POEZII DE NINA CASSIAN

Bucurie

Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamna,

să fug prin pădurea nebună, căzând și râzând, și să-mi zgârii
obrazul, în scoicile voastre scorțoase ... Mă bucur să-mplânt
în toamnă roșcată strigătul meu adânc, singuratic,
sub bolțile pline de aer uscat, de foșnet de vânt,
să fug, să cad și să râd pe pamântul împodobit
de galbenul tău sărut cu o mie de buze, toamna !

Dezghet

Dacă m-ai chema, ar zvâcni

O mie de păsări în colivii ;
O mie de uși s-ar da-n lături
Și s-ar umple văzduhul de păsări
Și -ca legătura de chei a pământului –
Ar zăngăni apele sub mâinile vântului
Și s-ar vesti dezghețul pretutindeni !
Izvoarele-ar căpăta călcâie și pinteni
Și-ar începe să călărească la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre și goale ;
Sloiul albastru al singurătății s-ar sparge în hău –
Tu, dezghețul meu, soarele meu !
Fișa

Ne-nregistrează toamne printre acei iubiti

Care vorbesc prea tare sub teii sărăciti

Și nu se țin de mână și calcă sigur foarte

Pe frunzele lovite de soare și de moarte.

« Priviți-i, spune toamna. Nu se iubesc deloc.

Mi-e milă de aceste perechi fără noroc. »

Și-n timp ce, cruzi și teferi, zâmbim sub luna

nouă,
Sărutul se sleiește pe buzele-amândouă.

Peisaj

O vrajă e-n toate, o vrajă...

Marea cu sclipătul
Și albele păsări pe plajă
Și iarba subțire ca țipătul...

Ce încremenită paragină...
Sub plajă-n cămara adâncă,
De veacuri, nisipuri se macină...
Cronos feciorii-și mănâncă.
 Însă gura s-o deschizi,
Nu-i deloc aşa uşor!
- Ajutor! Ajutor!
Linguriţa, grijulie,
Îmi deschide gura mie.
Ei, aşa mai merge, zic,
Dacă mă ajuţi un pic!
Dar e timpul să fac baie!
Apa intră în odaie
Cu volanele-i albastre.
- Ne-adresăm domniei voastre!
- Cum doriţi să fiţi spălat?
Uite-aşa, culcat în pat!
Cum doriţi să fiţi lăut?
Uite-aşa, în aşternut!
Iar acum, prosopul cel pufos
Se înclină, moale, până jos
- Eu să vă frec aş vrea, pe spate
- Nu, vai de mine, nu se poate!
Întreabă-te şi întreabă-mă
Cum pot să ies din plapumă?
Afară-i frig, în pat e cald
La urma urmei, nu mă scald!
În ţara lui Mură-n Gură,
Căşti o gură cât o şură,
Şi îndată-ţi pică-n ea,
Tot ce vrei şi tot ce ai vrea!
Sărmăluţe-n foi de viţă,
Supă caldă, tocăniţă,
Cozonac, compot, halviţă
Cârnăciori şi ciulama,
Murături, etcetera.
Am mâncat, de m-am umflat!
Nu-i nimic, o macara, iată că pe sus mă ia
Şi m-aşează după plac,
Colo-n umbră-ntr-un hamac.
În ţara lui Mură-n Gură Huţa-huţa, ce să zic,
Bine-i când nu faci nimic.
Lecţiile stau pe masă,
În ţara lui Mură-n Gură,
Dar de lecţii nici nu-mi pasă.
Totu-mi este pe măsură.
Stau şi moţăi în hamac,
Când mă scol de dimineaţă,
Ele singure se fac.
Nu la şapte, ci la zece,
- Dragă aritmetică, nu ştiu ce te-mpiedică
Vine-o tavă cu dulceaţă
Să rezolvi vreo trei probleme!
Şi-un pahar cu apă rece.
Eu de fleacuri nu am vreme!
Şi dulceaţa zice: ia-mă!
Draga mea gramatică,
Şi paharul zice: bea-mă!
Nu fi antipatică!
Ia-mă! Bea-mă!
Nu fi, zău, nesuferită!
Uşor de zis!
Şi transcrie într-o clipită
Exerciţiile mele!
Vezi că eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef să am memorie!
Ţine minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
În ce an, şi-n care loc!
Eu să-nvăţ nu am timp deloc!
În ţara lui Mură-n Gură,
Am prieteni pe măsură!
Vreţi să vi-i prezint cumva?
S-a făcut! Poftiţi încoa'!
Ăsta-i Puiu-prinde-muşte,
Asta-i Lica-vreau-găluşte.
Ăsta-i Miţă-strâmba-nas
Ăsta-i Duţă-mielul-gras
Asta-i Sanda-somn în gene
Şi-ăsta-s eu: burduf de lene.
Toată-toată ziulica,
Aţi văzut? Nu fac nimica.
Şi programul se încarcă.
Astfel, nu e de mirare,
Că ceva mă-mbie parcă
Şi mă trage la culcare.
Ah! Îmi este somn de pic!
Şi-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
Când vorbesc mai multişor
Obosesc îngrozitor!
În ţara lui Mură-n Gură
Somnul repede te fură!
Nici n-ai timp să spui la lună
... Noapte bună!...