Sunteți pe pagina 1din 7

VOCEA UMANA

J. Cocteau
Scena mica, incadrata de draperii rosii, reprezinta un colt din camera unei femei;
camera intunecata, albastrie, in stanga cu un pat nefacut si la dreapta o usa
intredeschisa spre baia alba, plina de lumina. In centru, in fund, fotografia marita a
unei capodopere sau un portret de familie. In fata custii sufleorului un scaunel si o
masuta: telefon, carti, lampa aruncand o lumina cruda.
(Cortina se ridica, descoperind camera crimei. In fata patului, pe podea, o femeie
zace de parca ar fi fost omorita. Tacere. Femeia se ridica, isi schimba pozitia si
ramane din nou nemiscata. In fine se hotaraste, se ridica si se-ndreapta spre usa,
dupa ce s-a orpit o cipa in fata telefonului. In clipa in care e gata sa deschida usa
suna telefonul. Se napustetste spre aparat, ridica receptorul)
Din acest moment va vorbi in picioare, asezata, cu spatele, din fata, din profil, in
genunchi sau in spatele spetezei fotoliului, va merge de colo-colo prin camera
tirand firul, pana ce la urma va cadeea pe burta pe pat. Fiecare atitudine trebuie sa
slujeasca unei faze a monologului-dialog (faza intrebarii, faza minciunii, faza
imbunarii etc.) Un reflector, asezat in cusca sufleorului, proiecteaza o umbra
gigantica in spatele femeii asezate. Autorul recomanda actritei sa nu foloseasaca
tonul acru sau ironic de femeie ranita.
Protagonista e o victima mediocra, complet indragostita; nu incearca decat o
singura siretenie, sa-l faca pe barbat sa-si marturiseasca minciuna, pentru ca ea sa
nu pastreze acesta amintire nefericita. Autorul ar vrea ca actrita sa dea impresia ca
sangereaza ca un animal ranit.
FEMEIA: Alo, alo, alo... Nu, doamna, suntem mai multi pe fir, inchideti... Alo...
Chi... Alo! Doamna, intrerupeti convorbire... Alo, domnisoara, alo... Nu
intrerupeti... Nu, nu e doctorul Schmidt. Zero opt, nu zero sapte... Alo!... E
caraghios... Au sunat aici, nu stiu. (Pune receptorul in furca, se aude sunanad)...
Alo!... Dar ,doamna, ce vreti sa fac?... Nu sunteti deloc amabila... Cum?... E vina
mea?... Nici gand... Alo!.... Alo, domnisoara... Sunt chemata la telefon si nu pot
vorbi. Linia e cupata de alte persoane. Spuneti doamnei aceleia sa inchida. (Pune
telefonul in furca. Suna) Alo! Tu esti?...da... Aud foarte prost... te aud ca de la o
mare departare... foarte departe... Alo!... E ingrozitor... sunt mai multi pe fir... Mai
suna o data... Alo! Formeaza din nou numarul... Mai suna o data... Dar ,doamna,
lasati-ne in pace. Va repet ca nu sunt doctorul Schmidt... Alo!... (Pune receptorul in
furca. Suna) Oh! In fine tu...da...foarte bine... alo!... da ... Era un adevarat supliciu
sa-ti aud glasul amestecat prin atatea altele... da... da... nu... e o pura intamplare...

M-am intors de zece minute.... M-ai sunat inainte?... Ah!... Nu, nu... Am mancat in
oras... lamarta... Trebuie sa fie unsprezece si un sfert... Imi telefonezi de la tine de
acasa?... Ei, atunci, uita-te la ceasul de pe semineu... imi inchipuiam... da, da,
iubitule... Ieri seara? Ieri seara m-am culcat imediat , dar nu puteam dormi. Am luat
o pilula... nu... doar una... la noua... Ma durea putin capul, dar Mi-a trecut. Venise
Marta. A mancat la mine. Apoi, am iesit, pentru cumparaturi... Am pus toate
scrisorile in plicul galben. Am... ce anume?... Foarte tare...ti-o jur... Am mult, mult
curaj... Dupa aceea?... Dupa aceea m-am imbracat, Marta a venit sa ma ia, asta e
totul... da, da vin de la ea acasa. A fost admirabila... Cu-adevarat admirabile... Pare,
dar nu e ... Aveai dreptate, ca de obicei... Rochia mea roz cu blana de jder.. Palaria
neagra... da, nu mi-am scos inca palaria... Nu, nu, nu fumez. Am fumat doar trei
tigari... Crede-ma, da, da... Esti foarte dragut... Si tu acuma te-ai intors acasa?...
Ah, ai ramas acasa... Ce proces?... Ah, da... Nu trebuie sa lucrezi prea mult... Alo,
alo, nu intrerupeti convorbirea, alo... Alo, iubitule... Alo... daca intrerup suna-ma
imediat din nou... Sigur... Alo... Ce spuneam?... Ah, plicul... Scrisorile lui ai ale
mele. poti trimite sa le ieie cand vrei... E dureros...inteleg... Oh, comoara mea, nu
te justifica, e foarte natural. Eu sunt o proasta... Esti foarte dragut... foarte dragut...
Si eu ma credeam atat de [uternica... nu sunt de admirat. Ma comport aproape ca o
somnambula. Ma imbrac, ies, intru, masinal. Maine poate voi fi putin mai
curajoasa... Tu?... Nu, micutul meu, n-am chiar nimic sa-ti reprosez... Eu...eu... Dami voie... Cum?.... E firesc... Foarte firesc... Doar stabilisem intre noi sa actionam
franc, si ar fi fost o greseala din partea ta sa nu-mi spui nimic pana in ultima clipa.
Lovituara ar fi fost prea brutala, pe cand asa... am sa ma obisnuiesc sa inteleg...
Teatru?!... Alo!... Ce?... Crezi ca joc teatru? Eu?... Ar trebui sa ma cunosti... Sunt
incapabila sa-mi asum o raspundere... Ba nu...ba nu, sunt extrem de calma... Nu
auzi?... Am eu oare glasul de persoana care ascunde ceva?... Nu. Am hotarat sa fiu
curajoasa si voi fi... Iarta-ma... Nu era asa... Se poate, dar oricat te indoiesti si
oricat te pregatesti pentru o durere, intotdeauna te afli nepregatit... Nu exagera...
Totusi, tu nu uitasesi sa ma legeni, sa ma adormi... Dragostea noastra urca
impotriva unui curent prea puternic. Trebuie sa rezistam. Sa renuntam la cinci ani
de fericire sau sa acceptam riscurile. Nu m-am gandit niciodata ca viata noastra sar putea aranja. Platesc scump o bucurie care nu are pret... Alo... Care nu are pret si
nu regret... nu... nu regret nimic. Nimic, nimic... Te inseli... te inseli... te inseli...
Am ceea ce merit. Am vrut sa fac pe nebuna si sa pretind o iubire nebuna... Ei
bine...dragul meu... asculta... Alo ... Dragul meu, fii bun, lasa-ma sa spun, asculta.
Nu te scuza. Vina-i numai am mea... intreaga... Da, da... Aminteste-ti de duminica
aceea la Verssailles si de scrisoare... Ah... si ce-i cu asta?... Eu sunt cea care am
vrut sa plec, eu ti-am inchis gura, eu ti-am spus ca totul imi era indiferent... Nu...
nu... Esti nedrept... Eu am fost cea care am telefonat prima... nu, marti... a fost intro marti. Sunt sigura. Marti. 27. Telegrama ta sosise luni seara 26. Stiu datele pe

dinafara... mama ta? Pentru ca... Nu e cazul... Nu stiu inca... da ... Oh! sigur ca nu,
nu imediat. Si tu?... Maine?... Nu credeam ca era atat de urgent... Atunci, acsulta...
E foart simplu... maine dimineata plicul va fi la portar. Joseph va trebui doar sa
treaca sa-l ia. Oh! cat despre mine, e probabil ca voi ramane, dupa cum e posibil sa
merg pentru cateva zile la tara, la Marta...
E aici, la mine. Ca un suflet chinuit. Si-a petrecut toata ziua de ieri intre
vestibul si camera mea. ma privea, ridica urechile, asculta. te cauta peste tot. Parca
ar fi vrut sa-mi reproseze ca stau si nu caut odata cu el.... Cel mai bun lucru ar fi
sa-l ieie inapoi... daca e vorba ca sarmanaul animal sa fie nefericit... Oh! cat despre
mine!... Nu e un caine de doamna. N-as avea grija de el. Nu l-as scoate afara. Mai
bine sa ramana cu tine... L-as uita repede... da... da... Ramanem intelesi, nu?
Trimite pe cineva sa-l ia. Am sa-i pun zgarda rosie... Iti repet ca e mult mai bine, da
... da... da, iubitule... ce mai trebuie sa-ti trimiti?... care manusi?... Cele pe care le
porti cand conduci masina?... Nu stiu. Nu le-am vazut. Se poate. Am sa ma uit
imediat. Asteapta....
( Ia de pe masa, din spatele lampii, manusile pe care le saruta cu patima. Continua
sa vorbeasca lipindu-si manusile de obraz)
Alo... Alo... Nu... Am cautat pe masa, pe fotoliu, in antreu; peste tot. Nu sunt...
Asculta... am sa mai caut, dar sunt sigura... In caz ca le gasesc, am sa ti le trimit eu
scrisorile... Iubitule?... Scrisorile... da... ai sa le arzi... Vreau sa te rog ceva, o
prostie... Daca le arzi, pastreaza cenusa in cutia de baga pe care ti-am daruit-o te
rog!... Alo!.... Nu... sunt o proasta... iarta-ma. Eram atat de (plange)...
Uite, gata. Imi suflu nasul. Mi-ar placea atat de mult sa pastrezi cenusa aceea...
Esti atat de bun!... Ah!da... Esti in halat?... Te culci?... Nu trebuie sa lucrezi atat de
mult... E bine sa te duci sa te culci, daca trebuie sa te scoli devreme. Alo!... Cum se
poate?! Cu toate astea vorbesc tare... Ma auzi?... Ma auzi?... Curios, eu te aud de
parca ai fi in odaia asta... Alo!... Alo!... Alo!... Oh, Doamne acum nu te aud eu... da,
dar foarte departe, foarte... Nu... Nu intrerupeti convorbirea!... Alo!... Domnisoara,
lasati... Vorbesc!... Ah! Te aud. Te aud foarte bine, da, e foarte dezagreabil. De
parca cineva ar fi in pragul mortii! Auzi si nu reusesti sa te faci auzit... Nu, bine,
foarte bine, acum. Dar aparatul tau are o rezonanta ciudata. S-ar zice ca nu e
acelasi aparat... Te vad, stii... Care fular?... Cel roz... Ah!... Si ai manecile
suflecate... In stanga? Receptorul in dreapta? Stiloul. Desenezi pe sugativa
profiluri, inimi, stele. Si acum razi!...
( cu un gest instinctiv isis acopera fata) Oh, nu, iubitule, mai ales nu ma privi...
Frica?... Nu, nu o sa-mi fie frica... mai rau... Nu mai sunt obisnuita sa dorm
singura... da ... da... da... da... da... Iti promit... iti promit... iti promit... Esti foarte
dragut.... Nu stiu... Evit sa ma privesc. Nu mai am curajul sa aprind luminile de
de-asupra oglinzii. Ieri m-am intalnit nas in nas cu o doamna in varsta... Da, da! O
doamna in varsta, slaba, cu parul alb si multime de riduri!...

Ce bun esti! Dar, iubitule, la ce mi-ar trebui acum un chip frumos? Preferam
vremea cand imi spuneai: ,, Ia uitati-va la mofturoasa asta!".... Ei, doamne!...
glumesc... Nu fi absurd... Noroc ca tu nu stii sa te exprimi si ca tu ma iubesti. Caci
daca ar fi invers, telefonul ar fi o arma teribila. O arma care nu lasa urme, care nu
face zgomot... Eu, rea?.. Alo!... Alo!... Alo!... Unde esti?... Alo, alo, alo,
domnisoara! Alo, domnisoara.... au intrerupt. (Pune receptorul in furca. Pauza.
Ridica receptorul.) Alo!... Domnisoara... Alo! Tu esti?... Nu, domnisoara. Au
intrerupt... Nu stiu... adica... da.... Astept...Auteil 047. Alo... Ocupat?... Alo,
domnisoara. Cereti 047... Alo! Cine e la aparat? Dumneata esti Joseph?... Doamna
la telefon... Vorbeam cu stapanul dumitale. Ne-au intrerupt... Nu e acasa?... da...
da... in seara asta nu se intoarce acasa... da, e adevarat... Cat sunt de proasta!
Domnul imi telefona de la un restaurant, au intrerupt si am cerut numarul asta..
Iarta-ma Joseph... Multumesc, multumesc... Buna seara, Joseph...
(pune telefonul in furca. e gata sa lesine. telefonul suna)
Alo! Alo! Tu esti?... Intrerupsesera... Nu, nu. Asteptam... Sigur, sigur... Ti-e somn...
Iti multumesc cai telefonat... itit multumesc... (plange)... (pauza)... Irata-ma... e
absurd... Nimic, nimic, ... N-am nimic... Itit jur ca n-am nimic... absolut nimic...
Te-nseli. Cum eram inainte?! Numai ca , stii, vorbesc, vorbesc, si nu ma gandesc
ca va trebui sa tac, sa recad in gol, in intuneric,... atunci... (plange)... Asculta,
dragostea mea. Eu nu te-am mintit niciodata... Da, stiu, stiu, te cred, sunt
convinsa... nu, nu e asta... Numai acum am mintit. Pe neasteptate... la telefon, mint.
Totusi stiu ca nu am nicic o speranta, stiu ca minciuna asta nu poate duce la nimic;
de aceea nu vreau, nu mai vreau sa mint, nici macar spre binele tau... Oh! nimic
grav, dragostea mea, nu te speria... minteam doar descriindu-ti rochia si spunana ca
am dejunat cu Marta... nu am dejunat si nu port rochia roz. Am un sal peste capot
pentru ca tot asteptand la telefon, tot asezandu-ma, ridicandu-ma, umbland de colo
colo de innbuneam!... Vroiam sa ies, sa iau un taxi, sa ma duca sub ferestrele tale si
sa astept... sa astept, sa astept nu stiu ce anaume... Ai dreptate... da... Te ascult...
voi fi rationala... te ascult... Am sa raspund la toate, itit jur... Aici.... Nu m-am atins
de mancare... Nu puteam... Mi-a fost foarte rau... Asera am vrut sa iau o pilula ca
sa dorm; mi-am spus ca daca as fi luat mai multe as fi dormit mai bine, si ca daca
le-as fi luat pe toate as fi dormit fara vise, fara sa ma mai trezesc. As fi murit.
(plange).... Am luat douasprezece.... Ca un bolovan. Si am visat ce s-a intamplat.
M-am trezit brusc, fericita pentru ca era un vis, si cand am stiut ca era adevarata, ca
eram singura si capul meu nu se mai rezema de gatul tau si de umerii tai am simtiti
ca nu puteam, ca nu mai puteam trai... Usoara, usoara si rece si nu-mi mai simteam
bataile inimii, iar moartea intarzia sa vina, iar spaima urca, urca in mine! dupa ce a
trecut o ora am telefonat la Marta. Nu aveam curajul sa mor singura... Iubitule...
Iubitule... Era patru dimineata cand ea a sosit cu doctorul. Aveam pe4ste patruzeci.
Se pare ca e foarte greu sa te otravesti si ca se greseste intotdeauna doza. Doctorul

a prescris un medicament. Marta a ramas cu mine pana seara. Am implorat-o sa


plece pentru ca spusesessi ca aveai sa telefonezi pentru ultima data si mi-era teama
ca avea sa ma impiedice sa vorbesc... Foarte, foarte bine... Nu mai am nimic... te
asigur... Putina febra ..... 38,3.... sunt nervii... Nu fi preocupat de asta!.... Cat sunt
de proasta. Imi jurasem mie insami sa nu te tulbur, sa te las sa pleci linistit, sa-ti
spun adio de paraca aveam sa ne revedem a doua zi... (plange).... Alo!... Credeam
ca au intrerupt.... Ce bun esti, iubitule... Scumpul meu micut caruia i-am facut atata
rau... Da, vorbeste, vorbeste despre ce ti se intampla... Sufeream asa mult, ca ma
zvarcoleam pe jos, si a fost suficient ca tu sa-mi vorbesti ca sa ma simt mai bine.
Stii, uneori cand imi rezemama capul pe pieptul tau si tu vorbeai, iti auzeam
voceau exact ca in seara asta, la telefon... Josnic?!... Eu sunt josnica. Jurasem...
Cine, tu?... Tu care nu mi-ai adus decat fericire... Nu, dragostea mea, nu e corect.
Dat fiind ca stiam - ,,stiam"- nu m-a surprins ce s-a intamplat. Si cand te gandesti
ca exista atatea femei care isis petrec viata langa un barbat pe care-l iubesc si nu
sunt pregatite pentru o ruptura... ,,stiam"... Nu ti-am spus-o niciodata, dar la
modista mea am vazut o revista cu fotografia ei... Pe masa, deschisa... E omeneste,
sau maidegraba e in natura femeii... Pentru ca nu vroiam sa stric ultimile noastre
saptamanai... Nu. Foarte natural... Nu ma considera mai buna decat sunt.... Alo...
Alo... Aud niste muzica... Niste muzica..... Atunci bate in perete sa le atragi atentia
sa nu puna patefonul la asemenea ora.......... E inutil. De altfel, doctorul Martei va
reveni maine.... Nu, dragul meu. E un doctor excelent si nu am nicic un motiv sa-l
jignesc chemand un altul.... Fii fara grija.... Ba da... ba da.... Am sa te tin la
curent............... Inteleg.... Inteleg.......................Itit promit ca de data asta voi fi
curajoasa, foarte curajoasa..... Ce anume?..... Oh! ba da, de o mie de ori mai bine.
daca tu nu mi-ai fi telefonat, as fi murit....... Nu.... stai...... stai........ Sa cautam o
modalitate... (umbla de colo colo si suferinta o face sa geama)....... Iarta-ma, inteleg
ca aceasta convorbire e intolerabile si ca tu ai foarte multa rabdare, dar intelegema, sufar, sufar. Acest fir e ultimul care ma leaga de tine..... Alalataieri seara? Am
dormit. M-ama culcat cu telefonul.......... Nu, nu, in pat.......... Da, stiu. Sunt
ridicola, dar aveam telefonul in pat. Imi promisesesi ca-mi telefonezi. Asta m-a
facut sa visez o gramada de lucruri. Am visat ca eram pe fundul marii, o mare care
semana cu casa noastra din Auteuil. Eram legata de tine printr-un tub de scafandru
si te imploram sa nu tai tubul... In fine, vise stupide, cand le povestesti; numai ca,
in vis, traiau si era groaznic...... Pentru ca imi vorbesti despre asta. Tu. De cincic
ani nu traiesc decat prin tine; esti aerul pe care-l respir si eu imi petrec timpul
asteptandu-te, crezand ca ai murit daca intarzii, simtind ca renasc atunci cand te
vad.... Acum, acum respir pentru ca tu imi vorbesti. Visul meu nu e chiar atat de
stupid. daca tai.... tai tubul.... dragostea mea, am adormit. Am a dormit pentru ca
era [rima data. Doctoturl mi-a spus-o; e vorba de o intoxicare. Dar in prima seara
se doarme. Si apoi suferinta te distrage; e ceva nou, care poate fi suportata. Ceea ce

nu poate fi suportata e a doua noapte, ieri, si a treia, seara asta, si zilele ce vor veni.
Doamne!......... Nu am febra. Pot judeca. Judec..... Dar admitand ca mai pot dormi,
mai sunt si visele si trezitul, si mancatul, sculatul, iesitul si plecatul..... unde?....
Dar, micutule drag, eu nu m-am ocupat decat de tine. Legata de tine, pentru tine....
marta isis are viata ei bine organizata.... E ca si cand ai cere unui peste sa-si
organizeze viata fara apa. Ti-o repet, nu am nevoie de nimeni....... Distractiii! Ei
bine. Vreau sa-ti spun ceva deloc poetic, dar adevarat. Din acea faimoasa duminica,
nu am fost distrata de la gandurile mele decat o singura data ,la dentist, cand mi-a
atins un nerv......... Singura... singura.... De doua zile nu misca din vestibul.... L-am
chemat, l-am mangaiat. Nu vrea sa fie atins. Era cat p-aci sa ma muste.... da, pe
mine, pe mine! E un alt caine, crede-ma. ma sperie.................... La Marta? Dar itit
repet ca nu ma lasa sa ma apropii.... Nu mananaca, nu se misca.... Si ma priveste
intr-un fel!..... De unde sa stiu? Poate crede ca ti-am facut vreun rau.... Sarmanul
animal!.... Poate nu ma mai recunoaste.... sau l-am speriat.... Cine stie?.......
Dimpotriva...... Dar nu stiu, iubitule. De unde sa stiu? Nu mai suntem aceiasi. A
trebuit sa fac niste lucruri ingrozitoare. Inchipuieste-ti ca am rupt teancul cu
fotografiile mele dintr-o data, fara sa-mi dau seama....... Nu mai insista.........
Alo!.... Alo! Doamna, va rog, permiteti..... Alo! Nu, doamna..... Credeti-ma
doamna, ca nu cautam sa fim interesanti....... N-aveti decat sa inchideti telefonul.....
Daca ne gasiti ridicoli, de ce nu puneti telefonul in furca?......... Oh!.... Dragostea
mea! Dragostea mea! Nu te enerva.... s-a dus.... Alo! Te-ai enervat de ce a spus?....
Dar, dragostea mea, trebuie sa fie o proasta, si apoi nu te cunoaste.... te-o fi luat
drept unul dintre barbatii obisnuiti...... Ba n, iubitule. Nu e acelasi lucru... Care
remuscari.... Ah! Las-o balta! Nu te mai gandi la prostia asta.... S-a ispravit... Cat
esti de naiv!.... Cine? Nu are importanta cine e. Seara trecut am intalnit persoana
al carui nume incepe cu S.... S.B.... Da... M-a intrebat daca ai un frate si daca el e
cel a carui nunta se anunta........Ce-mi pasa mie?......... Adevarul..... Un aer de
inmormantare...... Nu traim vesnic!.... Am spus ca aveam niste musafiri..... Nu-ti
mai bate capul, e foarte simplu. Oamenii detesta sa fie parasiti, si incetul cu
incetul, eu i-am parasit pe toti......... Imi e perfect indiferent. Pot spune cevor....
Trebuie sa fim drepti. Situatia noastra e imposibil de inteles pentru niste straini....
Pentru ei, sau iubesti, sau urasti. Rupturile sunt definitive. Nu i-as face niciodata sa
inteleaga.....anumite lucruri........ Cel mai bun lucru e sa faci ca mine si sa razi de
toate astea..... Absolut. (Scoate un strigat surd de durere) Oh!.... Nimic. Vorbesc,
vorbesc; imi inchipui ca-ti vorbesc la fel ca intotdeauna si apoi, pe neasteptate,
adevarul revine..... (plange).........De ce sa-mi fac iluzii?... da... da... Nu! Altadata
ne vedeam fata; ne puteam pirde capul, puteam uita promisiunile, risca imposibilul,
convinge pe cel care-l adoram, agatandu-ne de el. O rpivire putea schimba totul.
Dar cu aparatul asta, odata terminatat convorbirea, totul s-a terminat....... Nu te poti
sinucide de doua ori...Poate din speranta de a adormi... N-as putea cumpara un

revolver. ma vezi cumparand un revolver?!..... Unde as gasi puterea de a inventa o


minciuna, dragostea mea?.... Ar fi trebuit sa fiu puternica. Exista situatii in care e
inutil sa minti. daca tu ai minti pentru -a-mi face despartirea putin mai trudnica...
Nu spun ca tu minti. Spun: ,,daca ai minti"... Daca, de pilda tu mi-ai spune ca nu
telefonezi de acasa... daca tu mi-ai spune.... Nu, nu, iubitule! Asculta... Te cred...
Nu am spus ca nu te cred... De ce te enervezi?... Da, vocea ta e rea. Vroiam sa spun
pur si simplu ca daca tu m-ai insela din bunatate si daca as baga de seama,
tandretea mea pentru tine ar fi si mai mare.... Alo! alo!....Alo!... (pune receptorul in
furca si spune cu glas scazut, febril) Doamne, fa sa ma sune din nou! Doamne, fa
sa ma sune din nou! Doamne, fa..... (suna telefonul)
Ne-au intrerupt. Spuneam ca daca tu ai minti din bunatate, iar eu as baga de
seama, tandretea mea fata de tine ar fi si mai mare.... Sigur... Esti nebun!...
Dragostea mea!... Dragostea mea!... (isis infasoara firul in jurul gatului) Stiu prea
bine ca e necesar, dar e atroce... Nu am sa am niciodata curajul... Da... Iti fac iluzia
ca suntem aproape si deodata, un intreg oras ne desparte... Itit amintesti de Yvonne
care se-ntreba cum poate trece vocea prin firele rasucite? Am firul in jurul gatului.
E ca si cum as avea vocea ta in jurul gatului... Ar trebui ca un calau sa taie pe
neasteptate... Oh? Iubirea mea, cum poti crede ca eu ma gandesc la un lucru atat de
urat? Stiu bine ca aceasta operatie e mai cruda in ceea ce te priveste pe tine decat in
ce ma priveste pe mine... Nu... Nu, nu.... La Marsilia?... Asculta, iubitule. Dat fiind
ca veti fi la Marsilia poimaine seara, as vrea... in fine as dori... as dori sa nu stai
chiar la hotelulu nostru... Te-ai suparat?... Caci lucrurile pe care nu mi le pot
inchipui, nu exista pentru mine, sau exista intr-un loc foarte vag si asta doare mai
putin... intelegi?.... Multumesc...multumesc. Esti bun. Te iubesc. (Se ridica si se
indreapta spre un pat cu telefonul in mana) Atunci...uite....uite.... Era sa spun,
masinal: pe curand. Ma-ndoiesc.... Nu esti niciodata... Oh!.... E mai bine. Mult mai
bine (Se intinde pe pat si strange aparatul in brate) Dragostea mea... Dragostea
mea... Sunt curajoasa. Grabeste-te! Taie! Taie! Taie! Repede! Taie! Te iubesc, te
iubesc, te iubesc, te iubesc...... (receptorul cade pe jos).
- SFARSIT -