Cortinele scenei se trag, lăsând la iveală o fată cu trăsături fine, îmbrăcată în roşu, pe cap

purtând o beretă neagră. Îşi drege glasul, apoi începe:

Îmi e drag să vorbesc cu şi despre oameni. Să vorbesc despre ei în sensul bun, cu

drag şi admiraţie. Sunt om şi eu şi, cred că, pot să rezonez cu ceilalţi oameni. (Face câţiva
paşi pe scenă, gesticulând în acelaşi timp, lin cu mâna prin aer.)

Cu cea mai mare admiraţie şi cel mai mare drag vorbesc acum despre el. El..el pe
care-l ştiu din alte vremuri, alte timpuri..din alte sute sau chiar mii de vieţi.(Se opreşte
pentru câteva minute, priveşte spre scenă căutând pe cineva cu privirea, apoi îşi revine şi
continuă:))

Prima oară l-am cunoscut când nici măcar oameni nu eram, ci, îngeri fiind, el păzea
nemurirea , iar eu scriam poveşti în Cartea Vieţii pentru lumea ce-avea să se formeze ani
mai târziu. Iar într-o seară, întuneric fiind în locul fără de-ntuneric, el mi-a jurat iubire
veşnică la lumina unei stele nemuritoare. A fost atât de frumos! Dar eu, o Eva a îngerilor
fiind, am păcătuit şi m-am răzvrătit asupra a tot ce-nseamnă bunătate..El, îngerul meu,
plin de bunătate a rămas unde-i e locul..în lumină. Nu ne mai puteam vedea... Nu ne mai
puteam îmbrăţişa, însă simbolul iubirii noastre, micuţa-marea noastră stea, ne ducea seara
în locuri diferite privind, însă, spre acelaşi punct strălucitor. (Trage adânc aer în piept, iar
după o pauză scurtă continuă:Priveşte spre public.)

Noi am fost primii oameni a căror iubire din altă viaţă s-a regăsit în acel prezent,
care, de fapt, e un trecut îndepărtat. Sau poate nu e chiar aşa, însă eu asta vreau să cred!
Am învăţat împreună să supravieţuim şi să luptăm: unul pentru celălalt, unul contra
celuilalt, unul alături de celălalt. (face o scurtă pauză privind confuză spre public) De fapt nu
am fost chiar primii oameni de pe această planetă, dar am fost primii noi. Adevăraţi şi
sinceri. Primii cu o iubire ce data de..mult. (Se îndreaptă cu paşi lenţi spre scenă, se aşază pe
marginea acesteia, apoi continuă:))

În altă viaţă, alta din cele multe în care ne-am iubit, el era un mare scriitor, iar eu
sfânta lui muză, pe care adesea o alinta cu poezii şi versuri. I-am iubit versurile cum le
iubesc şi acum. L-am respectat cum îl respect şi acum.(Se ridică de pe marginea scenei şi se
îndreaptă spre mijlocul acesteia.)

El Mi-a devenit muză-n scrieri şi un motiv să lupt; să lupt pentru noi, pentru
mine..pentru ceea ce îmi doresc. Îmi e punct de sprijin, îmi e viaţă, aşa cum îmi e şi moarte.
Îmi e erou! Îmi e Cosmos, şi stea, şi-un întreg Univers. E pur şi simplu el aşa cum e simplu
şi pur. O simplitate şi o puritate de care mă îndrăgostesc zi de zi.

(Zâmbeşte şi se aşează pe jos.)

El e Universul meu din carne şi oase, e apus şi răsărit. E, printre multe altele, totul. Ne e
dat să ne iubim şi-n viaţa asta, şi poate şi-n viaţa de după, şi-n cealaltă…şi tot aşa.

Sunt o muritoare şi-n această viaţă, dar…iubindu-l pe el îmi trăiesc nemurirea.

(Luminile se sting, cortina se trage, iar actriţa rămâne nemişcată câteva minute gândindu-se la…
la el.)