Monologuri

Spre Marte
Azi mi s-a ntmplat ceva ciudat. Deci e site-ul asta
unde intru zilnic s ascult muzic. E un site oarecare, nu
conteaz. Bifez acolo ce formaii mi plac, el face un
playlist i mai adaug melodii necunoscute n ideea c o
s mi plac i alea. De obicei nu sunt pe gustul meu. Dar
ce tie el, e un robot care ncearc s m ghiceasc i mi
arunc melodii n ureche. Doar c azi site-ul la avea un
mesaj pentru mine. zicea aa: uite, mai exist un user cu
acelai gusturi muzicale ca i tine. v potrivii 99%.
ascultai aceleai melodii, v plac aceleai chestii. Userul
la era un biat din Rusia. M-am uitat la poza lui, nu mi
spunea nimic mutra lui. Nu tiam ce ar trebui s fac cu
informaia asta. i el ascult ce ascult eu. Aa, i? Tare,
frate. Sau, ce plictisitor? Ar trebui poate s vorbesc cu el?
S l caut eu? Dar el nu m caut pe mine. Probabil c i
lui site-ul la i-a trimis un mesaj. Vezi c e cineva n
Romnia care ascult fix aceleai lucruri... Aa, i? Apoi
m-am gndit toat ziua. M deranjeaz c mai exist
cineva pe pmnt care gndete ca mine, care simte ca
mine. Credeam c doar mie mi place formaia aia
obscur. Bine, am vzut c mai ascultaser 2 milioane de
oameni melodia mea preferat. dar ia dou milioane nu
exist, sunt nite numere sub un cntec. numai eu am
ascultat pe puin de 50 de ori cntecul la. dar acum s
vd mutra unui biat din Rusia care n 99% din cazuri a
ales ce a alege eu. el exist, respir, am o dovad! Am

poza lui. l cheam Alexei. Poate ar trebui s l ntreb pe

Alexei ce vreau eu de la via, c nu m-am lmurit. dar
dac el e ca mine, i el ar trebui s fie confuz n privina
asta. Sau poate n Rusia viaa e mai puin complicat? Mam mai simit aa ciudat odat. Era alt poveste, cu
cafea cu ghimbir. Am but odat n excursie, n Maroc. e
iute i aromat. era bun. Apoi am uitat de ea. Pn au
adus la noi la magazin. Am rs cnd am vzut-o la raft.
cafea cu ghimbir n Romnia! normal c de aia dai
faliment. cine naiba tie ce e asta? Dar eu am cumprat,
normal... Apoi, peste cteva zile, tot aa, intrasem n
supermarket. i vd pe cineva c luase cafea cu ghimbir.
era o doamn aa, mai corporatist, elegant. Mi-a czut
tavanul n cap. atunci mi-am dat seama c nu sunt
singurul om din cartier care bea cafea cu ghimbir. mai era
doamna asta. poate i ea fusese n Maroc... de ce nu?
doar i eu fusesem, de acolo luasem gustul sta ciudat.
cumva m crezusem special, singurul client din univers
pentru cafeaua cu ghimbir. tiind totui c n Maroc
lumea bea chestia aia zilnic. Dar Marocul era departe... i
eu nu voiam dect s fiu unic aici, la mine n cartier... tiu
c exist milioane de oameni cu aceleai gusturi ca i
mine, dar cer prea mult dac nu vreau s i vd? Am
nevoie s cred c doar eu, din tot universul, sunt
construit aa. Doar eu am gusturile astea, doar eu ascult
muzica asta, doar eu... dac nu se poate s fiu singurul
din univers, atunci mcar din Romnia? atunci din tot
oraul? singurul din cartier! de pe strada mea! v rog eu
mult. lsai-m s fiu unic. nu mi spunei c ai but i
voi cafeaua cu ghimbir. Nu mi spunei ce muzic

ascultai! nu m intereseaz! tiu c matematica mi va

demonstra c cineva exist pe pmnt cu aproape
acelai cod genetic. poate avem aceiai ochi, acelai nas,
dar nu i aceleai gnduri! la naiba cu matematica!
Matematica poate s prezic trsturile fizice, dar nu i
gndurile, nu? Avem acelai nas, dar suntem diferii! i
atunci apare un Alexei sau un Abdul care ascult aceeai
muzic cu mine... i eu stau i m uit la mesaj. Ce s fac
cu tine, Alexei? Cine te-a pus s semeni cu mine? Oare
gndim aceleai lucruri n acelai timp? Oare i tu m
urti de la distan, acum te uii la profilul meu i nu
nelegi cum e posibil s fim la fel? Dar nu suntem la fel,
crede-m! E doar o muzic! e doar o cafea! e doar nasul
meu la fel ca milioane alte de nasuri! Nu astea m
definesc pe mine! eu sunt o personalitate puternic.
Indiferent de ce ascult, de ce mnnc, de cum art. dac
dau la o parte toate astea, ca pe nite coji, atunci...
atunci nu mai rmne nimic. Uneori a vrea s nu triesc
cu apte miliarde de oameni pe aceeai planet. Uneori
a vrea s plec pe Marte. Acum vreau s plec pe Marte.
Azi m-am decis s plec pe Marte.

Insomnia
Pe la 4 jumate dimineaa cnd pleac tramvaiele de la depou
scrind cu dinii lor de fier pe ine, vrsndu-mi sticl pisat n
urechi, pe la ora aceea renun s m mai lupt cu insomnia. O
chem lng mine i ea vine cuminte, se aeaz pe un scaun i
ncepe s converseze politicoas. Eu stau ntins pe covor cu ochii
n tavan i nu o vd dect cu colurile privirii. Vorbim vrute i

nevrute, ca doi camarazi de liceu care s-au rentlnit dup muli

ani, puin stnjenii de situaie, dorindu-i cu sinceritate s se
termine odat conversaia asta, s i reia odat drumul mai
departe fiecare. Nimic mai neplcut dect s vorbeti cu un strin
ca i cum ai fi nc prieteni.
Insomnia ncepe s m ntrebe despre vechi cunotine, prieteni,
colegi, trectori, oameni pe care am crezut c i-am uitat. Fee pe
care le-am vzut n tramvai, mutre obosite din metrou, voci
anonime la telefon. Nu tiu de ce dar insomnia mea mereu i
aduce aminte de ei pe la 5 dimineaa. Cum or fi artnd vieile
lor? Sunt ei fericii? Mai fericii dect mine probabil c da, nu e
greu deloc s m ntreac cineva pe mine. Oare ci din ei dorm
bine noaptea? Care dintre strinii pe care am s i vd azi va
muri? Un om exist ct timp i mai amintete cineva de el. mi
amintesc repede, ca din reflex, chipul btrnicii de la trei. A murit
acum dou luni i nimeni nu se mai gndete la ea. mi fac
datoria s m gndesc la ea odat pe zi, la 5 dimineaa, ca s o
menin n via. M gndesc la floricelele de pe capotul ei, la cum
mirosea a spun, la figura ei hidoas cu o expresie de scrb
sculptat de riduri definitiv. Cte grimase de dezgust a trebuit s
fac pn i-a ncremenit expresia asta pe chip? Din toate
expresiile posibile ea a ales fix masca dezgustului i i-a tras-o
peste cap. Insomnia mea e plictisit de btrnica de la trei, i vrea
s tie mai bine ce expresie o s am eu cnd o s mbtrnesc.
Nu tiu ce mutr o s am dar tiu c n jurul ochilor voi avea
mereu cearcne adnci ca nite cratere de lun, c se vor adnci
cu fiecare an pn vor deveni nite gropi hidoase n jurul ochilor
roii cu vase sparte de snge.
Pe la 6 se trezesc vecinii de sus. Insomnia vine lng mine, se
aeaz pe covor i mpreun ascultm ritualul lor matinal. n
fiecare diminea se spal, trntesc ui, trsc copiii afar din pat,
beau cafeaua i dau drumul la radio. Nu vorbesc aproape
niciodat. Copiii ip, nu vor s se scoale, se aga de mobile,

aud palme i un scaun trntit. Insomnia mea mi ofer o igar.

Nu, mulumesc, m-am lsat. La asta ea rde mereu. tie prea
bine c nu m-am lsat de fumat, doar n prezena celorlali spun
asta. n fond e indecent s te sinucizi lent de fa cu toi. Dar
singur am toat libertatea i nimeni nu m judec pentru c fumez
i arunc pe geam nc 8 minute de via, 8 minute de btrnee
cu chipul rutcios paralizat pe fa.
Apoi se trezete vecinul din apartamentul din stnga. E un om
harnic, i pune parchet, dar nu are bani s angajeze muncitori
pentru asta. n fiecare diminea mai pune dou trei scnduri
repede nainte s plece la munc. Are o bormain bun,
nemeasc, cinstit, Einhell. Ein Hell. Bormaina lui mi se
rsucete n creieri tot mai adnc, tot mai subire, sap prin
craniu, d la o parte strat cu strat, dura mater, arahnoid, pia
mater, substana cenuie , substana alb, gata, a ajuns la
amintiri. Cnd burghiul lovete stratul cu amintiri m dau la o
parte repede s nu m izbeasc achiile. Niciodat nu tiu peste
ce o s dea. Iar insomnia e mereu acolo, lng mine, neobosit,
gata s comenteze i asta. i vorbete i are preri i nu mai
termin.
Comenteaz cum am vrut s m fac medic dar nu am rezistat la
abuzul profesorilor, cum am fugit dup un an de facultate, cum nu
am terminat niciodat nimic, cum am vrut mereu altceva, cum miam alungat toi prietenii, cum am scpat dintr-o dat de toi, scurt
i rapid, cum nu mai vorbesc cu nimeni i familia m evit.
Insomnia mea vorbete i vorbete iar eu rd de ea. Ce de lucruri
vechi mi spune, ca i cum eu nu le tiu, ca i cum mi mai pas.
E doar o voce strin n ncpere, alt zgomot printre sunetul de
burghie i ui i tramvaie. Apoi ea se supr. De fiecare dat se
supr i atunci spune ceva ce nu are voie. Atunci rostete
numele tu. Nu i dau voie s l spun. E singurul cuvnt pe care i
l-am interzis. A vrea s fiu calm, ncerc s mi in firea dar nu pot.
Urlu la ea s tac dracului odat, vreau s i dau palme, s o

arunc pe fereastr. M trezesc brusc i nu e nimeni lng mine

pe covor. M mbrac i ies n fug pe u. O nchid acolo, n cas,
ca pe un cadavru. i nu mai dau ochii cu ea pn seara cnd iar
o s aib chef de vorb. Dar pn seara mai e mult i ziua abia
deschide ochii. Pn disear am s uit iar numele tu. Pn
disear se poate tri ct de ct.

Tara mea
(Biroul directoarei liceului. Intr liceeanul, mbrcat contemporan,
nu foarte anarhist dar nici foarte cuminte. Merge nepstor spre
scaunul care e aezat cu faa la public. i trte picioarele. Se
aeaz pe scaun i se uit spre public, acolo unde se afl
interlocutorul lui imaginar, doamna directoare a liceului. Tcere.)
LICEEANUL: Bun ziua, doamn directoare. Da, iari ne
vedem. Ce s fac, nu e vina mea dac profesorii m tot trimit la
dumneavoastr nu c nu mi-ar face plcere aceste ntlniri
sptmnale E foarte plcut aici la dumneavoastr.
(tcere n care ascult replica imaginar a directoarei)
Nu, nu tiu pentru ce m-ai chemat. Serios nu tiu, nu v mint.
(tcere n care iar ascult ce i se spune)
Dac stau s m gndesc nu poate fi pentru absenele de la
ore, c am discutat deja despre asta Fumatul n curtea liceului?
Pi da, v-am promis data trecut, tiu, dar v-am promis c nu o s
m mai las prins, nu c o s ncetez. i dumneavoastr suntei
fumtoare aa c tii cum devine chestia asta. Nu i poi cere n
mod serios unui om s se lase de fumat dac el nu vrea. Nu, nu
m-a mai prins nimeni. Dei mi se pare o laitate. Toi profii
fumeaz n curte i tiu i ei foarte bine cine dintre elevi fumeaz,

dar se prefac c nu observ dac nu fumezi sub nasul lor.

Ipocrizie ca la noi mai rar Ce rost are s l pedepseti pe unul
dac pe ceilali i lai nestingherii?
(tcere)
Respect? Ce respect e sta dac ei se prefac c nu ne vd? E o
simulare de respect dac m ntrebai pe mine, nu vor s i
respectm cu adevrat, ci doar s ne prefacem c. Iar eu
ipocrizia asta nu o nghit. i nu neleg de ce o igar aprins de
un om jignete pe un altul care e i el fumtor.
(i aprinde o igar)
Nu v uitai aa la mine, c i dumneavoastr fumai. Ah, nu sunt
major? Peste o lun o s fiu, ce o s se schimbe? i da, fumez
de 4 ani. Nu am nvat s m las de fumat n tia 4 ani, n
schimb am nvat cum s m ascund de aduli. Super-tare, m
clesc pentru via, nv s mint de la profii mei. Nu tiu ce zic
legile alea tmpite, dar eu m consider un adult. Au dat legea cu
18 ani pentru c trebuiau s trag linia undeva, formal. Da, in
fine. Spunei-mi totui pentru ce m-ai chemat.
(pauz)
Ce compunere? Aaa, la romn? Sincer, nici nu mai tiu ce am
scris n lucrarea aia. Dai-mi s vd.
(examineaz foaia luat de pe mas i citete cu voce tare)
Realizai o descriere liber a Romniei ca geografie literar
pornind de la comparaia ntre Sadoveanu, Vlahu i Calistrat
Hoga.
(izbucnete n rs)

A, prostia asta? Doamne, dar nu neleg de ce s-a suprat.

Doamna profesoar e foarte sensibil la chestiile patriotice. Da,
nu am scris ce se atepta ea, i? Adic eu trebuia s lli n
lucrarea aia ce ar minunat avem i ce geografie extra-supermega-ordinar i ce genii au fost tembelii ia trei care au descris
fiecare frunzuli i gndcel din ar ca s nu se piard cumva!
Pentru urmai au scris ia i au sperat c poate poate o s
punem botul la vrjeala lor. Dar tii ce, eu cred c i lor le era la
fel de grea de Romnia aa cum ne e nou azi. Pentru c nu
poi tri ntr-o ar cu frunze, muni i gndcei frumoi dac
oamenii de lng tine te fac s vomii n fiecare zi. i da, asta iam scris n lucrare. i putei s i transmitei din partea mea c
data viitoare, dac nu vrea s afle ce gndesc elevii ei, s nu le
mai cear prerea. S nu mi cear mie descriere liber i pe
urm s se supere c chiar am spus ce gndesc. S bage acolo
n cerin: copii! Scriei laudativ! Ca s tie i protii ca mine
c nu e voie la gndire. Nu c mi-a fi fcut iluzii despre asta.
(pauz)
Dar nu am jignit pe nimeni. Dumneavoastr nu putei iei din
paradigma asta a ipocriziei necesare i asta nu neleg eu. Adic
mie mi se pompeaz patriotism cu fora la toate orele pe gt, la
istorie, la geografie, la romn! Vin nite profi i m bat la cap
non-stop ce ar extraordinar e asta dei nici ei nu o cred, adic
ei ncep cu minciunile, i eu trebuie s repet ca papagalul ce vor
ei. Dar dac nici ei nu cred asta, de ce s o spun i eu? De ce m
forai s nv s mint? Spuneai c sunt minor, legal vorbind. Ok,
dar e legal ce facei voi aici cu mine? Sunt minor, deci fr
discernmnt, aa c voi nu avei voie s m splai pe creier.
Scrie n lege pe undeva. i ce sperai voi s realizai cu asta?
Adic brusc o s ncetez s observ lumea din jurul meu i o s
cred n ce mi zice un tip mort de o sut de ani din manualul de
romn? Facei asta pentru c tii c o s ne crm de aici, unii
cum terminm liceul, alii dup facultate, i sperai cumva c

splarea asta pe creier o s funcioneze i o s ne oprim din

emigrat? E o metod tmpit i nu vd cum ar merge vreodat. E
o minciun att de grosolan nct mi se face mie ruine pentru
voi cnd o aud. Ce fel de oameni au putut inventa chestia asta?
Ce fel de oameni s-au uitat n jurul lor la gunoaie, la mizeria
uman, la suma de laiti i trdri, la invidia i arogana
romnilor, i au zis: da, e o ar minunat, e superb aici? Cine
sunt tia care au scris manualele cu patriotisme? Chiar a vrea
s i cunosc, s m uit n ochii lor i s i ntreb dac ei triesc n
aceeai lume cu mine. Ce fel de oameni au avut geniala idee s
numeasc negrul alb i s spere c vor fi crezui?
(pauz)
Da, n fine. tiu c nu e vina dumneavoastr, asta e programa,
am mai auzit scuza asta. Dar de ce acceptai s predai mizeria
asta? De ce acceptai s rspndii nite minciuni? Ah, am uitat,
voi oricum suntei obinuii cu ipocrizia, voi nu vrei respect, vrei
doar s l simulm chiar dac rdem de voi pe la spate. OK, dar
tocmai pentru c eu v respect nu vreau s fac asta. Eu nu o s
rd de profesorii mei prin recreaii i n rest s le zmbesc n fa
ca un mieluel ipocrit. Eu prefer s le spun adevrul, brbtete,
fie i ntr-o lucrare scris, pentru c ei chiar s tie ce gndesc.
Nu le convine, asta e problema lor. Nu i-am insultat pe ei, ci ara
asta, nu ar trebui s o ia personal dac nu scrie n buletiele lor c
i cheam Romnia.
Ct despre mine, normal c am s plec, nu am fcut niciodat un
secret din asta. Cum termin liceul, m car la o facultate din
Europa, nu conteaz care, prima care m primete. mi pare ru
doar de colegii care rmn aici s nvee leciile ipocriziei i ale
respectului simulat. Eu tiu foarte bine ce las n urm, nu e o
problem. ara nu exist pentru mine, e o abstraciune. Exist
civa oameni, cteva rude de care o s mi fie dor, civa
prieteni. n schimb ara mea nu tie pe cine las s plece. Nu

conteaz ci pleac zilnic, n valuri de aici, ci ct de inteligeni

erau. E de ajuns s plece 5 oameni geniali pentru ca Romnia s
nu mai existe n nici un spaiu intelectual. 5 oameni, ct degetele
de la o mn, i gata, totul s-a terminat cu noi, cultural vorbind. i
nici eu, nici dumneavoastr nu tii dac ei nu au plecat deja sau
mai sunt nc aici. Nu avem cum s aflm asta. Poate peste o
sut de ani se va ti. Imaginai-v c n secolul 19 ar fi emigrat
din Romnia Eminescu, Caragiale, Creang i Slavici. Att, tia
4 i literatura romn nu mai exista. Nici nu ne putem imagina ce
limb am fi vorbit noi azi fr aceia 4. i ei n-au plecat pentru c
nu aveau unde. Dar noi avem. Eu am unde i am s plec. mi
place s mi imaginez c i eu sunt unul din cei 5 oameni eseniali
pentru Romnia. Nu tiu dac ceilali au plecat deja, dar eu simt
c trebuie s plec, nu am cu cine vorbi, toi i-au plecat capetele
n supunere ipocrit. Nu vreau s rmn singur aici pe un cadavru
de ar.

Buna dimineata
"Alo! Nu m-ai trezit tu, ca eram treaz, m-a trezit telefonul, cand a
sunat calendarul. Cum? Nu stiu cat este ceasul, dar cred ca e joi.
Sigur e joi, pentru ca ieri era luni si suna ceasul. Cum nu era luni,
cand tocmai a picat Anul Nou ? Nu, n-am observat sa fie
sambata. Era chiar imposibil, ar fi pentru prima oara ca o luni sa
cada intr-o sambata, si tocmai de Revelion!
Alo ! Nimic nu-i imposibil, se poate intampla si asta, dar numai
odata la patru ani, cand anul e bisext. Sau bisect. Sau bisectual,
bisexual, nu stiu exact cum naiba-i spune, ca nu se invata la
scoala.
Noroc cu ceasul, daca nu suna marti, credeam ca e joi si
dormeam in continuare, pana miercuri, cand e zi nelucratoare.

Cum de ce? Pentru ca e inainte de duminica. E facuta anume ca

sa ne odihnim. Cum, pana acum ce-am facut? Nu m-am odihnit
deloc, pentru ca am dormit. Asta ar mai lipsi, sa ma odihnesc in
somn!
Eu, cand ma odihnesc in somn, ma trezesc obosit. Frant. E de la
sprit. Cum bine a zis poetul, ca unde nu e sprit, nimic nu e. Nimic,
decat sarmale. Dar si sarmaua, fara sprit, se opreste in gat. Asta-i
diferenta, spritul fara sarma nu se opreste nicaieri, se duce direct
la destinatie. Glont, la rinichi.
Sarmaua, insa, se opreste in gat si stationeaza la bila, exact
acolo unde stationarea e interzisa de doctor. Doctorii s-au inteles
intre ei sa nu recomande sarmale. Nici chiftele, carnati, maioneza,
muratura, toate dauneaza grav sanatatii. Numai ceaiul nu
dauneaza. Musetel si sunatoare.
Care, musetel? Un savant neamt a scris pe internet ca musetelul
e cancerigen. Vezi? In cine sa ai incredere? In neamt, care zice
ca musetelul e cancerigen, sau in Consiliul Europei, care zice ca
tutunul dauneaza grav sanatatii?
Daca ei intre ei nu se inteleg, noi intre noi ce sa mai zicem? Sa
tinem cu unii sau cu altii? Imediat, ne monitorizeaza ceilalti, ne
filmeaza pe tema cainilor vagabonzi, a copiilor abandonati si a
prostituatelor fara frontiere, stationate pe linia de centura, dupa ce
le-a taiat panglica domnu' Boc, anume ca sa le creeze noi locuri
de munca.
Cum? Poate mai taie si luna viitoare, ca avem destule prostituate
in tara, pentru cate linii de centura ne mai trebuie noua. Europenii
stiu asta si ne dau bani cu ghiotura, ca sa ne facem linii de
centura. Zicea si neamtul de pe Internet ca fara liniile noastre de
centura, n-are niciun chichit sa mai vina in Romania. O fi stiind el
de ce ne trebuie atata centura, ca-i tanar si in putere.

Nu ca tin cu neamtul, dar eu nu sunt sigur daca-i mai cancerigen

ceaiul sau spritul. Spritul nu dauneaza grav sanatatii, ca tutunul,
nu e cancerigen ca musetelul si omoara microbii, instantaneu.
Asta a descoperit-o un rus, la fel de savant ca si neamtul, dar, in
plus, doctor in vodcologie, honoris causa.
El a demonstrat lumii cum omoara spritul microbii, dupa ce a facut
experiente pe soareci, care au murit, si pe oameni, care au
scapat. Nimeni nu poate stabili daca au murit din cauza
microbilor, sau au scapat din cauza spritului.
Dar nici nu se poate spune ca spritul nu omoara microbii. Dupa
cati microbi am omorat eu azi noapte cu spritul, ar trebui sa
traiesc o suta de ani, fara sa mai conteze sarmalele, care nu ca
dauneaza grav sanatatii, dar se duc direct la bila, daca nu cumva
s-au si dus.
Se rezolva si asta, in caz ca omologheaza rusul metoda si
vaccineaza omenirea cu Stalinskaia. Ma inscriu primul, ca sa-mi
treaca oboseala si a doua zi sa ma intreb daca azi e joi, cand se
termina saptamana, sau marti, cand sunt cele trei sprituri rele.
Alo! Alo, nu e nimeni? Nimeni! Cu atat mai bine, daca nu e
nimeni, inseamna ca am inceput Anul Nou, cu dreptul: am vorbit o
jumatate de ceas singur gratis, fara sa platesc nici o aditionala.
Asta da, noroc. Prosit!".

Omul din cerc

Daca vreau sa fiu singur ma opresc, scot creta neagra din
buzunar si trag un cerc in jurul meu. In interiorul cercului sunt la
adapost. Cand sunt in cerc, nimeni nu poate si nici nu are dreptul

sa imi vorbeasca. Nimeni nu poate si nu are dreptul sa intre in

cercul meu, sa ma atinga sau sa ma priveasca prea
insistent.Cand sunt in interiorul cercului nu mai aud nici
zgomotele strazii, nici valurile marii si nici tipetele pasarilor.
Ininteriorul cercului pot sa stau nemiscat oricat vreau eu. Nimic
din ceea ce se intampla in jurul meu nu ma intereseaza. Cercul
ma izoleaza perfect de lumea exterioara si de mine insumi. Este
spatiul fericirii totale, al calmului desavarsit.Cand esti in interiorul
cercului nu simti nici frica, nici foamea si nici durerea. Chiar si
timpul se opreste. Te scufunzi pur si simplu in abstractie ca intr-un
vis protector. Devii centrul cercului.Cand vreau sa ies din cerc
intind pur si simplu mana si intrerup linia cercului. Nimeni nu
poate sa taie cercul,din afara, pentru mine. Miracolul cercului sta
in protectia totala pe care o ofera.De cand a fost inventat cercul,
lumea o duce mult mai bine. Nu mai sunt razboaie, nu mai este
foamete, nu mai sunt catastrofe. A scazut criminalitatea. Oamenii,
imediat ce sunt cuprinsi de greata, se inconjoara de un cerc.Cand
cineva zgandareste pe cineva, cel zgandarit intra imediat in cerc.
Daca un hot patrunde in timpul noptii incasa noastra, ne inchidem
imediat intr-un cerc.Daca ne aflam intr-o calatorie si suntem
obositi, cel mai bine e sa na odihnim in interiorul cercului. Daca
nu putem raspunde la o intrebare esentiala, cercul este cel mai
bun loc de refugiu si meditatie. Daca ni se apropie momentul
mortii si nu vrem sa murim, putem veghea la infinit in interiorul
cercului.E adevarat ca doua fiinte umane nu pot intra niciodata
impreuna inauntrul aceluiasi cerc. Sunt unii care au incercat, dar
degeaba. Un cerc pentru doi, asa ceva nu exista si e sigur ca nici
nu va exista vreodata.Sunt unii care au incercat sa-si ia cu ei in
cerc cate un animal: fie caine, fie pisica, fie soarece. Dar nici asa
nu merge. Imediat ce iei cu tine, in interiorul cercului, o alta fiinta
vie, cercul nu mai functioneaza deloc. De cand oamenii s-au
invatat sa se inchida in interiorul cercurilor, orasul si-a schimbat
total infatisarea. Peste tot sunt numai cercuri. Unora le place sa-si
instaleze cercul pur si simplu pe trotuar sau in mijlocul strazii.
Sunt altii care nu mai ies din cerc timp de zile in sir. In marile sali

de asteptare, in pietele publice, in gari nu vezi acum decat

oameni ghemuiti, parca uitati in cercul lor. Asa se face ca in oras
e mai multa liniste si strazile sunt mult mai curate.La inceput, ca
sa poti trasa un cer, aveai nevoie de o creta neagra, magnetica. O
creta care costa destul de scump si majoritatea populatiei nu-si
putea permite sa o cumpere. Pana la urma primariile au inceput
sa distribuie populatiei, in mod gratuit, crete pentru trasarea
cercurilor.Azi nici nu mai este nevoie sa ai o creta ca sa trasezi un
cerc in jurul tau. Cercul poate fi desenat cu orice, un varf de
creion, un ruj, o lama de briceag, un ac si chiar cu unghia.Cercul
este cea mai mare inventie a tuturor timpurilor. Iata, se apropie
sfarsitul mileniului si nimeni nu mai este nefericit.Potrivit unor
sondaje recente, locuitorii orasului isi petrec mai bine de trei sute
de zile pe an in interiorul cercurilor. S-a facut deja un
recensamant al celor care nu au iesit din cercurile lor de cinci ani,
de zece ani, dedouazeci de ani. Fara indoiala, acesti oameni au
prins gust de eternitate.Ceea ce ma nelinisteste insa putin sunt
unele zvonuri care circula de o vreme in oras. Se spune ca toate
cercurile ascund, totusi, o capcana. Se spune ca uneori omul intra
in cerc, dar nu mai poate iesi. Se vorbeste chiar despre oameni
care, in pofida vointei lor, au ramas blocati in cercuri. Se mai
vehiculeaza ideea ca oamenii care traiesc in cercul lor de zece
sau douazeci de ani sunt, in realitate, prizonieri ai cercului. Se
spune de asemenea ca, de catva timp, majoritatea cercurilor nici
nu mai asculta de oameni. S-ar parea ca sunt nenumarati cei
care, odata intrati in cerc, descopera ca nu mai pot sa-si deschida
cusca in care au intrat,Si ca nu vor mai putea iesi, de fapt,
niciodata.