Monolog Shakespeare - Totul e bine cand se termina cu

bine

Parolles: - Nu-i corect, în sistemul de echilibru al

naturii, sa-si pastreze cineva fecioria. O virginitate pier-
duta înseamna sporul rational al omenirii ; si nu s-a
nascut nici o fecioara pîna ce nu s-a pierdut o feciorie.
Metalul din care esti tu facuta e bun pentru turnat
fecioare. Prin faptul ca ti-o pierzi o data, fecioria poate
fi reînnoita în alte zece exemplare ; dar daca ti-o
pastrezi pe vecie, ti-o pierzi pe vecie ; cu un asa
tovaras de ghiata n-ai încotro si trebuie sa-l dai de
rîpa. A tine partea fecioriei înseamna
învinovatesti mama, care si-a pierdut-o ca sa te faca,.
a-ti învinovatesti mama este cea mai sfruntata lipsa
supunere ! Fecioria e un sinucigas : cel care-si pune itui
de gît e-o fecioara. Merita sa nu-si gaseasca loc un
cimitir sfintit, virginitatea asta, si sa fie-ngro-
la marginea drumului, ca o disperata care-a pacatuit
striva firii. Fecioria face viermi, ca brînza, se roade ura
pîna Ia urzeala si moare fara sa fi hranit pe lume iva
cledt propria ei burta. Pe deasupra, virginitatea
e si arjjagoasa, trufasa, trândava, toata numai amor
propriu, si iubirea de sine e pacatul cel mai oprit de ea-J
noane. Nu ti-o pastra : nu-i de nici un folos si ri--ai decît de
pierdut cît n-o pierzi ; da-o-ncolo ! în zece ani poat spori de
zece ori. Crezi ca-i de lepadat asemenea dobînda ?| si nici
capitalului n-are sa-i fie prea rau ! Da-o naibii] odata ! Tr€
buie sa-l placi pe cel care n-o place ! E o marfa care îs|
pierde stralucirea stînd neîntrebuintata. Cu cît o tii mult, cu-
atît îi scade pretul ; scoate-ti-o la mezat cît ti-mai cumpara
cineva ; nu pierde sorocul ofertei. Ca curtean batrîn,
virginitatea umbla cu scufa-i demodat si-i îmbracata scump,
dar tot cu ce nu se mai poarta — li cruri ca brosa ori ca
scobitoarea, la moda pe vremea bl nicii. De la o vreme,
budincile si ciorbele pe care le fierbe| au mai multa cautare
decît obrajii vostri, iar fecioria voasj tra, îmbatrînita voastra
feciorie, e ca una din perele noastr frantuzesti, zbîrcite peste
iarna ; n-are nici o fata, se ma| cina singura în pustiu si, ce
mai vorba multa, nu-i dec o poama uscata ! Fosta-i, lele,
cînd ai fost, dar acur vorba aia : ce sa-i faci, esti o biata para
sfarogita : r poti scoate ceva din ea ?