SĂRBĂTORILE PRIMĂVERII

Obiceiuri și tradiții

Anotimpul de primăvară este unul foarte bogat în sărbători ale poporului român. De foarte mult
timp românii împletesc vechile tradiții strămoșești cu obiceiurile creștine. Astfel, fiecare zonă a țării
noastre își sărbătorește zilele importante după modalitatea strămoșilor. Eu sunt foarte mândră să spun că
sunt născută în Țara Moților, mai exact în orașul Câmpeni, județul Alba. Ardealul în sine este o zonă
foarte bogată în tradiții. Pentru că suntem în anotimpul de primăvară, am ales să vă prezint cele mai
importante sărbători creștine din această perioadă și obiceiurile transmise din vechi timpuri.
Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici se sărbătorește în data de 9 martie. Seara, în ajunul
sărbătoririi Sf. Mucenici de la Sevastia, în multe sate din Apuseni tinerii adună paie de grâu sau resturi de
fân în vârfurile dealurilor din apropierea satului şi le dau foc, fac bobotaie peste care sar strigând şi
chiuind. Se zice că pe cei care sar peste bobotaie nu-i vor muşca puricii peste an. Cenuşa de la bobotaie
este pusă peste zarzavaturi ca să nu facă omizi. La Ocoliş şi în alte sate din Apuseni, în dimineaţa zilei,
copiii porneau prin grădini şi fâneţe cu beţigaşe de alun, cu care loveau pământul zicând: «Ieşi iarbă din
pământ, aldui-te-ar Domnul Sfânt».
Un alt obicei este cel de Bunavestire, din 25 martie, când gospodarii stropesc cu ţuică şi vin
rădăcina pomilor şi cu vin cea a viţei de vie pentru a lega un rod bogat la toamnă.
Săptămâna dinaintea Paştilor este numită „Săptămâna Patimilor”. Pentru oamenii satului
românesc este o săptămână luminată de curăţire a gospodăriilor şi caselor, de înnoire a hainelor, dar mai
ales de purificare sufletească şi rugăciune pentru a primi cum se cuvine întâlnirea cu Dumnezeu prin
„Sfintele Paşti” care se dau da la biserică.
În „Vinerea patimilor” toată lumea merge la biserică cu mic şi mare pentru a cânta „Prohodul
Maicii Domnului”. Se mai găsește obiceiul de a merge la mormintele celor adormiţi şi de a aprinde câte
o lumânare pentru iertarea păcatelor acestora şi pentru a le arăta că nu au fost uitaţi de cei încă în viaţă.
În această zi se roşesc şi ouăle în foi de ceapă şi se fac si modele cu ajutorul verdeţurilor (trifoi) care sunt
puse pe ouă, legate în material subţire şi transparent (ciorap), iar apoi puse la înroşit în foile de ceapă.
Duminica de Paşti mai este numită şi Duminica Mare deoarece este considerată cea mai lungă zi.
Paştele, oul roşu, şi mielul sunt marca simbolică a zilei de Paşti. Ciorba de miel preparată cu borş, tarhon
şi usturoi nu trebuiau să lipsească de pe masa creştinului în ziua de Paşti. Simbolul mielului invocă pe
Iisus numit Mielul lui Dumnezeu care s-a jertfit pentru păcatele oamenilor.
Un obicei de Paşte cunoscut în oraşul Câmpeni şi în comuna Bistra este „Prăgşorul”. Denumirea
de „prăgşor” se zice că vine de la „prag” care se referă la trecerea din iad în rai, o trecere spirituală

1
 realizată prin post şi rugăciune. Acest obicei începe cu câteva săptămâni înainte de Paşte când se aleg
craii. Aceştia se aleg din bărbaţi necăsătoriţi care doresc să participe, stabilindu-se tot atunci şi primul
crai care va conduce Prăgşorul. Primul crai are foarte multe îndatoriri, el fiind cel care se ocupă de
problemele organizatorice, şi de mersul lucrurilor. Ceilalţi crai îl vor ajuta în realizarea prăgşorului.
Prăgşorul se desfăşoară într-un cort care este pus la dispoziţie de crai, se vor aduce formaţii care vor
cânta muzică, şi se va servi multă băutură. Toate acestea vor fi cumpărate din banii crailor care îi vor
recupera la sfârşitul petrecerii. În vinerea patimilor se va pregăti mâncarea de către primul crai ajutat de
părinţi pentru muzicanţi şi crai. Participă vineri seara la slujba religioasă pentru a păzi Mormântul
Domnului organizându-se câte doi, şi schimbându-se între ei pentru a avea toţi ocazia şă păzească
mormântul. Sâmbătă dimineaţa craii se pregătesc să păzească „toaca” până în a doua zi de Paşte care
poate fi furată de către bărbaţii însuraţi. Dacă aceasta este furată atunci craii o pot răscumpăra pe bani,
sau cei ce au reuşit să o fure vor deveni organizatorii Prăgşorului pe cheltuiala crailor. Această „toacă”
trebuie păzită zi şi noapte de către crai, organizându-se câte doi trei până în dimineaţa a doua zi de Paşti.
Mai departe craii vor merge din casă în casă însoţiţi de muzică şi vor invita pe toată lumea la marea
petrecere. Fetele vor juca şi vor răsplăti craii cu bani aceste fiind criteriul după care se va alege „prima
crăiasă”, si apoi următoarele, astfel că toţi cei 15 crai vor avea câte o crăiasă. Pe tot parcursul se va striga
urarea: „Hop, hop, hop, Vivat!”. După terminarea invitaţiilor craii merg la primul crai acasă împreună cu
muzicanţii pentru a servi masa. În continuare vor merge la cort unde deja sunt aşteptaţi de toată lumea
din oraş şi se vor alege crăiesele. Se joacă primul joc cu acestea. Se va alge încă un rând de crăiese din
cele căsătorite, tot pe criteriul banilor şi apoi petrecerea începe.
De Rusalii porţile se împodobesc cu ramuri de tei şi spice de grâu: preotul sfinţeşte fântânile şi
iese la câmp pentru sfinţirea holdelor. După ce să termină slujba la biserică, să bate clopotul şi toaca,
crâsnicul ia icoana, cădelniţa şi o găleată cu apă cu mătăuzul şi la o cruce mare (în câmp) se pune masa.
Fetele fac cununi ce se pun în capete şi în vârf la doi prapori, şi la crucea de acolo, unde se slujeşte. Se
face slujba și se sfințește apa. Femeile duc în căni apă sau sare sfințite cu care stropesc holda ca să o
ferească de boli, de molii, sau grindină.

Bibliografie

1. Bocşe, Maria, Obiceiuri tradiţionale româneşti din Transilvania, vol I-II, Cluj-Napoca, 2006;
2. Cristea, Avram, Obiceiuri şi datini din judeţul Alba, Editura Unirea, Alba Iulia, 2007