Dragobete, „Cap de primăvară”

notă lingvistică
A se vedea semnificații, în maniera veche de utlizare a limbajului:
1. cap, cu sensul de început
2. talpă – în expresii ca „talpa casei”, talpa țării” etc. -, cu sensul de suprafață-de-sprijin,
pornindu-se de la semnificația inițială, probabil, din sintagma „talpa piciorului”
3. care este semnificația verbului „a se întoarce”? (vezi exemplu în $ „Dragobete și Ion Cap de
primăvară”
4. etc.

Explicație pentru Dragobete = „Cap de primăvară”

Argumente
1. Citat: La Dragobete, țărancele, ca să nu îi prindă soarele pe copiii lor, le legau de gât ”un
șinorel din arnici roșu împletit cu bumbac alb”. Așadar, Dragobetele era împreună cu
mărțișorul, iar acesta vene, probabil, nu la 1 martie ci după „zilele babei”
2. Decalajul calendaristic („stil vechi”, „rit vechi”):
3. vezi, în $ Tradiții uitate: Bobii, câșlegii de iarnă, Dumineca albă
4. vezi „În imaginarul ţărănesc, zilele au şi ele sufletul lor” în $ . Utilă pentru articolul
„rădăcinile neolitice ale filozofiei”. Arată perpetuarea unei credințe animiste care, probabil
are rădăcinile în, cel puțin, mezolitic.
5. „Dragobetele” (zeu al tinereţii în Panteonul roman, patron al dragostei şi al bunei
dispoziţii); sărbătoarea este numită şi „Ziua îndrăgostiţilor”, „Cap de primăvară” sau
„Logoditul păsărilor”.
6.

câşlegi de iarnă
1. perioada dintre Crăciun şi postul Paştelui în cultul ortodox când se poate mânca de dulce.

Câșlegii de vară. | Etnografie si folclor in zona Hârlău

Inainte vreme, insa si acum, la satele unde spiritul nu este alterat de modernizare, lumea stia ce
semnificatii are postul, zilele de harți si câșlegii.
Câșlegii, au la baza cuvinte latine caseum ligat , ad literam: legare casului. La români are
semnificația de dezlegare la caș, la branză, la dulceața cașului!
Sunt patru câșlegi intr-un an! Pentru fiecare anotimp. Câșlegii reprezinta intervalul de timp dintre
doua posturi.
In funcție de posturi legate de principalele sarbatori, câșlegii pot fi un timp mai scurt, sau mai
indelungat. In acest an, câslegii de vara tin de la 30 iunie la 31 iulie. Intre postul Sfinților Apostoli și
Postul Sfintei Marii.
Fiind spre sfârșitul primaverii, spre vara, cand pe masa taranului este o abundența de produse, fiind
o dezlegare totala la alimente. Acum se vor gasi laptele, branzeturile proaspete de vaca si de oaie,
legume si fructe, peste de apa dulce si carnea de pasare sau de pui.

Acum este perioada “udaturilor”  adica a felurilor intai, borsul acrit cu zer, sau cu chișleag.
Dresele, se fac cu pastai de fasole, cu cartofi noi si zer acru.
Scrobul (omleta) se face cu jântuit (un zer gras rezultat dupa ce se strecoara branza de oi) sau cu
smantana.
Urda, este un fel de branza reziduala ce rezulta din zer, prin fierbere. Se consuma proaspata, cu
mamaliga, insa pus in compoziția de sarmale in foi de vita proaspata, cu mult marar, este o mancare
aleasa.
Daca sunt câșlegii de vara, puii ajunsi la greutatea trebuitoare, sunt ingrediente pentru mancaruri
alese. Pe jaratec sau gratar, la ceaun cu usturoi. Nici ciulamaua de pui, cu smantana nu este de
ocolit, mai ales cu mamaliguta proaspata.
Pestele de apa dulce, gatit invelit in frunza de varza, de nuc sau de hrean, asezati in vatra si se trage
pe ei spuza. Este greu sa-l faci in bucatarile moderne, insa nici celelalte procedee de gatire nu sunt
de lepadat. Prajit in ulei, la cuptor, plachie, pe gratar (invelit in folie sa nu se prinda de gratar)!

Azi mi-a sosit prin posta, cartea comandata pe net. Din bucataria taranului roman de invatatorul
Mihai Lupescu. Cartea, este dupa aproape 100 de ani, o arhiva interesanta si amuzanta de bucatarie
taraneasca din Moldova si Muntenia de la inceputul secolului XX.
Cartea are o introducere scrisa de regretatul Radu Anton Roman. Spre aducere aminte, a avut
impreuna cu Florin Busuioc (care prezinta rubrica meteo la Protv) emisiuni de bucatarie romneasca.
Spre exemplificare, de la pagina 128, reproduc,  cele scrise de autor despre mamaliga (măliga,
mandra, colena, mangrea, mamaliguta, bucadarnic). Mamaliga este temelia hranei țaranesti.
Expresii precum “Ii greu cand nu-i maliga” sau “Ii greu de castigat mamaliga”, inseamna ca
vremurile sunt grele, si lupta pentru existenta este vajnica!
Daca taranul avea mamaliga, udatura (sorbitura), bucatele se gasesc lesne.
La acele vremuri, unde foamea era la ea acasa la majoritatea taranilor, mamaliga era painea cea de
toate zilele a intregii noastre taranimi. Ea se face la ceaun,, in caldare, caldarusa, in ceaunase, in
hargau, in tigaie. Nu-i casa sa nu n-aiba ceaun. El este de diferite marimi, potrivit cu numarul de
guri din casa.
Ei acum, un pasaj amuzant! Cum se face mamaliga!
“Cand se pune ceaunul de mamaliga, el se ia de sub laița – unde de obicei este locul lui, si unde sta
cu gura-n jos – se sufla si se sterge cu mana, ca sa nu fia colbos (….), si tragand de seama sa nu
fie in ea gozuri, gandaci, solomazdre, ori alte gujulii spurcate (…).
Cartea este amuzanta si interesanta, merita cumparata (chiar daca este cam piparata la pret, la care
se adauga taxele postele)!
Aceste randuri sunt un omagiu adus lui Radu Anton Roman,
http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Anton_Roman de la a carui nastere se implinesc la 19 august, 65
de ani!
Fotografiile sunt imprumutate de pe facebook, https://www.facebook.com/CartofilieRomaneasca?
fref=ts

Calendar: iulian, gregorian, agricol !

calendarul iulian

calendarul gregorian

Ciclul (Calendarul) Lunar & Ciclul (Calendarul) Solar

Crugurile soarelui, Crugurile lunii

calendarul agricol
Scara Sfintelor Paști - Gheorghe Luca; 2002
Carte păstrată la articolul „rădăcinile ...”

Motivația autorului
În acestă lucrare prezint, în mai multe variante pe larg detaliate, greşelile ştiinţei, politicului
şi bisericilor, cu privire la Calendar. Punerea greşită în practică a calendarului artificial actual, care
mai rău a stricat, decât a îndreptat relaţiile dintre Creştini şi BISERICI, m-a determinat să propun
revenirea la realitate prin mărturisirea corectă a Adevăratei Credinţe Ortodoxe de Răsărit. Pentru a
face cunoscute, exact datele calendaristice, tuturor fraţilor şi surorilor întru IISUS HRISTOS,
indiferent de vârstă, sex, culoare politică şi naţionalitate, scriu această carte, care dezbate
Calendarul din 3 puncte de vedere: laic, ştiinţific şi religios, pentru îndreptarea schismelor şi
ereziilor de tot felul, impuse politic întregii umanităţi.

Cuprins
1. INTRODUCERE
1.1. CUVÂNT INTRODUCTIV….…..…...3
1.2. CUVÂNT ÎNAINTE……...10
2. „SCARA SFINTELOR PAŞTI“ ……31
3. CRUGURILE SOARELUI…….…36
4. MÂNA ANULUI…….…...40
5. CRUGURILE LUNII…….….43
6. TEMELIA ANULUI……..….48
7. AŞEZAREA TEMELIOANELOR…...…..…52
8. MODUL DE ÎNDREPTARE. CUM FOLOSIM MAI
DEPARTE „SCARA SFINTELOR PAŞTI“…....…54
9. CALCULUL DATELOR DIVINE ÎN 7 EXEMPLE….…55
9.1. ÎN CE CICLU PASCAL S-A NĂSCUT IISUS HRISTOS…..…55
9.2. CÂTE CICLURI PASCALE AU TRECUT DE LA
ADAM PÂNĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS…....56
9.3. CUM SE MAI CALCULEAZĂ CRUGUL LUNII…...…....56
9.4. ÎN CE CRUG LUNAR S-A NĂSCUT DOMNUL…..….57
9.5. ÎN CE CRUG SOLAR S-A NĂSCUT DOMNUL…57
9.6. ÎN CE MÂNĂ A ANULUI S-A NĂSCUT DOMNUL.…..57
9.7. ÎN CE ZI S-A NĂSCUT DOMNUL IISUS HRISTOS…...58
10. ALTE DATE DIN „SCARA SFINTELOR PAŞTI“…..62
10.1. NR. DE ZILE AL CÂŞLEGILOR DE IARNĂ ÎN 2010…...….63
10.2. CÂND ÎNCEPE TRIODUL ÎN ANUL 2004…64
10.3. LĂSATUL DE CARNE PENTRU POSTUL MARE 2006….68
10.4. LĂSATUL DE BRÂNZĂ PENTRU POSTUL MARE 2006.….69
10.5. CÂND CADE SFÂNTA EVDOCHIA ÎN ANUL 2008..…70
10.6. CÂND CAD SFINŢII 40 DE MUCENICI ÎN ANUL 2010…..71
10.7. CÂND CADE SFÂNTUL ALEXIE ÎN ANUL 2012..…72
10.8. CÂND CADE BUNA VESTIRE ÎN ANUL 2015…...72
11. AŞEZAREA PE MÂNĂ A LUNILOR…73
12. NAŞTEREA ŞI ŞTIRBIREA LUNILOR NATURALE…..74
13. CÂTEVA REGULI GENERALE…..80
14. AFLAREA SFINTELOR PAŞTI…...83
15. AFLAREA ALTOR DATE CARE SE SCHIMBĂ NUMAI ÎN FUNCŢIE DE SFINTELE PAŞTI DIN ORICE AN…
87
15.1. DATA ŞI ZIUA ÎNJUMĂTĂŢIRII DIN ANUL 2020…87
15.2. DATA ŞI ZIUA ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI DIN 2021….…..87
15.3. DATA ŞI ZIUA COBORÂRII SFÂNTULUI DUH 2022…...88
15.4. CÂND CADE SFÂNTUL M. MC. GHEORGHE ÎN 2024..…89
15.5. CÂND CADE SFÂNTUL IOAN EVANGHELISTUL ÎN 2028….90
15.6. LĂSATA SECULUI DE POSTUL SF. APOSTOLI 2030…..91
15.7. NR. MINIM DE 8 ZILE AL POSTULUI SF. APOSTOLI….92
15.8. NR. MAXIM DE 42 ZILE AL POSTULUI SF. APOSTOLI… 93
15.9. CUM AFLĂM DATA ŞI ZIUA SF. APOSTOLI DIN 2051 … 5
16. CALCULUL TUTUROR ZILELOR ANULUI… 95
17. AŞEZAREA CELOR 532 DE ANI PE CICLUL SOLAR… 98
18. AŞEZAREA CELOR 532 DE ANI PE CICLUL LUNAR…..99
19. INDICTUL… 99
20. CEI ŞAPTE STÂLPI AI ORTODOXIEI… 101
21. AŞEZAREA STÂLPILOR, ÎN LEGĂTURĂ CU SFINTELE PAŞTI, EVANGHELIILE, GLASURILE ŞI
SVETILNA GLASURILOR… 103
22. SCURTĂ RECAPITULARE A SĂRBĂTORILOR
ŞI A DUMINICILOR DE PESTE AN… 108
23. ALT FOLOS LEGAT DE MÂNA SF. IOAN DAMASCHIN…110
24. PASCALIA PERPETUĂ ÎNTRE ANII 1938 – 2472 …..…114
25. ULTIMUL TABEL PASCAL PERPETUU (1938 – 2472)…...118
26. CELE 35 DE SLOVE PASCALE SAU CELE
35 DE CALENDARE PERPETUE…. 137
27. PSALMII CE SE CITESC LA VREME DE PRIMEJDII…..…..…..173
28. TRADUCEREA DIN CHIRILIC ÎN ROMÂNĂ A SLOVELOR
PASCALE ŞI A NUMERELOR DE LA 1 LA 10000… …....174
29. EPILOG… 177
30. ANEXA CALENDAR PERPETUU PENTRU DETERMINAREA ZILEI SĂPTĂMÂNII, A ORICĂREI DATE
DIN CALENDARUL IULIAN (S.V.) ŞI GREGORIAN (S.N.)… 196

citate
1. cele 4 Faze ale Lunii: Lună Nouă, Primul Pătrar, Lună Plină şi Ultimul Pătrar
2. După cucerirea Eladei de către romani, grecilor li s-au impus calendarul roman, dar păstrând numele
lunilor şi modul de a socoti începutul anului cu luna Martie sau echinocţiu, potrivit religiei elene.
3. Calendarul Bisericesc este, prin urmare, o combinaţie între două cicluri ce se întrepătrund
armonios, ciclul Mineiului, ce se sprijină pe calendarul iulian-solar şi Ciclul Pascal, care
este legat de Calendarul Lunar şi Calendarul Solar.
4. etc.

Dragobete și Ion Cap de primăvară

Dragobetele este ziua constituirii perechilor,
atât pentru păsări, cât și pentru oameni. Asemenea unui
sfânt occidental, Valentin, amplasat în aceeași lună, dar
puțin mai devreme, pe 14 februarie, sărbătoarea din 24
era menită să asigure venirea unui an roditor, în ultimă
instanță, norocos.
În plus, tot acum se manifesta și magia
„întoarcerilor”. Cloștile se întorceau la cuib, vitele se
întorceau de la iesle, copiii se întorceau de la mâncare.
Aceste „semne” reprezentau în magia populară o
dovadă de spor, de un viitor trai bun.
Flăcăii și fetele ieșeau afară, la câmp, unde
făceau horă și petreceau astfel cu multă veselie. Băieții plecau împreună cu fetele după urzici.

* Ce făceau tinerii de altădată de Dragobete pentru a fi iubiți

Băieții și fetele au credința că, în această zi, trebuie și ei să glumească, să respecte
sărbătoarea, pentru a fi îndrăgostiți tot timpul anului, cântând ”Dragobetele sărută fetele”. Iar dacă
în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se credea că tot anul nu va fi iubită de niciun
băiat și viceversa.
Femeile mai curajoase căutau numai mâna să o pună pe un bărbat străin, crezând că astfel
vor deveni drăgăstoase pentru tot restul anului.
Dacă timpul era favorabil, fetele și feciorii, adunați în cete, ieșeau în pădure hăulind și
chiuind, pentru a culege primele flori ale primăverii, ghiocelul și brândușa de primăvară.
„Din zăpada netopită în ziua de Dragobete, fetele și nevestele tinere își făceau rezerve
de apă, cu care se spălau la anumite sărbători de peste an”, scria etnologul I. Ghinoiu.
Prin unele zone, exista obiceiul ca feciorii și fetele ”să se însoțească”, adică ”de a se
înfârtăți” și ”de a se însurăți”. În ziua aceasta, se îmbrățișau și se sărutau, își jurau că nu se vor
supăra sau minți și că se vor ajuta la nevoie. Fiecare fată trebuia să facă glume cu un băiat, ca să se
poată mărita mai curând, ziceau unii bătrâni.
Dragobetele se ținea și pentru trai bun în familie. Cei mai gospodari spuneau că, de
Dragobete, dacă se începe orice lucru va merge cu spor. Se scutura, se așeza în casă, ”ca să vie
binele și averea”.
Lumea ținea sărbătoarea ca să le meargă bine păsărilor, să se înmulțească, să fie sănătoase,
să aducă folos lumii. ”De aici înainte păsările încep să ouă”, spuneau oamenii de la sate.

* Superstiții de Dragobete
Cel ce lucrează de Dragobete ”va ciricăi ca
păsările toată viața”. ”La multe femei care n-au
ținut Dragobetele le-a ciricăit continuu în cap.
Altele au rămas văduve”, speriau fetele mai tinere
pe mamele lor, care nu le lăsau la întâlnire cu
feciorii.
Femeile în toată firea spuneau că această zi
trebuie ținută, altfel se strică ouăle sub cloști și nu
mai scot pui.
„Nu trebuie să te cerți cu soția în casă și nici
c-o altă femeie, că-ți merge rău”, ziceau bătrânii feciorilor.
Prin alte părți, oamenii nu lucrau fiindcă se temeau ca păsările să nu le mănânce porumbul:
”Cine lucrează în această zi îi mănâncă păsările toate semănăturile”.
Nici sănătatea nu era ocolită de Dragobete. Babele doftoroaie spuneau că cine nu-i ține ziua
este client sigur al frigurilor.
La Dragobete, țărancele, ca să nu îi prindă soarele pe copiii lor, le legau de gât ”un șinorel
din arnici roșu împletit cu bumbac alb”.
Dragobetele, dacă este respectat, ”te ferește de arsuri” și tot în această zi, se aprindea prin
case rădăcină de iarbă-mare, pe care o vindeau țigăncile în șiruri. Acest obicei se ținea până după
Mucenici.

* Tradiții de Sântion de primăvară

Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul se celebrează pe 24 februarie. Din
Sfânta Evanghelie, cunoaștem că Irod, la un ospăț, a poruncit tăierea capului Sfântului Ioan
Botezătorul, la cererea Irodiadei. ”Fiind tăiat cinstitul cap al sfântului Ioan Înainte Mergătorul,
l-a luat în tipsie necurata jucătoare și l-a dus maicii sale, Irodiada. Iar ea nu l-a dat să-l
îngroape împreună cu trupul, pentru că se temea ca nu cumva Ioan să învieze când capul lui
se va lipi de trup. Deci ea a poruncit ca trupul să-l arunce, iar ucenicii, luându-l noaptea în
taină, l-au îngropat în Sevastia, cetatea Samariei”.
În Calendarul popular, sărbătoarea religioasă Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Ioan
Botezătorul este numită Cap de primăvară, iar prin unele zone este ”Întâie babă”.
Se ținea pentru că o zi a lor au și păsările: ”Din
ziua de Sântion de primăvară se dezleagă gura la
păsări”. De Cap de primăvară sau de Dragobete, se
spunea că se împerechează toate păsările. ”Dacă nu
se împerechează în această zi, rămân tot
stinghere, până la Dragobetele din anul viitor”,
ziceau bătrânii cunoscători ai mersurilor timpurilor.
”Dacă o pasăre nu s-a împerecheat în această zi,
nu se mai poate împerechea și umblă ciripind
din loc în loc până moare”.
Se povestea că, demult, cineva a lucrat în această zi și vara nicio pasăre din bătătură nu i-a făcut
ouă. Altora nu le-au căzut găinile, să le clocească ouăle, și n-au scos niciun pui. Altora uliii le-au
luat puii sau au murit de boală. Cei ce țineau aveau bătătura plină de păsări. Și ale vecinilor veneau
tot acolo.

* Tradiții uitate: Bobii

„Noaptea ultimă a câșlegilor de iarnă este și timpul farmecelor și al vrăjilor de
dragoste. Fetele care doresc să-și vadă viitorul soț se duc în această noapte, cu lumânări
aprinse, la o apă curgătoare și, pe când aruncă tăcând usturoi și bob în apă, se pleacă ele
adânc cu lumânarea peste fața apei și văd atunci chipul aceluia care le va fi soț.
În această noapte își taie și vrăjitoarele nuielele de alun, cu care pot aduce apoi, prin
farmece și vrăji, pe cei amorezați. O nuia de alun servește celui fărmecat drept cal, care-l duce
prin aer la iubita sa.
Tineretul se ocupă în această noapte și cu așa-numitul oracul de bob sau cu bobii, la
care este procedura cea mai simplă următoarea:
Se trage cu un cărbune de pământ un cerc mic și se aruncă în cerc de către o fată,
dintr-o depărtare anumită, zece bobi și, după cum cad mai mulți sau mai puțini bobi în cerc
sau afară de cerc, se hotărăște apoi de este amorul norocit sau nenorocit, precum zice și
cântecul:
Trage, mândro, cu bobii,
Nu-ți mai lăcrima ochii.
De-a cădea bobii în zece,
Să știi că dorul nu-mi trece.
De-or cădea bobii în opt,
Să știi că-mi e dor de tot.
De-or cădea bobii în cinci,
Să știi că eu sunt pe-aici.
De-or cădea bobii în doi,
Să știi că sosesc la voi,
Să ne iubim amândoi.
Iar de-a mai rămânea un,
Să știi că eu vin nebun
Pe-o prăjină de alun.
Cu Dumineca albă se sfârșește și timpul voios de câșlegi și de amor al tineretului român
de prin sate.” – Simion Florea Marian, ”Sărbătorile la români. Studiu etnografic. I”.

* Povestea zilelor săptămânii

În imaginarul ţărănesc, zilele au şi ele sufletul lor, ”sunt aşa, ca nişte făpturi”, iar înainte
vreme umblau pe pământ, de aceea avem zile bune şi zile rele, zile îmbelşugate şi zile sterpe, zile
femeie şi zile bărbat.
Se povesteşte că ”Luni” e bărbat şi e bun pentru începutul tuturor lucrurilor, ţine cheia de la
cea dintâi poartă a ceriului, iar când treci pragul spre lumea de dincolo îţi arată drumul pe care
trebuie să mergi.
”Marţi” e tot bărbat, dar e zi pocită, zi rea, în care nu-i bine să începi nimic şi nici să pleci la
drum. E ziua Sfântului Ilie şi postul se ţine pentru duşmani.
”Miercuri” e femeie, zi bună, solară, în care se posteşte pentru Maica Domnului, iar ”Joi” e
bărbat, zi norocoasă, benefică dragostei şi căsătoriei, aflată sub protecţia Sfântului Neculai.
”Vineri” e una dintre zilele cele mai încărcate de sacralitate, e sora ”Duminicii” şi stă sub
semnul Crucii dătătoare de viaţă, pentru care se şi posteşte.
Sâmbătă e tot femeie, însă e zi nefastă, ziua în care se aduc ofrande moşilor de neam, când
cerul se deschide, iar morţii se uită să vadă dacă au primit ceva de pe ”astă lume”. Nu-i bine să
începi nimic, nici lucru, nici drum şi, îndată ce te scoli, trebuie să-ţi faci cruce, ”căci dracii toată
săptămâna rod lanţurile diavolului”, iar sâmbăta doar într-o cruce se mai ţin.
Avem noroc că vine ”Duminica”, zi solemnă, festivă, luminoasă, cea mai mare şi mai
frumoasă dintre toate, ziua rugăciunii, a învierii, a bucuriei, a nunţilor şi jocurilor. Se povesteşte că
”Duminica” e o sfântă înveşmântată în alb care locuieşte într-un palat de aur, dincolo de apa
sâmbetei; unii spun că ar fi verişoară primară cu soarele, alţii că ar fi mama Mântuitorului.

Vrăji de dragoste şi superstiţii, de Dragobete

v. documentul descărcat, în articolul „rădăcinile...”

Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Dragobete, sărbătoarea iubirii la români.

“Dragobetele sărută fetele”.
Adăugat de Alexandra Mates în 23.02.2019.
Salvat la Opinii - Comentarii
Tags: dragobete, dragobetele saruta fetele, obiceiuri, superstitii, traditii

Obiceiuri şi tradiţii străvechi de Dragobete. Superstiţii şi credinţe populare de Dragobete. Pe 24

februarie se celebrează Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români.

Ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. Dragobete
este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor
şi patron al iubirii. Urmând firul anumitor legende populare, se pare că Dragobete (numit şi
“Cap de primăvară”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”) nu era nimeni altul decât fiul
babei Dochia, un flăcău extrem de chipeş şi iubăreţ, care seducea femeile ce îi ieşeau în cale.
Dragobete a rămas însă până în ziua de astăzi ca simbolul suprem al dragostei autohtone.

Obiceiuri şi tradiţii străvechi de sărbătoarea Dragobetelui

Sărbătoarea Dragobetelui are o simbolistică bogată şi interesantă. Dragobetele îngemănează
în esenţă sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii,
sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Sfânt al Paştelui.
“Dragobetele săruta fetele”
În vremuri de demult (în anumite zone chiar şi
astăzi!), în această zi de mare sărbătoare, tinerii
îmbrăcaţi în straie frumoase, cuvincioase obişnuiau
să se strângă în păduri şi să culeagă în buchetele
cele dintâi flori ale primăverii.
Culesul florilor se continua cu voie bună şi
cântece, cu un fel de joc numit “zburătorit”. La
ceasul prânzului, fetele porneau în fugă către sat,
iar băieţii le fugăreau, încercând să le prindă şi să le
dea un sărutat. Dacă băiatul îi era drag fetei,
aceasta se lăsa prinsă, ulterior având loc şi sărutul
considerat echivalent al logodnei şi al începutului
iubirii între cei doi. Înspre seara, logodna urma să fie anunţată comunităţii satului şi membrilor
familiei.
Cei care participau la sărbătoare, respectând tradiţia, erau consideraţi a fi binecuvântaţi în
acel an. Ei vor avea parte de belşug, fiind feriţi în schimb de boli şi febră. Conform anumitor
superstiţii din bătrâni, cei care nu sărbătoreau această zi erau pedepsiţi să nu poată iubi în acel an.
Acest obicei a dat naştere celebrei strigături sau ameninţări glumeţe “Dragobetele săruta fetele !”.
Dacă vremea era mohorâtă în această zi, dacă era foarte frig, ploua sau ningea, tinerii se
strângeau într-o casă “să facă de Dragobete”, să petreacă, să lege prietenii, să se ţină de jocuri şi
ghiduşii. În anumite zone, fetele tinere obişnuiau să arunce acuzaţii pentru farmecele de urâciune
făcute împotriva rivalelor în iubire. De asemenea, tinerii flăcăi îşi crestau uşor braţul în forma unei
cruci şi îşi atingeau tăieturile rostind jurământul de a rămâne pe viaţa fraţi de sânge.
Cu ocazia acestei zile, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar
şi păsărilor. Bătrânii credeau că în această zi păsările îşi aleg perechea pe viaţă şi se urnesc în
construirea cuiburilor. La sfârşit de iarnă şi început de primăvară, Dragobete oficia nunţirea
păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi. În rostul împerecherii păsărilor
nu ai voie să intervii, se crede…
În anumite zone ale ţării, în această zi, tinerii îşi unesc destinele prin logodnă, promiţându-şi
credinţa şi iubire.

Superstiţii şi credinţe populare de Dragobete

În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strângă zăpada rămasă pe
alocuri, zăpada cunoscută drept “zăpada zânelor”. Apa rezultată prin topire era considerată ca având
proprietăţi magice în iubire şi în descântecele de iubire, dar şi în ritualurile de înfrumuseţare. Se
credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor. Fetele îşi clăteau chipul cu această apă
pentru a deveni la fel de frumoase şi atrăgătoare ca şi zânele.
În această zi, fetele trebuie să se întâlnească cu persoane de sex masculin. Altfel nu vor avea
deloc parte de iubire de-a lungul întregului an… Totodată, în sate se credea că fetele care ating un
bărbat dintr-un sat învecinat vor fi drăgăstoase tot timpul anului.
În anumite sate uitate ale României, din pământ se scot rădăcini de spânz pe care oamenii le
folosesc ulterior drept leac pentru vindecarea anumitor boli.
Este obligatoriu ca în această zi bărbaţii să se afle în relaţii cordiale cu persoanele de sex
feminin. Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile şi nici să se angajeze în gâlcevi căci astfel îi
aştepta o primăvară cu ghinion şi un an deloc prielnic. Atât băieţii, cât şi fetele au datoria de a se
veseli în această zi pentru a avea parte de iubire întreg anul.
Dacă vor ca iubirea să rămână vie de-a lungul întregului an, tinerii care formează un cuplu
trebuie să se sărute în această zi.
Lucrările câmpului, ţesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei nu sunt permise în
această zi. În schimb, curăţenia este permisă, fiind considerată aducătoare de spor şi prospeţime.

Nu ai voie să plângi de Dragobete

Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt
aducătoare de necazuri şi supărări în lunile care vor urma.

Fetele tinere îşi pun busuioc sub pernă

În unele zone ale ţării, ajunul Dragobetelor este asemănător ca simbolistica noptii de
Bobotează. Fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi pun busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa
că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată.

Citeşte şi:
Mesaje de Dragobete. Declaraţii de dragoste, felicitări şi SMS-uri pe care le poţi trimite de
ziua îndrăgostiţilor la români