Sunteți pe pagina 1din 1

Dracu să mă ia!

Mi-e atât de foame şi îmi chiorăie maţele de parcă un regiment întreg


cântă la trompetă în burta mea. Şi nici o speranţă să ajungem acasă! Ce poţi să faci? E a doua
lună deja de când am plecat din Piter. Porumbelul meu a fituit toţi bănişorii pe drum… iar acum
stă blând de tot, cu coada între picioare. Aveam bani berechet şi pentru mâncare şi pentru drum,
pentru tot… dar, coconaşul trebuia să defileze în fiecare oraş. (îl imită pe stăpânul său) ” Ei,
Osip! Du-te şi vezi de-o cameră, vezi să fie cea mai bună, şi cere cel mai bun prânz. Mâncarea
proastă nu-mi prieşte, am nevoie de un prânz bun.” Măcar dac-ar fi ceva de capul lui… dar nu e
decât un simplu registrator. Cum cunoaşte pe cineva, imediat se aşează cu el la cărţi…Aşa s-a
ars! Uff! M-am săturat de viaţa asta. Pe bune că-i mai bine la ţară...e adevărat că nu prea ai viaţă
publică, dar şi grijile-s mai puţine; ai muierea ta şi stai tot timpul întins pe cuptor, mâncând
plăcinte. Dar dacă e să spunem adevărul, nu contestă nimeni că viaţa în Piter e cea mai bună.
Bani să ai, că viaţa e subtilă şi plină de politică: teatre, câini care dansează şi tot ce vrei.Vorbesc
toţi foarte delicat, doar nobilii îi mai depăşesc.Te duci pe strada Şciukin- negustorii te strigă
”Respectabile!”; în barcă treci râul alături de un funcţionar; îţi doreşti companie- intri într-o
prăvălie: acolo un cavaler îţi povesteşte despre tabere sau îţi explică ce înseamnă fiecare stea de
pe cer în aşa fel că le vezi ca-n palmă. Mai intră din întâmplare câte o ofiţereasă bătrână, mai
apare uneori câte o servitoare care arată...of, of, of! (râde pe sub mustaţă şi dă din cap).
Galant mod de comportament, fir-ar să fie! N-auzi niciodată un cuvânt urât, toţi ţi se adresează
numai cu ”dumneavoastră”. Te-ai plictisit să mergi pe jos- îţi iei o trăsură şi mergi ca boierul, iar
dacă nu vrei să plăteşti- e simplu: fiecare curte are două intrări şi aşa te strecori, că nici dracul
nu te mai găseşte. Un lucru e rău: uneori te-ndopi până nu mai poţi, iar alteori-crăpi de foame,
cum ar fi acuma. Şi numai el e de vină. Dar ce poţi să-i faci? Batrânul îi trimite bani, dacă ar şti
să-i ţină! Da de unde! Chefuri, petreceri,
merge numai cu trăsura, în fiecare zi trebuie să fac rost de bilete la teatru şi după o săptămânămă
trimite cu fracul cel nou la talcioc să-l vând.Uneori se-ntâmplă să-şi vândă şi ultima cămaşă ,
de ramâne numai cu un surtucel şi o prăpădită de manta.
Pe bune, zău! Şi ce postav… de-ţi părea rău să pui mâna pe el, inglizesc, vre-o 150 de ruble costă
numai fracul şi îl vinde la piaţă cu vreo 20, de pantaloni nici nu mai vorbesc, că-i dă pe-o nimica
toată. Dar de ce toate astea? De aceea, că nu face nimic: în loc să meargă la slujbă, se plimbă
toată ziua pe bulvar şi joacă în cărţi. Ehe! De-ar şti bătrânul boier asta! Nu s-ar mai uita că eşti
funcţionar! Ţi-ar ridica frumos cămăşuţa şi aşa ţi-ar arde câteva să te usture vre-o patru zile!
Dacă ai slujbă, slujbă să fie! Şi hangiul de-aici ne-a spus clar că până nu plătim ce-am mâncat, nu
ne mai dă nimic!” Dar dacă nu plătim… ( oftând ) Doamne, Dumnezeule! Măcar o ciorbă, de
oricare! Lumea toată parcă aş mânca-o!
Bate cineva; probabil că-i el.