UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ

NAPOCA

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ȘI BIOTEHNOLOGII

MASTERAT: MANAGEMENTUL CREȘTERII ANIMALELOR ȘI ACVACULTURĂ

TEMA: CORMORANI VERSUS PEȘTI

AUTOR: DĂBĂU OVIDIU

 Cormoranii (Phalacrocoracidae) sunt o familie de păsări acvatice care fac parte
din ordinul Pelecaniformes. Ele sunt păsări de talie mijlocie care trăiesc şi cresc puii în
colonii şi uneori ating dimensiuni considerabile. Denumirea de „cormoran” provine din
limba latină „corvus marinus“ (în traducere „Corb de mare”).

Cormoranii au o mărime mijlocie cu lungimea corpului între 0,45 si 1,0 m, având

o greutate între 360 si 2800 grame. Pe insula Galapagos cormoranii ating greutatea de
4000 de g. După culoarea penajului sunt cormoranii negri şi cormoranii de culoare
albastru închis care în perioada clocitului au un luciu metalic. Păsările nu prezintă un
dimorfism sexual deosebit, masculii fiind în general mai mari ca femelele. Puii de
cormorani au o culoare brună-cenuşie pe abdomen cu nuanţe mai deschise. Păsările
au un cioc terminat la capăt ca un cârlig, un gât lung şi o coadă în formă rotunjită,
formată din pene rigide. Nu au glande uropigene, de aceea, după scufundări repetate,
îşi usucă penele stând cu aripile întinse în bătaia soarelui. Cormoranii trăiesc pe
coastele mărilor, dar şi în apropierea unor bălţi sau râuri înconjurate de vegetaţie. Sunt
păsări diurne şi care consumă o cantitate mare de peşte pe care-i vânează prin
urmărirea lor rapidă sub apă. Nu sunt agreate de pescari din cauza consumului mare de
peşte care pot fi de lungimi între 5 şi 60 de cm, sau pentru că uneori rup plasele de
pescuit.

În afară de peşti consumă melci, moluşte, crustacei, viermi şi cefalopode mici.

Cormoranul mare ( Phalacrocorax carbo ) este, așa cum îi spune si numele, cea
mai mare specie de cormoran din țară (la noi mai găsim cormoranul mic și cormoranul
moțat). Este des întalnit pe tot cursul Dunării, mai ales unde aceasta formează bălți de
revărsare, dar cea mai mare concentrație a exemplarelor de cormoran mare o întâlnim
în Delta Dunării. Cormoranul este răspândit în toată Europa, dar în locații restrânse.
Există și o subspecie, Phalacrocorax carbo sinensis, despre care nu se cunosc date că
ar trăi și în România și care are ca semn distinctiv penele de culoare albă de pe cap și
gât.
Familia cormoranilor (Phalacrocoracidae) cuprinde aproximativ 40 de specii, care
sunt întâlnite pe toată suprafața Pământului. Cormoranii mai sunt cunoscuți și sub
numele de bâtlani, fiind păsări acvatice de talie mare.

Traiesc, in medie 10-15 ani, speciile mari, cum este Phalacrocorax carbo, putand
atinge chiar varsta de 30 de ani.

Culoarea predominantă la cormoranul mare este negrul. Pe burtă si piept penele

dese și mărunte au reflexii albăstrii metalice. Albul îl găsim în zona obrajilor și a
șoldurilor. Pe spate și pe aripi penele sunt bine diferențiate ca niste solzi. Ciocul este
puternic, încovoiat, alb dedesubt și begru deasupra, cu nuanțe de galben spre bază.
Acesta este de lungime mijlocie, cu vârful îndoit în jos, asemănător cu un cârlig.
Orificiile nazale nu sunt foarte vizibile, iar cavitatea nazală este aproape inexistentă.

Astfel, datorită acestei dispozitii, apa este împiedicată să intre în aparatul

respirator când pasărea își scufundă ciocul în apă. Lungimea corpului este de 80 -100
cm, deschiderea aripilor de 1,3 – 1,6 m, iar greutatea de 2 – 2, 5 kg.

Zboară în grup de câțiva indivizi, ținând gâtul întins în formație liniară sau în
forma de V. De obicei, clocește pe copaci înalți, în colonii care ajung la mii de perechi.
Ocazional, se găsesc până la 50 de cuiburi pe un copac. Cuibul este confecționat din
bucăți de lemn și ramuri, căptușit înăuntru cu stuf sau iarbă. Ambii parteneri construiesc
cuibul si clocesc. Păsările își procură materialele pentru cuib scoțându-le din apă prin
scufundare, rupând ramurile de pe copaci sau adunând uscăturile răspândite pe jos.
Ambii parteneri năpârlesc în decembrie și capătă un penaj splendid, dar care năpârlește
iar în mijlocul verii.

Cormoranul mare este o pasăre foarte des întalnită în toată regiunea Dunării ca
și pe malurile Mării Negre și în lagune. Dacă Dunarea și bălțile ingheață, cormoranul
mare se retrage pe grinduri și, de aici, în iernile aspre, migrează spre sud pe coastele
Mării Mediterane, revenind, însă, în țara noastră la încălzirea vremii.

În Romania traiesc, în Delta Dunării, trei specii de cormoran:

 Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo) (91 cm)

 Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus) (48 cm)
 Cormoranul motat (Phalacrocorax aristotelis) (76 cm)

În prezent, populația de cormorani este în scădere din cauza intervenției omului,

care consideră cormoranul o pasăre extrem de dăunatoare din punct de vedere piscicol,
fiind cel mai aprig concurent al pescarilor, din cauza cantității mari de pește pe care o
consumă. Cormoranul mare este o pasăre foarte lacomă, care consumă, în general, un
kilogram, iar în perioada creșterii puilor, câte două sau trei kilograme de pește zilnic.

Acest aspect au ridicat o serie întreagă de probleme în ceea ce privește

gestionarea pagubelor pe care cormoranii le aduc industriei piscicole, respective
necesitatea unei abordări unitare, de natură să reducă efectele nefaste asupra acestei
ramuri economice.
 Implementarea unei abordări ecosistemice în gestionarea zonelor marine și de
coastă, precum și a apelor interioare necesită o politică echilibrată, care să poată
asigura un echilibru între obiectivele diferite, dar perfect legitime, legate de o exploatare
durabilă a efectivelor de pești, protecția păsărilor și conservarea diversității faunei de
pești și păsări, pe de-o parte, și respectarea intereselor legitime ale pescarilor și
proprietarilor de iazuri piscicole legate de o utilizare economică a efectivelor de pești, pe
de altă parte. Aceasta este parte a politicii europene în acest domeniu, căutându-se
soluții pentru reglementari specific acestui domeniu (fiind invocate, deseori, ca exemplu
de politică echilibrată, Regulamentul (CE) nr. 1100/2007 al Consiliului din 18 septembrie
2007 de instituire a unor măsuri pentru regenerarea rezervelor de anghilă din Europa).

La nivelul Comisiei Europene se cunoaște faptul că există un conflict potențial

între anumite specii de păsări și piscicultură. O atenție deosebită a fost acordată chiar
cormoranilor. Proiectul CorMan al UE a evaluat interacțiunile dintre cormorani, pești și
pescării pe baza informațiilor științifice publicate și a contribuțiilor din partea diverselor
părți interesate și a diferiților experți. Acesta oferă o bază științifică pentru gestionarea
populațiilor de cormorani, în special în zonele în care există conflicte cu pescăriile.

Compensațiile pentru pierderile economice sau sprijinul pentru măsuri preventive

pot fi furnizate din fondurile structurale și de investiții europene. Programul operațional
al României pentru dezvoltarea pescuitului pentru perioada 2014-2020 oferă oportunități
pentru sprijinirea fermierilor piscicoli în vederea respectării restricțiilor impuse de Natura
2000 prin intermediul măsurii „Acvacultura care furnizează servicii de mediu” din cadrul
obiectivului specific