LA NOI ÎN ARGEȘ...

,,Veșnicia s-a născut la sat” (Lucian Blaga)

Până în zilele noastre tradițiile, obiceiurile și credințele locale sunt

nestematele spiritualității românești, a căror strălucire tainică se menține din
vremuri străvechi.
Dragobetele este sărbătoarea românească a iubirii, anunțând sosirea
primăverii și un an rodnic. În Muntenia, fetele strâng apa de pe florile de fragi și o
folosesc pentru a-și păstra frumusețea. Tinerii petrec în aer liber, în jurul focurilor,
bucurându-se de soare și de primele flori. Se spune că cine nu serbează această zi va
fi singur tot anul.
Paștele este în primul rând o sărbătoare de suflet, un moment care amintește
de iubirea divină și de miracolul Învierii. Obiceiurile păstrate în această perioadă
sunt mai puține, importante fiind valorile spirituale și semnificația lor pentru
creștini. În Săptămâna Mare, gospodinele înroșesc ouăle și pregătesc mâncărurile
tradiționale cu care îi vor servi pe musafiri. De pe masă și din coșul pascal nu
lipsește în niciun an pasca, aliment care face aluzie la trupul lui Hristos. În
Muntenia, pasca este deseori înconjurată de zimtișori, având forma unui soare care
oferă vitalitate oamenilor și naturii.
La denia din Joia Mare, fetele și băieții vin la biserică aducând o sfoară, după
fiecare evanghelie citită fac un nod și își pun o dorință. Sfoara cu cele 12 noduri se
pune sub perna în noaptea de joi spre vineri pentru ca tinerii să-și viseze jumătatea.
De asemenea, dacă una dintre dorințe se îndeplinește, nodul corespunzător se
desface. Mai există obiceiul ca fetele nemăritate să ascundă mătrăguna sub pragul
bisericii, dacă preotul trece peste ea, vor avea noroc în dragoste tot anul.
În seara Învierii, credincioșii de toate vârstele merg la slujbă, încercând să
uite de supărări și să-și regăsească pacea sufletească. Se spune că fetele trebuie să
păstreze lumânarea primită în biserică și s-o aprindă pentru câteva momente în
timpul evenimentelor fericite din viața lor; respectând tradiția, vor fi bine văzute de
ceilalți și vor avea parte de reușite. Enoriașii care nu merg la slujbă îndeplinesc în
prima zi de Paște un ritual menit să-i purifice: se spală pe față cu apa proaspată, în
care pun un ou roșu, un ou alb și o monedă de argint. Această datină este considerată
aducătoare de belșug, sănătate și energie; abia apoi familia se așază la masă,
bucurându-se de sărbătoarea pascală, de cadouri și de preparatele delicioase.
Obiceiurile de Paște din Muntenia și-au pierdut însemnătatea sau au fost uitate în
timp, lăsând locul unei celebrări liniștite și armonioase.
Rusaliile (sau Pogorârea Sfantului Duh) se sărbatoresc duminica, la 50 de
zile dupa Paște. În satele muntenești, mai ales în Argeș și Muscel, tinerii îndeplinesc
un ritual cu origini dacice. Dăruindu-și unii altora farfurii decorate pline cu pâine și
colivă, băieții se înfrățesc, iar fetele se însurățesc. În trecut, acest obicei avea loc în
biserică, unde preotul citea rugăciuni pentru a întări legăturile dintre tineri. În întreg
spațiul argeșean, încă se păstrează această datină.
Focul lui Sumedru
În toamnă, pe 25 octombrie, comunitatea se readună pentru un alt moment
de tradiţie şi petrecere: Focul lui Sumedru. În ajunul sărbătorii Sfântului Dumitru, în
fiecare sat, se aprind focuri mari din cetină, brad şi uscături. Sărbătoarea este
pregătită cu o săptămână înainte, când băieţii din sat curăţă grădinile de crengi
uscate, de frunze şi pregătesc cu atenţie focurile în jurul cărora se va aduna întregul
sat. Fiecare sat îşi doreşte să aibă focul cel mai mare şi cel care ţine cel mai mult.
Focurile aprinse în această noapte sărbătoresc bucuria recoltelor bogate şi încheierea
unui ciclu în viaţa satului. Este momentul în care oamenii se pregătesc pentru
venirea iernii, păstorii îşi încheie învoielile, se strică stânile, oamenii din sat şi-au
încheiat ultimele munci agricole. 
Odată cu lăsarea serii, tinerii dau foc grămezii şi încep strigările: „Hai la focul
lui Sumedru!", chemând oamenii la sărbătoare. Întregul sat este prezent în jurul
focului, gospodinele împart coşuri cu bunătăţi: covrigi, colaci, mere, nuci din recolta
anului respectiv. Bărbaţii beau vin, must sau ţuică şi discută despre recoltele obţinute
în ultimul an. Când focul se mai potoleşte, tinerii îşi iau avânt şi sar peste jăratec
pentru a fi sănătoşi şi feriţi de rele în anul care va urma.

Timpul curge ireversibil transformând totul în ,,ieri”, pregătind un ,,mâine”

la fel de tradițional pentru alte datini și obiceiuri ce ne definesc.