INAPOI LA ORIGINI

TRADITII SI OBICEIURI DIN

MUNTENIA
Muntenia este teritoriul situat in sudul Romaniei,
regiunea estica a vechii Valahia (sau Tara
Romaneasca). Dupa cum ii spune si numele, ocupa
tinutul de sub munte, fiind delimitata de lantul
carpatic, Dunare si raul Olt. Cuprinde judetele
Arges, Dambovita, Prahova, Buzau, Braila, Ialomita,
Calarasi, Ilfov, Giurgiu, Teleorman si municipiul
Bucuresti. In Antichitate, Muntenia a fost locuita de
geti, apoi a fost parte componenta a regatului dac al
lui Burebista. De-a lungul timpului, valurile de
popoare migratoare au determinat stabilirea unei
populatii destul de reduse in aceasta zona; abia in
secolul al XIV-lea, cand s-au pus bazele Tarii
Romanesti, au inceput sa vina grupuri de romani
sud- dunareni, bulgari si greci. Influenta slaba a
grupurilor etnice si lipsa efortului de a impune
propriile valori si obiceiuri au facut ca in Muntenia
sa se pastreze mai putine traditii. Cu toate acestea,
daca vizitezi satele, vei intalni cateva dintre
cutumele care au rezistat trecerii timpului.
 Traditii de iarna. Craciunul
in Muntenia
In Muntenia, atmosfera sarbatorilor de iarna se face simtita incepand cu ziua Sfantului
Nicolae (6 decembrie), cand copiii asteapta nerabdatori cadourile din ghetute. Pana in
Ajunul Craciunului, gospodarii se ocupa cu taierea porcului, femeile fac curatenie in
casa si in curte, iar cei mici invata colinde si impodobesc bradul. Ulitele satelor sunt
invaluite de mirosuri apetisante si de cantece vesele care anunta nasterea lui Iisus. In
aceasta perioada, muntenii nu uita nici de cei care nu se mai afla printre ei; in judetul
Arges se pastreaza obiceiul colindetilor: in seara de Ajun, satenii isi daruiesc unii altora
covrigi, vin si tuica fiarta, pomenind numele celor morti.
In apropierea Craciunului se formeaza diferite cete de colindatori care merg sa
vesteasca sarbatoarea si sa ureze gazdelor sanatate, belsug si noroc. Tipica Munteniei
subcarpatice este ceata de fete care colinda in special flacaii; odinioara, doar barbatii
neinsurati indeplineau acest obicei. Mai actuale sunt grupurile mixte si cele formate din
membrii familiei, care viziteaza cu precadere rudele, prietenii si vecinii. Ritual plin de
culoare si originalitate, colindatul are rolul de a indeparta spiritele rele si de a aduce
prosperitatea.
Prima zi de Craciun se petrece alaturi de familie, in jurul bradului si a mesei incarcate
de bunatati. Inainte de degustarea bucatelor, gospodinele pregatesc apa norocului, o
infuzie de plante (muscata, menta, levantica) amestecata cu agheasma, cu care
stropesc casa. Obiceiul se repeta timp de 7 zile daca familia a fost greu incercata
inainte de Craciun. De asemenea, in satele din Arges, barbatii arunca in foc un brat de
paie, spunand cateva cuvinte menite sa atraga bogatia: “Atatea paie, atatia miei, atatia
purcei, atatia boi, atatea oi, atatea vaci, atatia turmaci (vitei).” Se spune ca in aceasta
zi nu trebuie sa imprumuti nimic din casa, altfel vei alunga norocul. Sarbatoarea nasterii
lui Iisus este simbolul vietii, al bunatatii si sperantei, perioada in care oamenii isi
indreapta atentia catre valorile spirituale, dar si catre comunitate.
 Anul nou in Muntenia
De Anul Nou, muntenii pastreaza o traditie foarte
veche, de altfel intalnita in toata tara: Capra. In
aceasta zona, capra poarta numele de brezaia si
are o semnificatie care se pierde in negura
vremurilor. Satenii spun ca mastile populare
extrem de expresive sunt intruchiparea sufletelor
celor decedati care au revenit pe pamant; in ele
sunt adunate spaimele, arhetipurile si legaturile cu
lumea spiritelor, iar jocul lor reprezinta alungarea
vechiului an si regenerarea. Spectacolul foarte
colorat si vesel imbina dansul, jocul, dialogurile
comice, cantecele si urarile, scotand la suprafata
si unele ironii si aluzii tinute in frau de-a lungul
anului. Tinerii dau in vileag greselile satenilor si ii
scot in evidenta pe cei mai pacatosi dintre ei; unii
se simt rusinati, altii rad p
e seama celor vizati, bucurosi ca au scapat de
gura lumii. In acest timp, capra scoate sunete
stridente care anunta moartea si renasterea, ciclu
aflat in stransa legatura cu practicile agrare. Anul
Nou este celebrat cu ganduri bune, bucurii si cu
speranta ca va aduce sanatate, noroc si
prosperitate.
 Traditii de Paste in Muntenia

Pastele este in primul rand o sarbatoare de suflet, un moment care aminteste

de iubirea divina si de miracolul invierii. Obiceiurile pastrate in aceasta perioada
sunt mai putine, importante fiind valorile spirituale si semnificatia lor pentru
crestini. In Saptamana Mare, gospodinele inrosesc ouale si pregatesc mancarurile
traditionale cu care ii vor servi pe musafiri. De pe masa si din cosul pascal nu
lipseste in niciun an pasca, aliment care face aluzie la trupul lui Hristos. In
Muntenia, pasca este deseori inconjurata de zimtisori, avand forma unui soare
care ofera vitalitate oamenilor si naturii. La denia din Joia Mare, fetele si
baietii vin la biserica aducand o sfoara; dupa fiecare evanghelie citita fac un
nod si isi pun o dorinta. Sfoara cu cele 12 noduri se pune sub perna in
noaptea de joi spre vineri pentru ca tinerii sa-si viseze jumatatea. De
asemenea, daca una dintre dorinte se indeplineste, nodul corespunzator se
desface. Mai exista obiceiul ca fetele nemaritate sa ascunda matraguna sub
pragul bisericii; daca preotul trece peste ea, vor avea noroc in dragoste tot
anul.
In seara Invierii, credinciosii de toate varstele merg la slujba, incercand sa uite
de suparari si sa-si regaseasca pacea sufleteasca. Se spune ca fetele trebuie sa
pastreze lumanarea primita in biserica si s-o aprinda pentru cateva momente
in timpul evenimentelor fericite din viata lor; respectand traditia, vor fi bine
vazute de ceilalti si vor avea parte de reusite. Enoriasii care nu merg la slujba
indeplinesc in prima zi de Paste un ritual menit sa-i purifice: se spala pe fata
cu apa proaspata, in care pun un ou rosu, un ou alb si o moneda de argint.
Aceasta datina este considerata aducatoare de belsug, sanatate si energie; abia
apoi familia se asaza la masa, bucurandu-se de sarbatoarea pascala, de cadouri
si de preparatele delicioase. Obiceiurile de Paste din Muntenia si-au pierdut
insemnatatea sau au fost uitate in timp, lasand locul unei celebrari linistite si
armonioase.
 Traditii de nunta in Muntenia
Obiceiurile de nunta din Muntenia se intalnesc cu precadere in zona rurala, acolo unde batranii
satului ii invata pe tineri randuiala unui astfel de eveniment. Respectate, acestea aduc noroc si
viata prospera cuplului, marcand intr-un mod cat mai festiv intemeierea noii familii.
In dimineata nuntii, se obisnuieste ca mirele si cativa prieteni apropiati sa impodobeasca doi brazi
cu fructe, colaci, clopotei, panglici si hartie colorata; unul dintre ei este legat la poarta nasilor, iar
celalalt este dus la casa miresei. Dupa nunta, acesta din urma este asezat in curtea tinerilor
casatoriti pentru a atrage belsugul si sanatatea.
Mirele si mireasa nu se intalnesc inainte de slujba religioasa; fiecare merge la casa parintilor si se
pregateste pentru nunta. Tanara fata este gatita de catre nasa, soacra mica si domnisoarele de
onoare; ele ii pun voalul si o dau cu parfum, avand grija ca mireasa sa fie atragatoare pentru sotul
ei. In acest timp, cavalerul de onoare il barbiereste pe mire, un gest care simbolizeaza initierea
barbatului in viata de familie.
O alta datina specifica este ruperea turtei, un colac mare, frumos ornamentat, pe care nasa il
rupe deasupra capului miresei. Se spune ca este semnul bogatiei si ca toti nuntasii trebuie sa
manance din ea. Apoi se danseaza nuneasca (hora miresei), ocazie cu care soacra mica ofera
cadouri nasilor si socrilor ca semn al bucuriei prilejuite de maritisul fetei. De asemenea, mai exista
obiceiul ca mireasa impreuna cu un fecior sa ude alaiul. De la casa tinerei, ei se opresc in dreptul
celei de-a treia fantani spre rasarit; aici baiatul scoate apa cu un ulcior, iar mireasa ii stropeste
pe nuntasi cu un buchet de busuioc si un prosop ud. Repetata de trei ori, traditia este menita sa
aduca noroc de casatorie pentru tineri.
Dupa ceremonia religioasa, unde cuplul primeste binecuvantarea
preotului, nuntasii dau startul petrecerii. Muzica, dansurile
populare si mancarurile traditionale sunt nelipsite, sugerand
intrarea familiei in comunitate si impartasirea acelorasi valori. Un
moment care face intotdeauna spectacol il constituie jucatul
gainii: o femeie danseaza in fata nasului ducand pe o tava o gaina
fripta si impodobita; nasul trebuie sa negocieze pretul ei sau sa
incerce sa o fure. Oricare ar fi rezultatul, gaina este apoi impartita
tuturor participantilor la eveniment. Spre sfarsitul petrecerii se
indeplineste un obicei care ii aminteste miresei ca a intrat in
randul femeilor maritate; nasa ii scoate voalul, cedandu-l
domnisoarei care a prins buchetul, si il inlocuieste cu un batic.
Chiar daca sunt mai putin numeroase, traditiile din Muntenia
infrumuseteaza nunta si creeaza o atmosfera de sarbatoare. Ele
scot in evidenta rolurile barbatului si ale femeii si principiile pe
care trebuie sa le adopte noua familie.
 Dragobetele
Este sarbatoarea romaneasca a iubirii, anuntand
sosirea primaverii si un an rodnic. In Muntenia,
fetele strang apa de pe florile de fragi si o folosesc
pentru a-si pastra frumusetea. Tinerii petrec in aer
liber, in jurul focurilor, bucurandu-se de soare si de
primele flori. Se spune ca cine nu serbeaza aceasta
zi va fi singur tot anul.
 Rusaliile
sau Pogorarea Sfantului Duh) se sarbatoresc
duminica, la 50 de zile dupa Paste. In satele
muntenesti, mai ales in Arges si Muscel,
tinerii indeplinesc un ritual cu origini dacice.
Daruindu-si unii altora farfurii decorate pline
cu paine si coliva, baietii se infratesc, iar
fetele se insuratesc. In trecut, acest obicei
avea loc in biserica, unde preotul citea
rugaciuni pentru a intari legaturile dintre
tineri.
 Filipii
Sunt sarbatori satesti legate de lupi si de
superstitiile populare referitoare la acestia. Se tin in
fiecare anotimp, avand date diferite in functie de
regiune: Filipii de vara (29 iunie), Filip cel schiop (21
octombrie), Filipii de toamna (14- 30 noiembrie),
Filipii de iarna (la sfarsitul lunii ianuarie), Nedeia
lupilor (16 ianuarie). Cei care respecta Filipii vor fi
feriti de pagubele pricinuite de lupi si de pradatori. In
aceste zile femeile nu scot cenusa din casa,
considerandu-se ca lupoaicele se hranesc cu taciuni
aprinsi si devin mai fertile. De asemenea, langa cos
se atarna o secera sau un topor pentru a tine
animalele periculoase departe de casa. Universul
rural muntean are un farmec aparte, ascuns in
peisajele pitoresti si in sufletele calde ale satenilor.
Sarbatorile petrecute in aceasta zona iti vor
dezvalui simbolurile traditiilor si frumusetea vietii
traite dupa vechile obiceiuri.
Costumul popular Muntenia

Costum popular muntenesc, format

din camasa populara de femei din
panza alba de bumbac cusuta manual
cu motive traditionale romanesti cu
rosu si negru, maneca lunga cu elastic
si dantela alba pe margine, poale
(fusta) din panza alba de bumbac cu in
lunga de 90 cm cusuta pe poale cu
acelasi model de pe ie
 Mancarea traditionala
munteneasca

Bucataria traditionala din Muntenia se

poate caracteriza prin mancaruri
gustoase. Ciorbele sunt realizate din
carne de pasare si vaca dar si din
legume, ele sunt acrite mai ales cu
bors, se foloseste mult leusteanul care
le da un gust aparte.