Datini si obiceiuri de Pasti si de

Craciun in Moldova

Datinile și obiceiurile populare reprezintă o componentă importantă a resurselor turistice și

etnografice de care dispune Moldova, păstrându-se cu predilecție în zonele rurale. Datinile de iarnă
încep de Sf. Nicolae, la începutul lunii decembrie și se termină în ianuarie, la Sf. Ioan, cuprinzând o gamă
variată, extrem de bogată în manifestări artistice.
Crăciunul este cea mai importantă sărbătoare a creştinilor şi este celebrată pe tot
cuprinsul ţării, dar practicile şi obiceiurile diferă, în funcţie de zona geografică şi etnologică. Iar
Crăciunul în Moldova este încununat cu cele mai multe tradiții și ritualuri populare.
Sărbătorile se desfășoară în „casa mare”, cea mai frumoasă odaie dintr-o casă
moldovenească, ai cărei pereți sunt decorați cu fotografii ale rudelor și cu prosoape brodate
din stofă de casă, familia invitându-și rudele, prietenii, vecinii și cunoștințele.

1. Postul Crăciunului. Pentru sătenii locului nu există Crăciun fără post – acesta începe odată
cu Lăsarea Secului.

2. Bucate tradiționale. Când te gândești la bucătăria moldovenească, nu-i așa că te

gândești mai întâi la poale-n brâu, plăcinte moldovenești sau cozonac? Doar scriindu-le
numele și papilele mele gustative sunt în culmea fericirii. Dar moldovenii sunt recunoscuți și
pentru bucatele tradiționale din porc, precum toba, caltaboșii, cârnații, piftia, și vestitele
sărmăluțe moldovenești.
În ziua de Crăciun, mesele sătenilor trebuie să fie pline cu preparate tradiționale pe care
gospodinele le pregătesc în Ajunul Crăciunului. Tot acum, femeile coc colăcei, numiți Crăciunei,
modelați în formă de opt, pe care îi agață apoi pe perete, lângă icoane, unde vor rămâne până
la echinocţiul de primăvară, în 23 martie. Crăciunelul copt în ajun este folosit de bărbatul casei
când iese la arat. Colăcelul este rupt în trei bucăți după ce gospodarul trasează prima brazdă.
O bucată de colăcel este pusă sub brazdă, o alta o dă animalelor din gospodărie, iar pe a treia
o mănâncă el.

3. Bradul de Crăciun. Și în Moldova se respectă datina împodobirii bradului. Dar, pe

lângă brad, unele gospodine încă păstrează viu un obicei străvechi, ornând casa cu plante –
busuioc, bumbișor, maghiran – plante care aduc noroc.

4. Colindul. În Moldova, colindatul este una dintre tradițiile cu care localnicii se

mândresc cel mai mult. Pregătirile încep cu mult înaintea ajunului, când tinerii din sat se adună
ca să stabilească numărul de colinde și colindători, și să pregătească costumele populare.
Traseul pe care îl vor parcurge în Ajunul Crăciunului este bine stabilit și toate casele sunt
colindate. Ceata de colindători este răsplătită de săteni cu mere, colaci și nuci.

5. Păstrarea Luminii. Păstrarea luminii este una dintre cele mai iubite și vechi tradiții în
Moldova, tradiție pe care unii dintre locuitorii satelor moldovenești o mai țin. Sărbătoarea
Crăciunului este strâns legată de solstiţiul de iarnă, cea mai scurtă zi din an. Astfel, în seara de
Ajun, moldovenii aprind un rug din buşteni pentru a ţine cât mai mult lumina.
Tradiția spune că în Ajunul Crăciunului nu se dă gunoiul afară din casă și nu se imprumută
lucruri. Fetele nemăritate își pot vedea ursiții în vis, dacă pun noaptea la fereastră bucăți mici
din toate preparatele pregătite pentru sărbătoarea Crăciunului.

6. Trecerea dintre ani. Copiii și tinerii din satele moldovenești sunt cei cărora le revine
principala îndeletnicire la trecerea dintre ani. Ei sunt vestitorii Anului Nou, având în repertoriu
o mulțime de colinde și jocuri specifice.
Tradițiile de iarnă se încheie odată cu primele zile ale Anului Nou, când cetele de copii
pornesc “cu semănatul”. Semănătorii aruncă cu boabe de orez, ca simbol al prosperătiții și
bogăției, rostind versuri tradiționale.
Printre tradițiile de Craciun se pot enumera:
 Capra

Mersul de colind cu Capra este un obicei care durează de la Crăciun până de Anul Nou,
în funcție de zona din Moldova în care te afli. Tradiția este precum o scenă de teatru populară,
care provine din ceremoniile sacre arhaice închinate morții și renașterii divinității. Capra se
face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap, care se învelește cu hârtie roșie, peste care se
pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită. Ulterior se lipește o piele subțire cu păr
pe ea. Modelele variază, dar aceasta este orânduiala general acceptată. Capra este în general
jucată de către băieții adolescenți (flăcăii satului), iar scenariul așa-zisei piese teatru este
următorul: gospodarul conduce capra şi o comandă să joace cu strigături satirice la adresa
unor vicii ale comunităţii. Capra se îmbolnăveşte şi este chemat doctorul spre a o tămădui,
apoi este descântată şi dusă la iarmaroc spre a fi vândută.
 Colinda

Colinda este tradiția creştină care vesteşte lumii naşterea lui Mesia, a Mântuitorului
Iisus Hristos, și are loc în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie. Momentul este sărbătorit de
toți creștinii. În zilele noastre, în Moldova, grupuri de băieţi şi fete sau familii întregi merg cu
colinda la rude, prieteni și vecini, toți jucând rolul îngerilor care au vestit naşterea Domnului
deasupra peşterii din Betleem. În general, colindătorii se duc în curtea gazdei pe care o
întreabă dacă sunt primiţi, cântă și recită, apoi sunt răsplătiţi cu colaci, mere sau alte bunătăți.
În anumite cazuri, colindătorii sunt primiţi în casă şi serviţi cu bucate tradiţionale, mai ales cu
prăjituri şi băutură, însă obiceiul variază în funcție de fiecare sat și comunitate.
 Crăciuneii

Desigur, atunci când vorbim de tradițiile de Crăciun, nu avem voie să uităm de

gospodine şi de toată munca lor. În seara de Ajun, moldovencele coc colaci în forma cifrei 8, pe
care îi agață apoi lângă icoane. Crăciuneii, căci așa se numesc ei, se dau jos abia pe 21 martie,
la echinocțiul de primăvară, când sătenii ies la arat. Pe 21 martie bărbații iau colacii și îi împart
în mai multe bucăți pe care le pun sub brazdele arate si le dau boilor sau cailor. Acest obicei
atrage belșug pe tot parcursul anului.

În Moldova, există un obicei specific Crăciunului, constând în așezarea pe prispă,

sub fereastră, într-o strachină, a mâncărurilor pregătite pentru sărbătoare. Ceea ce face
acest obicei aparte este că nimeni nu trebuie să guste din acele bucate, deoarece,
conform tradiției, ursitorul va veni noaptea și va degusta, fiind posibil să fie văzut prin
fereastră.
Obiceiurile legate de grâu au origini păgâne, fiind asociate cu credința că grânele au un
spirit propriu, adesea identificat cu un animal. În Moldova, turtele făcute de Crăciun se
păstrează până în primăvară și sunt așezate între coarnele vitelor în ziua în care se pornește la
arat.

Acești colaci rotunzi, simbolizând Soarele și Luna, sunt considerați a aduce rodnicie.
 În Botoșani, în ziua de Ajun, nu se dă nimic din casă, gunoiul nu se aruncă, iar obiceiul
este să se ia din toate mâncărurile pentru a hrăni animalele și pentru a asigura un an bun.
În unele zone, sub fața de masă se pune fân și semințe, iar sub masă se așează coasa și
toporul, simbolizând sănătatea și puterea.
De asemenea, în noaptea de Crăciun, există credința că animalele ar putea vorbi, dar
sătenii se tem să nu le audă, considerând acest lucru un semn rău.

Traditii si obiceiuri de Paste din Moldova

Sarbatoarea Învierii Domnului este pastrata cu strictete în Moldova, unde traditiile si

obiceiurile sunt transmise din generatie în generatie.
Un element central al acestor sarbatori Pascale la moldoveni îl reprezinta pasca.
Gospodinele fac pasca dis de dimineata, dupa care o duc la Biserica pentru a fi sfintita în
noaptea de Înviere. Dimineata, credinciosii manânca din sfânta pasca în loc de anafura sau
cunoscutul pasti.
Spre deosebire de alte zone, în Moldova, în noaptea de Înviere pe lânga slujba în care se
cânta „Hristos a Înviat”, credinciosii marcheaza momentul cu împuscaturi sau pocnitori.
Acestea au rolul de alunga spiritele rele.
Tot în aceasta noapte, fetele nemaritate merg la biserica si spala clopotnita cu apa
neînceputa, iar dimineata se spala cu ea pe fata pentru a fi îndragite de baieti neînsurati din
sat.
Potrivit traditiei, baietii care nutresc sentimente pentru fetele nemaritate trebuie sa
mearga la casele lor si sa le ofere un ou rosu.
În Câmpulung Moldovenesc, oamenii se strâng dis-de-dimineata în curtea Bisericii, se
aseaza în forma de cerc, purtând lumânari aprinse în mâna si asteapta venirea preotului
pentru a le sfintii bucatele din cosul pascal.
 Fiecare credincios are câte un cos pregatit dupa orânduiala stramosilor. Cosul este
acoperit cu un prosop tesut cu modele specific zonei, iar în el sunt asezate pe o farfurie
simbolurile bucuriei pentru tot anul precum: seminte de mac, sare, zahar, faina, ceapa si
usturoi.
Semintele de mac sunt aruncate în râu pentru a alunga seceta, sarea trebuie pastrata
peste an pentru a aduce belsug, zaharul este folosit la vitele bolnave, se spune ca are puteri
miraculoase, faina pentru ca rodul grâului sa fie bogat, iar ceapa si usturoiul au rol de protectie
împotriva insectelor. Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, brânza, bani, flori, sfecla
rosie cu hrean si bineînteles ouale rosii.
Dupa sfintirea cosului pascal, ritualul de Pasti se continua în familie.
În Moldova este o tradiţie sfântă, ca după slujba de la biserică, preotul să treacă pe la
fiecare mormânt să citească o rugăciune alături de familia celor adormiţi. Bucatele tradiţionale
pregătite şi aduse de gospodine sunt sfinţite şi date de pomană pentru sufletul celor plecaţi pe
lumea de dincolo. Aceasta este un obicei prin care sătenii îşi amintesc de cei dragi care au
plecat de lângă ei, pomenindu-i.
Odată cu această tradiţie, a doua zi de Paşte este un bun prilej pentru cei care au plecat
din acest sat, să se reîntoarcă la origini, să se întâlnescă cu prietenii din copilărie şi să depene
amintiri.

După un post de şapte săptămâni, gospodinele încep încă din Joia Mare din Săptâmâna
Patimilor să pregătească cele mai bune bucate de Paşte. Țăranii încetează munca la câmp şi se
retarg spre case pentru a face curăţenia de Paşte.
În Moldova, este o tradiţie păstrată încă din bătrâni, ca în joia seacă să se vopsească
ouăle pentru că se spune că se păstrează mai bine. Tot în această zi se coc cozonacii şi pasca.
Următoarea zi, în vinerea mare, gospodinele ţin post negru, nu se coace pentru că este
considerat un păcat. Seara, după ce aproapae totul este gata, copii mari şi mici, femei şi
bărbaţi, se îmbracă de sărbătoare, iau câteva flori din grădină şi pornesc spre biserică. Acolo se
trece pe sub Sfânta Masă de 3 ori, apoi se cântă Prohodul. După Prohod, preotul împreună cu
tot alaiul de enoriaşi ies afară să înconjoare biserica în frunte fiind un barbat mai voinic din sat
care poartă în spate crucea pe care este întruchiapat Iisus Hristos.

Moldova este plină de tradiţii şi superstiţii în preajma sărbătorilor pascale.

După un post de şapte săptămâni, gospodinele încep încă din Joia Mare din Săptâmâna
Patimilor să pregătească cele mai bune bucate de Paşte. Țăranii încetează munca la câmp şi se
retarg spre case pentru a face curăţenia de Paşte.
În Moldova, este o tradiţie păstrată încă din bătrâni, ca în joia seacă să se vopsească
ouăle pentru că se spune că se păstrează mai bine. Tot în această zi se coc cozonacii şi pasca.
Următoarea zi, în vinerea mare, gospodinele ţin post negru, nu se coace pentru că este
considerat un păcat. Seara, după ce aproapae totul este gata, copii mari şi mici, femei şi
bărbaţi, se îmbracă de sărbătoare, iau câteva flori din grădină şi pornesc spre biserică. Acolo se
trece pe sub Sfânta Masă de 3 ori, apoi se cântă Prohodul. După Prohod, preotul împreună cu
tot alaiul de enoriaşi ies afară să înconjoare biserica în frunte fiind un barbat mai voinic din sat
care poartă în spate crucea pe care este întruchiapat Iisus Hristos.
La Înviere este bine să te îmbraci cu o haină nouă, îmbrăcămintea nouă, la fel ca şi apa,
are un rol purificator.
Lumânarea de la Înviere trebuie păstrata în casă şi aprinsă în caz de boală, calamităţi
naturale sau supărări.
În dimineaţa următoare după noaptea Învierii se pune un ou roşu şi unul alb într-un bol
cu apă ce trebuie să conţină monezi; copii trebuie să-şi clătească fața cu apă şi să-şi atingă
obrajii cu ouăle pentru a avea un an plin de bogăţii.