Traditii de nunta in Maramures

Nunta maramureseana este un ritual spectaculos, incarcat de obiceiuri menite sa integreze noua
familie in comunitate si sa faca trecerea celor doi tineri la statutul de oameni maturi. Spre
deosebire de celelalte zone ale tarii, aici ceremonia este insotita de numeroase cantece si
strigaturi care fac aluzie in special la caracterul mirilor si la viata de femeie maritata. 

In satele din Maramures, fetele si feciorii se intalnesc la petreceri, sezatori si in zilele de

sarbatoare. Baietii le conduc acasa pe fetele care le sunt dragi, apoi amandoi cer acordul parintilor
pentru casatorie. Daca familiile accepta relatia, flacaul trebuie sa o peteasca pe viitoarea mireasa
in casa socrilor, unde o cere propriu-zis pe aceasta de nevasta. Logodna are loc intr-o sambata
seara, cand tinerii primesc binecuvantarea preotului si schimba intre ei verighetele. Parintii fetei
dau apoi o petrecere cu ceterasi, mancare si bautura, pentru a sarbatori formarea noii familii.
Inainte de nunta, preotul anunta de trei ori unirea celor doi, inlaturand astfel posibilele piedici
care ar putea aparea in calea casatoriei.

Invitatiile la petrecere se fac cu doua saptamani inainte; mirele, mireasa si parintii lor cheama
intreg satul la nunta. Familiile mai instarite lasa aceasta sarcina in seama chematorilor. Apoi incep
pregatirile. Feciorii se intalnesc la casa mirelui, unde stegarul coase steagul si il impodobeste cu
panglici, batiste, clopotei si spice de grau; acesta este considerat simbolul vitalitatii si al puterii
masculine. Se spune ca toate elementele decorative de pe steag sunt stranse de la fostele iubite
ale mirelui; dupa nunta se pastreaza doar spicele de grau, care se folosesc la botezul primului
copil al cuplului. In acelasi timp, la casa miresei, domnisoarele de onoare impletesc cununa.
In ziua nuntii, mirele si mireasa, fiecare in casa parintilor lui, isi iau ramas bun de la familie prin
cantece foarte profunde, care ii emotioneaza puternic pe nuntasi. De obicei, acestia isi cer iertare
pentru greselile lor si promit ca vor fi soti buni si cuviinciosi. Tinerii merg separat la biserica,
insotiti de alai. Daca mirii nu sunt din acelasi sat, baiatul, impreuna cu stegarul si cativa nuntasi
merg dupa mireasa.

Dupa cununia religioasa are loc petrecerea de nunta, care debuteaza cu jocul miresei si continua
cu dansul mirelui, la care iau parte numai barbatii. Dimineata, mireasa renunta la voal si isi pune
pe cap un batic, trecand astfel la statutul de sotie. Are loc hora miresei, la care iau parte doar
femeile maritate. Tinerii casatoriti au datoria ca, o data pe an, sa duca daruri si un mic brad
impodobit nasilor de cununie.

In Maramures, nunta constituie un adevarat spectacol si o manifestare artistica a intregii

comunitati. Costumele foarte elaborate ale mirilor, strigaturile nuntasilor, steagul colorat, muzica
si dansurile populare creeaza o veritabila atmosfera de petrecere, la care se sarbatoreste cu fast
intemeierea noii familii.
Copacul cu oale. In curtile maramuresenilor vei vedea un copac ale carui ramuri sunt impodobite
cu oale. Batranii spun ca atunci cand oala din varful pomului este rosie, inseamna ca in acea
familie exista o fata care doreste sa se marite. Dupa ce fata se casatoreste, in varf se asaza o oala
de o alta culoare. Numarul de oale semnifica bogatia familiei si disponibilitatea de a primi petitori.

In Maramures, traditiile s-au pastrat cu sfintenie. Satenii poarta si acum costumul traditional,
biserica este in continuare centrul spiritual al comunitatii, iar tinerii respecta inca sfaturile
batranilor. Universul rural ti se dezvaluie cu generozitate, iar povestile spuse la gura sobei si
obiceiurile vechi te incanta cu farmecul lor.