Monolog comic

 NEBUNA DIN CHAILLOT 
De JEAN GIRAUDOUX 

IRMA : Mă numesc Irma Lambert. Urăsc ceea ce e urât, ador ceea ce e

frumos. Sunt din Fursac, în Creuse. Îi urăsc pe oamenii răi, ador bunătatea.
Tatăl meu era potcovar, la o întretăiere de drumuri. Îl urăsc pe Boussac, îl
ador  pe Bourganeuf. Îmi spunea că am un cap mai tare decât nicovala lui. Uneori
visez că-mi dă cu ciocanul în cap. Ies scântei. Dar dacă nu aș fi fost așa de
încăpățânată, n-aș fi plecat de acasă și nu aș fi avut această viață minunată. Mai
întâi la Gueret, unde aprindeam focurile la liceul de fete. Urăsc seara, ador
dimineața. Apoi la Dun-sur-
Auron, unde însăilam cămăși la atelier, pentru măicuțe. Il urăsc pe diavol, îl ador
pe Dumnezeu. Apoi aici, unde sunt spălătoare de vase și unde am joia după-masă
liberă. Ador libertatea, detest slavia. Să fii spălătoare de vase la Paris nu pare mare
lucru. E seducător. E frumos. Și pare a fi totul. Dar cine are mai multe relații decât
o spălătoare de vase, la oficiu, pe terasă , fară să mai spun că ajut și la vestiar și
mie nu-mi plac femeile, ador bărbații . Ei habar n-au. Niciodată nu i-am spus
vreunuia că imi place. N-am s-o spun decât celui pe care-ll voi iubi cu adevărat.
Mulți sunt supărați pe mine că tac, Mă apucă de talie și cred că eu nu bag de
seamă, mă ciupesc și cred că eu nu simt. Mă sărută pe holuri și cred că eu nu știu.
Mă invită joia, mă duc pe la ei.Îmi dau de băut. Detest whisky-ul, ador lichiorul de
anason. 
Mă opresc pe la ei, se întind lângă mine. Obțin tot ce vor. Dar eu strâng din buze.
Decât să le spun că îi iubesc, mai bine mă omor. Ei înțeleg. Nu-i nici unul care să
nu mă salute pe urmă, când mă întâlnește. Bărbații urăsc lașitatea, adoră
demnitatea. Sunt jigniți, îi privește, n-aveau decât să nu se apropie de o fată
adevărată , și oare ce ar crede cel pe care-l aștept dacă ar ști că am spus te iubesc
celor care m-au strâns în brațe înaintea lui. Doamne, câtă dreptate am avut să mă
încăpățânez să fiu spălătoare de vase! Căci va veni, nu e departe. Seamănă cu
tânărul acela salvat din apă. Când il văd, în orice caz, acest cuvânt pe care i=l voi
repeta fără încetare până
la  bătrânețe, fără încetare, de mă bate ori mă mângâie, de mă îngrijește ori mă omo
ară. O să aleagă el. Ador viața. Ador moartea.
Mă strigă. Am plecat!