ALMOST

De JOHN CARIANI

PROLOG

(Tot ceea ce veti vedea se întâmpla la noua seara, vineri. E frig si aerul e . limpede. E miezul
iernii. Multa zapada. Ne aflam într-un orasel mitic, undeva în nordul statului Maine. Almost.
Oraselul. Se cheama Almost. mare de stele, un cer nordic rece, fara luna-serveste ca fundal
pentru întreaga piesa. (Intra Ginette si Pete si se aseaza pe banca). Pete si Ginette stau pe
banca în curtea lui Pete. Privesc stelele.)

GINETTE: Pete, te... (Pauza. Ar vrea sa-i spuna „ Te iubesc”)

PETE: Ce?

GINETTE: (NU prea poate sa zica) Te... te informez ca ma simt foarte bine

PETE: Ma bucur, Ginette.

GINETTE: Tot timpul ma simt asa cu tine.

PETE: Ma bucur. (Pete si Ginette se bucura de aceasta clipa împreuna, dar nu mai e nimic de
spus asa ca... înapoi la stele.)

GINETTE: (Tot nu poate spune ceea ce vrea sa spuna.) Si stelele sunt... ! Habar n-am avut ca
te pricepi la ... //ne stim de atâta timp si habar n-am avut ca te pricepi !

PETE: Pai nu e... Numa’ câteva chestii pe care le-am învatat de la tata (Pauza. Nu mai e nimic
de spus, asa ca... înapoi la stele. Pauza. Ginette se întoarce catre Pete.)

GINETTE: Pete...

PETE: (întorcandu-se catre Ginette) Da?

GINETTE: Te iubesc. (Pauza. Pete se holbeaza la Ginette. Pauza. Pete îsi muta privirea de la
Ginette. Pauza. Si nu raspunde. Pauza. Ginette se dezumfla; apoi îsi muta privirea de la el
încercând sa înteleaga ce s-a Întâmplat/Avem acum de-a face cu doi indivizi care nu se simt
deloc confortabil. Pete are problema cuvintelor pe care Ginette i le-a spus; Ginette are problema
raspunsului lui Pete - sau a lipsei acestui raspuns la ceea ce ea a spu^O^stwrma...
interminabila... pauza. în fine, Pete constata ca nu are altceva de spus inafara adevarului, care
e :)

PETE: Si... si eu te iubesc.

GINETTE: Oh !!! (Usurare enorma'. Si Pete si Ginette simt BUCURIE! Ginette tremura

- un fel de a tremura fericit.)

PETE: Oh, oh, ti-e frig? // Vrei sa mergem înauntru?

GINETTE: Nu, nu. Nu. Vreau doar sa stau. Asa. Aproape. (Pete si Ginette nu trebuie deloc sa fie
aproape unul de celalalt, dar pentru ei e aproape.) Ma simt asa de aproape de tine în noaptea
asta. Pete, mi-e bine sa fiu aproape de tine (Vine mai aproape de el. Pauza.) Ma simt protejata.
(Se apropie si mai tare de el. Pauza.) îmi place sa fiu aproape. Asa. Adica, pot sa ma gândesc Ia
alte... feluri de a fi aproape de tine (Adica sex, si amândoi se bucura de asta ca de-o prajitura
delicioasa - lui Pete probabil nu-i vine sa creada ca ea a adus subiectul asta în discutie, dar e
probabil foarte fericit ca a facut-o!) dar nu asta e... Acum îmi place asa. Genul asta de aproape.
Chiar lânga tine. (Vine si mai aproape de el; Se lipeste de el. Pauza.) Stii, în clipa asta ma
gândesc ca nici nu se poate sa fiu mai aproape de tine decât sunt. (E foarte fericita.)

PETE: (Pauza. Descoperind pe bune.) Pai... nu chiar.

GINETTE: Ce?

PETE: (Pur si simplu expliciteaza imaginea urmatoare.) Nu chiar. Adica, daca te uiti din alt
unghi, nu esti deloc aproape de mine. De fapt, cred ca nici nu se poate sa fii mai departe de
mine decât esti. Adica, daca stai sa te gândesti, tehnic... daca zicem ca pamântul e rotund ca o
minge, (Strânge zapada ca sa faca un bulgare pentru a-l folosi ca exemplificare. Asta
functioneaza foarte bine când exista zapada în jurul bancii, si bulgarele se afla deja pitit acolo)
ca un bulgare de zapada, cel mai departe o sa fii de cineva daca stai exact lânga el. Vezi, daca
eu sunt aici (Arata un loc pe bulgare unde s-ar afla el.) si tu esti aici (Arata un loc pe bulgare
unde s-ar afla ea si e exact lânga el - practic acelasi lot pe care-l aratase înainte.) atunci... (Pete
demonstreaza acum ca daca o iei în jurul lumii în CEALALTA parte - ecuatorial, nu intersectând
polii - ca el si Ginette sunt de fapt cât se poate de departe unul de celalalt. Pauza scurta.) ... e
ceva.

GINETTE: (încaseaza. Ce Dumnezeu o vrea el sa zica?) Da. (Pauza. Demoralizata, Ginette se

îndeparteaza de Pete - pâna la celalalt capat al bancii. Nu mai vrea deloc sa fie „ aproape )

PETE: (încaseaza îndepartarea ei. Observatia lui „interesanta” pare a fi mutat lucrurile pe un
fagas cu totul nedorit. Apoi, încercând sa salveze seara, prinde speranta:) Dar... acum suntem
mai aproape. (Pentru ca ea e într-adevar mai aproape, în felul în care el a descris treaba.)

GINETTE: (încurcata.) Da. (Probabil ranita, se ridica si o ia spre iesire. Ce-ar mai fi de facut?
Dupa ce face un pas sau doi, Pete o opreste cu:)

PETE: Si mai aproape... (Ginette se opreste. Se întoarce si îl priveste pe Pete, apoi se întoarce
înapoi si vrea sa iasa, dar, la primul pas pe care-l face, Pete o întrerupe din nou cu:) Si mai
aproape... (Ginette se opreste din nou. Se întoarce si priveste spre Pete, apoi se întoarce din
nou si vrea sa plece, dar, la primul pas, Pete o opreste cu:) Si mai aproape. (Ginette se opreste
din nou; îl priveste pe Pete din nou; Se întoarce si mai face un pas, si înca unul, si înca unul, si
înca unul, si înca unul. La fiecare pas pe care ea îl face, Pete spune „ ...Si mai aproape, si mai
aproape, si mai aproape, si mai aproape... Când e gata sa iasa, Ginette se opreste. încearca sa-
si dea seama ce se-ntâmpla, ce vrea sa spuna Pete. Se uita la Pete; se uita spre culisa din
stânga; se uita din nou la Pete, se uita din nou spre culisa din stânga; si apoi iese, pas dupa
pas. La fiecare pas pe care ea-l face, Pete striga, comunicandu-i, plin de speranta, ca e „ Si mai
aproape, si mai aproape, si mai aproape, si mai aproape. ” Pâna când': în fine, Ginette a
disparut, iesind prin stânga, în timp ce Pete înca striga ,, Si'mai aproape” la fiecare pas al ei.
Din nefericire, cu fiecare pas, Ginette e mai departe, si mai departe de Pete, si chestia asta Pete
n-a avut-o deloc în intentie, asa ca mai aproape-le emise de el se sting. Muzica. Luminile scad
pe figura trista, confuza, neajutorata a lui Pete. Priveste spre bulgarul lui de zapada. Ce-a
facut? Si începem...)
CrJU),

Actul I

... cu prima scena, care e intitulata...

INIMA

Ne aflam acum în curtea din fata a unei ferme vechi din Almost, Maine/O femeie priveste cerul.
Strânge la piept o punga maro, de hârtie. Se aude cum se deschide si se închide o usaAIntra un
barbata»-^

Tiu n •

BARBATUL: Buna.

FEMEIA: (Catre el) Buna. (Priveste din nou cerul)

BARBATUL: Mi s-a parut ca vad pe cineva. (Pauza scurta.) Eram gata sa ma bag în pat. V-am
vazut de la fereastra... (Pauza.) Pot sa...? Pot sa v-ajut cu ceva?

FEMEIA: (Catre el) Oh nu. Am venit sa vad aurora boreala. (Din nou cu ochii la cer. )

BARBATUL: Ok. Ok. Doar ca... e cam târziu si sunteti în curtea mea... *

FEMEIA: Oh, sper ca nu va deranjeaza! Nu stau decât noaptea asta. O s-o vad în noaptea asta.
Aurora boreala. Si pe urma plec. Sper ca nu va deranjeaza...

BARBATUL: (Privind spre culise.) Ala-i cortul dumneavoastra? (Cortul trebuie sa fie vazut doar
de catre cei doi, nu si de catre public.)

FEMEIA: Da.

BARBATUL: V-ati pus cortul... >

FEMEIA: Ca sa am unde sa dorm, >

BARBATUL: în curtea mea...

FEMEIA: dupa ce o vad, sper ca nu va deranjeaza.

BARBATUL: Pai, nu e ca ma...

FEMEIA: Va deranjeaza?

BARBATUL: Pai nu stiu daca...

FEMEIA: Oh nu, mi se pare ca va deranjeaza!

BARBATUL: Nu, nu e ca ma deranjeaza... /-

FEMEIA: Ba da! Va deranjeaza! Oh, îmi pare atât de rau! Nu m-am gândit c-o sa va deranjeze!
Nu m-am gândit... - Vedeti, în brosura dumneavoastra scrie >

BARBATUL: Brosura mea?

FEMEIA: ca pe oamenii din Maine nu-i deranjeaza. Scrie (Scoate o brosura turistica despre
Maine) ca oamenii din Maine sunt altfel, ca ei traiesc „asa cum ar trebui traita viata” si ca,
„conform traditiei comunitatilor rurale din regiunile nordice, ca si în Scandinavia,” ca vor permite
oricaror straini, cum ar fi schiori sau biciclisti sau turisti, veniti din celalalt capat al tarii, sa-si
puna cortul în curtea lor, daca au nevoie, pe gratis, pur si simplu. Eu sunt o turista. E adevarat?
>

BARBATUL: Pai...

FEMEIA: ca te lasa sa stai în curtea lor daca ai nevoie? Fiindca eu am nevoie. Sa-mi pun cortul.
Fiindca sunt unde am nevoie sa fiu. Asta-i cel mai departe loc unde am calatorit vreodata - vin
de undeva unde lucrurile sunt ceva mai aproape - n-am fost niciodata atât

de departe spre nord, sau spre est, si stiati ca Maine e singurul stat care se învecineaza doar cu
un stat?!?

BARBATUL: Aaaa...

FEMEIA: Este!! ( Cuprinzând cu privirea spatiul vast care o înconjoara.) Ai senzatia ca-i capatul
lumii, si uite-ma la capatul lumii, si n-am unde sa ma duc, asa ca speram sa pot sa stau aici,
doar daca nu cumva nu-i adevarat, adica, e adevarat? >

BARBATUL: Pai...

FEMEIA: Ati lasa un turist care are nevoie sa fie unde e, sa-si puna cortul în curtea
dumneavoastra pe gratis? >

BARBATUL: Pai...

FEMEIA: adica, daca cineva chiar are mare nevoie sa, >

BARBATUL: Pai...

FEMEIA: mare mare nevoie sa...

BARBATUL: pai, daca cineva chiar are nevoie sa, normal, dar...

FEMEIA: (Mare usurare) Oh, atunci sunt atât de fericita! Multumesc!!((Femeja se duce catre
barbat, îsi deschide bratele si îl îmbratiseaza. în timpul imbratisarii, punga de hârtie se turteste
între trupurile lor. Când se despart punga a ajuns în bratele barbatului. Schimbul e aproape
imperceptibil, atat pentru cei doi, cât si pentru public. Imediat dupa îmbratisare, femeia revine
cu privirea la cer, asteptând aurora boreala. Pauza. Apoi, dandu-si seama ca nu mai are
punga:) Oh, doamne! (Dandu-si seama ca punga e la barbat.) Am nevoie-de aia!

BARBATUL: Oh. Pot sa ti-o dau înapoi.)

FEMEIA: Multumesc. (Reia observarea boitei.)

BARBATUL:cu placere. (Pauza.) Ok... ok... (Pauza/i Deci, tot ce cautati e un loc de unde se vede
aurora boreala? *

FEMEIA: Da. Doar în noaptea asta.

BARBATUL: Pai, stiti, s-ar putea sa n-apara în noaptea asia, fiindca // nu se stie niciodata
daca...
FEMEIA: Oh nu. O s-apara. Fiindca sunt în locul potrivit latitudinea voastra e buna. Si asta-i cel
mai bun moment. Activitatea solara e la parametrii maximi din ciclul de un’spe ani. Totul e pus
la punct. Si, mama!, aveti si un cer perfect (Priveste bolta.) Ditamai cerul.

BARBATUL: înainte era o ferma de cartofi,

FEMEIA: Chiar vroiam sa zic - nici urma de pomi. Si e pUti\ Ideal pentru un cer mare! (Pauza.)
Deci... sunteti fermier?

BARBATUL: Nu. înainte era ferma. Ma ocup cu reparatii.

FEMEIA: Oh.

BARBATUL: Repar chestii.

FEMEIA: Oh. (Râde)

BARBATUL: Ce?

FEMEIA: Deci nu prindeti homari.

BARBATUL: Nu...

FEMEIA: Cred ca… credeam ca toata lumea din Maine prinde homari si vorbeste în felul ala...
comic, în care se vorbeste în Maine, si nu vorbiti în felul ala...

BARBATUL: Nup. Nu sunteti Down East. Sunteti sus, în nord. Si cam asa vorbim noi Vicea, sus,
în nord.

FEMEIA: Oh.

BARBATUL: în plus, oceanul e la câteva sute de mile. Ar fi cam lunga naveta daca m-as ' apuca
dc prins homari.

FEMEIA: (îi place de el) Da, Pai, oricum, va multumesc. Va multumesc ca ma lasati sa stau.^Am
avul-pafte-de-destule^chestii-na^oale-jn-uhima-vfeme ca- sa~mrnmi-am-nevoiejde as&x&Ya-
^zie+r^^Jjf

Barbatul, inexplicabil atras de ea, o saruta. Când se despart, punga iar si-a schimbat pe
nesimtite locul - e la barbat. Si iata-ne în fata a doi oameni înlemniti.)

BARBATUL: Oh... -

FEMEIA: (încercând sa înteleaga ceea ce tocmai s-a întâmplat.) Aaaa...

BARBATUL: Oh.

FEMEIA: Aaaa...

BARBATUL: Oh mama.

FEMEIA: Aaa...

BARBATUL: îmi pare rau, pur si simplu... cred ca va iubesc.

FEMEIA: Pe bune?
BARBATUL: (Siderat.) Da, v-am vazut de la fereastra si... va iubesc.

FEMEIA: Pai... e foarte dragut... da’ cred ca trebuie sa stiti ceva: nu pentru asta sunt aici.

BARBATUL: Oh, nu! Nici nu m-am gândit c-ati fi!

FEMEIA: Sunt aici ca sa aduc un ultim omagiu. Sotului meu.

BARBATUL: Oh...

FEMEIA: Da: sotul meu. Wes. Am vrut sa-mi iau la revedere de la el, pentru ca a murit de
curând. Marti, de fapt. Si, vedeti, aurora boreala^”stiati chestia asta? -^aurora boreala^ e
alcatuita din facliile pe care cei care au murit de curând le poarta cu ei ca sa-si gaseasca drumul
catre rai, si, vedeti, unui suflet îi ia trei zile ca sa ajunga acasa, în rai, si azi vineri! E a treia zi,
deci, (vedeti, o sa apara, aurora boreala, fiindca e el o sa poarte una din faclii. Si, vedeti, nu ne-
am despartit tocmai bine, asa ca speram sa pot sa vin aici si sa-i spun la revedere si sa nu fiu
deranjata, dar ce-ati facut acum o clipa, m-a deranjat, cred, si nu pentru asta sunt aici. asa ca
probabil ar trebui 'sa plec si sa gasesc alta curte...

BARBATUL: Nu! NU! îmi pare rau daca am... daca nu m-am purtat cum trebuie...

FEMEIA: (Plecând) Nu, cred ca...

BARBATUL: Nu! Chiar nu-mi dau seama ce s-a întâmplat.

FEMEIA: Eh, eu îmi dau, eu îmi dau seama ce s-a întâmplat!

BARBATUL: Nu sunt genul care face chestii d-astea. Te rog. Nu pleca. Doar... fa ce trebuie sa
faci. N-o sa te mai deranjez. Poate... considera ca ce-am facut e un fel de bun venit calduros,
traditional aici, în Maine.

FEMEIA: (Se opreste; fermecata) Bine. Bine. (Pauza) Eu sunt... Ma cheama Glory.

BARBATUL: Eu sunt East./De la Easton.^ti numele orasului J^Ie undeva unde se termina^
harta - unde m-am nascut. O încurcatura cu certificatul de nastere... „Un baiat, Easton, nascut
pe 6 ianuarie, (Introdu anul potrivit) în orasul Matthew, statul Maine”... în loc de viceversa.

GLORY: (Amuzata) Au, îmi pare rau...

EAST: Nu...

GLORY: deci, (Referindu-se la loc) Easton

EAST: Da…

GLORY: da! Am trecut pe lânga el pe drum încoace si, de fapt, unde e „încoace” asta, unde
sunt? N-am putut sa-l gasesc pe harta.

EAST:Aaaa... Almost.

GLORY: Ce?

\EAST: Te afli într-un teritoriu neorganizat, districtul 13, zona ij(Glory cauta pe harta.)] N-o sa-l
gasesti pe harta' pentru ca nu-i propnu-zis un oras

GLORY: Ce vrei sa spui...

EAST: Pai; ca sa fii oras trebuie sa te organizezi. Si noi niciodata n-am reusit sa ne organizam,
asa ca suntem doar... Almost.

GLORY: Oh... (Amândurora le place treaba asta. Pauza. Glory constata acum ca-i lipseste
punga. O strângea la piept, si uite ca a disparut. Treaba asta pare s-o supere atât de tare încât
pare ca-i afecteaza respiratia.) Oh! Oh!

EAST: Ce-i? Ce s-a întâmplat?

GLORY: (Pare sa nu poata respira bine.) Inima!

EAST: Ce? Ti-e rau?

GLORY: Inima! (Vede ca punga e la el; arata spre punga.)

EAST: Ce?

GLORY: Inima mea e la tine!

EAST: Ini... ?

GLORY: în punga aia, e în punga aia! >

EAST: Oh.

GLORY: Te rog da-mi-o înapoi, te rog! Inima. Am nevoie de ea. Te rog!

EAST: Ok, ok, ok. (îi da punga. )

GLORY: Multumesc. (Respiratia ei revine la normal.)

EAST: Cu placere. (O pauza lunga, în care East reflecteaza la ceea ce tocmai a auzit. ) Iarta-ma,
tocmai ai spus ca... inima ta e-n punga mea?, asta ai spus?, ca inima ta... ?

GLORY: Da.

EAST: (Reflecteaza) E grea.

GLORY: Da.

EAST: (Pauza) De ce e în punga aia?

GLORY: Asa o port.

EAST: De ce?

GLORY: E frânta. ,

EAST: Ce s-a întâmplat?

GLORY: Wes mi-a frânt-o.

EAST: Sotul tau?

GLORY: Da. A plecat.

EAST: Oh.
GLORY: Cu alta.

EAST: Oh, îmi pare rau.

GLORY: Da. Si când a facut asta, am simtit ca inima o sa mi se frânga. Si exact asta mi s-a
întâmplat. S-a frânt: s-a întarit si s-a crapat în doua. M-a durut atât de tare, ca a trebuit sa
merg la spital, si când am ajuns acolo, mi-am zis ca trebuie sa mi-o scoata. Si când mi-au scos-
o, au scapat-o pe podea si s-a spart în 19 bucati. Piatra. S-a transformat în piatra. (Scutura cu
blândete punga, care ar trebui sa fie umpluta cu bucatele - inima unui om e

de marimea pumnului lui - de gresie; scot un zgomot minunat când sunt scuturate.) Pietris.
(Revine cu privirea la cer. )

EAST: (încaseaza toate astea. Pauza. Singurul lui raspuns la ce a auzit este: ) E bun pentru
gradina. (Glory îl priveste pe East. Pauza. Apoi: ) Stai putin, dar cum respiri? Daca inima ta e-n
punga aia, cum de esti vie?

GLORY: (Aratând spre inima care e acum în pieptul ei.) Artificiala...

EAST: Pe bune.

GLORY: Da. Fiindca aia buna e frânta.

EAST: Si-atunci... de ce o cari cu tine?

GLORY: E inima mea.

EAST: Dar e frânta.

GLORY: Da.

EAST: Pentru ca te-a parasit sotul.

GLORY: Da.

EAST: Pai, de ce vrei sa-i aduci un ultim omagiu daca te-a parasit?

GLORY: Pentru ca asta faci când cineva moare, îi aduci un ultim omagiu...

EAST: Dar te-a parasit,

GLORY: Da, dar...

EAST: Si mie mi se pare ca un barbat care paraseste pe cineva nu merita nici un omagiu.
GLORY: (încercând sa scape.) Da, dar nu ne-am despartit în termeni buni,

EAST: (Preseaza) ?...

GLORY: si simt nevoia sa-i cer iertare.

EAST: Dar te-a parasit !

GLORY: Stiu dar...

EAST: De ce sa-i ceri iertare?

GLORY: De-aia!
EAST: De-aia de ce?!?

GLORY: Fiindca l-am omorât!

EAST: Oh. (Asta îl opreste pe East; da înapoi un pic.)

GLORY: Si vreau sa îi cer iertare. (Pauza. Apoi, admite:) Stii, a venit sa ma vada când eram la
recuperare de la când mi-au pus inima artificiala - eram aproape ca mai bine, si erau si gata sa-
mi dea drumul acasa - si el mi-a zis ca ma'vrea înapoi. Si eu am zis „Wes, acum am o inima
noua. îmi pare rau... Ea nu te vrea înapoi...” Si asta pur si simplu l-a ucis.

EAST: (Usurat.) Oh dar, nu l-a ucis, nu l-ai ucis...

GLORY: Ba da, asta am facut! Fiindca s-a întristat atît de tare ca inima mea nu-l vrea înapoi,
încât s-a napustit afara din spital, si... o ambulanta care venea în viteza nu l-a vazut si pur si
simplu... l-a spulberat, si, daca as fi fost capabila sa-l primesc înapoi, >

EAST: Glory...

GLORY: nu s-ar fi napustit afara în felul ala, >

EAST: Glory!

GLORY: si n-ar fi fost spulberat asa, si-asa ca pur si simplu simt ca, nu stiu, ca sa încheiem, cel
mai bun lucru e sa... (Atras inexplicabil de ea, East o saruta. Când ea se îndeparteaza, inima e
din nou la el. Ea si-o recupereaza.) Te rog nu mai face asta.

EAST: De ce?, te iubesc!

GLORY: Pai nu face asta.

EAST: De ce?

GLORY: Pentru ca eu n-o sa pot sa te iubesc: eu am o inima care poate sa pompeze sânge si-
atât. Aia care face si alte chestii e frânta. Nu mai functioneaza. (Din nou, inexplicab, atras de
ea, East o saruta intentionat. Glory se desprinde. Jnima e din nou la East. Glor o smulge; East i-
o smulge înapoi.)

EAST: Te rog, lasa-mi-o mie.

GLORY: (încercând cu disperare sa-si recupereze inima.) Nu! E a mea!

EAST: (Nerenuntând la inima) Pot s-o repar!

GLORY: Nu stiu daca vreau sa faci asta!

EAST: Glory...!

GLORY: (încercând sa-si recupereze inima) East, te rog da-mi-o înapoi!

EAST: (Nu renunta.) Dar e frânta, >

GLORY: Te rog...!

EAST: asa nu-i buna de nimic. \

GLORY: Dar e a mea, East, e inima mea! j

'EAST: Asa e, e. Si cred ca e la mine. Asta o opreste pe Glory. Pauza.) Si eu pot s-c repar.
(Pauza) Cu asta ma ocup, cu reparatii. Repar chestii. Asta fac. (Pauza. East st lasa pe vine,
asaza cu grija punga pe pamânt si începe s-o deschida pentru a-i examine continutul. Muzica.
In timp ce deschide punga, muzica creste, si apare aurora boreala - în fata lui Glory, deasupra
lui Glory, pe bolta înstelata din spatele lui Glory. Glory o vede... si e ceva nemaivazut. )

GLORY: Oh! Oh, uau! Oh, uau! Oh, e atât de frumoasa... (Amintindu-si ce reprezinta. } Oh! Oh!
- Wes!! Wes!! La revedere! îmi pare tare rau!... La revedere, Wes! (Si aurora boreala - si Wes -
dispar. Glory se întoarce catre East, care a scos din punga o bucatica (HM inma ei, si o
examineaza. Muzica s-a oprit. Apoi, în linistea care s-a lasat:)

•jjasL (Muzica se reia. East o priveste pe Glory, apoi începe sa-i repare inima...în timp ce lumina
scade. Aurora boreala. „Inima” ajunge la final. Dupa ce luminile s-au stins si „Inima ” e gata,
începem scena a doua, care se intituleaza...)

v r^jt «- cnf t£^kiST si vesel

?y/

Muzica scade. Luminile cresc, descoperindu-ni-l pe Jimmy, care sade singur la o masa intr-un
ungher pai dosnic al cârciumii preferate a localnicilor din Almost, Maine - „ The Moose Paddy”.
Are în fata doua halbe de bere. Intra Sandrine.

Vine de la toaleta si se îndreapta vesela catre prietenele ei, care sunt undeva în spate (deci în
partea din fata a cârciumii). Trece pe lânga Jimmy. Jimmy o vede si

o opreste.

JIMMY: Sandrine!

SANDRINE: Hmm? (Pauza. E un pic stânjenita - groaznic, de fapt. Apoi, compensând:) Jimmy!

JIMMY: Hei

SANDRINE: Hei

JIMMY: Hei!

SANDRINE: Hei!

JIMMY:/ SANDRINE (Jimmy o îmbratiseaza pe Sandrine. Ea nu prea participa si nici nu-i

întoarce îmbratisarea) Heiiii!!!

JIMMY: Ce faaaci?!?

SANDRINE: Fac bine! Ce faci tu?!?

JIMMY: Bine, bine! Cum esti?!?

SANDRINE: Sunt bine, fac bine, super! Tu?

JIMMY: Super, super! Cum esti?

SANDRINE: Super, // super!

JIMMY: Oh, asta-i super!

SANDRINE: Da!

JIMMY: Asta-i super!

SANDRINE: Da.

JIMMY: Asta-i super!

SANDRINE: Da. '

JIMMY: Arati superi

SANDRINE: Eh...

JIMMY: Arati super.

SANDRINE: Mersi.

JIMMY: Pe bune. Arati de milioane.

SANDRINE: Mersi, Jimmy.

JIMMY: Atât de draguta. Atât de draguta.

SANDRINE: Mersi. (Pauza.)

JIMMY: Stai jos, ia un loc.

SANDRINE: Nu, Jimmy, nu pot...

JIMMY: Ei, hai, nu te-am vazut de... ce mai, luni de zile...

SANDRINE: Da.

JIMMY: ... de luni si luni si luni si luni si luni si luni si luni, cum e posibil? Sa traiesti în acelasi
oras cu cineva si sa nu-l vezi o data? >

SANDRINE: Da, am...

CHELNERITA: (intra) Ia uite porumbeii unde s-au pitit! Noroc ca v-am vazut! (rapel la halbele
lui Jimmy) Domnul si superba lui doamna mai doresc un rând?

JIMMY / SANDRINE: Pai... / Nu! Nu suntem împreuna.

JIMMY / SANDRINE: O sa... / Avem tot ce ne trebuie, mersi.

JIMMY / SANDRINE: Da... / E ok!

JIMMY: Da.

CHELNERITA: Ok. Pai, claxonati daca va mai trebuie ceva.

SANDRINE: Mersi.

CHELNERITA; Da’ tare!, ca-i plin în fata si nu v-aud! (iese)

SANDRINE: Ok.

JIMMY: (prin învaluire) Deci... Esti cu cineva, sau...

SANDRINE: Da, cu fetele.

JIMMY: Ah.

SANDRINE: Suntem, aaa... (Ascunde.) O petrecere de fete! Suntem în fata. De fapt, am fost la
buda, ar trebui sa ma-ntorc la // ele.

JIMMY: Nu, da’ nu te-am vazut de-o vesnicie! Nu mor un minut fara tine! Deci, ce s-a mai...
stai! (îi ofera un loc)... ce s-a mai întâmplat, ce mai faci?

SANDRINE: (accepta si se asaza) Pai...

JIMMY: Ai aflat c-am preluat afacerea Iu’ tata?

SANDRINE: Da, super...

JIMMY: E-a mea acum, >

SANDRINE: Asta am auzit.

JIMMY: e-a mea, >

SANDRINE: Am auzit.

JIMMY: toata treaba-i a mea, >

SANDRINE: Feliei >

JIMMY: toata-i pe umerii mei, >

SANDRINE: tari, ma bucur pentru tine, ma bucur.

JIMMY: tot tambalaul, mersi, da. Facem tot instalatii, caldura, fiigo, >

SANDRINE: Da?

JIMMY: si ne-am si extins - covoare, spalatorie.

SANDRINE: Oh.

JIMMY: E foarte mult de lucru. Mult. Sunt de garda-ntruna: week-end-uri, sarbatori, ce vrei tu,
fm’ca, întelegi, s-a dus caldura, mor oameni, nu-i dejoaca

SANDRINE: Da.

JIMMY: Da. De exemplu, tot eu fac si Craciunu’, Thanksgivin’, fin’ca-i las liberi pe baieti, pe
East, de exemplu, mai m-ajuta cu reparatiile din când în când, îi las sa-si ia liber, sa fie si ei cu
familiile, daca eu tot sunt singur anu’ asta.

SANDRINE: Ah.

JIMMY: Da. (Bate saua sa priceapa iapa.) Chiar nu mai am pe nimeni, pe bune. Sor-mea si frati-
miu nu mai au de lucru, asa c-au plecat din oras, si >
SANDRINE: Corect...

JIMMY: Maica-mea si taica-miu s-au retras, în sud.

SANDRINE: Da, am auzit.

JIMMY: Vermont.

SANDRINE: Ah.

JIMMY: Da, iama e mult mai suportabil acolo. Si pe urma mi-a murit si Scot...

SANDRINE: Jimmy, asta n-am stiut...

JIMMY: Da. Era batrân, i-a venit sorocu’, altfel baiat bun, da’, deci, cum ziceam, nu mai am pe
nimeni, pe bune, pe bune... da’, deci, aaa, ma gândeam... nu vrei sa treci pe la mine? De fim!
Bem ceva, ne hahaim?

SANDRINE: Oh...

CHELNERITA: (intra) Si-am uitat sa va zic - nu uitati: oferta speciala de vineri la Moose Paddy:
daca esti trist, bei pe gratis! Deci, porumbei, daca sunteti tristi, sau daca nu sunteti da’ mai
vreti un rând, dati un semn, da?

SANDRINE: Nu, suntem...

JIMMY: Ok.

CHELNERITA: Ok. (Iese.)

SANDRINE: (catre chelnerita) Ok. (Pauza.)

JIMMY: Deci ce zici? Treci un pic, un pic...

SANDRINE: Nu, Jimmy. Nu pot. Nu pot. (Se ridica sa plece.) Chiar trebuie sa ma-ntorc la fete.

JIMMY: Nuuu...

SANDRINE: (hotarâta, dar cu blândete) Ba da, Jimmy, ba da. Trebuie. Fin’ca, vezi tu... am vrut
de ceva vreme sa te-anunt de chestia asta: e cineva, Jimmy. Am pe cineva.

E JIMMY: (Lovitura puternica. Dar el e rezistent.) Ah.

SANDRINE: Da.

JIMMY: Pai... ma bucur pentru tine. Ca iesi din nou.

SANDRINE: Da.

JIMMY: Ai trecut peste...

SANDRINE: Da, deci, Jimmy, de fapt e mai mult decât c-am trecut peste si ca ies. Aaa... ce se-
ntâmpla aici e... petrecerea fetelor. (Pauza. Apoi ferindu-se de blanc-ul din privirea lui.) Ma
marit.

JIMMY: (O lovitura si mai puternica.) Ah.

SANDRINE. Da.

JIMMY: IJau.

SANDRINE: Da.

JIMMY: Uau. t

SANDRINE: Da.

JIMMY: Uau ‘~

SANDRINE: Da.

JIMMY: Uau. Asta-i... Credeam ca n-o sa faci niciodata asa ceva. Sa te mariti.

Credeam ca nu-i de tine, asa ziceai. (Pauza.) Cred ca cu mine nu era de tine. (Pauza.) Deci,
cine-i... cine-i fericitu’?

SANDRINE: Martin Laferriere. (Sepronunta „la-FAIRY-AIR”.) îl stii? E...

JIMMY: Salvamontist, în Ashland.

SANDRINE: Da, da, da!

JIMMY: Uau.

SANDRINE: Da.

JIMMY: E o legenda. Legendar. Adica, daca te-ai ratacit pe munte în Maine, p-asta l-ai vrea sa
te caute.

SANDRINE: Da.

JIMMY: Adica, daca te-ai ratacit prin pustietatile astea nordice, Martin Laferriere e fix tipu’ pe
care l-ai vrea pe urmele tale, sa te gaseasca.

SANDRINE: Da.

JIMMY: Si... te-a gasit.

SANDRINE: Da. îmi pare rau ca nu ti-am zis - m-am gândit de fapt ca stii deja, m-am gândit c-
ai auzit...

JIMMY: De un’ s-aud?

SANDRINE: De... ma rog, lumea vorbeste.

JIMMY: Daynu despre chestii de care stie ca n-ai vrea s-auzi, de astea nu vorbeste lumea. Si, ca
sa zic drept... n-as fi vrut s-aud de chestia asta... (Pauza.) Si deci... când e marele eveniment?

SANDRINE: Aaa... mâine!

JIMMY: Pe bune.

SANDRINE: Da.
JIMMY: Pai atunci... (Jimmy îsi da peste cap berea, apoi ridica mâna pentru a-i face semn
chelneritei. Când face asta, mâneca de la camasa, nefiind închisa, îi aluneca pe brat în jos.
Striga:) HEI! (sau „ALO!”)

SANDRINE: (Nedorind ca Jimmy sa atraga atentia asupra lor.) Ce faci?

JIMMY: (Merge spre partea din fata a cârciumii.) O aduc pe chelnerita aia, a zis sa „claxonam”,
(O cheama pe chelnerita.) HEI! (catre Sandrine) Cum o cheama?

SANDRINE: N-o stiu, e // noua.

JIMMY: (catre chelnerita) HEI!

SANDRINE: Ce faci?

JIMMY: Tre’ sa sarbatorim! Ai fost gasita! Si meriti! E chiar un tip ca lumea.

SANDRINE: Hai, Jimmy...

JIMMY: Si si tu esti.

SANDRINE: (Asta a fost cel mai dragut lucru pe care un tip ca Jimmy i l-ar putea spune unei
fete.) Jimmy...

JIMMY: (Cu bratul ridicat, striga dupa chelnerita.) HEI!

SANDRINE: (protestând) Jimmy! (Apoi observa ca pe bratul lui Jimmy, cu negru, e ceva scris.)
Jimmy! Hei! Ce-i aia?

JIMMY: (catre Sandrine) Ce? ,

SANDRINE: Aia. (Se refera la scrisul de pe mâna lui.)

JIMMY: (îsi acopera bratul si se foloseste de eelalalt braf pentru a gesticula catre chelnerita.)
Ah, nimic, un tatuaj, (catre chelnerita) HEI!

SANDRINE: Ce?!?

JIMMY: (catre Sandrine) Un tatuaj, (catre chelnerita) HEI!

SANDRINE: (intrigata) Ce... Când ti l-ai facut?

JIMMY: (catre Sandrine) Aaa... Dupa ce-ai plecat, (catre chelnerita) HEI!

SANDRINE: (Intrigata, încearca sa ajunga la bratul lui.) Jimmy! Ia... ce-i aia, ce sffie?

JIMMY: (catre Sandrine) Nimic, nimic, (catre chelnerita) hei-hei-HEI! (Sandrine îi apuca bratul)
N-nu!

SANDRINE: (îi sufleca mâneca si silabiseste ceea ce e inscriptionat, cu litere mari si groase, pe
partea interioara a antebratului lui:) „Aliena”.

JIMMY: Alienat.

SANDRINE: Cine-i Aliena?

JIMMY: Alienat. Trebuia sa scrie „Alienat”.

SANDRINE: Ce?

JIMMY: Trebuia sa scrie „Alienat”.

SANDRINE: Pai nu scrie „Alienat.”. Scrie „Aliena”

JIMMY: Stiu, au mâncat o litera... >

SANDRINE: Ce?!?

JIMMY: E gresit. Lipseste „t”-ul.

SANDRINE: Si de ce trebuia sa scrie „Alienat”? De ce sa-ti faci un tatuaj cu „Alienat”?

JIMMY: Fin’ca...

SANDRINE: Fin’ca...?

JIMMY: Fin’ca.

SANDRINE: De cel

JIMMY: Fin’ca... daca un tip are noroc de-o fata ca tine... Adica cred ca sa pierzi o fata ca tine,
s-alungi o fata ca tine... >

SANDRINE: Jimmy, nu m-ai alungat...

JIMMY: e pur si simplu dementa. Nebunie. Ca esti alienat mintali Si ca, daca esti nebun, asta e,
trebuie sa-ti porti tichia! Care asta e! Semnu’! Ca fetele sa stea deoparte. Ca sa nu mai
trebuiasca vreodata sa trec prin... prin ce-am trecut cu tine. Pot sa te sarut?

SANDRINE: (fara rautate) Nu. (Pauza. îl pupa pe Jimmy pe obraz. Pauza. Apoi, referindu-se la
tatuaj:) Se pot sterge, stii?

JIMMY: Da. (Pauza.)

SANDRINE: Trebuie sa plec. (Pleaca.)

JIMMY: Da. (Apoi, oprind-o pe Sandrine.) Mi-e... (Sandrine se opreste si se întoarce spre
Jimmy. Pauza.) Ma bucur ca ai fost gasita.

SANDRINE: Multumesc. (Sandrine se întoarce la petrecerea ei, unde, auzim, e întâmpinata cu

urale. Si Jimmy aude uralele. E singur, trist si întepenit acolo. Poate ca-si ia haina de pe
spatarul scaunului. E timpul sa plece acasa. Singur. Ca de obicei. Pauza.)

CHELNERITA: (intrând) Hei! ’Pare rau! Mi-ai facut semn. Te-am vazut, da’ e groaznic de
aglomerat în fata! E o petrecere de fete\ O-ho - bine ca nu-i „Daca esti vesel, bei pe gratis”, ca
fetele alea sunt vesele ceva de speriat! Mama, a trebuit sa ma lupt s-ajung la tine, da’ uite c-am
reusit! Te-am gasit! Deci: care ti-e nevoia, ce po’ sa fac pentru tine? Inc-o bere?

JIMMY: Aarnm... (E trist, privind în directia în care a disparut Sandrine.)

CHELNERITA: (Priveste si ea pe directia privirii lui... observa scaunul gol... începe sa înteleaga.)
Oh, frate... Am... Am... Pai, ti-aduci aminte, cum ziceam, oferta speciala Moose Paddy: Daca
esti trist, bei pe gratis. Ok? Zi-mi ca esti trist, si bei pe gratis.
(Pauza.) Zi! Zi-mi! Ca, la cât ma pricep eu la tristete, cam arati tare trist. (Nici un raspuns de la
Jimmy. E doar trist.) Ok. Pai... dac-ai nevoie de ceva, eu sunt Aliena, ma cauti. (Mesaj pentru
actrita care o joaca pe Aliena: Urmatoarea replica poate fi spusa daca simti ca e nevoie de ea
pentru clarificare. E de rezerva, pentru cazul în care simti ca prima mentionare a numelui tau n-
a fost auzita, sau daca publicul se prinde greu. Foloseste-o daca ai nevoie de ea; n-o folosi daca
n-ai - e alegerea ta!) întrebi de Aliena. (Pleaca.)

JIMMY: (Pauza. îi pica fisa. O striga.) Aliena?!?

ALIENA: (se opreste) Da?

JIMMY: Buna.

ALIENA: Buna...

JIMMY: Nu sunt trist. As mai vrea o bere.

ALIENA: Ok! (Pleaca.)

JIMMY: Aliena!!

ALIENA: (oprindu-se) Da?!?

JIMMY: Ma bucur ca m-ai gasit.

ALIENA: Eh... (iesind, siesi:) „Ma bucur ca m-ai gasit”, adorabil... (Muzica. Se pare ca Jimmy
parca ar mai sta. Poate ca e chiar un pic vesel. Se aseaza, poate face ceva cu antebratul lui
tatuat, Lumina scade. Aurora boreala. „ Vesel si trist” se termina. Dupa ce lumina s-a stins de
tot si „ Vesel si trist” s-a terminat, începem scena a treia, care e

ASTA DOARE

Ne aflam în pensiunea lui Ma Dudley, în încaperea unde se spala, se calca si se usuca rufele. Un
barbat sta pe o bancuta, asteptând ca masina de spalat sa-si termine treaba. Alaturi, o femeie
termina de calcat niste haine barbatesti, (femeia tre sa ridice niste chiloti).
FEMEIA: Au! La dracu’! (Barbatul observa chestia asta si scrie cuvântul „fier de calcat” într-un
caiet pe' a carui eticheta se poate citi „Lucruri care te pot rani”. In acest timp, femeia a iesit
pentru a pune fierul de calcat la locul lui. Se întoarce pentru a se ocupa de masa de calcat, care
de asemenea trebuie pusa la locul ei - acelasi loc unde a dus si fierul. Dupa ce pliaza masa de
calcat, se întoarce pentru a iesi si, din greseala, îl pocneste pe barbat în cap cu masa,
aruncandu-l de pe bancuta pe care statea.) Oh, nu! îmi pare rau ! îmi pare rau! Oh... nu v-am
vazut. Sunteti bine ?!?

BARBATUL: (Neperturbat) Da.

FEMEIA: Nu, nu sunteti!! V-am pocnit cu masa, nici macar nu m-am uitat! Va doare?
BARBATUL: Nu.

FEMEIA: Nu se poate!! V-am pocnit\ Unde v-am lovit?

BARBATUL: în cap.

FEMEIA: în cap ?!? Oh, (Se apropie de el.) Hai, veniti aici. Sunteti bine ?

BARBATUL: Curge sânge ?

FEMEIA: Nu.

BARBATUL: Vreun semn?

FEMEIA: Nu.

BARBATUL: Atunci e ok.

FEMEIA: Ma duc sa va aduc niste gheata.

BARBATUL: Nu. Eu nu simt chestii de genul asta.

FEMEIA: De care gen ?

BARBATUL: De genul când esti pocnit în cap cu o masa de calcat Nu ma doare. FEMEIA: Ce ?
'

BARBATUL: Nu simt durerea.

,FEMEIA: Doamne Dumnezeule! Ce naiba v-am facut? >.

BARBATUL: Nimic... " \

FEMEIA: Vorbiti anapoda, ascultati-va ce ziceti, cu.chestia asta ca nu simtiti durerea! J ^Asta-i
delir, cred ca v-ati pierdut cunostinta ! /f

^BARBATUL: NU, sunt ok.

FEMEIA: Ssst! Ascultati-ma: eram gata sa ma fac sora, asa ca stiu: nu e bine. Tocmai ati
încasat una sanatoasa, în cap, e grav.

BARBATUL: Nu, nu e grav. Nu cred ca o masa de calcat te poate rani la cap, fiindca, uitati-va,
(îi întinde caietul) mesele de calcat nu sunt pe lista mea cu lucruri care te pot rani, >

FEMEIA: (cu caietul în mâna) Ce-i... ?

BARBATUL: si-n plus, nu-i nici un semn si nu-i nici sânge, asa ca...>

FEMEIA: Chiar daca nu curge sânge sau nu se vede vreo rana...

BARBATUL: Si lista mea e absolut sigura, fiindca Paul, frate-miu, m-a ajutat s-o fac si pot sa va
dovedesc: uitati, pun pariu ca daca iau masa asta de calcat, asa, si va lovesc cu ea, n-o sa va
doara (o pocneste în cap cu masa de calcat), vedeti?, // n-a durut.

FEMEIA: AU! ! (se îndeparteaza de el în patru labe)

BARBATUL: Oh!

FEMEIA: Au! Ce dracu’ a fost asta !? // Ce te-a apucat?

BARBATUL: Oh! îmi pare rau.// A durut?

FEMEIA: Doamne!

BARBATUL: Oh, a durut, nu ?

FEMEIA: Au

BARBATUL: Oh, nu m-am gândit c-o sa doara, fiindca mesele de calcat nu sunt pe lista mea de
lucruri care te pot rani, dar frate, poate c-ar trebui sa fie pe lista, fiindca...

FEMEIA: Ce tot zici acolo?

BARBATUL: Am o lista de lucruri care te pot rani. Frate-miu ma ajuta s-o fac, Paul, si mesele de
calcat nu sunt pe ea.

FEMEIA: Eh, pe mine masa aia de calcat m-a ranit.

BARBATUL: Da.

FEMEIA: Asa ca ar trebui s-o adaugi pe lista ta.

BARBATUL: Da. (Pauza. El adauga,, mese de calcat” la lista lui de lucruri care te pot rani. Apoi
scoate un caiet pe a carui eticheta putem citi „Lucruri de care ar trebui sa-ti fie frica”.) Oare ar
trebui sa-mi fie frica de mesele de calcat?

FEMEIA:Pai, daca cineva ti le vântura pe la cap si pe urma te pocneste cu ele, da...

BARBATUL: Pai, nu e... Am si o lista cu lucruri de care trebuie sa-ti fie frica, si mesele de calcat
nu-s nici pe lista asta.

FEMEIA: Pai nici n-ar trebui, de fapt.

BARBATUL: Nu?

FEMEIA: Nu. N-ar trebui sa-ti fie frica de mesele de calcat

BARBATUL: Nu?

FEMEIA: Nu.

BARBATUL: Dar te pot rani. '

FEMEIA: Da.

BARBATUL: Deci ar trebui sa-mi fie frica de ele.

FEMEIA: Nu.

BARBATUL: Deci ar trebui sa nu-mi fie frica de ele.

FEMEIA: Da.

BARBATUL: Dar ma pot rani.

FEMEIA: Pai, daca le folosesti cum ai folosit-o tu p-asta, da.

BARBATUL: Oh-oh-oh! Deci, sunt cumva opusul lui Dumnezeu!

FEMEIA: Ce?

BARBATUL: Pai, mesele de calcat ma pot rani, dar nu trebuie sa-mi fie frica de ele, în schimb
Dumnezeu, zice Paul, frate-miu, Dumnezeu n-o sa ma raneasca, dar trebuie sa-mi fie frica de
el.

FEMEI^r-Presupurh-.

BARBATUL: Mama, devine foarte complicat.

' 1îEMEfAr-G&2_

BARBATUL: Chestia asta cu învatatul,- ceie-Fa«©steTee HU -te-mmsîe^,d^aeJi^uje.3,a-tL fi e

friear de ^Tra'trebme-sa^i-fie-fti^a-

FEMEIA: Esti sigur ca ti-e bine?, // îi tot dai înainte cu tot felul de zapaceli...

BARBATUL: Oh da, da, ce am eu, crede el, se cheama analgezie congenitala. Unii // oameni...

FEMEIA: Ce?

BARBATUL: Analgezie congenitala.

FEMEIA: Cine crede?

BARBATUL: Paul, frate-rrîiu. Unii îi zic neuropatie senzoriala ereditara de tipul patru, dar...
înseamna pe scurt ca nu pot sa simt durerea. Poti sa-mi tragi una daca vrei, ca sa vezi!

FEMEIA: Nu.

BARBATUL: Hai. N-o sa ma doara. Vezi? (Se loveste în cap cu caietul.Agendele cartonate
functioneaza foarte bine, pentru ca fac ditamai zgomotul fara sa doara.)

FEMEIA: Au!

BARBATUL: Vezi? (Se loveste din nou în cap.)

FEMEIA: AU!

BARBATUL: Vezi? (Se loveste din nou în cap.)

FEMEIA: AU!

BARBATUL: Hai si tu. (îi ofera celalalt caiet.)

FEMEIA: Nu!

BARBATUL: Hai!

FEMEIA: Nu!!

BARBATUL: Haide!

FEMEIA: NU!! fi

BARBATUL: Bine. Nu trebuie neaparat. 6ci mai multi nu vor. Sa ma loveasca. Cei4nai multi pur
si simplu pleaca. Poti si tu sa pleci daca vrei. Asta fac aproape toti când le zic despre mine.
Frate-miu, Paul, mi-a zis ca n-ar trebui sa povestesc nimanui despre mine, fiindca oamenii se
sperie, (rapel la caietul cu lucruri de care trebuie sa ne fie frica) asa ca, recent, m-am pus si pe
mine pe lista cu lucruri de care trebuie sa-ti fie frica, dar... (Neputându-si birui curiozitatea,
femeia vine în spatele barbatului si-l pocneste în cap cu caietul etichetat „ Lucruri care te pot
rani.) -

FEMEIA: Oh, Doamne! îmi pare rau! // Oh, Doamne! Te-am pocnit! >

BARBATUL: M-ai lovit! Cei mai multi pleaca, dar tu m-ai lovit!

FEMEIA: A trebuit sa vad [ce-o sa se întâmple] ! Dar... esti bine?

BARBATUL: Da, nu simt // durerea !

FEMEIA:... nu simti durerea, corect, deci normal ca esti bine!... dar... esti sigur?

BARBATUL: Pai, curge sânge?

FEMEIA: Nu.

BARBATUL: Vreun semn?

FEMEIA: Nu.

BARBATUL: Atunci sunt bine.

FEMEIA: Bai baiete, poti sa te ranesti si sa nu se vada nimic.

BARBATUL: Dar...

FEMEIA: Crede-ma. Exista chestii care te ranesc si-ti curge sânge si-asa mai departe, si exista
chestii care te ranesc si nu-ti curge sânge si nu se vede nimic si... dar toate te

ranesc (pauza. Apoi, înapoindu-i caietul etichetat „Lucruri care te pot rani ”:) Eu sunt Marvalyn.

BARBATUL: Eu sunt Steve. Stau la etajul trei. Apartamentul unspe.

MARVALYN: (divagheaza) Eu stau cu prietenul meu, Eric. îl iubesc foarte mult.

STEVE: Da. V-am vazut când v-ati mutat.

MARVALYN: Da. Ne-a cazut acoperisul, în decembrie, de la zapada. Stam aici pâna ne punem
un pic pe picioare:

STEVE: Aha. Pai, e bine, fin’ca asta si zice Ma Dudley despre pensiunea ei. Ca-i un loc unde
oamenii stau pâna se pun un pic pe picioare. Paul, frate-miu, zice ca noi toata viata am încercat
sa ne punem un pic pe picioare.

MARVALYN: Aha.

STEVE: Da, unora le ia mai mult decât altora.

MARVALYN: Da. (Pauza.)

STEVE: Voi faceti ceva zgomot.

MARVALYN: Mm?

STEVE: Tu si Eric. Tipete, trosnete. Stam chiar sub voi. [Eu si cu Paul, frate-miu.]

MARVALYN: Ah. Scuze. Trecem printr-o perioada mai... Se-ntâmpla. Scuze. (Pauza. Apoi,
schimbând subiectul:) Cum e chestia asta?

STEVE: Ce?

MARVALYN: Sa nu simti durerea.

STEVE: Habar n-am. Nu stiu cum e s-o simti, asa ca... nu stiu.

MARVALYN: Esti asa... asa te-ai nascut?

STEVE: Da. Nu mi s-au dezvoltat receptorii durerii. Nu s-au maturizat, zice frate-miu, Paul //, si
din cauza asta...

MARVALYN: Da’ el de unde stie?

STEVE: Oho, citeste, >

MARVALYN: Da’...

STEVE: si fin’ca nu s-au maturizat, toata dezvoltarea mea ca fiinta umana a fost întârziata, zice,

MARVALYN: Da’...

STEVE: dar el ma învata de unde vine durerea.

MARVALYN: De ce??

STEVE: Ca sa nu ma distrug. Trebuie sa stiu care sunt lucrurile care-ti provoaca durere, ca sa
stiu când sa-mi fie frica, fin’ca corpu’ meu nu stie ce-i aia durere, asa ca trebuie sî- nvat pe
dinafara tot ce ma poate rani.

MARVALYN: Ok.
STEVE: Si trebuie sa-nvat pe dinafara si toate chestiile de care trebuie sa-mi fie frica. (îi arata în
caiet) Cum ar fi ursii. Sau pistoalele si cutitele. Sau focul. Si frica - trebuie sa-mi fie frica chiar
de frica - si fetele frumoase...

MARVALYN: Fetele frumoase?

STEVE: (crede ca ea e o fata frumoasa) Da.

MARVALYN: De ce trebuie sa-ti fie frica de fetele frumoase?

STEVE: Pai: fiindca Paul, frate-miu, zice ca ele poa’ sa-ti faca rau fin’ca te fac sa le iubesti, si si
asta e ceva de care trebuie sa-mi fie frica, iubirea, da’ Paul zice ca eu am noroc, fin’ca probabil
ca n-o sa am de-a face niciodata cu ea, cu iubirea, fin’ca am multe deficiente si nu prea multe
aptitudini, ca urmare a analgeziei congenitale.

MARVALYN: Stai un pic, cum adica n-o sa ai de-a face niciodata cu iubirea //, de ce...

STEVE: Fin’ca n-o sa stiu niciodata cum e, zice Paul.

MARVALYN: Da’ de unde stie el asa ceva?

STEVE: Fin’ca doare.

MARVALYN: N-ar trebui.

STEVE: Si-n plus, am multe deficiente si nu prea multe aptitudini.

MARVALYN: Stii ceva?, sunt o gramada asa. (Ea îl saruta. La început, doar Marvalyn participa,
dar, pâna la urma, se implica si Steve. Apoi Marvalyn se desprinde.) îmi pare rau. îmi pare rau.
îmi pare groaznic de rau. Esti în regula? Esti bine?

STEVE: (Nuprea stie ce sa raspunda. Despre chestia asta n-a învatat. Apoi, poate pipaindu-si
buzele, face apel la tiparul lui de a raspunde la asemenea întrebare) Pai... curge sînge?

MARVALYN: Nu...

STEVE: Vreun semn?

MARVALYN: Nu.

STEVE: Atunci sunt bine. (Asa o fi?)

MARVALYN: Da. Esti. (Pauza.) Scuze c-am facut asta. E doar ca... Esti tare dulce.

STEVE: (încercândsa înteleaga ce s-a întâmplat.) Da’... ai un prieten, si îl iubesti foarte mult.

MARVALYN: (începe sa-si strânga lucrurile.) Da, am. Si da, da.

STEVE: Si m-ai sarutat pe mine.

MARVALYN: Da.

STEVE: Si e vineri seara si tu speli si calci.

MARVALYN: Da.
STEVE: Si oamenii care se iubesc nu se saruta cu altii si nici nu spala si calca vineri seara, asa
am învatat. Oamenii care se iubesc se duc la Moose Paddy vineri seara, sau se duc sa danseze,
sau sa patineze. Si se saruta între ei. Nu se saruta cu altii - stii ceva?, nu cred ca e iubire, //
asta ce e între tine si prietenul tau...

MARVALYN: (divagheaza, pregatindu-se sa plece) Am stat mai mult decât am zis ca stau si nu
suporta chestia asta. ,

STEVE: Cine?

MARVALYN: Prietenul meu.

STEVE: Pe care îl iubesti foarte mult.

MARVALYN: Da.

STEVE: Chiar daca te-ai sarutat cu mine?

MARVALYN: Da.

STEVE: Uau, trebuie sa-i zic lu’ Paul, frate-miu, despre asta...

MARVALYN: Nu! Nu-i zi nimic despre asta lu’ frate-tu Paul! Zi-i sa te mai slabeasca cu învatatu’!

STEVE: Ce?

MARVALYN: Cu tot ce te-nvata. Zi-i ca gata. Ce te-nvata el... nu e ceva ce... vrei sa stii.

STEVE: Da’ trebuie sa-nvat de la el...

MARVALYN: Fii atent: eram gata sa ma fac sora, asa ca stiu: trebuie sa te duci la un doctor, nu
sa... sa citeasca frati-tu... ce-o citi el acolo.

STEVE: Da’...

MARVALYN: Uite, tre’ sa plec.

STEVE: (Se aseaza pe bancuta.) Trebuie sa pleci. Esti... pleci. Stiam c-o sa pleci. Cum fac toti.

MARVALYN: Nu, tre’ sa... Ti-am zis, Eric // nu suporta când...

STEVE: Prietenul tau?

MARVALYN: Da, nu-i place când stau mai mult decât am zis ca stau... (Pe replica asta, Marvalyn
apuca masa de calcat. Apoi, în timp ce o duce unde trebuie dusa, se roteste din greseala si îl
pocneste cu ea în cap pe Steve, ca la începutul scenei. Steve cade de pe bancuta.)

STEVE: AU!

MARVALYN: Oh! îmi pare rau!

STEVE: AU!

MARVALYN: Scuze!, esti bine? Nu po’ sa cred ca iar te-am lovit!

STEVE: AU!
MARVALYN: (Se duce sa-l ajute; se opreste brusc.) Ia stai asa...: Ce-ai zis?

STEVE: (în timp ce-si freaca fruntea, realizeaza ce-a zis. Pauza. O priveste pe Marvalyn, si-i
spune deschis:) Au. (Muzica. Marvalyn si Steve se privesc. Nesiguranta totala. E scary. Si
minunat. Dar mai mult scary - fiindca cine poate sti ce urmeaza. Luminile scad. Aurora boreala.
„Asta doare” a luat sfârsit. Dupa ce luminile s-au stins si „Asta doare ” e gata, începem scena a
patra, care e intitulata...)

{X.'t'cAt /oi uU fy^K^u, if fl~u3 sr^%w^jr ) (vt^vS ILrd~(

0) fUvn*- krrfyui^jo ,

foHbJ ).

^ j krmtuo o- zum^ /jk-r ^ f (&^ *

^1 Suntem în sufrageria unei casute din... Almost! Maine! Un barbat, Lendall,

iy tf(iu doarme pe canapea. Liniste si pace.^eodatayancfzîm cum cineva bate la usa

^ v«—•*

UC fa )r^jAYLE; Lendall! (Batai in usa) Lendall! (Alte batai) Lendall! (Lumina creste,

-¦> descoperind livingul uneiu casute din Almost Maine. E mobilat cu un scaun. comfortabil
si

cu o masa la perete. Lendall a fost trezit din somn. Poate ca dormea în pat, poate ca pe scaun,
oricum acum e treaz. Aprinde lumina si pleaca spre usa. Gayle continua sa bata la usa.)

LENDALL: Ok! Gayle! Shhhhhhh! Vin, vin!

GAYLE: Lendall!

LENDALL: Hei, hei, hei! Shhhhh, stai ca vin! (Lendall iese prin stânga pentru a deschide usa.)

GAYLE: (Intra, trecând în viteza pe lânga el.) Lendall...

LENDALL: (Reintrand) Ce s-a întâmplat?, care-i treaba? (Pauza. Gayle fierbe.) Ce-i?

GAYLE: (A fost gata sa explodeze, dar se retine.) O vreau înapoi.

LENDALL: Ce?

GAYLE: O vreau înapoi.

LENDALL: Ce?

GAYLE: Toata dragostea pe care ti-am dat-o?, o vreau înapoi.

LENDALL: Ce?

GAYLE: Acum.

LENDALL: (Scurta pauza.) Nu înteleg...

GAYLE: Pe a ta o am în masina.
LENDALL: Ce?

GAYLE: Toata dragostea pe care mi-aldat-o, o am în masina.

LENDALL: Ce tot vorbesti?

YLE: N-o mai vreau.

LENDALL: De ce?

GAYLE: M-am hotarât: gata.

LENDALL: Ce?!...

GAYLE: Gata. M-am hotarât. Si, deci, ti-am adus înapoi-toata dragostea pe care mi-ai dat-o. Asa
e cel mai bine.

I LENDALL: (Siderat.) Aaaa, am...

* \ GAYLE: E în masina.

LENDALL: Ai mai zis. (Pauza. E ca si anesteziat, încercând sa-si dea seama ce se /

întâmpla.) — —— __
S

GAYLE: (Asteptându-l sa treaca la fapte si sa plece sa aduca dragostea.) Pot sa ti-o

, aduc eu, sau... poti sa ti-o aduci tu

LENDALL: Pai... n-o vreau înapoi. Nu-mi trebuie...

t> GAYLE: Pai, nici eu n-o vreau. Ce sa fac cu ea daca n-o mai vreau? '>

LENDALL: Pai, nu stiu...

GAYLE: Pai, având în vedere circumstantele //, nu mi se pare corect s-o pastrez, asa ca V ti-o
dau înapoi. (Iese.) J

LEND A L L :-€^©^iEeumstaBte? (Striga dupa ea.) (iayfcî..'. ee-i ? Nu înteleg ce... Ce

faci?

GAYLE: (Din off.) Ti-am zis. Iau toata dragostea pe care mi-ai dat-o si ti-o dau înapoi.

LENDALL: (Strigând catre ea) Da’... nu cred c-o vreau... Doamne! Ai nevoie de ajutor?

GAYLE: Mop. Am reusit. Nu-i asa grea (Reintra cu o gramada ENORMA de pungi URIASE rosii
pline cu dragoste, Pungile ar trebui umplute cu haine sau prosoape - pentru senzatia de
greutate si stabilitate - si cu silicon sau puf de perna pentru forma si pentru amortizarea
sunetului. Trânteste toate pungile pe podea.) Asta-i.

LENDALL: (Uluit cu adevarat, referindu-se la pungile cu dragoste.) Si asta e...? GAYLE: (lesina.)
Toata dragostea pe care mi-ai dat-o, da.

LENDALL: Uau. (Pauza.) E ceva.

GAYLE: (Reintrând cu alte pungi cu dragoste.) Da. (Iese.)

LENDALL: Ho-ho.

GAYLE: Da. (Se reîntoarce cu si mai multe pungi. Lendall are acum în mijlocul livingului un
morman GIGANTIC de dragoste.)

LENDALL: Uau. Ce naiba ma fac cu toate astea? Adica... nu cred ca am loc pentru...

GAYLE: (Suparata.) Sunt convinsa ca o sa gasessti. (Adica alta femeie.) Eh, si-acum cred ca
cinstit ar fi sa mi-o dai si tu pe-a mea înapoi fiindca... o vreau înapoi. (Pauza.) Toata dragostea
pe care ti-am dat-o?

LENDALL: Da?

GAYLE: O vreau înapoi. (Pauza.) Deci du-te si adu-mi-o. (Lendall nu se misca. Probabil încearca
sa-si dea seama ce se întâmpla si de ce se întâmpla ce se întâmpla.) Lendall, du-te si adu-mi-o.
(Lendall tot nu se misca.) Te rog. (Lendall tot nu se misca.) Acum!!! LENDALL: (Un pic
zdruncinat, un pic abulic.) Ok. (Lendall iese. Gayle se asaza pe scaun si asteapta. înca fierbe.
Pauza lunga. Lendall se întoarce... cu o punguta minuscula - o traistuta rosie de marimea unui
portofel — si o aseaza pe masuta de lânga scaun. Amândoi privesc traistuta. Traistuta trebuie
sa fie între ei. Si Gayle trebuie sa fie între mormanul de pungi cu dragoste si traistuta cu
dragoste.)

GAYLE: Ce-ai asta?

LENDALL: (E evident- e exact ceea ce ea a cerut.) E toata dragostea pe care mi-ai dat-o.
GAYLE: Asta e...? Asta nu... Nu se poate... Asta nu... (Umilita.) Asta-i tot ce ti-am dat?
LENDALL: E tot ce-am gasit.

GAYLE: Oh. Ok. (Evalueaza traistuta si apoi mormanul de pungoaie.) Ok. (Si începe sa plânga.)

LENDALL: Gayle, ce se întâmpla?

GAYLE: Ti-am zis: gata.

LENDALL: De ce tot zici chestia asta?

GAYLE: Fiindca... (E greu de spus, dar trebuie spus.) Fiindca te-am întrebat daca te-ai gândit
vreodata sa ne casatorim - tii minte când te-am întrebat? (Lendall nu pare ca vrea sa-si aduca
aminte.) In decembrie?... Ningea?

LENDALL: (Dar el îsi aminteste.) Da.

GAYLE: Ei, da, când te-am întrebat... chestia asta, ai devenit atât de... tacut, si toti mi¬au zis
ca înca de atunci // trebuia sa-mi dau seama.

LENDALL: Care toti?

GAYLE: Toti!

LENDALL: Cine?

GAYLE: Marvalyn. >

LENDALL: Marvalyn?!? Marvalyn a zis... care-i asa o experta?

GAYLE: a zis - da, Marvalyn, da, a zis ca tacutul ala al tau spune tot, si are dreptate: nu ma
iubesti.

LENDALL: Ce...? Gayle, nu!

GAYLE: Sssss! Si-am încercat sa repar chestia asta, am încercat sa te fac sa ma iubesti,
oferindu-ti si ultimul strop de dragoste, si-acum... nu mi-a mai ramas nici un pic de dragoste
pentru mine, si asta e... asta nu e deloc bine pentru cineva... si... de asta vreau înapoi toata
dragostea pe care ti-am dat-o, pentru ca vreau s-o iau cu mine.

LENDALL: Unde te duci?

GAYLE: Trebuie sa ma rup de anumite chestii.

LENDALL: Ce...? Ce chestii?! Ce chestii-s în orasul asta de care sa te rupi? Nici una.

GAYLE: Ba sunt: Tu!

LENDALL: Eu?

GAYLE: Da. Tu esti chestiile din orasul asta de care trebuie sa ma rup, fiindca trebuie sa ma
gândesc si s-o iau de la capat, si deci: toata dragostea pe care ti-am dat-o?, o vreau înapoi în
caz ca am nevoie de ea. Fiindca n-am cum sa leg nimic folosind dragostea ta - fiindca asta-i tot
ce am acum, e dragostea pe care tu mi-ai dat-o - nu pot pur si simplu sa dau dragostea ta altor
tipi, fiindc-a-// pur-si simplu nu-i corect..

LENDALL: Altor tipi ? Exista alti tipi?!?

GAYLE: Nu, înca nu, dar presupun c-o sa existe.

LENDALL: Gayle...

GAYLE: Sssss!!! Deci, ma gândesc... Ma gândesc ca, din moment ce acum stiu ca tu nu esti
pregatit sa faci ce fac oamenii care au stat împreuna destul de mult timp (Adica se casatoresc.),
cred ca trebuie s-o terminam,>

LENDALL: De ce? Gayle...!

GAYLE: si deci, cred ca cel mai bun lucru pe care-l putem face, acum, este sa ne înapoiem
dragostea pe care ne-am dat-o unul altuia, si putem spune ca suntem...(Privind pungile -
traistuta cu dragostea pe care ea i-a dat-o si mormanul cu celelalte care contin dragostea pe
care el i-a dat-o.) ... chit. (Nu e „chit” deloc.) O, doamne, Lendall, asta chiar e toata dragostea
pe care ti-am dat-o? Adica, am crezut... Adica, ce fel de om oi fi daca asta-i toata dragostea pe
care ti-am... Nu... n-n-nu!(Ferqce^fStiu, stiu ca ti-am dat mai mult de-atât, Lendall, st iul (Se
gândeste. îsi revine.'(Un noii atac)) Ai pierdut-oi

LENDALL: Ce?!? //Nu, Gayle, nu!

GAYLE: Ai pierdut-o, Lendall? Fiindca stiu ca ti-am dat mai mult de atât, si cred ca m- acuzi de
ceva, si asta nu-i deloc un moment bun sa m-acuzi de ceva!
LENDALL: Nu. Nu te acuz de nimic. Nu ti-as face asa ceva... doar ca... Cred ca... O doamne...
(Fara rautate, pur si simplu pierdut.) Cred ca poate ar trebui sa iei ce ai venit sa iei, si ne
vedem mai târziu. (E cam ultimativ. Iese în cealalta camera.)

GAYLE: (Realizeaza ca e sfârsitul; îl cheama încet.) Lendall... Lendall... (Acum Gayle e pierduta,
dar asta e ceea ce vrea. Priveste traistuta, o ia, si e gata sa iasa. Dar curiozitatea o opreste. Se
asaza pe scaun, deschide traistuta si-i examineaza continutul.) Lendall!? Ce-i asta? Lendall, ce
naiba-i asta? Asta nu e dragostea pe care ti-am dat-o, Lendall, ai macar decenta sa-mi dai
înapoi ce... Lendall, ce-i asta?

LENDALL: E un inel, Gayle.

GAYLE: Ce?

LENDALL: (Reintra.) E un inel.

GAYLE: Ce? Si ce...? (Scoate afara din traistuta ce e în traistuta.) Asta nu e... Asta nu... (îsi da
seama.ca^e o cutiuta care adaposteste un inel.) Oh, Lendall, e un inel! E un... inel? Un
inefJpetTare-l oferi cuiva cu care ai fost împreuna destul de mult timp daca vrei sa-i spui ca esti
gata sa faci ce fac oamenii care au fost împreuna destul de mult timp?

LENDALL: Dap.

GAYLE: Oh... (Deschide cutiuta, vede inelul.) Oh! (Pauza) Dar... toata dragostea pe- care ti-am
dat-o? Unde e?

LENDALL: E acolo, Gayle. (Referindu-se la inel.) f

GAYLE: Dar... \

LENDALL: E chiar acolo. J

GAYLE: Dar... 1

LENDALL: Este! Aici! Chiar acolo! Era atât de multa... mi-ai dat atât de multa, de-a lungul
anilor...

GAYLE: Un’spe.

LENDALL: ... de-a lungul a unsprezece // ani...

GAYLE: Un ’spe, da.

LENDALL: ... da, mi-ai dat atât de multa ca n-am stiut ce sa fac cu ea A trebuit sa pun o parte
în garaj, o parte în magazie. L-am întrebat pe tata-daea^are vreo sugestie ce sa fac cu ea, si el
a zis „I-ai luat un inel?”, „Nu” - am zis, si el a zis „Ia-i. E timpul. Când se-aduna atâta chestie d-
aia, asta e cam singuru’ loc în care po’ s-o pui.” (Pauza.)^Arns-c=o sa intre toata. (Adica în inel.
Pauza.) Si-a-avut dreptate. (Pauza. Amândoi privesc inelul. Apoi, simplu:) Ghestia-asta e mult
mai marcxiecârarata. (Pauza’^p^ci, asta e. Toata dragostea pe care mi-ai dat-o. Doar ca nu în
aceeasi... forma în care mi-ai dat-o.

GAYLE: Da. (Pauza.)

LENDALL: O mai vrei înapoi?

GAYLE: Da. O vreau. •

LENDALL: Pai atunci... ia-o.

GAYLE: (Scoate inelul din cutiuta, apoi referindu-se la toate pungile cu dragoste.) Pot sa pastrez
toata asta?

LENDALL: E a ta.

GAYLE: Multumesc. (Lendall ia inelul si i-l pune lui Gayle pe deget. Muzica. )

Lendall... Nu trebuia sa-mi iei un inel. Nu asta ti-am cerut...

LENDALL: Ti-am luat. Era timpul. Asa-i cinstit.

GAYLE: Da... e foarte frumos. (Pauza) Lendall... îmi pare atât de rau. Doar ca... e vineri
noaptea, si stateam acasa singura... nici macar n-am iesit undeva sau ceva, si-am început sa
ma gândesc ca chiar nu e în regula, si...

LENDALL: Sssssss. (Sarut. îmbratisare. Dupa o clipa — înca în îmbratisare, si nevazuta de

Lendall - Gayle nu se poate abtine sa nu arunce o lunga privire inelului. Lumina scade pe Gayle
si Lendall care se leagana îmbratisandu-se - doi omuleti îndragostiti sub cerul nordic urias,
spectaculos, spuzit de stele. Aurora boreala.)

ACTUL al II lea

cu scena a cincea, care e intitulata...

TRONC

{... si pe care o voi traduce la final, deoarece nu prea ma omor dupa ea...) Muzica scade.
Luminile se aprind, descoperindu-i pe Randy si Chad - doi tipi care arata suta la suta straight,
doi „flacai din Aroostook” - care stau la palavre pe un câmp de cartofi din Almost, Maine. Poate
beau câteva beri. Sunt în mijlocul unei conversatii.

CHAD: Te cred, bai, da’-ti zic ca...

RANDY: Chad, n-a fost bine. Deloc.

CHAD: Am înteles, d//a’...

RANDY: Da’ n-asculti, II Chad, pe bune: a fost groaznic! >

CHAD: Ba tu n-asculti, fin’ca >

RANDY: Groaznic...

CHAD: (Peste Randy.) tot încerc sa-ti zic ca eu am avut parte de ceva si mai si!!

RANDY: (încaseaza, apoi:) Nu. Nu se poate!...

CHAD: Cu mult!

RANDY: Pe bune.

CHAD: Da.

RANDY: Ok... baga. [Sa auzim.]

CHAD: (E destul de dureros.) A... Mi-a zis ca nu-i place cum miros.

RANDY: Ce?

CHAD: Sally mi-a zis ca nu-i place cum miros. Ca niciodata nu i-a placut.

RANDY: (încaseaza.) Sally Dunleavy (Se pronunta „DUN-luv-ee”.) ti-a zis ca nu-i // place
cum...?

CHAD: Da.

RANDY: Când?î

CHAD: Când am luat-o de-acasa. S-a bagat în masina [truck], tocmai dadeam cu spate! sa ies
de pe straduta de la ea - si brusc începe sa respire greu, si-mi zice sa opresc, si se da jos, si-mi
zice ca-i pare rau, da’ nu poate sa iasa cu mine fm’ca nu-i place cum miros si niciodata nu i-a
placut.

RANDY: Poftim?

CHAD: Ca s-a gândit c-o sa poa’ sa treaca peste asta, peste cum miros, da’ ca-si da seama ca
nu se poate, si mi-a trântit usa în nas si m-a lasat acolo pe straduta.

RANDY: (încaseaza.) Fin’ca nu i-a placut cum mirosi?

CHAD: Da.
RANDY: Da’ ce...? (Pauza.) Pe mine nu ma deranjeaza cum mirosi.

CHAD: Mersi.

RANDY: Doamne...

CHAD: Da... (Pauza.) Ti-am zis ca-i peste.

RANDY: Chad, mult peste. Trist.

Jf

CHAD: Da. (Pauza.) Deci, cred c-am luat medalia pe seara asta, nu? Asa ca... eu aleg ce facem
mâine, si aleg bowling. Mergem la bowling, mâncam la Clubu’ de snowmobile... câteva beri la
Moose Paddy... una-alta.

RANDY: (îl priveste pe Chad. Pauza.) N-am zis c-ai luat medalia, >

CHAD: Ce?

RANDY: am zis eu c-ai luat medalia?

CHAD: Nu...

RANDY: Nu. A fost trist, si groaznic, da’ n-ai câstigat.

CHAD: Cum adica? –

RANDY: N-ai câstigat.

CHAD: Ai ceva mai tare ca „sa-ti zica una ca puti”?

RANDY: Da.

CHAD: Ah, atunci... [Sa auzim.]

RANDY: (E ceva greu de împartasit.) A mea si-a spart fata.

CHAD: Ce?

RANDY: Si-a spart fata.

CHAD: (încaseaza.) Si-a...?

RANDY: C-o fata ca Yvonne LaFrance („LaFrance rimeaza cu „pants”) ai o sansa si basta - si ea-
si sparge fata. (Pauza.) Ti-am zis. (Pauza.)

CHAD: Cum si-a spart fata?

RANDY: La dans.

CHAD: Dans? (Chad si Randy nu danseaza.)

RANDY: Da.

CHAD: Da’ ce te-a apucat sa...?

RANDY: A vrut ea musai. Asta sa facem. Asa c-am dus-o. Am dus-o la dans, la casa de cultura.
Platesti, te-nvata niste miscari, si p’orma toata seara exersezi. Te-nvata „dansu- mpreuna”,
adica cum sa dansezi împreuna, si ne-a-nvatat figura aia când arunci fata în sus si p-o parte si...
si Yvonne - deci ea-i mai micuta... si eu sunt... cam solid. Si-am tot aruncat-o pâna... ma rog,
n-am prins-o. (Pauza.) Si-a aterizat cu fata. (Pauza.) Si si-a spart-o. (Pauza.) A trebuit s-o duc
la urgenta. (Pauza lunga. Apoi, în fine:)

CHAD: Ai mers ceva.

RANDY: Saizeci de kilometri.

CHAD: Da. (Pauza.)

RANDY: (Scârbit.) Si s-a vaicarit.

CHAD: Urasc chestia asta.

RANDY: Tot drumu’. (Pauza.) Si p’orma m-a pus sa-l sun pe fostu’ ei, sa vina s-o ia.

CHAD: Ooh.

RANDY: Si-a venit. Mi-a zis sa „te rog, du-te”. (Pauza.) E pitic ca ea. (Râd amândoi. Pauza.
Chad râde.) Ce?

CHAD: E... cam groaznic.

RANDY: Mda.

CHAD: Si trist.

RANDY: Mda.

CHAD: Deci... cred ca tu iei medalia.

RANDY: Mda!

CHAD: Asta a fost de Cartea Recordurilor!

CHAD: Da. (Pauza.) Deci, cred c-am luat medalia pe seara asta, nu? Asa ca... eu aleg ce facem
mâine, si aleg bowling. Mergem la bowling, mâncam la Clubu’ de snowmobile... câteva beri la
Moose Paddy... una-alta.

RANDY: (îlpriveste pe Chad. Pauza.) N-am zis c-ai luat medalia, >

CHAD: Ce?

RANDY: am zis eu c-ai luat medalia?

CHAD: Nu...

RANDY: Nu. A fost trist, si groaznic, da’ n-ai câstigat.

CHAD: Cum adica? –

RANDY: N-ai câstigat.

CHAD: Ai ceva mai tare ca „sa-ti zica una ca puti”?

RANDY: Da.

CHAD: Ah, atunci... [Sa auzim.]

RANDY: (E ceva greu de împartasit.) A mea si-a spart fata.

CHAD: Ce?

RANDY: Si-a spart fata.

CHAD: (încaseaza.) Si-a...?

RANDY: C-o fata ca Yvonne LaFrance („LaFrance rimeaza cu „pants”) ai o sansa si basta - si ea-
si sparge fata. (Pauza.) Ti-am zis. (Pauza.)

CHAD: Cum si-a spart fata?

RANDY: La dans.

CHAD: Dans? (Chad si Randy nu danseaza.)

RANDY: Da.

CHAD: Da’ ce te-a apucat sa...?

RANDY: A vrut ea musai. Asta sa facem. Asa c-am dus-o. Am dus-o la dans, la casa de cultura.
Platesti, te-nvata niste miscari, si p’orma toata seara exersezi. Te-nvata „dansu- mpreuna”,
adica cum sa dansezi împreuna, si ne-a-nvatat figura aia când arunci fata în sus si p-o parte si...
si Yvonne - deci ea-i mai micuta... si eu sunt... cam solid. Si-am tot aruncat-o pâna... ma rog,
n-am prins-o. (Pauza.) Si-a aterizat cu fata. (Pauza.) Si si-a spart-o. (Pauza.) A trebuit s-o duc
la urgenta. (Pauza lunga. Apoi, în fine:)

CHAD: Ai mers ceva.

RANDY: Saizeci de kilometri.

CHAD: Da. (Pauza.)

RANDY: (Scârbit.) Si s-a vaicarit.

CHAD: Urasc chestia asta.

RANDY: Tot drumu’. (Pauza.) Si p’orma m-a pus sa-l sun pe fostu’ ei, sa vina s-o ia. CHAD:
Ooh.

RANDY: Si-a venit. Mi-a zis sa „te rog, du-te”. (Pauza.) E pitic ca ea. (Râd amândoi. Pauza.
Chad râde.) Ce?

CHAD: E... cam groaznic.

RANDY: Mda.

CHAD: Si trist.

RANDY: Mda.

CHAD: Deci... cred ca tu iei medalia.

RANDY: Mda!

CHAD: Asta a fost de Cartea Recurdurilor!

RANDY: Mda!

CHAD: Cea mai jalnica întâlnire din toate timpurile!

RANDY: Mda!

CHAD: Felicitari!

RANDY: Mersi!

CHAD: Deci ce-alegi pentru mâine?

RANDY: Bowling. Masa la Club. Berea la Moose Paddy. Una-alta..

CHAD: Bun. (îsi termina berile; strivesc recipientele si le arunca în niste cosuri, sau în culise,
unde poate exista un butoi. Totul redevine calm. Pauza. Chad râde.)

RANDY: Ce?"

CHAD: (Asezându-se.) Habar n-am. Doar ca... ma-ntreb câteodata de ce ma mai obosesc sa
mai ies. Nici nu-mi place. Deloc. Urasc sa ma duc la-ntâlnirile astea, pe bune. Adica de ce sa-mi
petrec vineri seara cu nu-s-ce fufa care poate c-o sa-mi placa, când pot sa mi- o petrec cu
cineva care sunt sigur ca-mi place, cum ai fi tu, nu?

RANDY: Da.

CHAD: Nu, adica chiar a fost oribil. Când Sally-mi povestea cum nu-i place ei cum miros... m-am
întristat, asa... >

RANDY: Lasa, fratioare...

CHAD: si tot ce-mi venea-n cap era ca ce putine chestii pe lumea asta-mi fac bine, sau nu mi se
par aberante, si m-am cam îngrozit, fin’ca trebuie sa fie ceva care-ti face bine pe lumea asta,
sau macar nu ti se pare aberant, altfel care-i sensu’, nu? Da’ p’orma cumva am iesit din tristetea
aia, ba chiar mi-a trecut de tot, fiin’ca mi-am dat seama ca e ceva pe lumea asta care-mi face
bine si care se merita, si ala esti tu. (Totul se opreste. Chad nu prea stie ce i-a iesit pe gura.
Randy nu prea stie ce i-au auzit urechile. Pauza lunga- lunga, în care cei doi încearca sa puna în
ordine ce s-a spus si ce s-a auzit.)

RANDY: (Eliberându-se de disconfort.) Pai, ma duc si eu. (O ia spre iesire.) >

CHAD: Da...

RANDY: (Deviinddiscutia.) Am de lucru de dimineata...

CHAD: Da, pai, eu sunt schimbu-ntâi mâine, deci pot sa te iau oricând dupa trei...

RANDY: Bai, nu stiu: sunt cu Lendall la... si-avem zi-lumina mâine - tre’ sa reparam o gramada
de acoperisuri de la zapada din decembrie, // ’l-avem p-a lu’ Marvalyn si Eric, si...

CHAD: Bine, patru, // cinci? Sase, sapte?

RANDY: Nu, cred ca suntem prinsi toata ziua, nu stiu când // terminam.

CHAD: Pai atunci zi tu // când... ,

RANDY: Nu stiu, nu stiu!, deci... >

CHAD: Pai...

RANDY: (Pune punct discutiei - vrea sa plece.) hei-HEI!! Vorbim! (Pleaca.)

CHAD: Da. Da-da-da... (Chad îl priveste pe Randy, care pleaca. Apoi:) Randy!... (Deodata, Chad
cade în fund. Sau poate se scurge. In fond, una din manifestarile dragostei e inmuierea
genunchilor.)

RANDY: (Se grabeste înapoi, vazandu-l pe Chad cazut.) Uau! Chad! Esti bine?

CHAD: Da...

RANDY: Ce-a... Hai... (îl ajuta pe Chad sa se ridice.)

CHAD: Mersi. Aaa...

RANDY: Ce-a fost asta? Esti bine? Ce s-a-ntâmplat?

CHAD: (încercând sa priceapa el însusi.) Aaa... am picat...

RANDY: De asta m-am prins...

CHAD: Nu... am... (Pauza.) Cred c-am... am picat în fund... dupa tine. (Pauza. Randy tace. Ce i-
a iesit pe gura lui Chad? Ce i-au auzit urechile lui Randy? Chad îl priveste pe Randy, apoi, brusc
si total, pica din nou.)

RANDY/CHAD: Chad!/Uau...

CHAD: (Lapamânt.) Da. Asta a fost. (Ridicandu-se.) Eu care pic în fund dupa tine... (îl priveste
pe Randy, apoi pica iar, brusc si total.)

RANDY: Chad: ce faci? Hai, sus! (Randy îl ridica pe Chad cu brutalitate.)

CHAD: Nu-nu-nu, Randy... (Chad îl priveste pe Randy si imediat pica din nou.)

RANDY: (Feroce.) Vrei sa termini cu chestia asta?!?

CHAD: (La fel de salbatic, fara pauza, de unde a cazut.) Pai nu pot!! M-a pocnit, gen!! Am picat
în fund dupa tine, acum!!

RANDY: (încaseaza. E confuz, speriat. Pauza lunga. Apoi:) Chad: sunt cel mai bun prieten al
tau... si nu prea-mi dau seama ce faci si ce-ai de gând... da’ (Furios.) ... ce naiba te-a apucat?
Ce naiba-i cu tine? Doamne iarta-ma, esti cel mai bun prieten al meu,

CHAD: Da...

RANDY: si asta-i... Asta-i o chestie cu care nu te joci asa. Cum te-ai jucat tu. Nu faci asa ceva.
(O ia spre iesire, dar se opreste - înca n-a terminat.) Fin’ca, stii ceva, si pentru mine tu esti cam
singuru’ lucru pe lumea asta care-mi face bine si se merita, si p’orma vii si-l arunci la cos cu aia
(cu „picatul”) si cu ce scoti pe gura („picatul în fund”) si-acu’ chiar ca nu mai are nici un sens. Si
nu-mi face nici bine. (Da sa iasa, dar se opreste - tot n-a terminat.) Ai murdarit o chestie
frumoasa, bai, fin’ca eram prieteni, si c-un prieten e- o granita, pe care n-o treci. Si tu ai trecut-
o! (Scurta pauza. Si apoi, Randy, care a ajuns în extremitatea opusa a scenei fata de Chad, se
prabuseste, brusc si total. Pauza. Randy si Chad se privesc. O clipa în care îsi dau seama. E cât
se poate de înspaimântator - si de minunat. Acum - baietii sunt departe urrul de celalalt, si tot
ce-si doresc e sa ajunga unul la celalalt, asa ca încearca sa se ridice -pentru a ajunge unul la
celalalt - dar se prabusesc instantaneu si total. E ciudat. Se straduiesc din nou ia se ridice, sa
vada daca- si pot „ învinge caderea ”, dar pica din nou. Vor cu disperare sa ajunga unul la
celalalt, asa ca - aproape frenetic - încearca sa se ridice, si pica; încearca sa se ridice, si pica;
încearca sa se ridice, si pica; încearca sa se ridice, si pica; încearca sa se ridice, si pica. Frenezia
„picatului ” se stinge... iar Randy si Chad nu sunt deloc mai aproape decât în clipa în care au
început. Pauza. Muzica. Se privesc. Totul e înspaimântator si senzational si necunoscut. Va fi
minunat. Doar ca nu chiar imediat. Luminile scad. Aurora boreala.

„ Tronc ” ia sfârsit. Dupa ce luminile s-au stins si „ Tronc ” e gata, începem scena a sasea, care
e intitulata...)

Muzica scade. Se aprind luminile pe Phil si Marci, care au patinat pe lacul înghetat Echo Pond
din Almost, Maine. Acum îsi scot patinele si îsi pun bocancii/ghetele. Phil are patine de hochei,
Marci are patine pentru patinaj artistic. Marci are o patina într-un picior si o gheata în celalalt.
Note: Marci ar trebui sa poarte ghete de iarna, nu bocanci.

PHIL: Mie mi se pare ca esti suparata.

MARCI: (desfacându-sipatina) Nu sunt suparata, // n-am zis decât c-as fi vrut >

PHIL: Da’ ai fost, esti, >

MARCI: sa fi fost un pic mai atent in ultima vreme.

PHIL: esti suparata.

MARCI: Nu sunt suparata! M-am distrat, mi s-a parut. Eu m-am distrat în seara asta. Tu nu?

PHIL: Ba da.

MA.RCI: Bun. (Zâmbeste, continuând sa-si desfaca patina; e mirata de ceva. Pauza.)

PHIL: (continuând sa se apere) Adica, m-a sunat Chad, am avut de lucru.

MARCI: (uitându-se dupa ceva) Phil, nu sunt suparata pe tine, ai avut de lucru, // am priceput.

PHIL: Da’ chiar am avut!

MARCI: (acum chiar cauta ceva) Phil, unde mi-e o gheata?

PHIL: Ce?

MARCI: Unde mi-e o gheata, n-o gasesc.

PHIL: Pai, trebuie sa fie aici...

MARCI: Unde e?!? (Amândoi cauta gheata. Pauza.) Faci vreo gluma de-a ta?

PHIL: Nu.
MARCI: Fin’ca nu-i comic. >

PHIL: N-am...

MARCI: E cam frig!

PHIL: Da? Pai tu ai vrut la patinoar!

MARCI: Phil!

PHIL: (furios - o mica explozie) O s-o gasim! Tre’ sa fie aici! (Pauza.)

MARCI: Nu sunt suparata. N-am fost nici o clipa suparata. (îsi pune la loc patina - e prea frig
pentru stat în sosete. Pauza.) Am fost dezamagita. Da’ acum mi-a // trecut.

PHIL: Maree!...

MARCI: Eu m-am distrat în seara asta! Patinând! Am crezut c-o sa fie distractiv!, >

PHIL: A fost...

MARCI: sa uitam toate... chestiile. Sa stam un pic fara copii, sa fim un pic cum eram. Am fost
sa patinam... prima data când m-ai sarutat, într-o vineri seara, o vineri exact ca asta de azi. Mai
stii? Exact aici. .. (II atinge pe Phil într-un anume fel-poate îl scarpina pe spate.) La lac...

PHIL: (Subtil/inconstient se scutura de atingerea lui Marci.) Stiu foarte bine unde suntem, ce nu
stiu e unde ti-e gheata... (Iese în cautarea ghetei.) Poate-i... poate-i în masina. Te-ai... Unde ti-
ai pus patinele, afara sau în masina? (îl auzim deschizând usile si portbagajul masinii.)

MARCI: (Gandindu-se cum s-a scuturat Phil la atinderea ei.) Eram cu tine când le-am pus. Exact
aici. (Pauza. Priveste cerul, cautând raspunsuri.)

PHIL: (revenind) Eh, nu-i nici // în masina...

MARCI: (Vede o stea cazatoare.) Oh-oh-oh!!! O stea cazatoare, o stea cazatoare!

(închide ochii si îsi pune o dorinta.)

PHIL: Ce... // Unde, unde?!? (Se uita la cer.)

MARCI: (cu ochii închisi) SssH îmi pun o dorinta!

PHIL: (Priveste un timp, apoi:) Am pierdut-o.

MARCI: (îlpriveste.) Da, ai pierdut-o.

PHIL: Si-asta ce-nseamna?

MARCI: (Tsrmina de re-legat patina si pâna la urma se ridica pentru a-si cauta gheata.) Nimic...
doar ca... nu ma mir >

PHIL: Ce?

MARCI: ca n-ai vazut-o.

PHIL: Ce?
MARCI: Nu esti atent, Phil. (Pauza.)

PHIL: Vezi, când zici chestii de-astea, mi se pare c-ai fi suparata.

MARCI: Nu sunt.

PHIL: Maree...

MARCI: Si nici nu eram, (Enervata de mult mai mult decât lipsa ghetei.) UNDE mi-e gheata!!?!
Doamne, poate ca e în masina. (Iese în directia masinii, sa-si caute gheata lipsa.) Deci, >

PHIL: Nu e-n masina...

MARCI: o gheata o am. (Din off.) Deci stiu ca nu mi-am pus patinele în masina, fm’ca gheata pe
care o am era afara. M-am schimbat afara, nu? Cu tine. Phil? (Phil nu raspunde. El încearca sa-
si dea seama ce se întâmpla cu el, cu nevasta lui. E trist. Din off:) Phil? Mi-am pus ghetele
lânga bocancii tai, dupa ce ne-^m pus amândoi patinele, si nu e... acolo... Asta e cea mai
ciudata chestie. (Iintorcându-se.) Nu e-n masina, adica de ce sa m-apuc sa-mi pun o patina-n
masina si cealalta aici... (Vede cât de trist e Phil.) Ce- i? '

PHIL: (Acopera.) A? Ma... îmi puneam si eu o dorinta. C-o stea normala.

MARCI: Ah.

PHIL: Nu vrei sa-ti doresti si tu cu mine?

MARCI: Ba da. Ar fi frumos. Care stea?

PHIL: Aaa... Vezi vârful Cârtitei?

MARCI: îhâm.

PHIL: Mai sus, fix deasupra.

MARCI: Aia stralucitoare?

PHIL: Da.

MARCI: Aia?

PHIL: Da. .

MARCI: Acolo?

PHIL: Da.

MARCI: Phil:

PHIL: Ce?

MARCI: Aia e o planeta.

PHIL: Ce?

MARCI: E o planeta. Nu poti sa te uiti la o planeta când îti pui o dorinta.

PHIL: Aia e o...?

MARCI: Da. Saturn.

PHIL: De unde stii?

MARCI: A zis la vreme. Saturn e cel mai stralucitor corp ceresc luna asta. Si-o sa fie vizibil
deasupra vârfului Cârtitei în urmatoarele saptamâni. De câteva zile tot zic. Si dorinta ta n-o sa
se-mplineasca în veci daca te uiti la o planeta.

PHIL: Eh...

MARCI: Trebuie sa fii mai atent.

PHIL: De ce tot zici chestia asta?

MARCI: Care?

PHIL: Ca trebuie sa fiu mai atent.

MARCI: Fin’ca nu esti.

PHIL: Adica.

MARCI: Phil: La multi ani. (Pauza.)

PHIL: A?

MARCI: La multi ani. Despre asta vorbesc. (Pauza.)

PHIL: îmi... (Nu prea îi vine sa spuna ca îi pare rau. Pauza. Apoi, îl loc sa se scuze:) Stiam ca
esti suparata, (poate „ai draci” în loc de „esti suparata”; peste tot)

MARCI: Nu sunt suparata, // Phil!

PHIL: Ai draci pe mine, si acus-acus, asa, din senin, o sa iasa scântei, >

MARCI: Phil, n-am draci, am o...

PHIL: hai, Maree, pe bune: îmi pare raul Stiu ca mi-au scapat câteva chestii, da’ am avut de
lucru! Tre’ sa iau doua schimburi când ma cheama Chad! El ma ajuta pe mine - pe noi când îmi
da ceva peste program!

MARCI: Stiu, stiu... ,

PHIL: Ba nu, nu stii: pentru noi trag, si pentru copii, si e destul de mult câteodata, si ma da
peste cap!

MARCI: Phil! N-am nimic cu tine ca muncesti. Trebuie sa muncesti. înteleg. Ce nu- nteleg, Phil,
e de ce ma simt singura. Am un sot si doi copii minunati. Si ma simt singura. (Pauza.) Nu mai...
nu mai esti atent. Esti ple'Cat. Si nu stiu unde esti plecat, da’ esti plecat undeva de unde nu mai
poti sa fii atent si uiti de primu’ meci de hochei al lu’ fi-tu si de // si de ziua lu’ Missy >

PHIL: Echipamentu’ ala de hochei costa bani!

MARCI: si pâna si de ziua tal Adica te-am adus aici fin’ca speram sa-ti aduci aminte de noi. Da’
nu ti-ai adus. Si asta ma-nnebuneste asa de tare ca nu stiu ce sa mai fac... (Pauza.)
PHIL: Minti.

MARCI: Ce?

PHIL: Minti asa de prost...

MARCI: Ce?

PHIL: Ai draci pe mine. Da’ nu-mi spui - desi te-ntreb, iar si iar...

MARCI: Fin’ca nici n-ai fi înregistrat // daca ti-as fi spus...

PHIL: Nu! Nu! Nu! Pentru ca tu nu stii cum sa-mi spui ce simti pentru mine, asa ca niciodata nu
stiu cum stau, unde sunt! Poate de-aia plec! Ca sa stiu macar pentr-o secunda unde sunt! Si,
stii ceva, si eu ma simt singur acolo, unde plec. Si tu m-ai trimis acolo. Tu ai plecat cu mult
înainte sa plec eu. Si acum nu faci decât sa minti.

MARCI: Nu mint!

PHIL: (furios) Ba minti! Zici ca n-ai draci, da’ ai! Zici ca te-ai distrat, da’ nu te-ai distrat! Nu te-ai
distrat în asta seara, nu?

MARCI: Nu.

PHIL: Da’ ai zis ca da, de multe ori.

MARCI: Nu. Nu m-am distrat, Phil. Nu prea ma mai distrez cu tine. (Pauza.) Tu te-ai distrat?

PHIL: Nu. M-am simtit mizerabil. (Pauza.)

MARCI: Pai atunci... (Scurta pauza.) ce facem? Ce mai asteptam? (Pauza. Si apoi... o gheata,
identica cu cea cu care e încaltata Marci, cade din cer, fix între Marci si Paul. Pauza. Marci si
Paul privesc catre cer, încercând sa înteleaga ce s-a întâmplat. Muzica. Phil ridica gheata si i-o
înmâneaza lui Marci, care o încalta. Marci se ridica. Apoi scoate cheile masinii din buzunar, iese,
si auzim cum porneste motorul si pleaca cu masina. Phil e singur. O stea cazatoare aluneca pe
bolta înstelata. Phil o vede. Luminile scad. Aurora boreala. „ Unde s-a dus” a ajuns la final.
Dupa ce luminile s-au stins si „ Unde s-a dus ” e gata, începem scena a saptea, care e
intitulata...)

STRADA SPERANTEI

Muzica scade. Sunete în întuneric: o masina se apropie si se opreste, fara sa opreasca motorul;
usa masinii se deschide, apoi se închide; masina pleaca; pasi pe zapada - pantofi pretentiosi;
sonerie. Se aprinde lumina: o femeie în fata verandei unei casute din Almost, Maine. Are o
valiza si o poseta. Nota: actorul care îl jooa pe barbat trebuie sa fie scund sau slab. Amanuntul
e crucial pentru magia din poveste. „Strada Sperantei” e o poveste despre pierdere, si o
manifestare fizica a pierderii în cazul barbatului e cheia - pierdere de înaltime (înca o data, asta
ar fi cel mai bine!), pierdere în greutate -pentru ca barbatul respectiv e literalmente jumatate
din barbatul care a fost pentru ca a pierdut atâta speranta. Veti fi surprinsi de cât de magica si
emotionanta si comica e aceasta scena atunci când manifestarea fizica a pierderii barbatului e
clara.
BARBATUL: (din off) O secunda... (Se aprinde lumina în casa, apoi si în fata ei. Un barbat care
nu mai e ce era deschide usa cu prudenta. Noua seara înseamna în fond miezul noptii. Barbatul
e în pijama si, peste, un halat de casa. Intra în scena si îngheata. O cunoaste pe femeia asta.)

FEMEIA: (Grabita si energica; atât de absorbita de ceea ce are de spus si de ce are de gând sa
faca încât nici nu-l priveste, daramite recunoaste, pe barbat.) Stiu ca n-o sa fie prea usor, da’
m-am trezit singura cuc în lumea asta mare, si mi s-a facut atât de frica, fin’ca nu reuseam sa
ma gândesc decât la un lucru, ca n-am si eu locu’ meu pe lumea asta, da’ pe urma mi-am adus
aminte brusc ca am avut un loc pe lumea asta, si locu’ ala era cu tine, asa c-am zburat încoace
si p’orma am luat un taxi, ca s-ajung la tine, pur si simplu am simtit nevoia sa te vad, (în fine îl
priveste.) slava Domnului ca esti...

(Barbatul nu e cel pe care se astepta ea sa-l vada.) Oh... Stai un pic... Scuze. Nu sunteti... Am...
(Verificând daca a ajuns unde trebuie.) Asta e casa... Scuze... Nu locuieste aici Daniel Harding?,
îl caut pe Daniel Harding;

BARBATUL: Pe Daniel // Harding...

FEMEIA: Harding, da. Aici locuieste. Credeam. Da’... (Din starea confuza a barbatului, întelege.)
... oooooh... nu locuieste aici...,nu? Oooh. Scuze. (Femeia îsi ia bagajele, pregatindu-se sa
plece.) îmi pare foarte rau. „Cine-i femeia asta si ce cauta?” (Pauza.) Chiar am crezut c-o sa-l
gasesc aici. Mereu am crezut ca-i aici. Mereu. (Pauza.) îl cunoasteti? Un tip mare, înalt. Juca
baschet, pivot. Solid. Nu-l stiti? // Si hochei >

(Nota: Daca actorul care îl interpreteaza pe barbat nu e scund, ci slab sau mediu, va rog folositi
urmatorul paragraf: îl cunoasteti? Un tip mare, înalt. Facea box. Categoria grea. Solid. Nu-l stiti?
// Si hochei >)

BARBATUL: Aaam...

FEMEIA: Nu, nici macar nu trebuie sa-mi raspundeti. A fost... Stiu ca e o întrebare oribila pentru
cineva care locuieste într-un orasel mic, ca si cum într-un orasel mic fiecare cunoaste pe fiecare,
îh!, nu pot sa cred c-am întrebat asa ceva. Eu nu mai locuiesc aici, dar când locuiam mi se
parea îngrozitor când altora li se parea ca trebuie sa-i stiu pe toti, numai pentru ca e un oras
mic. Era mai rau chiar decât când întrebau dac-avem canalizare, fin’ca, sa stiti, oamenii care
traiesc în orasele mici nu se stiu deloc mai bine între ei decât aia din nu-stiu-ce metropole, ati
bagat de seama chestia asta? Adica stii pe cine stii, si nu stii pe cine nu stii, Ca peste tot.
(Pauza.) Iertati-ma ca v-am deranjat. Eram asa de sigura ca... Când au murit ai lui, n-a vândut
casa, asa am auzit. Si a ramas în ea. Aici. Asa am crezut, c-a ramas aici. Era genu’ care nu
pleaca, sta. (Pauza.) Eu n-am stat. Eu am plecat.

BARBATUL: Cei mai multi pleaca.

FEMEIA: Da. Si se vede treaba ca si el. N-am crezut c-o s-o faca. Probabil ca prea demult n-am
mai... Trebuie sa tii cu ghearele de oameni, altfel îi pierzi. Mi-ar placea sa existe un loc unde sa-
i pui, pentru când ai nevoie de ei... (încercând sa glumeasca, îl „cauta” si îl „gaseste” în poseta.)
Oh, ia uite-l, perfect! (Râde. Barbatul nu participa. Pauza. Da sa plece; se opreste.) Frate, ce
frig e. Uitasem.

BARBATUL:Da. (Pauza.)
FEMEIA: (Da sa plece; se opreste.) Nu pot sa cred... Am venit cu taxiu’. Din Bangor. (Se
pronunta „ BANG-gore ”. Bangor e al treilea oras ca marime din statul Maine, cu o populatie de
31000 de locuitori. E situat cam la o doua sute cincizeci de kilometri sud de Almost, Maine.) Ca
sa-l vad.

BARBATUL: (Pauza. Ea a venit cu un taxi o suta doua sute cincizeci de kilometri.) E ceva.

FEMEIA: Da.

BARBATUL: Cam doua sute cincizeci de kilometri.

FEMEIA: Da. Locu’ asta e chiar mai departe si decât îmi aminteam eu. De orice.

BARBATUL: Si de ce...?

FEMEIA: Fin’ca la Bangor e cel mai apropiat aeroport, si fin’ca trebuia s-ajung la el cât mai
repede posibil.

BARBATUL: De ce?

FEMEIA: Fin’ca vreau sa-i raspund la o întrebare pe care mi-a pus-o.

BARBATUL: Da?

FEMEIA: Ultima data când l-am vazut, m-a întrebat o chestie importanta, si nu i-am raspuns, si
nu-i prea frumos sa faci asa ceva cuiva.

BARBATUL: Da’ nici nu-i asa o // mare... *

FEMEIA: M-a întrebat daca nu vreau sa fiu sotia lui.

BARBATUL: Ah. (Pauza.) Si nu...

FEMEIA: Nu i-am raspuns. Nu. (Barbatul fluiera.) Da. Sl de-asta am venit. Sa-i raspund. (Pauza.
Apoi, dându-si seama ca probabil ar trebui sa se dezvinovateasca.) Ma rog, adica atunci nu i-am
raspuns fin’ca n-aveam un raspuns. Adica plecam la facultate, si pe urma... în noaptea dinainte,
dinainte sa plec în lume sa fac ce visam si ce speram, ma- ntreaba: „Vrei sa fii sotia mea?”
Adica, totusi, a doua zi dimineata plecam... Ce era sa fac?

BARBATUL: Nu stiu.

FEMEIA: (Aparandu-se.) Adica, i-am zis ca trebuie sa ma gândesc, c-o sa ma gândesc peste
noapte si ca-n zori, înainte sa rasara soarele, o sa vin înapoi cu un raspuns. Si pe urma am
plecat. L-am lasat exact... (Unde sta barbatul.) ... acolo... si pe urma... n-am venit înapoi cu un
raspuns înainte sa rasara soarele si... si niciodata.

BARBATUL: Mie asta-mi suna a un fel de raspuns.

FEMEIA: Nu! Asta n-a fost raspunsul meu! Am... pur si simplu am plecat în lume, si asta nu-i un
raspuns, si cred... (Scurta pauza.)

BARBATUL: Ce?

FEMEIA: Cred ca el a crezut c-o sa spun „Da”.

BARBATUL: Pai, na, un barbat nu prea întreaba chestia asta decât daca crede ca fata o sa zica
„Da”.

FEMEIA: Stiu, si... Ma tem ca el a asteptat probabil toata noaptea, sperând sa ma-ntorc, si
vreau doar sa-i spun ca acum stiu ca nu poti sa faci asa ceva, sa nu raspunzi cuiva care ti-a pus
o asemenea întrebare, ca nu poti sa faci asa ceva cuiva. Mai ales cuiva pe care-l iubesti.

BARBATUL: (încaseaza ultima propozitie.) L-ati iubit?

FEMEIA: Pai... Nu stiu daca... Adica, eram copii. (Se gândeste. Apoi, cu sinceritate:)

Da. L-am iubit. îl iubesc. (Pauza.) Am senzatia ca i-am spulberat toate sperantele si visele.

BARBATUL: (Monologul care urmeaza nu e un atac. E mai mult o meditatie - una care nu prea o
ajuta pe femeie sa se simta mai bine.) Ei, na. Va supraestimati. Era tânar. Nu-ti trebuie mai
mult ca sa-ti afli sperantele spulberate, e suficient sa fii tânar. Si toti începem prin a fi tineri,
asa ca... tuturor ni se spulbera sperantele, si pe urma... nu cred ca i-ati spulberat sperantele.
Fin’ca sa-i spulberi cuiva sperantele - asta-i... e un mod bun de a deziluziona pe cineva, fin’ca
doare... dar e rapid. Daca i-ati fi raspuns „Nu”, asta ar fi însemnat „i-am spulberat sperantele”.
(Pauza. Poate un pic mai apasat aici.) Dar nu i-ati spus „Nu”. Nu i-ati spus nimic. Pur si simplu
nu i-ati raspuns. Deloc. Si asta-i... asta-i moartea sperantei la modul tacticos, lent si dureros, â
Ia longue, fin’ca e înca acolo, agatata, nu dispare de fapt niciodata. Si asta e... ca si cum i-ai da
cuiva din ce în ce mai putin aer, în fiecare zi tot mai putin. Pâna moare.

FEMEIA: (încasând aceasta informatie care nu îi e de nici un ajutor.) Da... (Pauza.

Apoi, dezorientata:) Da... multumesc.

BARBATUL: Pentru ce?

FEMEIA: (Se gândeste; apoi, sincer:) Nu stiu. (Da sa plece.)

BARBATUL: (Dupa o pauza.) La revedere, Hope.

HOPE: La revedere. (Oprindu-se.) Ah, îmi pare... scuze ca v-am deranjat... Doar ca, m- am
trezit singura cuc pe lume, fara un loc al meu, si mi-am dat seama ce i-am facut lui, lui Danny,
si ca locul meu pe lume era cu el... Stai asa... (îsi da seama.) Mi-ai spus Hope. De unde ai stiut
cum ma cheama? (Barbatul se deconspira delicat -poate îsi da jos ochelarii - si ea îl recunoaste:
e Daniel Harding.) Danny?!?

DANIEL: Buna, Hope. ,

HOPE: Danny... Nu te-am // rec... >

DANIEL: Stiu.

HOPE: Nu te-am // rec... >

DANIEL: Stiu.

HOPE: Nu te-am // recunoscut!

DANIEL: Stiu.

HOPE: Esti atât de...

DANIEL: Stiu.

HOPE: ... mic.

DANIEL: Da. Am, aaa, pierdut cam multa speranta. O jale, nu? (Pauza lunga. Nu se
îmbratiseaza. Nici un fel de salut fizic. Ar fi oribil.)

HOPE: Danny: îmi pare atât de rau ca // niciodata...

DANIEL: Sss... E-n regula. Fin’ca, stii ceva? Ai venit prea devreme.

HOPE: Cum?

DANIEL: Prea devreme! Ai zis ca te-ntorci cu raspunsul înainte sa rasara soarele, si, Doamne
iarta-ma, soarele mai are mult pâna sa rasara! De-abia a apus de câteva ore. Vezi ce devreme
ai venit?! Frumos din partea ta. (Pauza. Amândoi se bucura de bunatatea lui.) Deci, cu taxi-ul
tocmai din Bangor.

HOPE: Da.

DANIEL: Ca sa-mi spui...? (Hope e gata sa zica „Da”, când e întrerupta de:)

SUZETTE: (din off) Iubi? Dan? Iuibi? Cine e?

DANIEL: (Pauza.) Cineva care... s-a ratacit.

SUZETTE: E târziu.

DANIEL: Da... Suzette... (Pauza.) Vin acum.

SUZETTE: Ok... (Pauza.)

DANIEL: Sper ca...

HOPE: Ce?

DANIEL: (Simplu, fara pretiozitate.) Sper c-o sa-l afli. Locul tau în lumea asta mare. (Pauza.)
Pa.

HOPE: Pa, Danny. (Danny intra în casa. Hope nu iese imediat - e confuza. Apoi, în fine dupa
atâtia ani, îi raspunde lui Danny. Stie ca el n-o poate auzi. Stie ca nu mai conteaza nici daca ar
auzi-o. Cu toate astea, îi raspunde:) Da. (Pauza. Apoi, mai încet si pentru sine:) Da. (Muzica.
Hope pleaca; se întoarce. Lumina de pe veranda se stinge. Toate luminile se sting. Aurora
boreala. „Strada sperantei” ia sfârsit. Dupa ce luminile s-au stins si „Strada sperantei” e gata,
începem scena a opta, care e intitulata...)

c <H /r etwc-1

^ i )'

^¦fv (itlCp ¦fyJsLVA' ~&)e^~. Lr-^/c &h^~ clt-Pi^*< ) __

CHESTIA DIN TABLOU

Muzica scade. Sunet: doua snowmobile se apropie si parcheaza. Lumina farurilor e din ce în ce
mai vizibila în scena, pe masura ce se apropie. Lumina în scena creste: apare veranda pregatita
pentru iarna ninsa a unei bojdeuci, în mijlocul pustietatii - dar în periimetrul,, urban ” al asezarii
Almost, Maine. Rhonda si Dave - cei doi „calareti” de snowmobile - intra în scena, scuturându-si
zapada de pe ghete. Tin în mana castile de protectie, si poarta multe straturi de echipament
pentru snowmobil/haine de iarna. Dave tine la spate un cadou — un tablou împachetat. Pauza.

RHONDA: (Nu se simte confortabil cu David la ea acasa. E prima data când vine.) Ok. Asta e.
Te-am adus. înauntru.

DAVE: Asta-i veranda. (Ar vrea mai înauntru.)

RHONDA: E acoperita. (Pâna aici e permis accesul. Pauza) Deci, Dave: Ce?! Ce trebuia neaparat
sa faci aici si nu puteai sa faci afara?

DAVE: Pai, am ceva, aici, pentru tine, aici. (Da la iveala cadoul împachetat, în felul acesta
creând „pauza cadoului stânjenitor ”.)

RHONDA: Ce-i asta?

DAVE: E... E... E... (Schimba subiectul, dezamorsând exploziv tensiunea.) Bai, ce ne¬am distrat
azi, Rhonda! >

RHONDA: Pai cam da!

DAVE: Adica treij ’ de kilometri, >

RHONDA: Da!

DAVE: fasole cu câmati la Club, >

RHONDA: Da!

DAVE: treij’ de kilometri ’napoi si doua beri la Moose Paddy!

RHONDA: De geniu!

D4VE: Da, si, fratioare, ai zburat pe saniuta aia, // ceVa de speriat! —— ->

/ RHONDA: E-un Polaris, (Se prnunta „pull-AIR-iss”. Polaris e o marca de snowmobile.) frate!

i?

DAVE: Corect, si m-ai spart!

RHONDA: Normal! Asta patesti daca ramâi la Arctic Cat: (Arctic Cat e o firma concurenta care
produce snowmobile.) ti-o iei! Si ti-ai luat-o!

DAVE: Asa_e!____

^ RHONDA: Te-am spart!

DAVE: Corect!

RHONDA: Te-am spart!

DAVE: Recunosc!

RHONDA: Zob te-am facut, eu^amafeate^a^aia!

DAVE: Ok, ok, am zis eu ca nu?

RHONDA: (Linistindu-se.) Ok. (Pauza. Ce sa mai spuna? Privesc amândoi spre cadoul
împachetat. Sa numim acest moment „pauza cadoului stânjenitor #2 ”.)

DAVE: Deci, asta e, aaa... Adica, suntem... împreuna cam...

RHONDA: (în batjocura.) împreuna!

DAVE: Pai...

RHONDA: împreuna^? Ce tot zici acolo, „împreuna”?

RHONDA: Bai, te-au apucat muierismele?

DAVE: ... sss!... si, si, si... Si, uite. (îi înmâneaza cadoul.)

RHONDA: (Ei doi nu se cadorisesc.) Ce faci tu aici, nenica?

DAVE: Desfa-l.

RHONDA: „împreuna”. Hmmm. Nu stiu ce sa zic de...

DAVE: Desfa- l si gata.

RHONDA: (Despacheteaza cadoul în fata-centru. Cadoul - un tablou înramat, trebuie

despachetat în asa fel încât publicul sa nu-l vada. Odata despachetat, Rhonda îl sprijina de o
lada - astfel încât în continuare sa nu fie vazut de catre public. Rhonda n-are nici cea mai vaga
idee ce-i cu pictura asta. Pauza.) Ce-i asta?

DAVE: Cum adica ce-i asta? Nu... nu vezi /I ce...

RHONDA: E-un tablou...

DAVE: Da....

RHONDA: O pictura.

DAVE: Da.

RHONDA: De unde-ai luat-o? Parca-i facuta de mâna.

DAVE: Cum adica parca-i facuta de mâna?

RHONDA: Ca-i chiar pictata de cineva, adica.

DAVE: Pai chiar e pictata de cineva.

RHONDA: (Descoperire.) Tu ai pictat-o?

DAVE: Da.

RHONDA: Pentru mine? f

DAVE: Da.

RHONDA: Ah... (Habar n-are ce-i cu asta, si ce ar trebui sa faca.) De ce?!?

DAVE: Pai... (A pictat-o pentru ca ea, pentru el, înseamna totul.)

RHONDA: Nu, adica... mersi! // Multumesc, da, mersi.

DAVE: în fine!, da, asa se zice!, în fine! Cu placere.

RHONDA: (Se aseaza pe un scaun, în centru, privind tabloul.) Deci, Dave... Habar n-am avut ca
pictezi.

DAVE: Da. De fapt e... (întoarce tabloul - Rhonda îl sprijinise gresit, cu susul în jos. Apoi:) M-am
înscris la un curs. Se tine la liceu, seara-Cu Mcrlo Ha3lem. E chiar frumos. Si asta mi-a iesit mie
dupa un exercitiu d-ala cu uita-te-la-el-pâna-l-vezi-de-adevaratelea. Ai mai vazut de-astea? Au
fost niste pictori mai demult care faceau chestia asta cu puncte. Se chema... (încearca sa-si
aminteasca, dar termenul „pointilism” nu-i vine în minte.) ... cumva... da’ eu l-am facut cu multe
pete de culoare, si daca te uiti la pete, zici ca, ce?, culori si-atât, da’ daca te uiti de la distanta si
vezi ’de-adevaratelea toata treaba, nu sunt numa’ culori, e ceva acolo.

RHONDA: Ce?

DAVE: Nu-ti zic, trebuie sa descoperi tu.

RHONDA: Hai, Dave!

DAVE: Nu, dureaza ceva, poa’ sa fie un pic enervant.

RHONDA: Pai de ce sa-mi dai ceva care sa ma enerveze?'.?

DAVE: Nu, nu, nu, am vrut sa zic ca nu trebuie sa încerci sa gasesti ceva, asta poa’ sa te
enerveze. Trebuie cumva sa te uiti la el în asa fel încât sa nu se prinda ca te uiti la el.

RHONDA: Ce zici acolo?

DAVE: Trebuie sa-l pacalesti! (Exemplifica „sa-l pacalesti” - trece prin fata tabloului si arunca
cate o privire scurta din când în când.) Pac! (Exemplifica în continuare.) Pac! Pac! Sa nu-si dea
seama. Si poate pân’ la urma vezi. Nu-i nimic fantastic, e ceva ce toata lumea stie si-a vazut.
(Rhonda încearca „sa-l pacaleasca” de câteva ori, dupa exemplul lui Dave. Faza asta cu
,,pacalitul” ar trebui sa fie foarte comica.) Asa, asa!

RHONDA: (Se satura de „pacalit” si renunta.) E-o tâmpenie. Nu vad nimic.

DAVE: Nu, faceai bine!

RHONDA: Dave!
DAVE: Bine, bine, atunci fa asa: fa ce faci de obicei prin jyru^cas^Lseara, noaptea, si te mai
uiti la el din când în când asa, normal, (Arata.) si...

RHONDA: De obicei beau o bere si vorbesc la telefon, cu tine.

DAVE: Pai fa asta. Unde-i bucataria? (O ia spre casa.) Ti-aduc eu o bere, si poti sa vorbesti cu
mine...

RHONDA: (Oprindu-l — nu-l vrea înauntru.) N-n-n-n-nu! >

DAVE: Ce?

RHONDA: Nu mai am bere. Numa’ vin.

DAVE: (O ia din nou catre casa.) Bun, ti-aduc un pahar de vin, H si-l bei si vorbesti cu mine...

RHONDA: (Oprindu-l.) N-n-nu!

DAVE: De ce nu? Hai, hai amândoi înauntru, ne luam ceva de baut si... >

RHONDA: Nu! (înapoi la tablou.) Trebuie sa pacalim chestiunea, corect? Ia uite! Pac! Pac! Pac!
Si pac!

DAVE: Rhonda, asa fac oamenii, când se cunosc de ceva timp. Hei!! Gata!! (O opreste din
„pacalit”.) Opreste-te!! De câti ani te stiu, vin pân-aici în fiecare vineri seara, si n-am fost
niciodata înauntru sa iau o bere?! E anormal, Rhonda, // e anormal! Hai sa facem ce-i normal sa
facem, adica sa mergem înauntru sa luam niste beri, sau vin!...

RHONDA: Nu ma intereseaza cum e, vreau sa pacalesc... Hei! Hei-hei-hei, DA VE! Nu mai vorbi
tâmpeniil! Vreau sa ma uit. La chestia aia. (Se aseaza; priveste fix tabloul, chestie care îl
enerveaza pe Dave.) /

DAVE: Nu faci bine!

RHONDA: Sss!

DAVE: Trebuie sa-l pacalesti!, sa-l...

RHONDA: Hei-hei-hei!, ok, ok!! M-am prins!

DAVE: Eh!

RHONDA: Da! Da-da-da: Poteca Mortii.

DAVE: Ce?

RHONDA: Poteca Mortii. Un raton mort pe poteca.

DAVE: Ce? Nu! Nu-i nici un...

RHONDA: Bine, cerb. Un cerb mort, plin de sânge, pe poteca, de-a curmezisu’...

DAVE: Ce?!? Nici vorba!! Rhonda! Nu-i nici un // cerb mort pe nicio poteca!!

RHONDA: Bine, un elan. >

DAVE: Ce?
RHONDA: Un elan mort, plin de sânge, pe poteca.

DAVE: RHONDA!!! Nu!!! Nu!!! Tu crezi ca ti-as picta asa ceva?!? Nici vorba! Un elan mortl Ce
naiba!!!

RHONDA: Pai asta vad eu, habar n-am ce e, Doamne iarta-ma, ce te enervezi asa?

DAVE: Nu vezi ce e?!?

RHONDA: Nu.

DAVE: Pai, pot sa-ti dau un indiciu?

RHONDA: Da! (Dave o saruta pe gura. Asta e indiciul. Instantaneu ea se ridica/îl împinge. Apoi,
furioasa/tulburata:) Ce faci?!? (Scurta pauza.) Ce-a fost asta? !? De ce-ai facut asta?!?

DAVE: Fin’ca ti-am dat un indiciu...

RHONDA: Sa nu mai faci în veci asa ceva. în veci! Si PLEACA DE-AICI ACUM!!! (Intra în casa ca
o furtuna. Pauza.)

DAVE: (îsi strânge lucrurile; siesi:) Doamne, iarta-ma... (O ia spre iesire; se opreste; apoi
explodeaza:) AUZI; RHONDA!!

RHONDA: Ce?

DAVE: Tu chiar esti cum zice lumea ca esti!!

RHONDA: Ce? Cum adica?

DAVE: Un pic dusa, asa zice lumea, da-da!!!

RHONDA: (Reintra în forta.) Cine zice asta?!?

DAVE: (în retragere - e puternica.) Toti.

RHONDA: (Continuând sa înainteze spre el.) Care toti?

DAVE: (Retragându-se.) Toti, Rhonda. Asta zic toti când...

RHONDA: Când?

DAVE: Când vine vorba de tine. Zic ca esti cam dusa, da, si ca deci tre’ sa fiu un pic mai
insistent' da, asa zic, si asa e!

RHONDA: Cine zice?

DAVE: (Grea întrebare, pentru ca e vorba de cei mai buni prieteni ai lor.) Suzette.

RHONDA: Suzette?

DAVE: Da, si Dan...

RHONDA: (Nu crede.) Suzette si Dan Harding zic ca eu sunt un pic dusa, si ca tu tre’ sa fii mai
insistent...

DAVE: Da.
RHONDA: Mai cine? '

DAVE: Marci...

RHONDA: Marci?!?

DAVE: Da, si Phil, // si >

RHONDA: Marci si Phil?!?...

DAVE: ... da... si Randy si Chad, si >

^RHONDA: Randy si Chad?!?...

”^DAVE : Lendall si Gayle, si >

RHONDA: Gayle?...

DAVE: Marvalyn si Eric, si >

RHONDA: Marvalyn... ?

DAVE: si Jimmy, si Sandrine, si East, si >

RHONDA: East??

DAVE: ca sa-ti zic doar câtiva...

RHONDA: (Adânc, adânc ranita.) Da’, de ce sa...? Adica eu chiar îi iubesc. Si ma port frumos cu
ei. De ce sa zica asa ceva despre mine? Asta-i bârfa. E rautate.

DAVE: Nu... Rhonda, eu nu cred ca sunt rai. Eu cred ca mi-au zis chestia asta ca sa m-
avertizeze cumva în ce ma bag, cu tine. Fin’ca de fapt le place de tine. Si de mine. De noi. Vor
sa ne faca lipeala, Rhonda.

RHONDA: Cine vrea sa ne faca lipeala?

DAVE: Toti! East si Gayle si Lendall si Randy si Chad si...

RHONDA: Mie nu mi-au zis niciodata ca vor sa ne faca „lipeala”...

DAVE: Pai pen’ca esti un pic.dusa, Rhonda, de-aia! (Pauza. A rascolit ceva adânc în sufletul ei.)
Am... îmi pare rau daca te-am suparat. Da’ chiar nu stiu ce-am gresit, te-am sarutat doar.
Adica, ce-ar fi sa... sa ma saruti si tu? Asa ar fi politicos, stii, eu te sarut - ma saruti si tu, ca sa
fim chit. Rhonda... nu vrei sa ma saruti? (Pauza.)

RHONDA: Nu stiu cum.

DAVE: Cum adica?

RHONDA: Nu stiu cum. N-am mai...

DAVE: N-ai mai...?

RHONDA:în fiecare iarna, la Carnaval, din clasa a cincea începând, iau primu’ loc la concursu’ de
skandenberg, si lucrez la polizor, la bustenii lu’ Bushey, si asta nu prea e ce cauta... barbatii.
DAVE: O, Doamne, cin’ ti-a zis asa ceva?

RHONDA: Pai, toti.

DAVE: Atunci sa stii ca... ai înteles gresit, fin’ca, daca te intereseaza, eu cunosc o gramada de
barbati care-au pus ochii pe tine! (Pauza.) Sfinte Sisoe: deci tu niciodata... Tu niciodata... nu...
n-ai (avut o relatie)...!

RHONDA: Nu.

DAVE: Uau. Clar, cumva. (Pauza.) Stii ce?, fa-mi o favoare: încearca sa ma saruti pe mine, si
vezi ce se-ntâmpla. Jur, n-o sa fac misto sau ceva de genu’, pe bune...

RHONDA: Nu... Nu... Hai sa ne ocupam de (Se reîntoarce la scaun pentru a se ocupa de
tablou.) asta: Mere? Cirese? O placinta mare cu capsuni si rubarba... (Dave o saruta. Dureaza
ceva. In fine, Dave se desprinde cu delicatete, privind-o. Pare ok. Pare ca de data asta i-a
placut. In timpul sarutului si dupa, tabloul trebuie sa fie în raza privirii Rhondei, pentru ca
acum... e în sfârsit în stare sa vada cera pictat Dave pentru ea.) Dave... vad! E o... O vad. E...
(Se ridica de pe scaun si ridica tabloul - astfel încât publicul sa nu-lpoata vedea) E frumoasa. E
chiar frumoasa. Tare. Te pricepi! (Strânge tabloul la piept -publicul tot nu-l poate vedea.)

DAVE: Da?

RHONDA: Da.

DAVE: (O saruta. Tabloul e strivit între trupurile lor - publicul tot nu-l poate vedea!) Si tu te
pricepi. La asta...

RHONDA: (II saruta apasat pe Dave - si chiar se pricepe, Dave e surprins.) Am crezut ca-i greu!
(II saruta iar, scurt si apasat.) Si nu e!!! (îl saruta iar, scurt si apasat.)

Deloc... (Tabloul - acum uitat - sfârseste în scaunul Rhondei, sprijinit de spatar; publicul nu-l
poate vedea nici acum.) Si cred ca mi-ar place s-o mai fac, iar si iar, si iar si iar si iar, da’ cred
ca mi-ar place sa mai fac si altceva... ce vine dupa... (Rhondei îi vine sa se suie pe pereti - e
turbata sa afle ce vine „ dupa ”.) Da’ nu stiu ce.

DAVE: Stiu eu. (Muzica. Anticiparea îi înnebuneste pe amândoi. Dar, în cele din urma, Dave îsi
aduna curajul si îi arata Rhondei cam ce ar putea veni „dupa”... începe prin a desface încet
fermoarul de la geaca ei Polaris, si a i-o da jos. Apoi desface fermoarul gecii lui Arctic Cat - cu
ajutorul ei! - si si-o da jos. Apoi îsi scoate bocancii, indicandu-i Rhondei sa faca la fel. Iar
Rhonda se conformeaza. Apoi Dave îsi da jos pantalonii. Rhonda si-i da si ea pe ai ei. Si apoi cei
doi încep sa scoata strat dupa strat dupa strat - cu cât mai multe, cu atât mai bine, si mai
comic! - de echipament de snowmobile / îmbracaminte de iarna, operatie care se accelereaza
din ce în ce mai mult pâna ajunge aproape frenetica, iar la final avem doi cetateni din Nordul
Maine-ului, fata în fata, în chiloti... si un morman de haine de iarna între ei. Pauza. Sunt
înnebuniti unul dupa celalalt!) Vrei sa stii ce vine dupa?

RHONDA: Da.

DAVE: Ce-ar fi sa mergem înauntru... si-ti arat eu...

RHONDA: Si... cam cât o sa dureze?

DAVE: Pai... s-ar putea sa dureze toata noaptea. Poate chiar mai mult...

RHONDA: Pai, stai! (Muzica se opreste.) Mâine muncim, în schimbu-ntâi.

DAVE: Cine zice? (Pauza. Ridica din umeri - are o idee.)

RHONDA: (Seprinde!) Adica sa sunam? Sa ne-nvoim?!? (Muzica creste din nou. Ideea e teribil
de excitanta - oamenii astia nu s-au învoit niciodata!) Ne-nvoim!!! (Super surescitata!) îl sunam
pe Chad!!! (Super-super surescitata!) Fin’ca tu si cu mine, noi doi nu muncim mâine-n schimbu-
ntâi, si-n nici un schimb! (înca super-super surescitata, se îndreapta spre intrarea în casa; se
opreste - si asta e seductie marca Rhonda:) DomrrtH -ArcturCat, ia treci tu ’nauntru, si-arata-mi
ce vine dupal (Intra în casa, provocatoare. Pauza. Dave e uimit - ba chiar siderat. Felul în care
s-au desfasurat lucrurile îi întrece cu mult pâna si cele mai îndraznete vise. Si totul de la tabloul
lui, pe care acum îl ridica -publicul tot nu-l poate vedea - si îl priveste cu recunostinta. îl strânge
la piept si îi multumeste! E întrerupt de Rhonda:) DAVE!! (Trezit brutal din reverie, Dave iese
pentru a-si trai visul. In drum, foarte rapid si normal si deloc-teatral, lasa tabloul pe scaun,
sprijinit de spatar, în asa fel încât publicul îl poate vedea în fine - e o.INIMA. Atât: o INIMA
mare si rosie. Luminile scad. INIMA ramâne luminata. Muzica e. tare. „ Chestia din tablou ” ia
sfârsit. Dupa ce decorul dispare, tabloul cu inima ramâne luminat puternic. Pare ca e din ce în
ce mai stralucitor, apoi, brusc — muzica scade / întuneric / aurora boreala, si ajungem la...

psflh

Suntenfyîn curtea lui Pete, locul unde a început$peeta€okri. Pete e exact unde l-am lasat. Pe
banca, privind spre dreapta, pe unde a iesit Ginette. Bulgarul de zapada e lânga el. Pete se
ridica, îsi ia bulgarul, si o ia spre dreapta, sa vada daca o poate vedea pe Ginette. Si atunci,
însotita de un accent muzical... Ginette intra usor, poate un pic obosita, din cealalta parte a
scenei, din dreapta ! începe sa NINGA!

Pete simte prezenta lui Ginette; se întoarce catre ea. Se îndreapta spre ea... dar se opreste si,
mai întâi, o întreaba fara cuvinte, folosindu-se de bulgarul de zapada, daca a facut înconjurul
lumii

... si ea încuviinteaza, pentru ca a facut-o! A facut înconjurai lumii si a ajuns înapoi -si e din nou
„aproape”-.