TRADITII SI OBICEIURI DIN MARAMURES

Regiunea istorica a Maramuresului cuprinde partea de nord-est a judetului Maramures pe teritoriul

Romaniei si tinutul ucrainean Transcarpatia. De-a lungul timpului, aceasta zona a apartinut Regatului
Ungariei si Imperiului Austriac, iar din 1918 a devenit parte componenta a Romaniei. Maramuresul
romanesc este simbolul satului arhaic, o lume aparte ghidata de valori si obiceiuri stravechi, care iti
ofera impresia ca timpul s-a oprit in loc. Asezarile pitoresti, bisericile de lemn, padurile intinse si
dealurile inverzite formeaza un univers rural autentic, fermecator prin simplitatea si traditiile lui. Viata
maramuresenilor se desfasoara conform datinilor mostenite de la strabuni. Intre marile sarbatori
religioase, taranul se indeletniceste cu agricultura; cand isi termina munca, sarbatoreste cu patos,
bucurandu-se de muzica si dansurile meleagurilor in care s-a nascut. In Maramures, cultura, obiceiurile
si modul de viata cumpatat s-au pastrat neintinate, reflectand spiritualitatea si imaginea idilica a satului
romanesc.
Traditii de iarna. Craciunul si Anul Nou in Maramures
Obiceiurile specifice sarbatorilor de iarna au la baza superstitiile maramuresenilor si practicile cu
origini stravechi. Odata realizate, acestea aduc oamenilor sanatate, fericire, prosperitate, armonie in
casa si recolte bogate. Ca in toate celelalte zone ale tarii, ziua Sfantului Nicolae sau Sânnicoară
marcheaza inceputul sarbatorilor de iarna. In traditia populara, Mos Nicolae este un batran care
vegheaza portile cerului si are grija ca soarele sa nu se strecoare spre taramurile de miazanoapte. El ii
ajuta pe soldati in lupta, salveaza corabierii de la inec si ofera sprijin vaduvelor, orfanilor si fetelor
sarace ajunse la vremea maritisului. Mos Nicolae este cunoscut mai ales pentru ca imparte daruri
copiilor cuminti, iar celor neascultatori le lasa o nuielusa in incaltari in noaptea de 5 spre 6 decembrie.
Perioada premergatoare Craciunului debuteaza cu sacrificarea porcului, care are loc de Ignat (20
decembrie). In satele maramuresene, sangele animalului este folosit pentru a insemna copiii, ei
devenind astfel mai sanatosi si mai puternici. Apoi incep pregatirile pentru colindat, curatenia in
gospodarie, impodobitul bradului si prepararea bucatelor traditionale. In Ajunul Craciunului, se
varuiesc pomii si se leaga cu paie pentru a avea roade din belsug. In aceasta zi, copiii trebuie sa
manance dovleac, ca sa fie rumeni in obraji si rotofei tot timpul anului. Pomul de Craciun se
impodobeste cu nuiele de salcie, hartie colorata si salbe pe care sunt insirate boabe de fasole.   
In seara de 24 decembrie, copiii si tinerii pornesc la colindat. In Maramures, acest ritual are ca scop
rodnicia holdelor, implinirea prin casatorie a tinerilor si cresterea copiilor. Cei mici merg din casa in
casa cu Steaua sau cu Capra, primind in schimbul urarilor de bine mere, nuci, colaci si bani.
Colindatorii pornesc de la casa preotului si nu se opresc pana nu trec pragul fiecarei gospodarii pentru a
reface drumul magilor vestitori. Casele trebuie sa fie luminate in toata noaptea de Ajun, iar portile
deschise, pentru a le arata colindatorilor ca sunt bine primiti de gazde. Un obicei foarte vechi pastrat in
aceasta zona este cel al Brondoşilor, practicat in orasul Cavnic. Cetele sunt formate din 7-15 baieti
imbracati in costume traditionale, ornate cu clopotei si talangi; pe fata poarta masti din piele de oaie.
Batranii spun ca imbratisarea brondosilor te fereste de spiritele rele si iti aduce noroc in anul viitor. In
seara de Craciun, pe Valea Izei se umbla cu Viflaimul, datina care pune in scena momentul nasterii lui
Iisus.
Maramuresenii au anumite superstitii legate de aceasta sarbatoare. De pilda, in prima zi de Craciun nu
se da cu matura pentru ca astfel se risipeste norocul. De asemenea, nu se spala rufe si nu se da nimic cu
imprumut; in schimb, animalele din gospodarie sunt hranite pe saturate si li se da o bucatica de aluat
dospit care sa le fereasca de boli. Vitele si usile grajdurilor se ung cu usturoi pentru a alunga spiritele
rele.
Dupa Craciun, incep pregatirile pentru Anul Nou. In Ajun, colindatorii schimba portile satenilor cu care
s-au certat in timpul anului pentru a-i determina sa le vorbeasca si sa se impace. Prima zi din an
corespunde sarbatorii Sfantului Vasile, cand se spune ca cerul se deschide de trei ori. Dimineata,
maramuresenii se spala pe fata cu apa proaspata, in care pun un banut, un fir de busuioc si o crenguta
de brad. In acest timp, rostesc un descantec: “Sa fiu frumos si tanar ca bradul, iubit ca banul, curat ca
apa si sa am noroc cat semintele din busuioc.” Copiii merg cu Plugusorul si cu semanatul, urand
gazdelor un an bun si prosper, sanatate, fericire si belsug.   
Craciunul si Anul Nou sunt sarbatori petrecute in familie, in jurul mesei bogate, momente in care
maramuresenii indeplinesc ritualurile vechi menite sa ii pazeasca de rele. Obiceiurile specifice acestei
perioade sunt strans legate de bunastarea oamenilor si a animalelor si de fertilitatea pamantului.
Traditii de Paste in Maramures
Pentru locuitorii din Maramures, Pastele este cea mai mare sarbatoare religioasa si cea mai importanta
zi a primaverii, prilej cu care sunt urmate atat obiceiurile crestine ale locului, cat si cele cu origini
pagane. Maramuresenii respecta cu strictete Postul Pastelui, perioada in care se dedica rugaciunii si se
abtin de la pacate. Batranii spun ca nu e bine sa porti haine noi sau colorate in post, ci vesminte
modeste, in nuante inchise. In Joia Mare, crestinii impart mancare, pomenindu-i pe raposati; tot in
aceasta zi, gospodinele vopsesc ouale, iar barbatii sacrifica mieii. Pe vremuri, dupa slujba, copiii
aruncau cu pietre in casele evreilor, ocarandu-i in acest fel pentru ca l-au rastignit pe Iisus.  
In noaptea de Inviere, credinciosii merg la biserica si iau lumina sfanta. In prima zi de Paste, toti
membrii familiei poarta haine noi si se spala pe fata cu apa in care pun un ou rosu si un ban de argint.
Dupa trei zile, moneda este daruita unui copil, ca talisman care sa-i poarte noroc. Barbatii duc la sfintit
bucatele care se servesc la masa. Capul familiei este cel care ciocneste primul ou; cojile se pastreaza
pana la Rusalii si sunt folosite ca medicament pentru animale. Fetele si femeile nu pleaca de acasa;
exista superstitia ca vei avea noroc in gospodarie doar daca primul musafir este un barbat.   
Incepand cu a doua zi de Paste, se organizeaza din nou jocuri, petreceri si nunti. Se obisnuieste ca
baietii sa mearga acasa la fete si sa le stropeasca cu apa. In unele sate se celebreaza si Udatoriul, ocazie
cu care este desemnat si laudat gospodarul satului; el este insotit de un alai format din tarani imbracati
in straie festive. Sarbatorile pascale ofera plaiurilor maramuresene o aura fascinanta, dominata de
legatura omului cu divinitatea.
Traditii de nunta in Maramures
Nunta maramureseana este un ritual spectaculos, incarcat de obiceiuri menite sa integreze noua familie
in comunitate si sa faca trecerea celor doi tineri la statutul de oameni maturi. Spre deosebire de celelalte
zone ale tarii, aici ceremonia este insotita de numeroase cantece si strigaturi care fac aluzie in special la
caracterul mirilor si la viata de femeie maritata. 
In satele din Maramures, fetele si feciorii se intalnesc la petreceri, sezatori si in zilele de sarbatoare.
Baietii le conduc acasa pe fetele care le sunt dragi, apoi amandoi cer acordul parintilor pentru casatorie.
Daca familiile accepta relatia, flacaul trebuie sa o peteasca pe viitoarea mireasa in casa socrilor, unde o
cere propriu-zis pe aceasta de nevasta. Logodna are loc intr-o sambata seara, cand tinerii primesc
binecuvantarea preotului si schimba intre ei verighetele. Parintii fetei dau apoi o petrecere cu ceterasi,
mancare si bautura, pentru a sarbatori formarea noii familii. Inainte de nunta, preotul anunta de trei ori
unirea celor doi, inlaturand astfel posibilele piedici care ar putea aparea in calea casatoriei.
Invitatiile la petrecere se fac cu doua saptamani inainte; mirele, mireasa si parintii lor cheama intreg
satul la nunta. Familiile mai instarite lasa aceasta sarcina in seama chematorilor. Apoi incep pregatirile.
Feciorii se intalnesc la casa mirelui, unde stegarul coase steagul si il impodobeste cu panglici, batiste,
clopotei si spice de grau; acesta este considerat simbolul vitalitatii si al puterii masculine. Se spune ca
toate elementele decorative de pe steag sunt stranse de la fostele iubite ale mirelui; dupa nunta se
pastreaza doar spicele de grau, care se folosesc la botezul primului copil al cuplului. In acelasi timp, la
casa miresei, domnisoarele de onoare impletesc cununa.
In ziua nuntii, mirele si mireasa, fiecare in casa parintilor lui, isi iau ramas bun de la familie prin
cantece foarte profunde, care ii emotioneaza puternic pe nuntasi. De obicei, acestia isi cer iertare pentru
greselile lor si promit ca vor fi soti buni si cuviinciosi. Tinerii merg separat la biserica, insotiti de alai.
Daca mirii nu sunt din acelasi sat, baiatul, impreuna cu stegarul si cativa nuntasi merg dupa mireasa.
Dupa cununia religioasa are loc petrecerea de nunta, care debuteaza cu jocul miresei si continua cu
dansul mirelui, la care iau parte numai barbatii. Dimineata, mireasa renunta la voal si isi pune pe cap un
batic, trecand astfel la statutul de sotie. Are loc hora miresei, la care iau parte doar femeile maritate.
Tinerii casatoriti au datoria ca, o data pe an, sa duca daruri si un mic brad impodobit nasilor de cununie.
In Maramures, nunta constituie un adevarat spectacol si o manifestare artistica a intregii comunitati.
Costumele foarte elaborate ale mirilor, strigaturile nuntasilor, steagul colorat, muzica si dansurile
populare creeaza o veritabila atmosfera de petrecere, la care se sarbatoreste cu fast intemeierea noii
familii.
Traditii din timpul anului in Maramures
Boboteaza sau Iordanul este sarbatoarea botezului lui Iisus (6 ianuarie). In aceasta zi, preotul sfinteste
apele si arunca o cruce de lemn sau de gheata intr-un rau. Chiar daca este ger, feciorii din sat se arunca
in apa si cauta crucea; se spune ca cel care o gaseste va avea noroc tot anul. Pe vremuri, femeile faceau
petreceri la care cantau si dansau, iar dimineata ieseau pe drum si ii amenintau pe barbati ca ii arunca in
apa. In noaptea de Boboteaza, fetele care vor sa-si viseze ursitul trebuie sa-si lege un fir de ata rosie pe
degetul inelar si sa puna busuioc sub perna.
Buna Vestire sau Blagoveştenia se sarbatoreste pe 25 martie si marcheaza momentul in care
Arhanghelul Gavriil a instiintat-o pe Fecioara Maria ca il va naste pe Iisus. In aceasta zi, cantecul
cucului se aude pentru prima oara in an. Oamenii il asteapta imbracati in haine curate, veseli, satui si cu
bani in buzunar; altfel vor avea ghinion. Satenii din Maramures aduna lucrurile nefolositoare din
gospodarii si le dau foc.
Copacul cu oale. In curtile maramuresenilor vei vedea un copac ale carui ramuri sunt impodobite cu
oale. Batranii spun ca atunci cand oala din varful pomului este rosie, inseamna ca in acea familie exista
o fata care doreste sa se marite. Dupa ce fata se casatoreste, in varf se asaza o oala de o alta culoare.
Numarul de oale semnifica bogatia familiei si disponibilitatea de a primi petitori.
In Maramures, traditiile s-au pastrat cu sfintenie. Satenii poarta si acum costumul traditional, biserica
este in continuare centrul spiritual al comunitatii, iar tinerii respecta inca sfaturile batranilor. Universul
rural ti se dezvaluie cu generozitate, iar povestile spuse la gura sobei si obiceiurile vechi te incanta cu
farmecul lor.