"AL DOILEA TESTAMENT”

-
MONODRAMA CU DOUA PERSONAJE CARE VORBESC SINGURE
scrisa de:
traducere din limba armeana de:

SORA MARE:
SORA MICA:

IN MIJLOCUL SCENEI DIVIZATE ESTE O RAMA DIN LEMN, CU INCRUSTATII, IN-

TUNECATA, GOALA.
PARTEA DIN DREAPTA SCENEI ESTE SPATIUL SURORII MARI, SIMPLU, FARA
DECORATIUNI.
PARTEA DIN STANGA ESTE AL SURORII MICI - IMPODOBITA CU FLORI DE
CEARA, PANGLICI. INTR-O RAMA, ESTE PORTRETUL VIRTUAL AL MAMEI.

SMA: (intra, cerceteaza primprejur, se apropie lent de rama. Priveste indelung la golul negru,
scoate din geanta un sfesnic cu toarta, il pune langa rama, aprinde lumanarea cu bricheta.
Fumeaza.)
- Am venit… Sunt aici…Jurasem sa dau uitarii drumul spre aceasta casa… Mi-am incalcat
juramantul. Nu sunt eu de vina. A trecut zece ani,…uitasem aproape totul, pana lunea tre-
cuta, cand avocatul familiei noastre si a spus… Stiu foate bine ce a spus. Stiai inca de acum
zece ani ce voia el sa spuna, lunea trecuta…(maingaie intunericul din rama).
- Imi place fotografia asta, nu din cauza asemanarii. Cand omul nu exista, ceea ce se cheama
asemanare, isi pierde sensul.
- Pur si simplu, aici te vad, asa cum mi-as fi dorit sa fii…
- (odata cu ultimul cuvant, stinge lumanarea. Se apropie de scaunul de la marginea scenei, se
aseaza, cu spatele la portret. Isi stinge tigareta, priveste spre sala.). Avocatul a telefonat
Lunea trecuta, eram inca in pat, imi beam prima cafea. (Scoate telefonul din geanta. se face
ca vorbeste).
- Alo?!?… Cum?!? Nu am auzit bine… Dumneavoastra?!? De ce imi amintiti? Nu… Nu
vreau sa imi amintesc nimic… In general, nu imi amintesc. Da, dar asta nu se refera la
mine. Testament?!?… Scuzati-ma, despre ce testament este vorba?!? Inca unul? Nu inteleg.
Nu, nu pot sa vin. Da, renunt. Bine, nu va intrerup, vorbiti…(dupa o pauza). Am sa ma
gandesc, dar nu promit… (Pune telefonul in geanta)
- Catre intunericul negru.). Daca este adevarat ca cei morti ne urmaresc, in clipa aceea te-ai
fi zimtit bine, vazandu-mi nedumerirea… Oricine ar fi fost, ar fi fost nedumerit - numai tu
puteai lasa doua testamente… Cand avocatul a dat citire, primului tau testament, nu mi-a
trecut prin minte, ca mai exista un al doilea, pe care sa fie scris chiar cu mana ta: a se de-
schide dupa sapte ani de la ziua mortii mele!!!”(Aratand cu degetul intunericul negru, alat-
urat si de fiecare data, vorbind despre sora mica, printr-o miscare specifica a ei, aratand in-
tunericul alaturat. Acelasi lucru il va face si sora mica.) Poate ca ei nu i-ar fi trecut prin
minte, dar mie?… Dar mie?!?... stinge lumanarea.) Nu spuneai tu ca eu sunt copia ta?!? Ba
nu, continuarea! Te intreb cu intarziere: De ce spuneai asa, astea nu sunt acelasi lucru?!?…
Poate ca puteai ierta, caci privindu-ma, te vedeai pe tine?!?(Aratand spre intunericul alatu-
rat.) Pe ea ai fi putut s-o ierti! Nu-ti trecea, oare, prin minte, ca nici ea nu semana cu tine?!?
Ar fi putut, putr si simplu, sa-ti ascunda asta. (certareata.) Ea si acum se poarta intelept,
nu-mi iese in cale. Tu stii ca, pentru a veni aici, prima si singura conditie, este de a nu o in-
Page 1
 talni?!? Cand i-am telefonat avocatului nostru si i-am spus despre conditia mea, el s-a cam
balbait; dar: " e sora dumneavoastra” ca si cum eu n-as sti ca e sora mea. Era… Si singura
stapana a acestei case, poate chiar paznic?! Nu ma intereseaza. Eu am venit pentru o ju-
matate de ora, plec imediat dupa ce se citeste cel de-al doilea testament al tau, fara sa o vad
pe ea. Sa nu-mi pretinzi mai mult. In locul meu si tu ai fi facut la fel. Sunt convinsa. Doar
eu sunt copia ta, nu-i asa?!? Ba nu continuarea!!! (pe un alt ton) De ce am stins oare,
lumanarea?!? (Mai scoate din geanta un alt sfesnic cu toarta si aprinde lumanarea. apropie
scaunul de rama, se aseaza comod.)
- Avocatul intarzie. Ce-ar fi sa stam de vorba?!? Nu te intereseaza motivul. Prin urmare, de-
spre mine. Eu sunt bine, chiar foarte bine. Am reusit ceea ce multi nu reusesc, mi-am
cucerit locul intr-un mediu strain. Frumusetea mea mai poate fi de folos, iar eu ii folosesc
pe toti, fara deosebire. Rezultatul nu e rau. Important este ca imi place. Numai ca nu dorm
noptile. Nu am insomnii, ci pur si simplu, nu dorm. Ai banuit de ce? Continui sa visez. Iti
amintesti, nu-i asa? (Treptat, vocea ii devine iritata.) In fiecare noapte, neincetat, visam, ma
trezeam, beam apa, adormeam si vedeam continuarea visului, ramas pe jumatate. In
fiecare dimineata, te asteptam in pat cu nerabdare, ca sa mi te asezi alaturi, sa-mi prinzi
mana, iar eu sa iti povestesc aceste vise, pe nerasuflate, amestecand ordinea… Iti amintesti,
mam?!? (Dupa o pauza, inasprita.) Sigur ca iti amintesti. Doar tu ai fost prima care ai aflat
ca in visele mele feciorelnice, a aparut un barbat. Nu spun prima dragoste, fiindca, pentru
mine, nu era dragoste. Tu ai inteles asta, dar poate ca nu e nevoie sa spui asta. Tu ai inteles
asta, dar ascunzandu-ti nelinistea, ai continuat sa imi asculti marturisirile matinale. Da,
mar-tu-ri-si-ri-le… Dupa aparitia lui, eu nu-ti mai povesteam visele, ci ma spovedeam tie.
Poate ca asta sa fi fost cauza, ca nu simteam nevoia sa merg la biserica. Mama, tu m-ai fa-
cut sa resping biserica, iar tu insati , fara sa imi dai iertare, ai dat verdictul!!! Tu, tu!…(im-
prastie lumanarile). Cum ai putut?!? Dar de ce ma mir eu oare?!? Tocmai azi, la sapte ani
dupa ce ai murit?!? Transformandu-ti cel de-al doilea testament in momeala, chiar si pen-
tru o jumatate de ora, dar m-ai adus aici.(inraita) Ce scrie in testamentul acela, care, pen-
tru mine este o scrisoare trimisa din lumea mortilor, nimic in plus… Cand l-ai scris? In-
ainte de primul testament, sau dupa?!? Cu o luna inainte de a muri, sau cu un an? Ce mai
poti spune, in urma cu zece ani ai zis ceva, dupa care aceasta casa s-a cutremurat. Sufletul
meu si al surorii mele, cu siguranta s-au cutremurat. Teama m-a adus aici, auzi? Doar
teama! Nici indatorirea filiala, nici curiozitatea feminina, ci teama. Ce mai poti spune tu,
din moment ce, in urma cu zece ani, ai spus tot ceea ce era mai ingrozitor?!…

INTUNERIC

Se lumineaza cealalta jumatate a scenei. Sora Mica sterge cu grija RAMA.

SMI: Imi place ceara… Lustruieste bine rama din lemn de alun. (Scruteaza intunericul negru
din rama.) Stii!? Nu imi place fotografia asta. Nu pentru ca nu ti-ar semana… Pentru cei
morti nu conteaza, pentru cei vii nu au nevoie… Pur si simplu, aici eu seman foarte mult cu
tine. Oricum, nu am aflat daca ma dispretuiai, niciodata nu ai ascuns faptul ca iti plac oa-
menii puternici, increzatori in sine… Nu ii poti suporta pe cei slabi din fire. Sunt sapte ani, de
cand nu mai existi…. Sunt sapte ani de cand nu sunt singura in aceasta casa, impreuna cu fo-
tografia ta…. Dar de ce sapte?!? De zece ani sunt singura in aceasta casa… Din ziua aceea in
care ea( aratand cu degetul intunericul de alaturi, inspre sora ei, ) a plecat, jurand sa nu mai
calce in casa parinteasca, iar tu te-ai inchis in camera asta, nici macar in gradina nu ieseai…
Vreme de trei ani, in camerele noastre, aerul incremenise. Nu deschideam ferestrele, nu
primeam musafiri. Era o asemenea liniste, incat despartite de trei camere, nu ne auzeam res-
piratia. Intr-o zi, am intrat in camera ta si te-am vazut, parca ai fi dormit. Si cand ti-am in-
chis ochii… Am spus incet… De acum voi trai… Stii?!? Sunt convinsa si acum ca mi-ai auzit
vorbele, desi dupa spusele doctorului, murisei la miezul noptii. Tu mi-ai auzit vorbele si, daca
este adevarat a cei morti ne urmaresc din Cer, ai zambit… cu acel zambet al tau … Aparte…
Page 2
Stiai foarte bine ca nimic nu se va schimba, totul va ramane la fel, iar eu voi ramane singura
intre acesti pereti. Ma cunoasteai bine… Tu esti continuarea mea… Ba nu, copia…(am-
intindu-si ceva.) Ahh, da, asteapta!… Scoate din buzunar flori de ceara moi si le lipeste pe
rama.) Mi le-a dat preotul. Si-a amintit ca este ziua in care ai murit. La Biserica erta aproape
pustiu, iar eu sunt credincioasa cea mai consiincioasa. Nu! vreau sa spun, ca nu datorita con-
stiinciozitatii mele, Preotul nu a uitat ca este ziua in care ai murit… La urma urmei, datorita
tie, am gasit drumul catre Biserica.( Incepe sa mute locul celor puse pe rama).
Mam, stiai ca eu visam in fiecare noapte, incontinuu, ma trezeam, beam apa, adormeam si
vedeam continuarea visului, ramas pe jumatate… Eu doream sa ti le povestesc, amestecand
ordinea, fiind cu rasuflarea taiata, ca sa-mi explici sensul lor, ca sa le ghicesti… Asteptam in
fiecare dimineata, cu inima palpitundu-mi, sa intri in camera, sa mi te asezi alaturi, sa-mi iei
mana, iar eu sa povesteeesc… Sa povesteeesc…
(PAUZA; Pe un alt ton) Dar tu deschideai usa si spuneai: “… S-a facut ziua si tu habar nu ai
inca….” Glumeai, caci nu ma luai in serios… Niciodata nu m-ai luat in serios… Eu am fost in-
totdeauna(aratand intunericul de alaturi) umbra ei… Iar cand a venit ziua, nici prin gand nu
ti-a trecut, ca in visele mele , a aparut un barbat… Nu… Asta nu era prima iubire, ci un bar-
bat… Da, inainte de a-mi trai prima dragoste, in visul meu, i-am facut loc Barbatului, iar tu,
nu ai vrut sa vezi… Insa a nu vedea, era imposibil. Tu (revenindu-si se uita spre intunericul
de alaturi) Da!!!… E Aici… Ea, care, acum zece ani, a jurat ca a jurat ca nu se mai intoarce
aici iar in ziua mortii tale a trimis o telegrama: sa nu ma chemati… Atat…. In total Patru cu-
vinte…
Ea este aici… Dar nu a venit de buna voie… A adus-o teama… Deoarece nici obligatia filiala,
nici macar, curiozitatea feminina, nu o puteau sili sa-i incarce hotararea… O cunoasteai
bine… Pe cat nu ma cunoasteai pe mine… Pe atat o stiai pe ea… bine…, Tu erai martora, iar
eu… N-avea cine sa-mi asculte visele. Ca sa ma salvez de linistea care ma inconjura, am fost
obligata sa gasesc calea Bisericii.(rupe petalele florilor aduse, le raspanfdeste prin camera)
Trebuia sa spun cuiva, despre visele mele, nu-i asa? Iar eu, le povesteam frescelor si luma-
narilor aprinse din Biserica.

Stii ce ai facut?!? Pe una ai facut-o necredincioasa, pe cealalta - cu teama de Dumnezeu. Si

amandoua, nu ne temeam, deopotriva, nici de Dumnezeu nici de Diavol.
Am spus Diavol?!?(se apropie de intunericul apropiat, isi atinge urechea de perete) Ce-o fi fa-
cand ea acolo?!?…
Se vede ca, de teama, s-a ghemuit pe scaun si il asteapta pe avocat. Pe avocatul familiei noas-
tre. Daca ar fi pus sa vorbeasca amaratul acela, cate ar povesti?!?… Nu numai despre familia
noastra. In orasul acesta fiecare familie isi ascunde onoarea si dezonoarea, alegandu-l ca in-
termediar pe medicul sau pe avocatul familiei. (Intorcandu-se spre rama neagra).
Mam, ce ai scris in testamentul tau… In cel de-al doilea?!? In primul, impartisesi, in mod
egal, averea: casa - mie, banii - ei. Ce bine aranjasei: ea in casa asta, ar fi innebunit; Eu
printre straini, as fi fost distrusa. Si astfel, traim. Parca n-am trai rau… Desi sunt zece ani de
cand nu ne-am vazut. Pentru ca nu ne-am vazut, de zece ani. In acesti ani, de cate ori nu m-
am gandit cum o fi suportat ea lovitura… Mandra, rasfatata, renuntand la barbatul pe care il
iubea. La barbatul nostru.
Barbatul nostru…
Mam, iti amintesti de ziua aceea in care a venit in casa noastra, pentru prima oara?!?
Era intr-o Duminica aproape de pranz. Ne pregateam sa ne bem ceaiul. Trecuse un an de la
moartea tatalui si, pentru prima data, pusesem o fata de masa alba. Umbra mortii tatei si a
iernii prelungite, parca ne-ar fi parasit definitiv si noi trei, tu, sora mea… eu… ne intorceam
la viata obisnuita. Tu asezasei pe masa farfurioarele de dulceata, eu stergeam cestile de ceai,
sra-mea taia tortul.

INTUNERIC.

Page 3
SMA: Iti amintesti de ziua aceea in care ai scos din sertar un prosop alb si de sub prosoape, s-
a vazut revolverul tatei. Ai impins revolverul in fundul sertarului si ai zambit. Numai tu
puteai sa zambesti asa. O clipa, parea ca totul va fi ca inainte. Si ca in fiecare Duminica, se de-
schide usa si intra tata. Si ne asezam toti patru la masa. Insa… A intrat el… Absorbit de gan-
duri, s-a prezentat si a asteptat tacut. Iar noi…(aratand cu degetul intunericul alaturat) ea
amutise. Tu ai turnat ceaiul in cesti si ti-ai indreptat privirea inspre un punct neclar. Eu am
inteles imediat, ca noaptea aceea si in toate celelalte, il voi vedea pe el in vis.

INTUNERIC

SMI: Dar pana ce aveai sa spui lucrul cel mai ingrozitor, aveam sa traim trei luni, din ziua
aceea, cand dupa moartea tatei, aveam sa punem fata de masa alba, pe masa de tei. Noi, cele
trei femei slabe, fara aparare, care traiam intr-o casa fara barbat. Iti amintesti?!? Era ziua
aceea in care ai scos din sertar prosopul alb si s-a vazut revolverul tatei.
Ai impins revolverul in fundul sertarului si ai zambit.
Numai tu puteai sa zambesti asa. O clipa parea ca totul va fi ca inainte, si, ca in fiecare Du-
minica, se va deschide usa si…. va intra tata, si ne asezam toti patru la masa. (absorbita de
amintiri) Eu am inteles imediat, ca in noaptea aceea si in tot restul noptilor,, il voi vedea pe el
in vis.
Ti-am povestit visul meu si tu nu te-ai mirat. Stii ca voi povesti despre el. Cum a intrat in sa-
lon, s-a apropiat de masa cu fata de masa alba si scotand din buzunar un praf alb, l-a pre-
sarat pe fata de masa. Tu ai intrebat incet. "E sare?!?” si auzind raspunsul ai zambit…. Cu
zambetul acela al tau…
A venit si Duminica urmatoare, apoi de doua ori pe saptamana. Inainte de implinirea unei
luni, manca zilnic la noi acasa. Era fiul unui coleg al tatei, atat reusise sa afle orasul. Pentru
inceput, asta era de ajuns, pentru ca orasul sa taca, iar miroul de barbat pusese din nou
stapanire in casa noastra.

Eu am inteles dintr-odata, ca va fi al meu. Sunt convinsa, ca ai inteles de ce nu spun prima

dragoste, ci barbatul meu(se apropie, mangaie intunericul, de parca ar spune un secret sfant).
A. durat mult pana la moartea tatei. Sase ani. Tintuit de pat, cei mai buni ani ai mei. Si ai
ei(aratand spre intunericul alaturat) au trecut sub aripa mortii ce plutea deasupra casei noas-
tre. Amandoua am pierdut timpul primei noastre iubiri, a intalnirilor cu baieti de aceiasi
varsta, al sarutarilor pe furis. Eu aveam 20, sora-mea avea 19, cand a murit tata. Inca un an -
imbracate in negru si cu usile inchise, coplesite sub greutatea pierderii, dar si cu sentimentul
usurarii, pe care incercam sa il ascundem, nu atat una fata de ceallalta, cat fiecare, de noi in-
sine…
Iar prezenta mortii, ascute si mai mult pofta de viata… In acei ani si cu doliul sever,
stapanisem cu grija, setea noastra de dragoste si de trup… Fie ca ar fi fost el sau altcineva.
Auzi?!? Amandoua fetele tale, aveau sa il aleaga pe acela, care ar fi intrat primul, in casa ta
fara barbat si devenea aparator si al celor trei femei slabe, fara aparare. Ce autosiguranta! A
celor trei femei slabe fara aparare…

INTUNERIC

SMI: (Pregateste masa pentru ceai) Trebuie sa apara avocatul. Atat de mult s-a obisnuit cu
dulceturile noastre, incat nu ma indoiesc, ca numai de dragul lor, isi aminteste de mine.
Si LUI ii placeau dulceturile noastre… Iti amintesti cum lauda gustul lor fin?!?
Eu am inteles imediat ca ea(artand intunericul apropiat) a fost fermecata. Era suficient sa
privesti in ochii ei sclipitori si la trupul care capatase mladierea pisicii sub rochia-i neagra.
Eram convinsa ca barbatul va veni si Duminica urmatoare, apoi de doua ori pe saptamana si

Page 4
inainte de a trece o luna, va veni zilnic sa manance cu noi… Nu eram impotriva, caci urqm
unitatea noastra dintre trei femei in doliu… Doream sa traiesc asemenea unui copil. Ce sa fi
facut, daca aveam 20 de ani?!? Boala lui taica-miu, ne silise ca, vreme de sase ani, sa ne im-
bracam de culoare inchisa, sa nu ne inveselim, sa nu petrecem. Taica-miu, procurorul orasu-
lui, chiar si tintuit la pat, impunea orasului un respect inspaimantator, iar noua, importanta
bolii lui… Ne-am indeplinit cu cinste indatorirea, Dumnezeu ne este martor.
Daca nu chiar Dumnezeu, atunci macar orasul, este martor ca, timp de sase ani, am ingrijit
atat boala tatei, am tinut doliu un an intreg sii… ne castigaseram dreptul de a ne intoarce la
viata obisnuita. Iar Orasul stia asta, altfel nu s-ar fi facut ca nu vede, vizitele zilnice ale Bar-
batului Necunoscut, venit de departe, in casa unei familii fara barbati… Sa zicem ca severul
procuror avea influenta, chiar si de pe lumea cealalta…
Conform intelegerii tacite a primei zile, ea(aratand intunericul alaturat) era interpreta prin-
cipala a jocului. Eu si cu tine, nu i-am fi deranjat… Dar ,cand am inceput sa ii urmaresc pe
cei doi?!?… Nu stiu… De ce ii urmaream? Nu stiu!!!…
Din nou, in fiecare zi, se scurta distanta care ii despartea… Pana si mie imi erau datori pentru
acele prilejuri, cand ramaneau doar ei doi… La inceput vorbeau, apoi au trecut la soapte in-
time, apoi… nu se mai auzea nimic in spatele usii.
TACEAU…
Chiar si tacerea aceea m-a dezmeticit intr-o zi, marturisindu-mi ca nu-i urmaream pe aman-
doi, ci pe barbatul meu…
A trecut INTUNERICUL, cu o clipa inainte eram sora, acum eram gata sa fac orice pentru
Barbatul meu. Nu stiu ce. Ei taceau. In spatele usii. Iar eu imi muscam buzele pana la in-
sangerare: “Lasa-l, el este al meu!!!… Al meu… Al meu…”
M-am urcat in camera mea si l-am asteptat(aratand spre intunericul alaturat) pe EL… EL
pleca inainte de miezul noptii, auzeam cum se deschide si se inchide usa camerei surorii mele.
Si in noaptea aceea, dupa cina, tu te-ai inchis in camera ta. Inainte de miezul noptii, s-a auzit
scartaitul portii de la gradina noastra… Usa camerei surorii mele, nici nu s-a deschis… Nici
nu s-a inchis… Cata vreme a trecut, pana sa inteleg, ca ei plecasera impreuna?! Cand s-a in-
tors nu stiu… Imi ascunsesem capul sub perna, pentru ca maica-mea sa nu imi auda hohotele
de plans…
Dimineata, ne-am asezat la micul dejun, ca de obicei. Pe fata ei nu era nici o urma a noptii
trecute. Ma-m uitat la chipul ei senin si pentru prima data, gelozia mi-a sfasiat sufletul. Am
inteles ca pentru barbatul acela sunt capabila de orice … Caci durerea provocata de orice este
nimica toata, fata de durerea geloziei care imi sfasie inima.

Doar la sfarsitul micului dejun am inteles de ce. Mi-ai propus sa ma duc la mare, la sora ta.
Ce te-ai gandit tu, cand eu, fara sa stau pe ganduri, vreo clipa, am refuzat categoric. Stiai
deja? Banuiai ?!? … Oricum, nu am indraznit sa te intreb, chiar si cand ramasesem singure
noi doua, in aceasta casa si despartita de o camera, ne ascultam reciproc respiratia.
Aparent nu se schimbase nimic in casa noastra.
Pana ce in ziua in care, in vestibul, chipurile intamplator, m-a prins de mana si eu pierduta,
am incercat s-o retrag, dar el m-a mangaiat pe fata, cu mana cealalta, precum un stapan in-
tors din departari in ani de zile.
Din ziua aceea evitam sa ma intalnesc cu fiica ta. Era foarte greu. Traiam in aceeasi casa, una
langa alta… Era mai greu cand Omul fiicei tale, cauta prilej sa ma intlneasca. Tu inca incer-
cai, sa faci ceva, pentru a preintampina dezastrul, Acum inteleg, cum te-ai chinuit, vazandu-ti
fiicele, arzand de pasune, respectabilele fiice, ale regretatului si severului procuror.
Fiica ta a devenit iubita lui. Orasul nu stia inca, dar tu stiai . Stiai inca de la inceput, ca asa va
fi. Ce forta era oin tine, cand in dimineata aceea, i-ai umplut paharul, iar mie mi-ai propus sa
plec la sorata?!!? Chipurile aerul de mare, ar fi benefic pentru mine… Cand am refuzat in
mod grosolan, dusmanos, tu nici macar nu m-ai mustrat cu privirea; stiai ce se va intampla?
Simteai suflul apropiatului dezastru?!? Stiai?!? Simteai…

Page 5
De ce nu ti-am pus aceste intrebari, in cei trei ani de tacere dintre noi?!?
Stiai ca va veni ziua aceea?!?
Printr-o ciudata coincidenta, tot intr-o zi de Duminica, la pranz… EL m-a prins in gradina si
mi-a propus, la miezul noptii sa plec cu el… Ca si sora mea…
Am consimtit… N-am ezitat nici o clipa… Chiar in momentul acela mi-am amintit de vorbele
lui - sunt gata sa va apar, trei femei slabe, fara aparare.

INTUNERIC

SMA: Cum ar fi fost viata fara coincidente?!? Probabil, nimic… Coincidenta duce viata mai
departe. Sau iluzia ei… Printr-o coincidenta interesanta, era iarasi Duminica la pranz, cand i-
am vazut pe amandoi. Semanau a conspiratori. Se intelegeau despre intalnirea lor de dupa
miezul noptii… Toate acestea se petrecusera deja, in aceeasi gradina, in acelasi mod, doar cu
trei luni in urma, cu mine.
Am reusit sa tac… Am baut ceaiul in patru. Apoi omul meu a plecat, a promis sa se intoarca
la masa. Am ramas in trei, trei femei slabe, fara aparare. Eu am spus… (catre sora aflata din-
colo de intuneric) O fiica a unei familii respectabile, care se numeste domnisoara, nu se duce
noaptea la intalnire, si inca cu cineva care nu este al ei si nici nu va fi!!!….
Asazisa domnisoara este mai rea decat o prostituata… Cel putin prostituata, nu se preface,
dar tu… tu!!!
(se repede catre peretele invizibil si loveste cu pasiune) …

SMI: Cand am ramas in trei eu am spus (catre sora aflata dincolo de intuneric) e mai grava
prostitutia cand cea care NU A INNOPTAT ACASA tine predica…
El a promis ca se casatoreste cu mine, la Biserica, asa cum sta bine unei domnisoare re-
spectabile, iar tu esti doar iubita lui, tu, tu…
Ne-am repezit una la alta… Tu ai reusit sa ne lasi singure… Nu ai incercat sa ne desparti…
Macar sa ma paruiesti, sa ma blestemi… Asa cum s-ar fi purtat orice mama… Dar tu … Erai
altfel… Chiar si in momentul acela, nu ai uitat ca esti sotia severului Procuror. Sunt convinsa,
cand ai iesit din camera, pe fata aveai numai zambetul tau specific…

SMA: Dupa aceea eu urlam de durere. Nu puteam sa nu urlu. Ea(arata cu degetul spre in-
tunericul alaturat) se lipise de usa, isi rodea unghiile si arata ca si cum fusese de acord cu ver-
dictul tau. Dar eu nu!!!
EL imi apartinea, eu nu-l cedam nimanui… Tu asteptai in tacere… Ce ?!? Iar eu am adus
obiectele mele, tragand de-o cuvertura in care le stransesem. Inca mai puteam ajunge la tren.
Daca doar as fi ajuns, am fi sot impreuna. Trenul acesta deraiase. Dintre cadavrele car-
bonizate, scoase din vagoanele arse, unul era al lui. As fi fost cu el, daca tu in acel moment, iti
amintesti nu-i asa?!? Ce ai spus?!? Iti amintesti nu-i asa?!? Nu mi-ai taiat calea, nu ai incuiat
usa… Ai spus doar…

INTUNERIC

SMA: Ai spus doar: BARBATUL ACELA NU VA IUBESTE PE NICI UNA… NU ESTE CA-
PABIL SA IUBEASCA:..
“DOVADA… !!!!”a urlat sora mea… DOVADA!!!…”
eL S-A CULCAT CU UNA DINTRE VOI… Acelasi lucru i-a promis celeilalte, IAR
ADINEAURI ERA CU MINE…

INTUNERIC

A SE DESCHIDE PESTE SAPTE ANI, IN ZIUA MORTII MELE.

Page 6
MAMA: "I-am TELEFONAT SI I-AM SPUS, TREBUIE SA NE INTALNIM… A SPUS CA
ESTE O FEMEIE LA EL… POATE VENI NU MAI TARZIU DE MIEZUL NOPTII. DACA
N-AR FI SPUS ASTA, NU MI-AS FI AMINTIT DE RVOLVERUL TATALUI VOSTRU.
AM INTREBAT: E O GLUMA?!? EL A RAS. DACA NU AR FI RAS, DE CE AS FI LUAT
CU MINE REVOLVERUL?!? EL NU DOREA SA ISI LASE PLACEREA PE JUMATATE.
CHIAR ASA A SI SPUS. AM INCEPUT SA IL ROG, SA IL CONVING, AM SI PLANS. NE-
AM INTALNIT PE POD, I-AM PROPUS SA SE CASATOREASCA CU FIICA MEA CEA
MARE, SI SA PLECE DIN ORAS. A RASPUNS CA ASA CEVA ESTE EXCLUS…”PUR SI
SIMPLU II PLACE SA LE DISTREZE PE FEMEILE SINGURE, SI NU SE POATE
CASATORI, IN ACELASI TIMP, CU DOUA SURORI, CHIAR DACA ELE AU IN ORAS,
FAIMA DE DOMNISOARE ONORABILE. UIMINDU-SE DE UMORUL LUI, A RAS CU
POFTA. TRECUSE DE MULT DE MIEZUL NOPTII, NU ERA NIMENI PRIN
APROPIERE, NU A AVUT CINE SA AUDA IMPUSCATURA… CAND A CAZUT DE PE
POD, N-A AVUT CINE SA AUDA NICI STRIGATUL DE AJUTOR.
AM RAMAS ACOLO, DEOARECE CRED CA SUFLETUL OMULUI CARE MOARE,
PLUTESTE CATEVA ORE , IN LOCUL UNDE S-A PRABUSIT.
AM EXPLICAT UMBREI MORTII SALE, CA NU AVEAM O ALTA IESIRE. EL O DIS-
TRUSESE PE FIICA MEA CEA MARE. AVEA SA O DISTRUGA SI PE MEZINA MEA. SI
APOI, ORASUL!!! CE AR FI SPUS ORASUL?!? AUZIND ACEASTA POVESTE A FAMI-
LIEI SEVERULUI PROCUROR?!?

CAND MA INTORCEAM STIAM CE AM DE FACUT… AVEAM SA MARTURISESC…

CA EU L-AM OMORAT… SI SA ASTEPT VERDICTUL VOSTRU. ATI VENIT, V-ATI
OPRIT UNA LANGA CEALALTA SI DEODATA, CAT DE ASEMANATOARE SUNTETI,
VA UITATI LA MINE CU ACEEASI PRIVIRE SI IN PRIVIREA FIECAREIA DINTRE
VOI SE VEDEA, DRAGOSTEA PENTRU EL…
AM INTELES, V-A STAPANIT PASIUNEA CEA MAI DEVORATOARE, PENTRU EL, SI
S-A TRANSFORMAT IN DESTIN.
ACESTA ERA MOTIVUL, PENTRU CARE EU… NU… NU M-AM TEMUT, DAR NU AM
INDRAZNIT SA VA SPUN DINTR-ODATA DESPRE IMPUSCATURA… I-AM SPUS SA
NU MAI VINA PE AICI…
IAR CAND UNA DINTRE VOI SI-A ADUS LUCRURILE, TRAGAND DE ELE, IAR
CEALALTA, LIPITA DE PERETE A INCEPUT SA ISI ROADA UNGHIILE, EU AM IN-
TELES, CA EL M-A INVINS… EL AR FI FOST ACUM PENTRU VOI, PARADISUL
PIERDUT…
AM INTELES, CA FETELE MELE, NEPRIHANITE, IL VOR IUBI CU FRENEZIA
TRUPURILOR LOR INTEGRE SI NU VOR GASI SALVAREA IN EL… IL VOR CAUTA
PE EL SI NU SE VOR REGASI PE SINE… SI ATUNCI MI-AM LUAT DEASUPRA-MI
PACATUL SI PE CEL MORT L-AM FACUT COMPLICE…
NUMAI ASA PUTEAM SA IL OMOR PE EL, IN VOI…
UNA DINTRE VOI A PARASIT, PENTRU TOTDEAUNA CASA PARINTEASCA, ERA
DESTINUL EI, SE NASCUSE PENTRU DRAGOSTE SI PENTRU BARBATI… IAR
CEALALTA, TU NU AI FI REZISTAT, SINGURA ITI GASISEI CALEA BISERICII…
DESTINUL TAU ERA: TE-AI NASCUT PENTRU CREDINTA SI PENTRU OAMENI.
CAND AM PACATUIT FATA DE MINE SI FATAQ DE CEL MORT, INCA NU ERAM
CONVINSA CA MA COMPORT CORECT… EU SALVASEM DOAR PE COPIII MEI SI
NUMELE FAMILIEI MELE.
DAR CAND, A DOUA ZI, AM AFLAT CA TRENUL A SUFERIT UN ACCIDENT SI CA
ESTE IMPOSIBIL DE RECUNOSCUT PE CINEVA PRINTRE CADAVRELE CAR-
BONIZATE, AM INTELES CA DUMNEZEU ERA DE PARTEA MEA… SAU DI-

Page 7
AVOLUL… NU CONTEAZA… EU INTELESESEM EXACT, VOINTA UNUIA DINTRE
EI…
PESTE SAPTE ANI, VETI CITI ACEASTA MARTURISIRE, SI DACA FIICA MEA CEA
MARE S-A REGASIT PE SINE IN DEPARTARI, DACA SE MAI FOLOSESTE DE FRU-
MUSETEA EI SI DACA II FOLOSESTE PE TOTI, FARA EXCEPTIE, IAR MEZINA MEA
ESTE CREDINCIOASA CEA MAI ATASATA DE BISERICA SI PREOTUL ISI AM-
INTESTE, DATORITA EI, DE ZIUA MORTII MELE, PRIN URMARE, NU DEGEABA
AM SCRIS AL DOILEA TESTAMENT…

EU AM IESIT DIN CASA LA MIEZUL NOPTII SI M-AM INTORS IN ZORII ZILEI,

PIERZANDU-VA PE AMANDOUA SI CA SA NU URLU, DE DURERE SI DE DOR, IMI
PRINSESEM GENUNCHII STRANSI PENTRU A NU DESCARCA LA TAMPLA, UL-
TIMUL GLONTE DIN REVOLVER… N-AM FACUT-O NUMAI DINTR-UN SINGUR MO-
TIV - ORASUL NU TREBUIA SA AUDA DESPRE CELE TREI LUNI SI DESPRE SEARA
ACEEA…
STIAM CA VOI MURI IN SINGURATATE, INCUIATA IN CAMERA MEA SI FIICA
MEA CEA MARE N-O SA VINA LA MOARTEA MEA, IAR MEZINA MEA, VA IN-
DEPLINI SLUJBA DE INMORMANATARE, CREDINCIOASA MILOSTENIEI CRES-
TINE.
VA CUNOSC ATAT DE BINE PE AMANDOUA, UNA ESTE COPIA MEA, IAR
CEALALTA CONTINUAREA MEA…
INCAT SUNT CONVINSA, CA PANA SI TRADAREA MEA INFIORATOARE, NU VA
STINGE DINTR-ODATA, IUBIREA SI PASIUNEA VOASTRA… VOI INCA VETI MAI
ARDE SI VA VETI TRANSFORMA IN CENUSA, MACAR SAPTE ANI…

IAR EU MI-AM SCRIS AL DOILEA TESTAMENT, RUGANDU-MA, CA PESTE SAPTE

ANI, VOI O VETI INTELEGE SI O VETI IERTA PE MAMA VOASTRA… AMAN-
DOUA… SI VETI VENI IMPREUNA LA MINE IN VIZITA… AM ASTEPTAT ASTA, 10
ANI…

MAMA VOASTRA IUBITOARE

VADUVA PROCURORULUI
ACESTUI ORAS….

Page 8