Sunteți pe pagina 1din 2

Blanche

Un tramvai numit dorinta - Tennessee Williams

Am iubit si eu pe cineva, dar cel pe care l-am iubit s-a dus... Am vazut ca-l
pierd, ca-l pierd intr-un fel misterios si ca nu pot sa-i dau ajutorul de care are
nevoie si despre care nu poate sa-mi vorbeasca. Era ca intr-o mocirla in care se
scufunda si se agata de mine, dar nu puteam sa-l trag afara si ma scunfundam
impreuna cu el!
Nu am stiut asta. Nu am stiut nimic altceva decat ca il iubeam peste poate. Si
apoi am aflat. In modul cel mai rau cu putinta. Intrand pe neasteptate intr-o camera
unde credeam ca nu e nimeni... si unde erau doi oameni... baiatul pe care il iubeam
si un om mai in varsta, prietenul lui cu ani si ani in urma...
Ne-am prefacut ca nu stiam nimic... am baut si am ras... am dansat
varsoviana! Si deodata, baiatul pe care il iubeam s-a smuls de langa mine si a fugit
afara. Am alergat afara... toti au alergat si s-au adunat in jurul lucrului acela
ingrozitor de pe marginea lacului. Din cauza multimi nici nu am putut sa ma
apropii. Cineva m-a luat de brat... „ Nu te duce! Intoarce-te! Nu trebuie sa vezi! „
Sa vad? Sa vad ce? Si am auzit niste voci spunand: „Allan? Allan? Baiatul acela?”
Si-a pus revolverul in gura si a tras.
Si asta din cauza ca... in timp ce dansam... nu am mai fost in stare sa ma mai
stapanesc, si-am spus dintr-o data: „Am vazut! Stiu totul! Esti dezgustator!”
Si tu stai aici si ma acuzi? Eu, eu , eu am primit loviturile in fata si in trupul
meu. Toate mortile astea! Defilarea nesfarsita catre cimitir! Tata, mama! Margaret!
Dar inmormantarile sunt nimic in comparatie cu mortii, ce strigau cu
disperare catre tine: „Nu ma lasa! Nu ma lasa!” Ca si cum tu ai putea sa-i opresti.
N-ai sa poti banui niciodata lupta groaznica ce se da pentru o rasuflare si pentru
sange. Nici nu poti visa asa ceva, dar eu am vazut! Am vazut! Am vazut!
Si acum stai aici si ma acuzi ca am lasat sa se piarda proprietatea! Cum
Dumnezeu, crezi ca s-a platit toata aceasta durere si toti mortii astia? Caci moartea
este scumpa, domnisoara Stella! Asa, iubito, asa mi-a alunecat casa printre degete!
Si tu gandesti ca am pierdut proprietatea. Eu am pierdut-o? Dar tu unde erai? Cu
polonezul tau... in pat. Care e atat de vulgar incat nu are o parte cat de mica de
gentleman in toata firea lui. Nici o particica, nici una! Sau daca ar fi macar
mediocru! Dar nu! Este ceva de-a dreptul animalic in el! Actioneaza ca un animal
si are apucaturile unui animal. Asa mananca, asa se misca, asa vorbeste! O
maimuta, ca intr-unul din desenele alea cu studii antropologice! Stanley
Kowalski... supravietuitorul epocii de piatra! Aducand acasa carnea cruda dupa
crima din jungla! Si tu... tu aici la intrarea in grota, care i astepti!
Poate te va sfarma sau poate va grohai si te va saruta. Daca sarutarile vor fi
fost descoperite pana acum. Dumnezeul! Poate ca e multa vreme de cand am fost
facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar Stella, surioara, de atunci si
pana acum am mers putin inainte! Arta, poezia, muzica au aparut deja pe lume. Pe
astea trebuie sa le facem sa creasca. Sa ne agatam de ele! Sa nu dam indarat spre
bestii...

S-ar putea să vă placă și