza dorinta
copilului de a adauga ceva (sa se uita la filmul preferat, sa foloseasca calculatorul, sa obtina DVD-ul cu semnele de
circulatie) ce functioneaza ca si intaritor in acel moment pentru comportamentul-target. A doua parte – mediata social –
sugereaza prezenta unei persoane sau a mai multor persoane.

O alta functie a comportamentului este evitarea unei sarcini/activitati. Daca in urma analizei diagramei dvs. observati
ca cele mai multe probleme de comportament apar in urma cererilor de a face ceva (ex., de a isi pune haina in cuier, de
a numi obiecte, sau de a le identifica receptiv) atunci cel mai probabil functia comportamentului este de a evita sau
termina sarcina/activitatea.

Uneori acelasi comportament (ex., lovit) este folosit pentru a atrage atentia si pentru a evita sau termina o sarcina. In
acest caz, trebuie sa folositi doua strategii diferite pentru acelasi comportament. Termenul tehnic pentru aceasta functie
de evitare este ‘intarire negativa mediata social’. Cel putin o persoana este implicata, dar intarirea (recompensa) pe care
copilul o cauta este de a il face pe adult sa inlature sau sa termine o sarcina (cerere).

Este foarte usor de reamintit diferenta dintre intarirea pozitiva mediata social si intarirea negativa mediata social:
pozitiv inseamna a adauga ceva in mediu (atentie, tangibil) iar negativ inseamna a inlatura o sarcina (cerere). Ambele
functii implica cel putin o persoana (sunt mediate social). O sa constatati ca destul de multe comportamente avand
aceste doua functii sunt intalnite la gradinita, scoala, in sesiuni, si in comunitate.
Cea de-a treia functie a unui comportament este stimularea senzoriala. Copilul se poate musca deoarece doreste un
input din mediu. Aceste comportamente sunt mentinute de o intarire automata. Nici o persoana nu este prezenta in jurul
lui ori nici o persoana nu antreneaza copilul. Aceste comportamente auto-stimulative apar uneori in toate conditiile
ingreunand identificarea unei functii. Copilul se poate roti sau emite sunete. Stimularea senzoriala difera de celelalte
functii doar pentru ca acel comportament apare cand copilul este singur ori nu participa activ intr-o activitate sau
sarcina. Tot ceea ce face copilul in acel moment este obtinerea unui input senzorial.

Acum stiti cu ce comportamente vreti sa lucrati, cand apar, si care este functia lor. Nu fiti surprinsi daca veti vedea mai
multe functii pentru acelasi comportament. De obicei, copiii folosesc acelasi comportament pentru a obtine diferite
raspunsuri, dar ar trebui sa vedeti un pattern. Puteti sa constatati ca 75% comportamentul este folosit pentru a atrage
atentia si 25% pentru a evita sarcini. Ori, puteti constata ca intervalul 11-11.30 am este dificil pentru copil.

Mai departe trebuie sa alegeti o strategie pentru fiecare functie a comportamentului. Pentru functia-atentie va fi folosit
un tip de interventie, iar pentru functia-evitare o alta interventie. In final, toate comportamentele cu functia-input
senzorial trebuie reduse cu un al treilea set de interventii.

Dezvoltarea unui plan bazat pe functia comportamentului target

Acum aveti diagrama ABC scrisa si deja stiti ca aveti de lucrat cu o functie, doua sau chiar trei.

Urmatorul pas: stabiliti strategii diferite pentru fiecare dintre functiile mentionate mai sus.

Nu va propuneti sa tratati fiecare comportament independent. Propuneti-va sa tratati functia comportamentului. Daca
Andreea tipa, musca, loveste pentru ca vrea un obiect sau atentie, aceste comportamente trebuie sa fie tratate identic.
Daca Andreea tipa, musca sau loveste pentru ca vrea sa elimine sau sa evite o sarcina, aceste comportamente trebuie sa
fie tratate identic. Dar, fiecare dintre aceste doua grupe de comportamente trebuie sa fie tratate diferit una fata de
cealalta, in functie de variabila care le mentine.

Ceea ce trebuie sa faceti este sa tratati fiecare functie avand in vedere doua interventii. Primul pas consta in stabilirea
unei interventii pentru prevenirea ori invatarea unui comportament alternativ. Al doilea pas pe care trebuie sa-l faceti
este de a scrie ce trebuie sa faca adultii din jurul ei.

Cu cat incercati mai mult sa preveniti sau sa sa-l invatati un comportament alternativ cu atat mai usor va fi sa il invatati
mai multe comportamente adecvate. Nu este realistic sa sperati ca puteti 95% din timp folosind interventii pentru
prevenirea comportamentului-problema.
De obicei, cand vad probleme de comportament, stiu ca sarcina este prea dificila ori sistemul de recompensare (intarire)
nu este adecvat.

Copilul trebuie sa fie fericit cand lucreaza cu un adult inainte de i se cere ceva. La inceput, cererile trebuie sa fie simple
– aproape insesizabile. Cererea poate sa fie la fel de simpla ca saritul pe trambulina, ori intratul in masina. Daca
observati probleme de comportament, dati inapoi si ganditi-va la noi metode de invatare pentru a preveni aparitia
comportamentului target in viitor. Simplu spus, pentru a preveni comportamentul trebuie sa schimbati calitatea
sistemului de recompensare si/sau sa reduceti dificultatea sarcinii.

Cateva interventii pentru comportamente a caror functie este atentia sau/si acces la obiecte
Prevenirea/Inlocuirea comportamentului-problema cu un comportament adecvat
Daca functia comportamentului este cea de atentie (de baza diagramei ABC) puteti sa incepeti sa preveniti aparitia
comportamentului. De exemplu, daca copilul dvs. foloseste acest comportament pentru a obtine un obiect, precum o
bomboana, cand va duceti la cumparaturi, incercati sa preveniti acest comportament prin asigurarea ca el primeste
foarte multa atentie, ori ii este permis sa aiba o bomboana (de acasa sau cumparata de acolo). In acest mod, el va avea
deja un obiect dorit, ceea ce va face ca acel comportament sa nu mai apara. In restul timpului, la cumparaturi, asigurati-
va ca intariti verbal (imi place cand mergi cu mine, te uite foarte frumos la jucarii) comportamentul adecvat.

Invatarea unui comportament alternativ pentru comportamentul mentinut de variabila-atentie este foarte importanta.
Cea mai buna strategie este de a il invata sa ceara obiecte. Il puteti invata sa arate, sa va comunice cererea prin semne,
sa va ofere un card-cerere, sau sa numeasca obiectul. Acestea sunt doar cateva exemple. In acelasi timp, fiti siguri ca
toti membrii echipei folosesc aceeasi interventie si nu ii ofera obiecte cand plange sau foloseste comportamentul-target
pentru a obtine ceva.

Ce puteti face cand comportamentul totusi apare

In aceste ocazii, cand nu mai puteti preveni comportamentul si copilul are un tantrum in magazin, cel mai bine este sa
nu ii oferiti acel obiect dorit. El poate avea obiectul (daca doriti) dar nu cand foloseste comportamentul-problema.
Trebuie sa il invatati acest concept important.

In schimb, puteti sa stati in fata copilului si sa-i spuneti (Taci/Linisteste-te, si folositi gestul de ‘nu se vorbeste’ [degetul
pe buze]). Din acel moment incepeti sa numarati pana la 5 (tare sau in gand). Cand terminati de numarat spuneti,
folositi semnul sau cardul pentru obiectul dorit de el (bomboana) si prezentati-I obiectul. Daca el este linistit pentru 5
secunde il poate lua, dar daca el nu este (continua sa planga, sa tipe, etc) ori incepe sa tipe in timp ce numarati, trebuie
sa incepeti sa numarati inca o data, folosind aceeasi redirectionare spre ‘taci/linisteste-te’. Acesta strategie il va invata:
daca are un tantrum nu va primi, dar daca are un comportament adecvat si “cere”, poate avea obiectul dorit.

Numele acestei strategii este ‘procedura de numarare si cerere’. Foarte simplu! Cel mai probabil inainte de a o folosi in
spatii publice veti folosi aceasta procedura acasa. Daca copilul continua sa tipe acasa, sansele ca dvs. sa renuntati sunt
mult mai mici.

Tehnic, aceasta procedura este un scurt time-out. Am intalnit destul de multi ‘profesionisti’ care nu stiau ca de fapt
time-out-ul inseamna time-out de la un intaritor (variabila care mentime comportamentul, sau altfel spus, time-out de la
recompensa).

Pentru copii cu autism ca si pentru ccopii tipici time-out-ul este o procedura care are si efecte secundare. In timpul
time-out-ului de 1 min, 5 minute sau 10minute, acesti copii nu inteleg ce au facut gresit si ce tip de comportament le
ofera ceea ce isi doresc. Intr-un workshop am intrebat tutorii sa ridice mana daca cred ca time-out-ul este pedeapsa si
daca tokenii sunt recompense. Cei mai multi au ridicat mana la ambele intrebari. Acestea, totusi, au fost intrebari
delicate deoarece stim daca ceva functioneaza ca si intaritor (recompensa) sau pedeapsa doar daca rata ulterioara
(viitoare) a comportamentului creste (recompensa) sau scade (pedeapsa).

Daca totusi folositi time-out-ul fiti siguri ca aceasta procedura este folosita doar pentru comportamentele a caror functie
este atentia sau tangibilul (obiecte). Daca este folosit pentru a reduce un comportament a carui functie este de evitare
aceasta procedura va esua si nu veti inregistra o reducere a comportamentului target. De asemenea, fiti siguri ca
intervalul time-out-ului este scurt (maxim 30 de secunde) si functioneaza. Daca frecventa comportamentului nu se
reduce atunci aceasta procedura nu este potrivita.

Daca copilul cere un obiect pe care nu il poate avea, evident ca nu puteti folosi ‘procedura de numarare si cerere’. Daca
Teo vrea sa mearga in picioarele goale prin zapada, va trebui sa ii refuzati aceasta dorinta. Preventia in aceste cazuri
este foarte importanta. Daca copilul vrea ciocolata dar este alergic la ea, atunci puteti sa-I spuneti ca nu poate avea
ciocolata dar poate primi un mar sau un biscuite preferat.
Daca aceasta simpla interventie nu functioneaza si copilul are un tantrum atunci cea mai buna strategie este de a folosi
extinctia (eliminarea variabilei [intaritorului/recompensa] care mentine comportamentul). Copilul nu trebuie sa
primeasca obiectul dorit sau alimentul imediat dupa disparitia comportamentului target.

Daca comportamentul copilului se intensifica/escaladeaza atunci trebuie sa incercati sa il faceti sa stea linistit inainte de
a ii oferi o alta activitate preferata. La fel, nu ii oferiti activitati preferate pana cand el nu este linistit pentru cel putin 5
secunde. Daca incepeti sa-l mituiti cu diferite obiecte sau activitati preferate nu o sa faceti decat sa ii modelati
comportamentul inadecvat. De aceea este foarte important sa separati comportamentul adecvat (tantrum) de cel adecvat
(cerere) prin cel putin 5 secunde. Daca ii oferiti copilului un obiect sau atentia dvs. (chiar si cea negativa: nu imi place
cand faci asa, nu este frumos, opreste-te) in timp ce el foloseste comportamentul neadecvat atunci riscati sa intariti si sa
modelati mai multe comportamente inadecvate. Daca dintr-o data observati o crestere a comportamentului target cautati
persoanele care intaresc acel comportament.

Observ parinti certandu-si copiii si treptat vad cum aceasta atentie negativa intareste un comportament nedorit. De
exemplu, daca copilul isi loveste parintele in timp ce acesta vorbeste la telefon (functie?- atentie), atunci cererea
parintelui catre prietenul cu care vorbeste de a astepta un moment sa-si certe copilul ii va oferi acestuia exact ce isi
doreste-atentia lui. Data viitoare, daca acest parinte ar vrea sa previna acest comportament ar putea sa se asigure ca sunt
accesibile pentru copil activitati preferate. Daca convorbirea este mai lunga, atunci acelasi parinte ar putea sa premieze
verbal, intermitent, comportamentul adecvat al copilului.

[i]Cateva interventii pentru comportamente mentinute de evitarea sau eliminarea unei sarcivi/activitati[/i]
Daca copilul are destul de multe comportamente mentinute de functia-evitare atunci ganditi-va la modalitati de crestere
a calitatii sistemului de recompensare. Un DVD player portabil, bomboane, jucarii aduse la masa, de a il atrage pe copil
sa vina la lucru este primul pas catre asocierea locului de lucru cu activitati fun! Aceste obiecte/alimente preferate
trebuie sa fie prezente inainte de a apare comportamentul target. Pentru inceput nu il mai chemati la lectii, ci incepeti sa
va jucati! Cand vine la masa de lucru (daca se lucreaza la masa), lasati-l sa se uite la DVD si din cand in cand descrieti
pentru el imaginile/scenele din film. Amintiti-va ca vreti sa petreceti 95% din timp pentru prevenirea aparitiei
comportamentului target.

Daca copilul foloseste comportamentul target pentru a evita sau termina o sarcina este important sa reduceti
complexitatea sarcinii respective inainte ca acel comportament sa apara. Astfel puteti sa reduceti sau sa preveniti
comportsmnetul target.

Daca observati ca in urma cererii de a face un puzzle copilul are un tantrum, data viitoare cereti-i sa puna doar o piesa,
daca ii cereti sa-si puna haina in cuier si are un tantrum, data viitoare cereti-i sa dezbrace haina si sa vi-o ofere. Nu
stabiliti obiective foarte mari pentru ca acestea pot atrage dupa sine o serie de probleme pe care din start doriti sa le
evitati. In timp, pe masura ce copilul se simte mai confortabil cu ceea ce ii cereti, va incepe sa faca mai mult.

Important este sa introduceti treptat cerintele astfel incat el sa nu simta ca “lucreaza”!!!

Invatarea unui comportament adecvat in acest caz poate insemna invatarea copilului sa ceara pauza de lucru, sau sa
ceara ajutor daca sarcina este prea dificila, ori sa indice ca a terminat sarcina in loc de a avea un tantrum.
Ce puteti face cand acest comportamentul apare
De obicei acest comportament atare cand sarcina este prea dificila sau sistemul de recompensare nu este adecvat. Fiti
siguri ca nu ii cereti mai putin sau mai mult decat poate face in acel moment.

Totusi, daca comportamentul apare in urma unei cereri (pune o piesa in incastru) trebuie sa continuati sa-I cereti sa
realizeze acea sarcina, si sa-l ajutati fizic sa o faca cand este necesar. Ori de cate ori este posibil, folositi cereri usoare
pe care le poate realiza cu usurinta pentru a crea un momentul de complianta. In loc de a il pune sa spuna ‘pa’ cereti-I
sa faca cu mana. In acest mod, daca nu va aparea complianta, veti putea sa folositi ghidarea fizica. Cererea de a spune
ceva, in special in cazul in care aceasta abilitate nu este tocmai la indemana copilului, este intotdeauna o batalie
pierduta, deoarece nu poti sa folosesti promptul. Este imposibil sa fortezi pe cineva sa vorbeasca!

Odata ce ati folosit promptul, trebuie sa va ganditi de ce a aparut acel comportament. Fiti “Cel care despica firul in
patru” dupa fiecare tantrum. Uneori, nu este posibil sa folositi promptul fizic (ghidarea fizica). In anumite scoli orice
tragere care implica o forta egala cu cea a copilului este considerata retinere si nu este acceptata. Daca sunteti intr-o
situatie care necesita forta sau prompt de a ajuta copilul si nu puteti sa-l oferiti continuati sa prezentati cerinta pe o voce
calma si blocati accesul copilului la intaritori (recompense) pana cand acesta nu este compliant.

De obicei comportamentul are doua functii (de a accesa obiecte/atentie si de evitare a unei sarcini) concurente. De
exemplu, un copil poate avea dificultati de a face tranzitia de la o activitate preferata la una mai putin preferata: de la
muzica si dans la sitting. Pe scurt, in momentul in care muzica si dandul se termina copilul are un tantrum tocmai
pentru ca dansul s-a terminat si el vrea sa danseze in continuare (access la tangibil [muzica si dans] si nu vrea faca lectii
la masa (evitare).

Daca copilul manifesta comportamentul target in astfel de situatie cea mai buna strategie este sa-l pregatiti pentru
tranzitie. Nu semnalati ca este timpul pentru lectii si inchideti muzica (care poate fi cel mai puternic intaritor). In
schimb, puteti dansa pana la scaun, sau puneti casefonul pe masa, sau aduceti materialele de lucru langa copil si treptat
introduceti cereri pana cand puteti inchide muzica (ori indeparta o jucarie, ori termina un puzzle). Acest proces poate
sa-l invete ca poate renunta pentru scurt moment la un obiect preferat, pentru ca va acces la el pe parcursul lectiei.

Cateva interventii pentru comportamentele a caror functie este stimularea senzoriala

Prevenirea sau inlocuirea comportamentelor mentinute de input senzorial

Comportamentele mentinute de input senzorial (ex., invartirea in cerc, miscarea repetata in fata/spate a corpului,
fluturarea bratelor, muscarea degetelor, emiterea unor sunete speficice) sunt des intalnite.
Copilul poate manifesta aceste comportamente cand nu este indeajuns de mult stimulat de cei din jurul lui sau de
mediu. Antrenarea copilului in activitati este extenuanta si de cele mai multe ori imposibil de realizat pe tot parcursul
unei zile. In gradinita sau la scoala uneori nu este posibila interactiunea unu-la-unu si din nefericire in unele clase se
pune foarte mult accent pe “lucrul independent”. In situatii de acasa, este la fel dificil sa creezi in fiecare minut al zilei
o activitate.

Cele doua strategii concurente pentru reducerea acestui comportament sunt prevenirea comportamentului si inlocuirea
comportamentului target cu un alt comportament mai adecvat social. Prevenirea comportamentului este obtinuta prin
crearea unui mediu cat mai bogat in stimulari visuale, auditive, tactile (in functie de inputul produs de comportament).
Cel mai bine este ca un adult sa fie cat mai mult cu copilul si sa-l antreneze cat mai mult posibil in activitati sau jocuri
preferate. Aceste perioade trebuie sa fie Fun! Fun! Fun! si intaritoare pentru a reduce probabilitatea aparitiei
comportamentului target. Copilul poate avea la dispozitie o minge uriasa pentru sarit, o trambulina, un leagan, jucarii ce
se invart, pixuri cu lumini sau jucarii cu vibratii.

Pentru a inlocui comportamentul target cu un alt comportament adecvat, cautati indicii – care este tipul de stimulare
senzoriala produsa de comportamentul auto-stimulativ? Daca pare sa-si miste corpul repetitiv in fata si in spate cand
este singur, incercati un balansoar sau un leagan deoarece este o modalitate acceptata social si poate produce aceeasi
stimulare senzoriala.
Consultantul dvs. va poate oferi mai multe informatii despre tipurile de proceduri sau interventii pentru acest tip de
comportament. Daca copilul isi intinde saliva pe obiecte incercati sa-l expuneti la pictatul cu degetele sau alte substante
non-chimice pentru a substitui acest comportament cu unul mai acceptat social.

Ce puteti face cand acest comportament totusi apare?

Daca totusi comportamentul apare, o optiune a parintilor este de a il lasa pentru o perioada sa manifeste acest
comportament. O alta optiune este de a il antrena (redirectiona) intr-o activitate preferata. Intotdeauna discutati cu
consultantul dvs. pentru a stabili cea mai buna metoda de reducere a acestui tip de comportament, precum si a altor
tipuri de comportamente. Inainte de a folosi o interventie sau alta, din acest material sau din alte surse cereti si
sugestiile consultantului dvs.

Puteti acum sa incepeti sa identificati comportamentul target, sa-l definiti si sa discutati cu toti membrii echipei. O data
ce aveti suficiente date analizati diagrama ABC si identificati functia comportamentului. In functie de variabila care
mentine acel comportament dezvoltati o strategie de reducere/eliminare. Nu uitati sa informati toti membrii echipei
asupra comportamentului-target, cum sa-l identifice, definirea acestuia si cum sa reactioneze in cazul aparitiei acestuia.
Cheia succesului este consistenta! Aceasta inseamna, ca toti embrii echipei de la bunica pana la babysitter trebuie sa
stie cum sa previna si cum sa inlocuiasca acel comportament.
O nota importanta: in momentul in care introduceti o interventie, in special cand acel comportament are o istorie de luni
sau chiar ani, trebuie sa va asteptati la o crestere initiala a acelui comportament. Daca observati acest fenoment nu va
panicati. De fapt, este semnul cel mai bun! Asta inseamna ca interventia are sanse de reusita si comportamentul va
incepe sa scade gradual.

Odata ce aveti comportamentul target sub control, puteti sa incepeti procesul de invatare. In timp, daca interventia este
cea potrivita, comportamentul va fi redus. Frecventa acestui comportament va scadea si mai mult si mai mult cand el va
invata una din cele mai importante lectii: cum sa comunice vocal, nu prin comportamente-problema.