Traditii si obiceiuri romanesti

Lumea din care face parte taranul roman a fost dintotdeauna bogata in
obiceiuri si traditii.

Acestea par a fi pentru cei care le privesc din exterior, manifestari folclorice
fabuloase. Pentru cei care le cunosc insemnatatea, stiu ca aceste obiceiuri si traditii
ascund intelesuri profunde, despre relatiile interumane si despre relatiile oamenilor cu
natura.

Fiecare națiune se definește prin tradițiile sale, iar România este

cunoscută pentru obiceiurile sale populare, unele parcă desprinse din
basme. În ciuda globalizării, acestea s-au păstrat și se transmit din
generație în generație.

Unele dintre cele mai cunoscute sunt:

-Traditiile de Craciun
Tradiția împodobirii bradului și a lui Moș Crăciun
Tradițiile Crăciunului au fost îmbogățite de la an la an. Cei mici îl așteaptă an de an
pe Moș Crăciun cu plete dalbe, care vine cu tolba încărcată de cadouri pentru copiii
cuminți, iar cu câteva zile înainte de Crăciun se împodobește bradul cu ornamente de
culoare roșie sau verde. Obiceiul bradului de Crăciun ar fi apărut în Germania, unde
legenda spune că Sfântul Bonifaciu a ordonat tăierea stejarilor, venerați de păgâni. În
cădere, stejarii au distrus toți copacii din prajmă, mai puțin bradul, care a devenit de
atunci un simbol al acestei sărbători și este împodobit în seara de Ajun.

În România, există mai multe tradiții și obiceiuri de Crăciun, transmise din generație
în generație. În satele din Oltenia, în Ajunul Crăciunului, gospodarii se trezesc dis-de-
dimineață, aprind focul în sobă și ațâță jarul cu ajutorul unui vreasc, în timp ce rostesc
o urare de Crăciun:  "Bună dimineața lui Ajun! /C-a venit într-un ceas bun /Să ne-
aducă: porcii grași și unturoși /Și oamenii sănătoși, /Vacile cu viței, oile cu miei,
scroafele cu purcei, cloștile cu pui, găinile cu ouă. La anul și la mulți ani!”.

Obiceiul colindatului

Una dintre cele mai îndrăgite tradiții de Craciun este mersul cu colindul. În prima zi
de Crăciun, colindătorii merg din casă în casă cu steaua în mână și le vestesc
oamenilor nașterea lui Iisus prin cântece și poezii. Se spune că acela care nu le
deschide poarta colindătorilor va avea parte de un an neroditor și de ghinioane în casă,
cauzate de zgârcenia de care a dat dovadă.
În Maramureș, la colindat merg și adulții, nu numai copiii. Ei sunt primiți de gazde și
cinstiți cu cozonac, sărmăluțe, preparate din carne de porc, colaci și vin.

Tot în data de 25 decembrie, oamenii le trimit urări și mesaje de Crăciun celor dragi,

cărora le transmit gândurile lor bune.

Un alt obicei popular este atârnarea unei crenguțe de vâsc în case. Vâscul apare în mai
multe culturi, iar originea sa nu este cunoscută. De exemplu, poparele scandinave
credeau că vâscul o reprezintă pe zeița dragostei, Friga, și că acele cupluri care se
sărută sub vâsc vor fi împreunea un an îmbelșugat, fericire și pace în familie.

De asemenea, în ziua de Ajun, cei care voiau să afle cum vor sta cu sănătatea în anul
care urmează tăiau pe jumătate un măr. Dacă fructul avea viermi la interior, credința
era că omul va fi urmărit de boală. Un măr putred însă anunța moartea.

Gospodinele știu că toata casa trebuie curățată lună înainte de Ajun, când nu mai au
voie să dea cu mătura, pentru că o veche superstiție spune că așa se alungă norocul
din casă. Iar creștinii nu au voie să bea rachiu în Ajunul Craciunului.

O altă tradiție specifică Munteniei, Olteniei și Banatului este ca gospodinele să

prepare un aluat folosit pentru a alunga deochiul animalelor din gospodărie. Astfel,
animalele vor fi sănătoase tot anul și vor da mai mult lapte.

-Dragobetele - sarbatoarea iubirii la romani

În unele zone ale țării există obiceiul ca tinerii necăsătoriți să se îmbrace în haine
curate, de sărbătoare, și să pornească la cules de ghiocei și viorele pe care să le așeze
ulterior la icoane. La întoarcere fetele pornesc în fugă spre sat, iar băieții aleargă
pentru a prinde fata care le este dragă. De își prind aleasa, aceștia îi fură o sărutare în
văzul tuturor, sărutare ce simbolizează legământul lor pe durata întregului an. De aici
și zicala “Dragobetele sărută fetele”.
Dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot timpul
anului nu va fi iubită de nici un băiat, și viceversa.

În alte zone, în ziua de Dragobete, tinerii își crestau pe braț o formă de cruce, după
care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați și surori de cruce. Fiecare tânăr
are grijă ca ziua de Dragobete să nu îl prindă singur, deoarece asta ar reprezenta un
semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg restul anului.

-Tradițiile de Paște

Ouale rosii

Cel mai raspandit obicei crestin de Paste este vopsirea de oua rosii. Acestea sunt
nelipsite de pe masa copioasa din prima zi a acestei sarbatori si face deliciul celor
mici, care abia asteapta sa le ciocneasca.
Desi inainte nu se accepta ca oule sa aiba alta culoare in afara de cea rosie, acum
lucrurile s-au mai schimbat, iar mamele si copiii le coloreaza cu verde, galben sau
albastru.
Exista mai multe legende legate de obiceiul vopsirii oualor in cultura romaneasca.
Cea mai populara dintre ele spune ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul
rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea au fost inrosite de sangele care
picura din ranile lui Iisus.

Toți oamenii poartă în ziua de Paște cel puțin o piesă de îmbrăcăminte nouă. Acest
obicei este un semn de respect pentru sărbătoare, dar semnifică și primenirea trupului și
sufletului, așa cum se întâmplă și cu natura, odată cu venirea primăverii. Conform
tradiției, în anumite zone ale țării, la miezul nopții dintre zilele de sâmbătă și duminică,
oamenii se trezesc din somn atunci când bat clopotele, se spală cu apă curată, își pun
haine noi, iau o lumânare și merg spre biserică.

De Paște, pe lângă preparatele tradiționale, pască și cozonaci, majoritatea românilor

pregătesc friptură și drob de miel. I se mai spune și Mielul Paștilor.
Pasca pregătită de Paști se duce în ziua de sâmbătă la biserică și se sfințește.

În Transilvania, a doua zi de Paște, s-a păstrat obiceiul udatului. Acest obicei are
semnificația unui act de purificare prin care feciorii stropesc cu apa sau cu parfum fetele
care le ies în cale. Fetele stropite trebuie să ofere cadouri sau ceva de băut băieților. Se
spune că dacă o fată rămâne neudată, acesteia îi va merge rău tot anul.

În zona Maramureșului, încă se păstrează una dintre cele mai frumoase tradiții de Paște.
În dimineața primei zile de Pași, copiii cu vârsta până în 9 ani, merg la casele vecinilor
și rudelor pentru a-i anunța de Învierea Domnului. Fiecare copil primește de la gazdă
câte un ou roșu.

În Banat, oamenii obișnuiesc ca în prima zi de Paște să ia o linguriță de Paști, vin cu

pâine sfințite, dimineața, înainte de micul dejun.

În Bucovina, în noaptea de Înviere, fetele se duc în clopotniță și spală limba clopotului

cu apă neîncepută. Tot cu această apă se spală și pe față în zorii zilei, pentru a fi
frumoase tot anul. Se spune că, așa cum aleargă oamenii la Înviere, când se trag
clopotele, așa să alerge și feciorii la ele. Flăcăii din sat se pot duce în ziua de Paști cu
flori la casa unde locuiește fata cea dragă, iar dacă sentimentul este reciproc, atunci fata,
pentru a-și arăta consimțământul, trebuie să îi ofere băiatului un ou roșu.

În Moldova, tradiția de Paște este ca în dimineața următoare după noaptea de Înviere să

se pună două ouă, unul roșu și unul alb, într-un bol cu apă care conține monezi. Copiii
își spală fața cu apa și trebuie să-și atingă obrajii cu ouăle pentru a avea un an plin de
bogății.