Costel scump

de Tudor Mușatescu

Astăzi începînd a se ninge primii fulgi de zăpadă sau nea, cum se exprimă
moldovenii voștri care și V. Alecxandri a fost tot moldovean ca tine, dar el era
și pictor, pictînd acele frumoase pasteluri care avem și noi o copie cu moară de
vînt în odaia lui maica-mare, dar nu vrea să ni-o dea, zicînd că o are de zestre,
cîștigînd-o la tombolă la balul garnizoanei din regiment, cînd era dînsa tînără
și mămica nici nu se născuse și deci nici eu nu știam precis că am să te cunosc
și să te iubesc din tot organismul meu sufletesc, m-am așezat la fereastra din
spre strada mare, privindu-i cum se cerne peste această provincie de oraș într-
un sens foarte poetic, spre a contempla puțin natura de afară, care îmi pătrunde
în tot sufletul cu boarea crivățului său, umplîndu-mi-l de dor și de alte
substraturi, astfel că nu mă pot apține să nu-ți scriu starea sufletească în care
sînt transpusă, deși mă doare puțin capul din motive care nu te interesează pe
tine și care mai bine nu mă duceam aseară la Lica, la ziua ei, căci a fost lume
multă și tratație foarte numeroasă, dar eu n-am avut chef de nimic, nici de
vorbă, nici de dans, nici de mîncare, gîndindu-mă tot timpul numai la acel care
este supratotul pentru mine și care acea ființă scumpă ești numai tu, Costelul
meu drag, astfel că orice vorbe vei auzi cînd mai vii pe aici, sau ți se va scrie în
autograf la București, de către toate persoanele terțe ce are interes să ne strice
corelația, să știi, Costeluș dulce, că sînt numai expresii de venin invidios care și
știu de la cine pornește, fiindcă ființa asta mă urăște la paroxism din cauza lui
Cezărică, care este moartă după el și nu sînt eu de vină că, la ziua lui Lica, el s-
a eronat puțin cu vișinată și a făcut pe amorezatul de mine, zicînd că am cel
mai frumos corp din tot fizicul fetelor de acolo și niște ochi care păcat că nu fac
film cu ei, însă tu îți închipui că nu i-am dat nici o importanță și, dacă am dansat
mai mult cu el, a fost prin faptul că știe mai bine ca alții, care aber n-au de
această artă coriografică așa că am stat mai mult la bufet, dar nu fiindcă îmi
făcea el declarații supra, mă-nțelegi, ci pentru a mînca sandviciuri și prăjituri
care mie îmi plac grozav, căci avea și crem ranverse, făcută de maică-sa, ceea
ce turbez după ea, dar ca să nu mai dau loc la vorbe ostracizate și la priviri șașii
din partea ei, căci mai bine s-ar opera la albeață decît să facă scene de gelozie
la ziua lui Lica, am preferat mai bine să mă duc cu Cezărică în chioșc, ca să stăm
liniștiți, dar nu s-a putut din cauza frigului și a băieților care ieșeau mereu în
grădină să ia, zexe, aer și prin urmare, Costelăchelul meu scump, tu să nu te iei
după ei, căci îți jur pe acești fulgi de zăpadă, care cade atît de alb și impuri pe
stradă, că eu nu te iubesc decît pe tine, în modul cel mai suprasingur și care
restul este numai intrigi și apă de ploaie.
Te sărut din tot sufletul și te suprapup de mii de ori, a ta fetiță dulce care
așa de frumos îmi zici tu, pe moldovenește,
Șoltîcuța