Valentin Krasnogorov

Camera miresei
var.redactata, traducere – Nelly Cozaru

Personaje:

1. Nadia, mireasa
2. Zinaida Zinovievna, lucrător al Casei de Căsătorii
3. Maria Nicolaevna, mama miresei
4. Antonina Procofievna, mama mirelui
5. Inna Glebovna
6. Vera – sora miresei
7. Alla – cea mai bună prietenă a miresei
8. Sveta
9. Fotograful
10. Larisa, sociolog
11. Prima invitată
12. A doua invitată
13. Elena (18 ani)
14. Bunica mirelui

1
 ACTUL I

Zinaida Zinovievna (Vine în avanscenă. Poartă o rochie de gală. Vorbeşte către

spectatori. Vorbeşte încet, solemn, convingător.)
Astăzi e o zi memorabilă, deosebită. In acest moment şi în această sală se va
produce un eveniment care va intra în memoria voastră pentru mulţi, mulţi ani, şi
care vă va schimba viaţa. Veţi pleca de aici schimbaţi, fericiţi, veţi realiza cât de
important în viaţă este un asemenea pas. Să nu uitaţi niciodată aceasta clipă
tulburătoare. Aveţi grijă unul de celalalt, păstraţi floarea gingaşă a fericirii pe care
o ţineţi astăzi în mâini. (pauza scurta).
Dând curs dorinţei voastre liber exprimate şi având acordul vostru reciproc,
în conformitate cu Legea vă declar soţ si soţie.

(Muzică solemnă. Înţelegem că acţiunea din piesă are loc in casa de căsătorii, iar
Zinaida Zinovievna este angajată ca oficiant al căsătoriilor. În timp ce răsună
muzica, Z.Z. trece în biroul său şi începe să butoneze energic pultul aparatului de
comunicare interioară.)

Ludmila, catapultează urgent perechea cu numărul 32.

Vocea: Bine, Zinaida Zinovievna.
Z.Z: După 32 bagă-i peste rând pe Panteleeva şi Kondratiev.
Vocea: Fie-vă teamă de Dumnezeu! Noi şi aşa rămânem în urmă, iar
dumneavoastră mi-i strecuraţi pe alţii fără rând.
Z.Z: După părerea dumitale o mireasă gravidă trebuie să se fâţâie în văzul tuturor?
(apasă pe alt buton) Xenia?
Vocea: Sunt eu, Raia.
ZZ: Dar unde e Xenia?
Vocea: A ieşit să mănânce ceva.
ZZ: Ce înseamnă „să mănânce”? Aţi înnebunit? Nu vedeţi ce se petrece aici?
Vocea: Eu, una, n-am mâncat nimic de dimineaţă.

2
ZZ: Credeţi că eu am mâncat? Schimbă-te repejor şi du-te să-i feliciţi pe tineri.
Scoate-o pe Galina de la înscriere fă-i vânt pe scări, să-i întâlnească pe cei cu
numărul 32. Eu nu mai pot felicita pe nimeni. Am răguşit. Mi-a pierit vocea...Unde
mai pui că n-am încheiat nici raportul despre căsătoriile de anul trecut.
Vocea: Dar cine sunt cu numărul 32?
ZZ: Un cursant... Zi-le ceva despre mare şi despre fidelitate, (okii care nu se
vad.... a , nu asta nu e buna, mai scurt născoceşte ceva - NC) Iar perechea
următoare sunt studenţi. Bagă-le text despre iubire şi despre ştiinţă. Şi mai energic,
mai energic! Dă-i zor, mai cu sârg! Trebuie să ne ţinem în grafic!
Vocea: Reuşim. Nu e pentru prima dată.
ZZ: Când se va întoarce Xenia, să se aşeze imediat la înscriere. Şi acolo e deja
îmbulzeală.
Vocea: Se face...
ZZ se îndepărtează de la pultul de comandă şi imediat ridică receptorul
telefonului care sună.

ZZ: Casa de Ceremonii. Da. În fiecare zi de la ora 10 până la 22. Fără pauză de
masă şi fără zile de odihnă. Cu plăcere. La revedere.

Pune receptorul obosită. Mai departe acţiunea se va desfăşura în camera miresei,

însă, spectatorul trebuie să simtă permanent ritmul încordat şi agitaţia din Palatul
Matrimoniai. Muzică, diverse episoade jucate în avanscenă, mirese nerăbdătoare,
lucrătoare ale Casei de Ceremonii, rude, invitaţi etc.

ZZ. culege un număr.

Ai ajuns deja acasă? Iar eu mă voi reţine. Da, din nou. Ira s-a îmbolnăvit şi nu are
cine să o înlocuiască. Nu trebuie să te superi. Cina e pe plită, numai te rog,
încălzeşte-o. În frigider te aşteaptă o surpriză (ai să vezi.... ei ai să vezi... ei...n-am
reușit să prepar nimic.... nu te superi – NC.)gustoasă.

3
Intra Nadia, îmbrăcată in rochie de mireasa si Maria Nicolaevna, mama ei.

Scuză-mă, trebuie să închid. Te sărut.

M.N: Bună ziua.
Z.Z: Bine aţi venit. Pentru înregistrare?
M.N: (suspină) Da.
ZZ: Numele?
MN: Cornilova (surprinsă că nu e recunoscută - NC)
N: Cornilova şi Ciornîi (supărată că mama nu-l ia în consideraţie şi pe viitorul soţ)
ZZ: Aveţi numărul 34. Va trebui să aşteptaţi puţin.
MN: Sa mergem, sa aşteptăm pe hol.
ZZ: (cu politeţe protocolară, ca de obicei) De ce să mergeţi pe hol? Veniţi cu
mine. Le conduce intr-o alta încăpere. Luaţi loc aici. Aceasta este Camera
Miresei. Există o tradiţie ca în aceasta cameră să se adune femeile invitate la
înregistrarea civilă a căsătoriei. Relaxaţi-vă, nu vă agitaţi, aici nimeni n-o să vă
deranjeze.
N: Dar cred ca eu nu sunt singura mireasa de aici care are de aşteptat…
ZZ: Nu vă faceţi griji, avem mai multe camere de acest fel. Calmaţi-vă, adunaţi-vă
, luaţi-vă rămas-bun de la viaţă ... viaţa de fată, am vrut să spun. A sosit şi
mirele?
N: A plecat după rude. Vine în curând.
ZZ: Când ajunge, veniţi la mine cu buletinele pentru perfectarea actelor.

ZZ pleacă. Mama şi fiica rămân singure. Îşi îndreaptă rochiile si coafurile in fata
oglinzii. Tăcere tensionată.

MN: Nadia, poate măcar acum o sa-mi spui, de unde ai luat hotărârea asta ciudată?
N: Eu cred ca pentru o domnişoară nu e ciudată deloc hotărârea de a se căsători.

4
MN: Să scrii cererea pe ascuns, să ţii totul secret, să tăinuieşti totul până în ultimul

moment, sa-ţi anunţi mama cu o zi înainte – tu nu făceai (mai înainte) niciodată

lucruri din astea!…..
N: Ai inima bolnavă. N-am vrut să te îngrijorez.
MN: Şi acum crezi că nu mă îngrijorez? Mai ales că te măriţi nu se ştie cu cine!
N: De ce zici că nu se ştie? Grişa a fost pe la noi, nu demult ai făcut cunoştinţă şi
cu mama lui.
MN: O-o-o mai bine n-o cunoşteam… Da nici Grişa ăsta al tău nu m-a încântat.
N: Mi-ai mai spus asta.
MN: Toţi eram siguri ca te vei căsatori cu Valentin…
N: (o întrerupe) Hai să schimbam subiectul. Mai bine spune, te bucuri că mă
mărit? Nu te gândi la Grişa, ştiu ca nu-ţi place – în general, te bucuri?
MN: (confuz) Orice mama vrea să-şi vadă fata mireasă…
N: Orice mama - da, dar tu?
MN: Nu ştiu… un bărbat străin deodată devine pentru fată mai drag decât maică-sa
după ce s-au căsătorit. Verei i-am devenit dintr-o dată o străină…….
N. Cu Vera nici înainte de nunta nu te înţelegeai cine ştie ce.
MN: Asta mă şi doare. M-am spetit ca să vă cresc, iar acum, Vera râde de mine,
zice ca sunt o biată mârţoagă care nu ştie să trăiască. (plange N.C.)
N: Ea nu zice aşa.
MN: Acum şi tu mă vei părăsi. Mâine o să vin de la şcoală şi o sa mă pomenesc
singură singurică în toată casa. La fel şi poimâine, şi răspoimâine.... Şi întotdeauna.
Definitiv. În vecii vecilor!!!(Îşi reţine lacrimile cu greu).
N: (o îmbrăţişează) De ce singura? Eu şi Grişa vom sta deocamdată la tine (MN
plange mai tare - NC)
MN: Hai las-o, las-o... (o observa pe Antonina Procofievna care intră. Se da la o

parte) Du-te mai bine si salut-o pe noua ta mamă.

5
 Scena 2

Antonina Procofievna: Buna ziua, fetiţa mea. Te felicit. Nu-ţi imaginezi cât de
bucuroasă sunt! (o sărută pe N.) Imediat vine şi Grişa cu gaşca lui. Vin cu
autobuzul de la club. Eu nu i-am mai aşteptat. Am venit cu un taxi. Am trecut şi pe
la restaurant, acolo totul e pregătit. (pauza) Nu ştiţi unde mă pot spăla pe mâini
şi ...toate „celelalte”?
MN: (lupta cu sine, se străduie să fie amabilă) Vă arăt eu (subtext –„ da, aveţi
nevoi să vă spălaţi”NC)

(Cele doua femei ies. De afara se aude muzica unei alte ceremonii. Un vals
energic. Nadia zâmbeşte. Începe să danseze. Dansul ei este întrerupt de intrarea
surorii ei mai mari. Vera este frumoasă, temperamentala, gesticulează energic.
Este îmbrăcată puţin mai bine decât i-ar trebui unei femei fericite. Ţine in braţe un
buchet de garoafe albe. Îşi îmbrăţişează sora energic. )

V: Nadiuşa, surioara mea dragă, te salut, draga mea! N-am întârziat? Vai, cât de
repede trece timpul. Parca mai ieri te duceam la grădiniţă iar azi eşti deja mireasă!
(se uita in jur) Dar unde e toată lumea?
N: De ce eşti aşa agitată?
V: Uită-te la ea! Tu ne faci o surpriza ca asta, şi mă mai priveşti cu inocenţă şi mă
mai întrebi de ce sunt agitată? Eu credeam ca Valentin iţi va fi soţ, chiar muream
de invidie…
N: Acum nu ai motive pentru invidie.
V: Recunosc, mi se părea cam ciudat că Grişa se tot învârtea în jurul tău în ultima
vreme, dar nu i-am dat importanţă. Acum îmi pare rău. Te-aş fi oprit la timp. Dar
poate nici acum nu e prea târziu?
N: Unde l-ai lăsat pe Anton?
V: Dă-l naibii…

6
N: Iar v-aţi certat?
V: Nu-i vorba de ceartă! Mă întreb tot mai des – la ce-mi trebuie mie chiriaşul
ăsta? In casă nu face nimic, fetiţa creste fără el, banii îi câştig singură. Înainte era
oarecum indecent să divorţezi, dar acum nici măcar pentru decenţă nu merită să ţii
un bărbat. Soţii au încetat să fie obiecte de prima necesitate. Spune-mi şi tu, ce e
de făcut?
N: (serios) Inspira si expira de trei ori. Începem: inspiră…
V: (rade) Lasă-mă cu din astea! Dar unde sunt oaspeţii?
N: Vor ajunge imediat. Mai e timp.
V: În fine, mireaso, ce sfat să-ţi dau? In primul rând, sa fii gata de orice. Poate azi
Grişa al tău nu-şi poate rupe ochii de la tine, dar va veni o zi când va începe să
umble lela , hai hui… înţelegi tu… atunci să-l ierţi, mai precis, sa te prefaci că nu
observi nimic. Nu exista rivale! Tu eşti unica! Aşa va fi mai demn. Eşti de acord?
N: Bine. De mâine voi orbi.
V: Ascultă mai departe, miresico. Este foarte important sa te impui din prima zi. Ia
banii în mâinile tale. Nu-i permite să te exploateze. Nu-l lăsa sa bea…
N: …in caz de încălcare a regulamentului deschide focul fără avertisment.
V: Nu râde. Soţul, chiar şi acel iubit - de cei ne iubiţi nici nu mai vorbesc -
întotdeauna este şi puţin duşmanul tău, iar câteodată duşmanul numărul 1. Trebuie
să ştii să câştigi lupta cu el.
N: Poate dimpotrivă, trebuie să ştii să cedezi?
V: Tu crezi ca eu nu mă pricep la lucrurile astea?
N: (cu ironie) Ce spui, Verocica? Cine ca cine, dar tu ştii cum să ai o căsnicie
fericită.
V: Eşti o scorpie! Bine. Daca e să fiu sinceră, toate sfaturile mele sunt, desigur,
nişte aberaţii. Mai întâi trebuie să decidem în general dacă trebuie sau nu să te
măriţi cu Grişa. Intr-adevăr, este un băiat fermecător, dar îi cam fluiera vântul prin
cap. Şi este atât de molâu! Poate pentru cineva un asemenea soţ este potrivit: îl joci
pe degete cum vrei. Dar eu cred ca bărbatul trebuie sa fie capul familiei şi nu un
hipopotam pe canapea, un bou ce doarme pe coadă!

7
N: Si daca îl iubesc?
V: Iubeşte-l cat vrei, nu am nimic împotrivă. Dar de ce trebuie neapărat sa te măriţi
cu el? Iubire? Minunat! Iubiţi-vă până ... până ... vă trece.
N: Si dacă nu trece?
V: (o ignora ) Ia, de fapt dacă mă gândesc bine, cred ca nu e chiar sfârşitul lumii
dacă te măriţi si tu acolo pentru un an-doi (o glumă nereuţită, râde....) Încerci, şi
daca nu-ţi place, te întorci la viaţa libera. Bine, mărită-te!
N: (face o reverenţă) Mulţumesc.
V: Dar dă-mi voie ... Eu, totuşi, privesc lucrurile în perspectivă: ai douăzeci şi doi
de ani. Pare puţin. Totuşi vârsta asta este cea mai responsabilă pentru o femeie. Nu
trebuie să prinzi muşte...Trebuie sa prinzi o meserie, să te căsătoreşti, să naşti copii
şi să-ţi aranjezi viaţa. Pentru bărbaţi e mai simplu. Cu cinci ani mai devreme, cu
cinci mai târziu – n-are nici o importanţă. La noi, însă, lucrurile stau altfel: dacă
întârzii un pic, viaţa a trecut pe lângă tine şi n-o mai ajunge nimeni din urmă. Aşa
că tu, Nadiuşa, nu poţi risca să ţi-i fluturi, să pierzi anii aceştia. Îmbrăţişează-l pe
Grişa al tău, sărută-l fierbinte, ia-ţi rămas bun de la el şi mărită-te cu cel cu care
trebuie.
N: Vorbeşti serios?
V: Cât se poate de serios. (devine foarte serioasa) Nadia, scumpa mea, fugi de-aici.
Vrei sa chem un taxi? Sau mai bine te urc într-un avion şi te trimit ... la mii de
kilometri de aici, vrei?
N: Încetează, Vera. Peste douăzeci de minute ne înregistrăm.
V: Nu va fi nici o înregistrare. Eu n-am să permit. Ajunge că mi-am distrus eu
viata... nici nu meritam ceva mai bun… m-am fript o dată, m-am fript a doua oară,
n-am făcut nici o concluzie. Dar tu, tu eşti deşteaptă, liniştită, răbdătoare – nu
repeta greşelile mele. Auzi, Nadia? Va fi prea târziu. Te rog din suflet! Vrei sa mă
pun în genunchi?
N: Verocica, linişteşte-te…
V: (nu o asculta) Hai să lăsăm vorbele inutile şi să fugim de-aici…(o ia de mana
pe Nadia si o trage spre ieşire) Hai! Repede! (intra Maria Nicolaevna)

8
 Scena 3

MN: (mirata) Unde o cari?

V: (lasă mana Nadiei) Salut. Nu ştiam că eşti deja aici.
N: Mama a venit cu mine mai devreme ca sa-mi explice cum trebuie sa fie o soţie
ideală.
V: Îmi imaginez: Femeia-model din literatura rusa. Nataşa Rostova. Tatiana Larina.
MN: Sunt nişte exemple bune de urmat.
V: Dar un pic decolorate. Daca-mi amintesc bine „Tatianî milii ideal” „Chipul
idealei Tatiane” nu mergea la serviciu, nu gătea, nu spăla şosetele soţului, nu
dădăcea copii. In obligaţiile ei intra doar să nu-şi plictisească prea repede soţul-
general. Noi avem sarcini puţin mai complicate.
MN: Recunosc, Vera, trebuia sa te educ mai bine.
V: Ca sa fiu o copie a ta? Noi cu Nadia suntem altfel. Si, crede-mă, nu e deloc mai
rău să fie aşa.
MN: (jignita, Nadiei) Unde e portmoneul meu? (N. ii da poşeta) Antonina
Procofievna mă aşteaptă la bufet. Mă duc sa beau o cafea cu dumneaei. (iese)

Scena 4

N: Fii mai indulgenta cu mama. Te-am rugat de atâtea ori.

V: Crezi ca eu nu înţeleg? Dar ştii şi tu cum îi place ei să te preseze, să te
dăscălească. Sunt nevoită să îi opun rezistenţă. Bine, ce ai de spus?
N: Despre ce?
V: Despre tot. Mi-am răcit gura o ora, şi tu mă întrebi „despre ce?”!
N: Într-adevăr, ai vorbit foarte mult, numai că…
V: Ce?

9
N: Nu ştiu cum sa-ti explic… toate sfaturile tale sunt pentru a-mi aranja mie
viaţa… înţelegi? Tu nu te gândeşti la sufletul meu, tu te axezi pe nişte lucruri
exterioare. Tu nu înţelegi ce se petrece in interiorul meu, si nici nu te interesează.
V: (detaşata) Aşa carevasăzică…
N: Vreau sa-ti dau şi eu un sfat…
V: Oho! Ceva nou! Nadia mă învaţă sa trăiesc! Ei? (pauza) Spune! De ce taci?
N: Ce să-ţi spun, daca te-ai obişnuit sa te opui din principiu?
V: Dar tu încearcă, riscă, dă din aripioare...
N: In viaţă nu prea ţi-a mers şi tu tot cauţi ceva… undeva. Încearcă mai întâi sa te
regăseşti pe tine, mă înţelegi?
V: (sec) Nu prea.
N: Eşti certată cu tine şi încerci să rezolvi problema asta schimbând rochiile si
soţii. (pauza) Numai nu te supăra, bine?
V: Nu-i nimic. Când puiul piuie, găina tace si ascultă.
(intra Alla cu un buchet de garoafe albe)

scena 5

A: Buna! (o îmbrăţişează pe Nadia. Ii da florile) Sunt pentru tine. Sau mai bine (ia
florile) ţi le dau după înregistrare.
N: Vera, găseşte, te rog o vază. (Vera iese, Nadia o îmbrăţişează cu avânt pe A.)
Aleonuşca! (Alentina – NC) Cat de mult mă bucur ca ai venit! Măcar tu n-o sa mă
înveţi minte.
A: Arata-mi rochia (N. Se învârte in jurul ei) Te măriţi, fericito. Am mers împreuna
la şcoala, am absolvit colegiul pedagogic în aceeaşi zi, iar aici mi-ai luat-o înainte.
N: Cred că nu cu mult înainte.
ALLA: Nu se ştie… nu ştiu de ce credeam că ai să te răzgândeşti. Veneam aici si
eram aproape sigura ca n-am să găsesc pe nimeni, credeam că veţi anula nunta.
N: (cu o uşoara nelinişte) De ce trebuia sa mă răzgândesc?

10
ALLA: Mai ştii... se poate întâmpla orice… dar tu mai bine nu mă asculta, eu
vorbesc prostii, mai bine zi-mi, cum te simţi?
N: Bine.
ALLA: (vioi) Ce înseamnă „bine”? Eşti mireasa! Cred că e foarte plăcut sa fii in
centrul atenţiei, in rochie albă de nuntă, sa primeşti felicitări… iar peste câteva
clipe să ai deja o viată nouă, un soţ… cum e? N-ai pierdut capul de fericire? Sau
poate tânjeşti după viaţa libera? (cine daca nu ala stie ce e viata libera) Sau poate
ti-e frica ca n-ai făcut alegerea potrivită? Vorbeşte, spune!
NADIA: Ştii ce îmi doresc cel mai mult in acest moment? Să plec undeva departe,
în câmp, să mă întind printre flori, să privesc cerul şi să mă gândesc liniştit la ceva
al meu, la cum va fi viaţa mea de acum încolo… sau poate să nu mă gândesc la
nimic, ci sa stau şi să privesc norii… (zâmbeşte). Dar afara e iarnă, si nu sunt flori
– decât aceste „garoafe de serviciu”…
(intra Maria Nicolaevna si Antonina Procofievna)

Scena 6

MN: (continuând discuţia) Tot timpul am fost de părerea că a preda literatura nu

înseamnă să repovesteşti „Anna Karenina”, ci sa-i înveţi pe copii sa gândească, sa
simtă… şi pot să vă spun fără ocolişuri că astăzi e foarte greu să lucrezi cu ei. Le
povesteşti ceva, dar ochii lor sunt absenţi, pustii! La tot pasul zbârnăie telefoanele
mobile... Învaţă pe de rost şi răspund corect, dar sunt atât de apatici…
ALLA: Buna ziua. (Femeile o salută. Ala o ia pe Nadia intr-o parte si ii zice
misterios).
N: (tensionat) Ce s-a întâmplat?
ALLA: Nu ti-am spus principalul. Te aşteaptă cineva. Aici. Jos.
NADIA: (scurta pauza) Cine?
ALLA: Ştii tu cine.
N: Ce vrea?
ALLA: Te roagă sa cobori. Vrea sa-ţi vorbească .

11
N: Asta îmi mai lipsea. Să meargă acasă.
A: Dacă l-ai vedea… e distrus. Spune-i măcar un cuvânt.
N: Ce pot sa-i spun?
(Alla ridică din umeri. Iese)
AP: Sunt de acord, literatura este un obiect necesar. Dar înainte se scria despre
bunătate, despre adevăr, apoi despre luptă si construcţie… iar acum numai despre
sex, sex, sex cât cuprinde …
(Alla se întoarce)
N: (încet)A plecat?
ALLA: Nu. Te implora sa cobori măcar pentru un minut. Oare nu ţi-e mila de el?
N: Asta nu va schimba nimic.
ALLA: De m-ar fi chemat pe mine un bărbat ca ăsta, aş merge cu el pe viaţă, nu pe
un minut. Eşti răsfăţată de admiratori, nu ştiu cu ce i-ai atras întotdeauna, dar pe
unul ca Valentin îl întâlneşti o data la 100 de ani! Si ce părinţi are! Si –i mai plac şi
câinii!
N: (zâmbeşte) Asta înseamnă că mă va iubi şi pe mine?

AP: Am o fiica la şcoala. Credeţi ca mi-e uşor cu ea?

M.N: Da, când o întreagă generaţie este degradată, nici familia, nici şcoala nu mai
au ce să facă.

N: Povesteşte-mi mai bine cum îţi merge cu brunetul ăla... nu-mi amintesc cum îl
cheamă.
Alla:( fără chef) Nici eu nu-mi mai amintesc. Nu ne mai vedem.
N: Deja?
ALLA: (sec) Ne-am înţeles să nu mai atingem subiectul ăsta.
NADIA: Şi multe alte subiecte. Poate e mai bine să ne întâlnim şi să lămurim toate
astea?
ALLA: Le-am lămurit deja... toate astea... Ajunge.
NADIA: (o cuprinde pe Alla de umeri) Zâmbeşte, Alla, ai venit doar la nuntă.

12
ALLA: (zâmbeşte) E-n regulă.
Intră ZZ
scena 7

ZZ: Cornilova, prezintă repede actele. V-a venit rândul. Sunteţi după Muraschina.
N: Iată buletinul meu şi al lui Grişa.
ZZ: Mirele a venit?
N: Vine imediat. Puteţi deocamdată sa le perfectaţi.
ZZ: Nu, fără mire nu e voie.

Pauza tensionată

AP: Mă duc să sun, să aflu. Cred că se reţin din cauza bunicăi. Mereu se codeşte.
(iese)
ZZ: Pe cine îl aveţi ca martor?
N: Alla, vino aici.
ALLA: (ezita) Nu, numai nu eu…
ZZ: Vă rog, nu refuzaţi, martorele drăguţe fac nunta mai frumoasă. (ii leagă Alei
peste umăr o banda purpurie)
AP: (revine) E in regula. Peste 10 minute vor fi aici.
ZZ: Atunci să intraţi la mine cu buletinele. (iese)

Scena 8
Intra Vera cu o vaza si pune in ea florile. Intră Larisa – o femeie tânără, urâţică,
dizgraţioasă)

LARISA: (Nadiei) Îmi permiteţi?

NADIA: (nedumerită) Vă rog...

13
LARISA: Mă numesc Larisa Anatolievna. Sau dacă vreţi, Larisa. Sunt sociolog şi
fac un studiu ştiinţific la baza Casei de Ceremonii. Aţi putea să mă ajutaţi?
Nadia: Eu?
LARISA: Nu vă speriaţi, este foarte simplu. Îţi voi da un mic chestionar iar
dumneata va trebui să răspunzi la întrebările de acolo. Asta e tot. (îi dă ancheta)

Celelalte femei urmăresc curioase discuţia. În acest timp în cameră intră timid
două femei, îmbrăcate în rochii scumpe dar cam ţipătoare. Ambele ţin în mâini
câte un buchet de garoafe albe. Ele se poartă foarte timid, retras, este evident că
se simt incomod. Sunt prima şi a doua invitată. Invitatele stau puţin lângă uşă,
apoi se apropie atent de Alla – care are pe umăr panglica – şi vorbesc ceva cu ea
în şoaptă. Alla dă din cap afirmativ. Femeile se aşează într-o pate de celelalte
invitate, rămân puţin mai retrase ) de celelalte invitate.

AP: Ia să văd, şi eu ce scrie aici?

NADIA: „ După părerea dumneavoastră, cine dintre soţi trebuie să ducă treburile
casnice? Cine trebuie să fie capul familiei? Cine trebuie să gestioneze bugetul
familiei?” (lasă în jos foaia) şi alte întrebări.
AP: Dă-o-ncolo de anchetă. Poţi greşi cumva şi după aia va trebui să dai cu
subsemnatul. Şi cum poţi da răspuns la astfel de întrebări fără să cunoşti viaţa
conjugală?
VERA: Chiar aşa. Daţi-mi mai bine mie. Eu am ce să le scriu...
LARISA: Nu, chestionarul este numai pentru mirese.
VERA: Daţi-mi măcar să mă uit pe el. (chestionarul circulă din mână în mână)
PRIMA INVITATĂ: (s-a acomodat cât decât) Drăguţă mireasa, zău.
A DOUA INVITATĂ: Toate miresele din lume sunt drăguţe.
I: Faină croială .... are rochia ei.
II: Îmi plac rochiile de mireasă cu pălărioară. Ştii? Aşa plate.
I: O ţii minte pe Nina, care lucra la tencuit? Simpatică dar ghinionistă. Făcea
comandă de rochie de fiecare dată când era cerută în căsătorie, şi imediat după asta

14
se certa cu mirele. 4 rochii de mireasă a dus la consignaţie! 4 !!!!(a vândut prin Makler
- NC)
AP: (Larisei) Şi cam de când completarea chestionarelor se numeşte ştiinţă? La ce
bun toate astea?
LARISA: Să presupunem că Nadia consideră că menajul va cădea pe umerii
amându/rora , timpul liber îl vor petrece la teatru, iar cheltuiala banilor îi va reveni
soţiei. Mirele, însă, ar putea fi de părerea că de casă trebuie să se ocupe doar soţia,
timpul liber este dedicat fotbalului şi televizorului, iar banii trebuie să-i
stăpânească numai soţul. În situaţia asta, când părerile soţilor sunt divergente, noi
concluzionăm că acest cuplu încheie o căsătorie fragilă. Şi invers.
ALLA: Înseamnă că dumneavoastră puteţi să preziceţi care pereche va divorţa şi
care nu?
LARISA: Într-o oarecare măsură - da. (Nadiei). Chestionarul trebuie completat
individual, fără „ajutoare”. Veniţi mai bine cu mine în altă încăpere, în camera mea
de serviciu. Acolo nimeni nu vă va deranja.
Nadia şi Larisa ies. Femeile rămase se aşează în aşa fel, încât se formează
perechi: mamele, cele două invitate, Vera cu Alla.

I: Tu ce părere ai despre căsătorie?

II: (încurcată) Eu?... Nici o părere. Ce părere pot să am? (se gândeşte un pic) să fie
totul ca la oameni.
I: Iar pentru mine cel mai important e ca el să nu bea. Să nu bea deloc.

AP: … Are să fie o nuntă pe cinste. Masa e pentru 200 de persoane, peşte de toate
felurile, limbă de vită… si tortul –ce mai!!!! cântăreşte 28 de kile! E mândria
mea! Are o formă de doua inimi împletite (gemene NC). Cofetarii s-au trudit din
răsputeri. Au îmbinat rozul cu albastrul, iar albastrul cu roz şi cu...roze... iar de
asupra lui … nu, mai bine nu vă zic…o să vedeţi când o să-l aducem in sală!

15
MN: Degeaba aţi pornit ditamai nunta! Mai bine le dădeaţi tinerilor banii aceia, sa-
si aranjeze viaţa.
AP: Nu vă bateţi dumneavoastră capul de bani. Nu zic, mai participa si părinţii
fetelor cu bani la nuntă… dar eu vă înţeleg, situaţie de vădană... n-aveţi de unde…
dar şi meseria dumneavoastră nu prea are treabă cu banii.
MN: Vai de mine, dar eu nu renunţ la partea mea de bani!
AP: Lăsaţi, despre ce parte de bani puteţi vorbi dumneavoastră? Cumpăraţi-vă
cu partea aia agrafe si ace de siguranţă.
MN: Eu cred ca nunta e un eveniment de familie, intim… să chemi o mulţime de
oameni …
AP: Ca eu după asta sa nu pot ieşi in strada? Să aud că Doamna Bucătar-şef
unicului său fiu nu i-a făcut nuntă ca lumea! Mă cunoaşte tot oraşul – cum pot sa
nu le fac cinste oamenilor?
MN: Şi care va fi statutul, rolul chelneriţelor? Invitate sau angajate?
AP: Cine e la program - va lucra, cine e în afara lui - se va distra! (improviziază
dansul buricului NC). Vor veni perechi, cum se cuvine.

MN: Mare veselie se aşteaptă.

AP: Păi cum altfel. Dar să nu credeţi că vin numai chelneriţe . V-am mai zis, o sa
vină tot oraşul! (iă şopteşte la ureche cine anume, păi cum şi ala, şi aia....NC).

II: Aia grasă e mama miresei?

I: Nu cred. Mama miresei e cea de alături. Grăsana cred că e mama lui Grişca.

VERA: (Allei) Nu ne-am mai văzut cu tine de când nu mai lucrezi cu Nadia. De ce
ai plecat de la spital?
ALLA: Nu e nimic bun acolo. Sânge, puroi, mirosuri, ture de noapte, bătrâni
muribunzi, gemete, plânsete... şi salar de nimic. Acesta-i lucru potrivit pentru
Nadia şi de-al de ea, un om normal nu poate rezista acolo.
VERA: (zâmbeşte) După părerea ta ea nu e normală?

16
ALLA: Ei... tu doar o ştii. E din altă lume. Celelalte asistente medicale n-o agreau
la început, credeau că se linguşeşte, că urmăreşte ciubucul: nu doarme nopţile,
veghează lângă paturile bolnavilor, vine la primul sunet, schimbă lenjeria... – apoi
toate am înţeles că aşa îi este firea - nu ai cum s- o schimbi.
VERA: Iar bolnavii cum se poartă cu ea?
ALLA: O aşteaptă ca pe o sărbătoare. Uite că şi lui Grişa i-a căzut cu tronc, tot
acolo .

AP: Iar cu muzica, cu muzica câtă bătaie de cap am avut!

MN: De ce?
AP: La început, evident, era vorba să cânte „cawboii” lui Grişka. Vorbă să fie – se
însoară un membru al formaţiei! E lucru sfânt – să cânte până dimineaţă sau chiar
trei zile la rând fără întrerupere.
MN: Şi în ce constă bătaia de cap?
AP: În aceea că orchestra restaurantului meu s-a supărat. Normal. Eleonora,
solista noastră, cântă şi în engleză chiar, în realitate o cheamă Elena, apoi, să
vedeţi, Eleonora îmi zice: „Cu ce te-am supărat, Tonea? Sau poate nu-ţi place
muzica noastră? ” Ce era să fac? Până la urmă ne-am înţeles - vor cânta pe rând:
seara – băieţii, noaptea – gagicele.
MN: (tâmp) Care ... gagici?
AP: Orchestra noastră este exclusiv feminină, n-aţi ştiut? Ciudat, tot oraşul ştie, iar
dumneavoastră nu. Se numeşte „All that jazz” „În geaz sunt doar fete”. În
restaurantul nostru în genere sunt numai femei – şi proprietara, şi contabila, chiar şi
marfa o descarcă femeile. Numai la carne au rămas doi bărbaţi, dar îi alungăm
degrabă: de băut beau, de lucrat nu lucrează, chiulangii şi pilangii!

VERA: Şi cum e să fii coafeză?

ALLA: Cel puţin e mai bine decât la spital. Câştig de trei ori mai mult şi vii în
contact cu oamenii, stabileşti relaţii ...

17
AP: Camera pe care le-o dăruiţi tinerilor nu e rea, nimic de zis. Însă umplutura,
măruntaiele, mă înţelegeţi, ar trebui schimbate.
MN: Acolo stă o mobila destul de bună.
AP: Ce vorbiţi, Maria Nicolaievna, ei o să primească vizite în casă, nu trebuie să le
fie jenă de ea.
MN: Şi noi primeam oaspeţi (foarte nesigur - NC)
AP: La dumneavostră e altfel, dumneavoastră sunteţi pedagog. Iar tineretului îi
place să fie fain, cool! Nu mă contraziceţi. O să punem mobilă nouă, schimbăm
tapetele, punem laminat (NC ) covoarele şi tot dichisul. Să fie ţais!

VERA: Demult vroiam să te întreb... mi se pare că prietenia ta cu Nadia s-a răcit...

a trecut o pisică printre voi... sau poate numai mi se pare?
ALLA: (fără chef) Pur şi simplu am crescut şi am constatat că suntem un pic
diferite.
VERA: Şi demult aţi făcut această constatare?
ALLA: De când lucram la spital. M-a părăsit prietenul. Îmi era foarte rău... iar
Nadia considera că eu eram vinovată de ce s-a întâmplat. Zicea că eu în dragoste
caut căi uşoare, că nu ştiu să iubesc... într-un cuvânt „mă consola”... atunci am avut
o discuţie mai serioasă.
VERA: Adică v-aţi certat?
ALLA: Nu... 15 ani de prietenie nu-i arunci cu una-cu două la gunoi.
VERA: (arată cu ochii spre prima şi a doua invitată) Nu ştii cine sunt femeile
acelea?
ALLA: Habar n-am. Iar tu cum o mai duci?
VERA: După cum vezi... îmbătrânesc.
ALLA: Tu? Nu cocheta cu mine. Uită-te la tine, cât de apetisantă eşti...eşti la
vârsta femeilor despre care scria Balzac – vârstă de aur!

18
 VERA: Vârsta poate că-i într-adevăr de aur. Le am pe toate – frumuseţe,
maturitate, experienţă de viaţă... dar dacă nu am cui să-i ofer toate astea... atunci nu
există vârstă mai proastă.

AP: Mă gândeam că n-ar fi rău sa-şi mai cumpere Nadia nişte haine mai
moderne… cum se zice la voi in literatură clasică română * : „La om totul trebuie
sa fie frumos…”
MN: Nadia nu are nevoie de nimic. N-aş spune că poartă zdrenţe!
AP: Da-da, dar nici de invidiat nu e. Ce lucrează ea? Soră medicala. Ce venit are?
Daca lucra la ginecologie mai primea ceva „pe sub mână”, iar la chirurgie ce are?
Flori si ciocolata?
(intra Nadia)
N: Grişa n-a apărut? (tăcere) S-o fi întâmplat ceva?
AP: (nevrând s- a rostit, automat NC) Nu vorbi prostii. Ce să se întâmple? Vor
veni imediat cu toţii .
(răsună Marşul lui Mendlson. Intră bunica şi Sveta)

Scena 9

AP: A! Uite-i că au apărut, în sfârşit! Sveta, spune-i lui Grişa să meargă imediat să
depună actele pentru înregistrare. Întârziem la restaurant! Să intre pe aici, s- o ia şi
pe Nadia.
Faceţi cunoştinţă, cine nu ştie, aceasta este bunica noastră, iar aceasta este fiica
mea Sveta. Învaţă în clasa a noua, ajunge si ea in curând mireasa.
NADIA: Sunteţi bine, sănătoşi? Am început sa-mi fac griji.
BUNICA: Toţi sunt sănătoşi, comoara mea, ce să se întâmple cu noi? Ce-a mai
nins! Iar autobuzul s-a blocat în nămeţi. Şi motorul s-a oprit…
AP: Sveta, de ce stai? Cheamă-l pe frate-tu.
SVETA: Grişa n-a venit.

19
AP: Cum adică n-a venit? Nu sunteţi toţi împreuna?
SVETA: Nu. Ne-a aşezat în taxi, să nu îngheţăm în stradă şi a rămas să ajute la
împins autocarul. A rămas si tata acolo. (Nadiei) Grişa m-a rugat sa-ti transmit
scuzele lui pentru întârziere. A zis: „Transmite-i ca o iubesc si că ajung cat de
repede pot”.
MN: (sec) Când va fi „cat de repede”?
SVETA: Cam intr-un sfert de ora.
N: (o îmbrăţişează pe MN) Bine că nu s-a întâmplat nimic rău.
MN: Nu înţeleg de ce te bucuri. In general nu mai înţeleg nimic. De ce o trimite pe
soră-sa, de ce nu vine singur încoace? Are nuntă, eveniment unic si irepetabil din
viaţa lui! Şi el rămâne să scoată nu ştiu ce autocar de prin nu ştiu ce nămeţi!
AP: Păi nu-şi putea abandona prietenii si tatăl.
MN: Îl putea lua si pe tată in taxi. Se descurcau prietenii si fără el.
BUNICA: Dragele mele, nu vă mâniaţi, doar e sărbătoare! N-o supăraţi pe
miresuică!
N: Mamă, linişteşte-te. Se mai întâmplă… Grişa ne-a anunţat. Oricum i-am fi
aşteptat si pe prietenii lui pentru înregistrare.
MN: Bine. O sa mai aştept 15 minute. Dar nici o secunda mai mult.
(se uita demonstrativ la ceas, se aşează comod in fotoliu, aşteaptă.)

I: (în şoaptă) De unde are Grişa Orchestră?

II: Aici sunt multe taine. Eu ştiam că el se însoară cu una Galea, din a treia
asociaţie a locatarilor, iar pe asta o cheamă Nadia.
I: O, e ceva normal. Ieri era una Galea, azi e una Nadia.
II: Dar poate a fost obligat de împrejurări?
I: Ce fel de împrejurări?
II: Parcă nu ştii. I-a făcut miresei un „cadou”. Înainte de nuntă.
I: Pe asta nu se observă nimic.
II: Poate încă e devreme.

20
I: Ce ţi-i şi cu „cadourile” astea. Chiar nu demult zugrăveam o sală sportivă cu
nitrolac, iar pe Zoia a învăluit-o. Noi am culcat-o pe o salopetă, am chemat
doctorul şi am continuat lucrul. Iar ea se tot văita: „Vai, fetelor, am dat de belea,
numai nu ştiu de la cine – de la Mişa sau de la Nicolai”, iar doctorul când a venit a
constatat că ea doar s-a intoxicat cu vopsea.
II: Da’ noi nu demult vopseam cu epoxidă , la fel, abia am ieşit vii de acolo. Ne
legănam de parcă eram bete, iar pe corp ne-au apărut nişte băşici.
I: Măcar v-au plătit?
II: D-apoi da, aşteaptă de la ei.
I: Ai auzit, la nuntă o să cânte orchestra. Super!
II: Crezi că ne-or invita?
I: Ar trebui. Dacă ştiam, mă încălţam cu alţi pantofi. Am o pereche special pentru
dansuri, aşa, argintii, i-ai văzut.

AP: (încet Svetei) Cine sunt cocoanele astea?

SVETA: Le văd pentru prima dată. Poate-s prietenele Nadiei?

Intră Z.Z.

ZZ: Nadia, unde este mirele dumitale?

NADIA: (vinovat) Va ajunge imediat. Înţelegeţi, au ceva probleme cu autobuzul...
(în şoaptă) Spuneţi-m, vă rog, se mai întâmplă ca cineva să nu vină la căsătoria
sa?
ZZ: Da, de multe ori. Ba nu vine nici unul, ba nu vine mirele, ba mireasa. E
adevărat, mai des se întâmplă să nu vină mirele... (îşi dă seama) Dar mirele
dumneavoastră va veni cu siguranţă?
(ZZ. se grăbeşte să plece în biroul ei. MN o urmează. ZZ: apasă un buton pe
aparatul vorbitor)

ZZ: Raia!

21
VOCEA: Da?
ZZ: Cheamă-o în sală pe a 35-ea.
VOCEA: Iar Cornilova şi Cernâh?
ZZ: Sărim peste ei.
VOCEA: De tot?
ZZ: Deocamdată.
MN:(intră) Se poate? Am o rugăminte la dumneavoastră... e foarte important...
ZZ: (respiră adânc, presimte o discuţie neplăcută) Luaţi loc. Haideţi să bem mai
întâi un ceai, iar după asta o să vorbim şi despre probleme. Am răguşit, vreau ceva
fierbinte... (toarnă ceai)
MN: Ce de-a lume e în Palat...
ZZ: Nu mai spuneţi, ca la stadion! Vremea e parşivă, e frig, epidemie de gripă,
jumătate din lucrătoarele noastre sunt în concediu medical, iar mirii şi miresele s-
au prezentat unu ca unu. Nu-i ia nimic. Mai ales că azi e vineri, zi de vârf. Iar la
şcoala militară acum e perioada de absolvire.
MN: Dar ce are şcoala militară cu toate astea?
ZZ: Cum adică ce are? Înainte să se împrăştie prin ţară, cursanţii se căsătoresc, şi
toţi vor să se înscrie urgent. Iar noi ne agităm. Şi ca de obicei, nu reuşim să facem
faţă la toate cererile.
MN: Dar oare nu puteţi să grăbiţi toată procedura?
ZZ: Cum s-o grăbim? La înregistrarea civilă oamenii vin cu sutele. Până toţi s-or
pupa, până s-or fotografia – deja se pierde o groază de timp. Iar norma e de 15
minute de pereche. Şi mamele mai plâng aşa, de parcă îşi culcă fetele în sicriu şi nu
în patul nupţial. Până le linişteşti pe toate, până le conduci la ieşire... mai ales că
fiecare pereche se crede unică, irepetabilă, într-un fel, ei au dreptate. Dar ştiţi câte
perechi „unice” avem noi zilnic? Anul trecut am înregistrat 4837 de perechi.
Sună telefonul. ZZ îşi cere scuze şi apasă pe buton.
ZZ: Ascult
VOCEA: Zinaida Zenovievna, au venit nişte tineri să depună cerere, iar
domnişoara nu are încă 18 ani.

22
ZZ: Expediaţi-i.
VOCEA: Ea insistă foarte tare.
ZZ: (cu vocea schimbată) E însărcinată?
VOCEA: Nu. Zice că îl iubeşte şi nu poate trăi fără el.
ZZ: (respiră adânc) Să intre la mine. (închide aparatul) Dumneavoastră aţi venit la
mine cu vreo problemă, sau aşa?
MN: Nu ştiu cum să încep... mirele fiicei mele întârzie... n-am putea să profităm de
acest lucru ... şi să anulăm înregistrarea?
ZZ: Ce înseamnă „să profităm”?
MN: Sinceră să fiu, eu sunt împotriva căsătoriei lor. E dintr-o familie
îngrozitoare... şi sunt convinsă că şi Nadia deja regretă... vă rog din suflet.
ZZ: (devine brusc serioasă şi oficială) Această rugăminte ar trebui să vină de la
fiica dumneavostră.
MN: Oare prin autoritatea funcţiei dumneavoastră nu puteţi întreprinde nimic?
ZZ: Îmi cer scuze, dar deocamdată nu am motive să întreprind.
Sună. ZZ apasă pe buton
VOCEA: ZZ, veniţi repede, începe cuvântul de felicitare!
ZZ: Am zburat! (îşi pune urgent pantofii cu toc înalt, cu cuie - NC)
VOCEA: Ce mireasă frumoasă, cu pelerină din puf de lebădă! Să mori nu alta!
MN: Poate aţi putea pur şi simplu să vorbiţi cu fiica mea? Vă implor! Convingeţi-o
că face o greşeală.
ZZ: Legea ne interzice să influenţăm decizia cetăţenilor de a se căsători. Scuzaţi-
mă, am treabă.
(MN iese supărată, ZZ culege un număr de telefon)
Ai cinat? Ţi-a plăcut? M-am străduit pentru tine. Crezi că mie nu mi-e dor de tine?
O să iau o duminică liberă pe care o vom petrece împreună. Nu asta, săptămâna
viitoare... da, duminica asta lucrez... da, iarăşi...
(Intră Lena – o fetiţă foarte tinerică, într-o rochie de gală. ZZ. Termină repede
discuţia )
Hai, te pup. Pune televizorul, o să-ţi fie mai vesel.

23
LENA: Mă scuzaţi. Noi am vrut să depunem o cerere, iar acolo a apărut o
problemă... şi m-au trimis încoace.
ZZ: Ah, da... dumneata eşti cea care nu are 18 ani?
LENA: Degrabă o să împlinesc... inspectoarea dumneavoastră nu are nici inimă
nici suflet! Eu îi vorbesc de iubire iar ea îmi citeşte legislaţia, eu despre iubire iar
ea...
ZZ: Stop.
LENA: Eu îi zic că nu pot trăi fără el – iar ea mie îmi zice de „articolul 15” cum
pot lucra aici astfel de oameni? Cred că singură niciodată...
ZZ: Stop!
LENA: Cred că singură niciodată n-a iubit pe nimeni...
ZZ: Am zis stop! Aşteaptă-mă aici, eu întârzii la înscriere. Lena mai vrea să zică
ceva, însă ZZ a ieşit.
MN se întoarce nervoasă în Camera Miresei.

MN: Nu mai rezist! Unde este autobuzul acela blestemat? Poate cineva sa-mi
explice ce se întâmpla? Eu una plec acasă!
N: Mama, nu te enerva, o sa te doară capul.
MN: Deja mă doare! (către AP) Ştiam ca fiul dumneavoastră este un.... un...
tolomac, dar toate au o limită!
AP: V-aş ruga frumos sa nu va agitaţi aşa! Şi in privinţa fiului meu, v-as ruga sa
vorbiţi cu o octavă mai jos. Nu ardem de nerăbdare sa ne înrudim cu
dumneavoastră!
VERA: Noi nici atât!
NADIA: Liniştiţi-vă, vă rog! Mă duc acolo si aflu ce se întâmplă.
AP: Stai aici! Mireasa trebuie sa stea ca o regina, să nu facă nimic. Dacă doamna
are aşa emoţii, mă duc chiar eu să aflu. (Se îndreaptă spre ieşire)

24
Sau nu, mai bine rămân aici : poate veni si eu n-o să fiu aici. Sveta, trage tu o
fugă, te descurci sau nu?
SVETA: Mă descurc, nu sunt mică.
AP: Hai sa-ţi iau un taxi.
(AP si S ies)
BUNICA: (se înveleşte în şal) Am degerat lângă autobuz. Nu mă pot încălzi
nicicum.
NADIA: Poate vreţi să beţi un ceai fierbinte jos, în cafenea?
BUNICA: Se poate?
NADIA: Desigur. Haideţi . Ies ambele

Pauză
MN: Am auzit că va urma o nuntă foarte frumoasă.
ALLA: Vreţi să mergem să o vedem?
MN: Mi-e totuna.

I: Cum îţi plac toate astea?

II: Ori e circ, ori e filarmonică.
Femeile ies. În avanscenă iese ZZ. Este răguşită. Vorbeşte grăbită.

ZZ: Dragii noştri Nataşa şi Alexandr! Astăzi este o zi memorabilă deosebită

In acest moment, in aceasta sala va avea loc un eveniment care va intra in memoria
voastră pentru mulţi, mulţi ani, si care vă va schimba viata. Veţi pleca de aici
schimbaţi, fericiţi, veţi realiza cat de important este un asemenea eveniment. Să nu
uitaţi niciodată aceasta clipa tulburătoare. Aveţi grijă unul de celalalt, păstraţi
floarea firava a fericirii pe care o ţineţi astăzi in mâini. (fără pauză, grăbeşte
ritmul) Dând curs dorinţei voastre liber exprimate şi având acordul vostru reciproc,
în conformitate cu Legea vă declar soţ si soţie.
(Muzica solemna)
Sfârşitul actului I

25
 ACTUL II

În biroul lui ZZ se agită Lena. Intră ZZ. Lena începe imediat să vorbească
cu aplomb.
LENA: Cine a inventat regulile astea tâmpite? Noi ne iubim! Dumneavoastră vreţi
ca eu să-i poruncesc inimii mele să nu se mai zbată până n-oi împlini exact 18 ani?
Sau poate...
ZZ: (se ia de cap) Ajunge! Legea nu permite căsătorirea civilă a minorilor. Clar?
La revedere!
LENA: Dar de la depunerea actelor trebuie să treacă o lună, iar eu peste o lună voi
avea deja 18 ani.
ZZ: Atunci aşteaptă. Nu mai e mult, n-o să mori.
LENA: Noi şi fără asta aşteptăm deja prea mult! Vă rog din suflet, ca de la femeie
la femeie!
ZZ: (mai moale) Cum te cheamă?
LENA: Lena.
ZZ: Spune-mi, Lena, vă cunoaşteţi demult?
LENA: Foarte demult, deja de trei... da, de trei săptămâni!
ZZ: Părinţii ştiu?
LENA: Ce treabă au părinţii? Asta e treaba noastră personală.
ZZ: Şi unde aveţi de gând să locuiţi?
LENA: (încurcată) La părinţi... deocamdată...
ZZ: De mâncare cine o să vă dea? De copii voştri cine o să aibă grijă? Uite ce, te
rog să vii aici altă dată, şi neapărat cu mama.
LENA: Înseamnă că dumneavoastră...
ZZ: Gata. Numai cu mama. Iar acum... ştii ce? Hai să te duc la una din mirese. Te
aşezi şi te uiţi, asculţi atent... (e remediul cel mai bun de ai inchide fetei pofta de măritiş!) o
să fie un fel de repetiţie pentru tine, vrei?
LENA: Vreau
ZZ: Atunci aşteaptă-mă pe hol.

26
LENA: (ieşind) Ei, de ce nu am eu 18 ani?

ZZ: (singură) „De ce nu am şi eu 18 ani?” (se uită în oglindă) de ce nu am eu 18

ani? E adevărat, la 18 ani nu observi cum trec anii. Dar deja la 22 am început să-i
număr... şi nici n-am observat cum am numărat deja treizeci de ani. Treizeci! Încă
te mai crezi o studentă tinerică, încă mai eşti chemată pe stradă „domnişoară”, încă
mai ai impresia că totul e înainte, iar tu ai deja treizeci de ani, şi a venit timpul să-ţi
iei rămas bun de la tinereţe. Şi tu plângi toată săptămâna, după asta te uiţi în
oglindă, încerci să te convingi că încă eşti „bine”, îţi cumperi o bluză deschisă, îţi
faci o freză scurtă, observi că bărbaţii încă întorc capul după tine, şi te linişteşti.
Toate ar fi bune şi frumoase, dar tu ai deja 40! Observi că începi să asculţi cu
interes discuţiile despre pensionare, fiica ta are deja 18 ani – cum aveai şi tu mai
ieri, iar ţie, vârsta de treizeci de ani ţi se părea cea mai frumoasă şi luminoasă. Tu
îţi dai seama foarte bine că perioada cea mai bună a trecut şi că a venit vremea
micilor bucurii – dacă le ai măcar pe astea şi nu te-ai pomenit lângă albia spartă.
Inima, însă, nu ştiu de ce, e încă tânără, şi tu mai aştepţi ceva... ce aştepţi? În
curând vei avea 50 de ani, iar apoi nu departe e şi...(suspină) de ce nu am 18 ani?
De ce?

(în camera miresei intră bunica şi Nadia)

BUNICA: Îţi mulţumesc, draga mea, m-am încălzit. O să-i fie bine lui Grişa cu
tine. Şi tu o să fii fericită cu el – e un băiat bun, muncitor, cuminte... poate vă
mutaţi la mine? Acolo sunteţi mulţi, trăiţi înghesuiţi, iar la mine e pustie o casă
întreaga.
NADIA: Mulţumesc, bunică, dar noi ne-am obişnuit cu oraşul.
BUNICA: Ce-i bun în oraş? Toţi sunt răi, palizi, toţi fug undeva, se împing prin
autobuze, se hămăie între ei. Iar la noi e linişte; curge un râuleţ liniştit, cu apa
roşie, iar malurile sunt verzi, cu iarbă... iar casa e trainică, spaţioasă. Şi grădina e

27
roditoare – vara trecută numai cu coacăză am închis 20 de borcane. Am şi un
sărăieş, aţi putea să luaţi şi o văcuţă...
NADIA: Tânjiţi după casă?
BUNICA: Vorbă să fie! Aici nimic nu e bine. Vania bea, Tonia ne face cu ou şi cu
oţet, fără motiv...
NADIA: De ce pe dumneavoastră?
BUNICA: Aşa, ca să nu-i fie urât. Am obosit de toate.
NADIA: Păi, odihniţi-vă, cine vă pune să spălaţi şi să alergaţi prin magazine după
cumpărături?
BUNICA: Păi cum...nu se poate... pe copiii de azi dacă nu-i ajuţi, nu te mai iubesc
de loc!
NADIA: Cum vă descurcaţi singură, în sat?
BUNICA: De ce singură? Mă aşteaptă pisoiul. L-am lăsat la o vecină, cred că-i e
dor de mine. Foarte deştept pisicuţul, gingaş. Dimineaţa, de cum mă trezesc, se
învârte în jurul farfurioarei, dă din codiţă, aşteaptă să-i torn lăptic. Bea, apoi îmi
mulţumeşte şi fuge la prietena lui.
Nadia zâmbeşte. Discuţia a liniştit-o şi a încălzit-o
NADIA: Vă mulţumesc, bunico.
BUNICA: (mirată) Pentru ce?
Intra AP
AP: N-au ajuns?
N: Nu.
AP: Mă duc să sun la restaurant, să le zic să înceapă veselia fără noi.
NADIA: Fără noi?
AP: (încruntată) Ce altceva e de făcut? Doar n-or să stea oamenii ca proştii,
flămânzi în faţa meselor întinse!

Intra MN, Vera, Alla şi cele două invitate. Ele discută despre nunta văzută numai
ce.
I: Ai văzut ce coafură avea mireasa?

28
II: Am văzut. Cred că o să mă vopsesc şi eu.
I: Ce nuanţă?
II: Ei... aşa, cu ... nuanţă.
VERA: Uite, mă uit la aceşti tineri-căsătoriţi, sunt atât de cruduţi, nepregătiţi,
verzi, necopţi, neciopliţi, dar deja se cred maturi, şi mă gândesc: ei unde vă grăbiţi?
Treziţi-vă, aveţi o viaţă înainte, o să reuşiţi să trageţi cu vârf şi îndesat.

MN: Unde ti-e prinţul?

N: (reţinut) Vine.
Intra Sveta
AP: Uite-i ca au venit. Ia dă-l pe frat’tu încoa’! Să-l scarmăn niţel înainte de nuntă.
ALLA: Dar ce, bărbaţii au voie să intre aici?
AP: Au voie, au, doar nu e baie!
SVETA: Mamă, stai un pic… Grişa nu-i aici…
AP: (mirata) Cum adică nu-i?
SVETA: Am ajuns acolo si n-am găsit pe nimeni. Autobuzul era, dar oamenii nu.
N: Poate au luat alta maşina?
S: Nu, un bătrânel care se plimba pe acolo mi-a zis că ei au intrat intr-un bar din
vecinătate… sa se încălzească…
AP: (înţelege imediat despre ce-i vorba) Aşadar ei acum „se încălzesc”?!
SVETA: Aha.
AP: Si tat’tu-i cred ca-i „frumuşel” deja…
SVETA: (încet) Da.
AP: Trebuia să merg eu. Ii „încălzeam” tare frumos…!
N: De ce nu a venit Grişa cu tine?
S: El a vrut să vină, dar nu l-a lăsat tata. Şi prietenii. Au zis „Mai bem una pentru
mire si mireasa, ne achitam si pornim. Suntem acolo in 5 minute.”
ALLA: Şi chiar aveau de gând sa plece?
SVETA: Da, chemau chelneriţa sa le facă nota.

29
AP: Du-te şi aşteaptă-i la uşă. Cum apar, aleargă imediat încoace” şi anunţă-mă
(Sveta iese).

NADIA: Bine. Sa mai aşteptam puţin.

VERA: (explodează) Eu chiar nu te înţeleg! Oamenii ăştia îşi bat joc de tine, iar tu
le răspunzi foarte calm cu: „Să mai aşteptam puţin”!
AP: De ce faceţi păcate? Cine îşi bate joc de ea?
VERA: Dumneavoastră cu fecioraşul dumneavoastră!
NADIA: Vera…
VERA: Ce „Vera”? care „Vera”?! Ce mai mire ţi-ai găsit! se împiedica de fiecare
cârciuma!
AP: Au îngheţat oamenii, au intrat pentru doua minute sa se încălzească, ce-i rău in
asta?
VERA: Se puteau încălzi si aici. Era nerăbdător să pupe sticla, asta e! Vinul e mai
dulce decât mireasa!
ALLA: Dragele mele, nu se poate aşa, nu vă certaţi, e nuntă, totuşi…
VERA: Asta e problema, bunicuţo dragă, nu e o nunta, nu e nuntă! Mirişorul şi-a
luat zborul!

Intră o mireasă. Se apropie de Nadia

MIREASA: Scuzaţi-mă, dumneavoastră sunteţi Nadia?
NADIA: Da.
MIREASA: Vă aşteaptă mirele.
N: (se aprinde, bucuroasă) Unde e?
MIREASA: Jos, pe scări. E aşa frumos!
Nadia iese repede. Mireasa iese. Tăcere încordată.

I: Ascultă e ca în film.
II: Fetele mâine or să cadă pe spate când le-om povesti.

30
MN: (Verei) La drept vorbind, speram că el n-o să mai vină.
VERA: Trebuie să întreprindem ceva. Urgent.
MN: Ce?

Se întoarce Nadia, încearcă să nu se uite la nimeni. Îşi îndreaptă voalul cu o prea

mare străduinţă.
VERA: Ce se întâmplă?
NADIA: (indiferentă) Nimic. Domnişoara a încurcat ceva.
AP: (distrusă) Ei, poftim!
MN: (Verei) Ce fericire![
ALLA: (se apropie de Nadia, în şoaptă) Valentin a fost? (Nadia dă afirmativ din
cap) despre ce aţi vorbit?
NADIA: Ca de obicei.
Intră ZZ şi Lena

ZZ: V-am adus o viitoare mireasă. O cheamă Lena. Vrea să vadă cum se petrece o
ceremonie. Vă rog să fiţi drăguţe cu ea. (Lenei) Iar tu să fii cuminte, stai liniştită.
VERA: Mai bine ne aduceaţi un mire. În acest moment avem mare nevoie de aşa
ceva (de un bărbat).
ZZ: (zâmbeşte) O să vă căutăm şi un mire. (se îndreaptă spre ieşire. Alla îi taie
calea)
ALLA: Spuneţi-mi, vă rog, se poate ca mireasa să fie înregistrată cu alt mire, nu cu
acela cu care a depus cererea?
ZZ: Nu. Trebuie să depună o altă cerere, să-şi aştepte rândul... dar de ce mă
întrebaţi?
ALLA: Aşa, pur şi simplu. Şi nu puteţi face nimic în astfel de cazuri?
ZZ: „Ceva” oricând putem face, dacă e musai (necesar).

Vrea să plece, dar este oprită de MN

31
MN: (încet) Zinaida Zinovievna, oare dumneavoastră nu vedeţi că această
întârziere se transformă într-o bătaie de joc ? Eu, în genere, nu ştiu, dacă acesta va
veni aici sau lumea asta s-a înţeles să ne joace o farsă! Am ajuns de râsul întregii
lumi adunate aici la Palatul Ceremoniilor! Eu v-am implorat să puneţi capăt acestei
comedii stupide! Oare nici acum nu se poate face nimic?
ZZ: Se poate. Dacă Nadia mă roagă - se poate. De fapt, nici măcar nu e nevoie să
mă roage. Poate pur şi simplu să plece . (Iese)

I: Ai văzut cum e mireasa? – stană de piatră! Mirele a dispărut, iar ei nu-i tresare
nici un muşchiuleţ pe faţă.
II: Chiar că... Viaţa ei se sparge în bucăţi, iar ea stă, ca la bunica pe cuptor, numai
coji de seminţe nu scuipă.

LENA: Ce fericită sunteţi, Nadia, chiar azi o să vă măritaţi! Iar eu cu Volodea mai
avem de aşteptat o lună întreagă! Mirele dumneavoastră e şi el militar?
VERA: (acru) Fătuco, ce ţi s-a spus?
LENA: Ce anume?
VERA: Nimic. Şezi şi taci chitic. Aici sunt persoane mai învârstă ca tine.
LENA: Dar ele tac...
VERA: Păi vezi? Atunci închide şi tu gura. Stai fără grijă, o să ai încă multe de
auzit aici.

ALLA (Nadiei) Eu cred că şi tu ai fi bucuroasă să scapi de aici, numai că nu ştii

cum. Totuşi, nu se poate să pleci din Palatul Ceremoniilor aşa, amăgită, umilită,
părăsită. Vor începe bârfele, mila, compătimirea, râsete pe la spate... te înţeleg.
NADIA: Ce treabă au „toţi”, Aliona? Eu trebuie să mă gândesc doar la fericirea
mea.
A: Şi eu exact despre fericirea ta vorbesc. M-am gândit la o soluţie...
N: Nu e nevoie. Eu cu Grişa am pornit în viaţă, nu la film. Nu pot să-mi schimb
decizia fără să-l fi ascultat.

32
ALLA Dar problema nu e în întârzierea lui Grişa... eu ştiu despre el ceva ce... nu
trebuie să te măriţi cu el.
N: De ce?

MN: Doamne, mi se desface capul !

N: Mama, te-am rugat să nu te enervezi. Ai migrenă şi te agiţi! (îi dă o pastilă)
MN: Oamenii aceştia transformă nunta ta într-o farsă iar tu mă îndopi cu pastile!
N: Mama, Grişa va veni imediat.
MN: Mulţumesc, m-ai liniştit. Imediat apare gaşca veselă a chercheliţilor, iar
mirişorul ameţit o va duce pe fiica mea la altar legănându-se şi împiedicându-se.
Iar după asta ne vom îndrepta spre restaurant, unde vom găsi din nou băuturică şi
ţopăieli în compania ospătăriţelor. Ce fericire!
AP: Ce mă tot bateţi la cap cu restaurantul?! De parcă ea ar lucra la Parlament! Şi
dacă tot veni vorba, să ştiţi: cârciumile au apărut în istoria omenirii înaintea
şcolilor.
BUNICA: Tonia...
AP: Vezi Doamne, ei nu-i priesc chelneriţele! Ele, dacă vreţi să ştiţi, nu sunt cu
nimic mai prejos de învăţători, atâta doar că se îmbracă mai cu gust. Încercaţi să
alergaţi o zi printre mese, deservind toţi mârlanii, beţivii şi dobitocii cu mâinile
prea lungi! Nu oricine poate rezista!
LENA: Despre ce vorbiţi?
VERA: Şezi.
AP: Sau poate credeţi că bucătarilor le este mai uşor? Toată ziua pe lângă foc,
mirosuri de grăsime, peşte, ceapă, borş şi vanilie! Iar gradul de risc? Poţi să arzi
bucatele, ceva poate să dea în foc, şi, mai ales, toţi din jur, chiar dacă i-au învăţat la
şcoală despre idealuri, caută numai să fure! Încearcă să ai grijă de toate astea!
MN: Cei din jur... de parcă dumneavoastră nu furaţi?
AP: Ho! Ho! Nu sâsâi că te vei arde! Nu vă place nunta? Nu vă convine mirele?
Atunci de ce mai staţi aici? Vă temeţi că vă rămâne fata ne măritată?
VERA: Nadia, dacă vrea, se poate mărita chiar acum cu altul.

33
AP: Nici Grişa al meu nu se pierde. Anul trecut se putea însura cu fiica directorului
magazinului! Iar dumneavoastră cine sunteţi? Îi învăţaţi pe copii cum să trăiască în
timp ce voi înşişi nu ştiţi cum să trăiţi! Vă văietaţi tot timpul...
MN: Auzi, Nadia, această doamnă-bucătăreasă consideră înrudirea cu noi o
mezalianţă! Ea vrea noră chelneriţă, bucătăreasă sau, în cel mai rău caz – fiică de
director de magazin!
N: De unde dispreţul acesta pentru bucătărese, mama? Ce e cu discriminarea şi
aerele acestea nobile?
MN: Eu nu dispreţuiesc profesia de bucătar ci urăsc mentalitatea şperţarului! De
unde are ea bani? Chelneriţele mai primesc un ciubuc, dar ea de unde îşi ia
„adaosul”?
AP: Puteţi să vă tociţi gura cât vreţi, eu nu dau explicaţii nimănui!
MN: Mă priveşte de sus, cu milă. Simt în fiecare cuvânt al ei dispreţ, mă consideră
o idioată depăşită, neajutorată, dar nu asta este cel mai grav. Nadia, tu nu ai ce
căuta în familia asta, voi nu aveţi interese (idealuri) comune!
AP: Ce tot vorbiţi de interese comune, oamenii nu se înscriu într-un oarecare cerc
de şcoală, ci se căsătoresc. Ce importanţă au interesele? Copii apar şi fără asta.
N: (zâmbeşte) Eu cred că vă veţi înţelege cu timpul.
MN: Cât de liniştit spui tu asta... chiar nu înţeleg tonul tău calm. Noi ne agităm,
suferim, iar tu eşti liniştită, de parcă lucrurile astea nu te-ar privi!
N: În sala de operaţii am văzut atâta suferinţă şi atâtea morţi câte alţii nu văd într-o
viaţă. Nu am dreptul să plâng atunci când vreau... dacă de emoţii confund fiolele
sau nu închid perfuzia la timp, pot să omor un om. A trebuit să mă învăţ să-mi
păstrez calmul în orice situaţie.

II: Ai auzit cum i-a tăiat-o?

I: Am zis eu : stană de piatră
Intră Sveta. Toate privirile sunt îndreptate spre ea.

AP: Vin?!

34
SVETA: Nu, am îngheţat în curentul acela.
LENA: (Allei) Poate tu îmi vei explica ce se întâmplă aici?...
ALLA: Taci, Lenocika, dragă! vrei să te măriţi, nu? Păi ţine minte, bărbaţilor nu le
plac soţiile limbute.
VERA: Ce facem, Nadia?
NADIA: Eu îl aştept pe Grişa. Cui nu-i place, poate să meargă acasă. Nu ţin pe
nimeni aici cu forţa.

Tăcere

Şi încă ceva. Ne-am adunat aici pentru un eveniment festiv şi nu pentru scandaluri
personale. Dacă vă mai certaţi, eu o să plec să aştept afară.

Tăcere încordată. În acest moment apare Clavdia, care împinge un cărucior cu

pahare şi sticle.

CLAVDIA: Dragă mireasă, stimaţi oaspeţi! Nu doriţi să serviţi ceva?

VERA: Ce e asta, şampanie?
CLAVDIA: Da, special pentru ceremonie...
AP: Treci, dragă mai departe.
NADIA: De ce să treacă? Deschideţi-ne, vă rog, o sticlă.
CLAVDIA: Poftim. (toarnă şampanie în pahare) serviţi. Dacă mai vrei, o să mai
trec pe aici (pleacă).

NADIA: Ia haideţi să ne aşezăm mai aproape... bunico, veniţi lângă mine (AP,
arătând spre cele două invitate) chemaţi-le şi pe invitatele voastre.
AP: Eu nu le cunosc. Credeam că tu le-ai adus...
NADIA: Iertaţi-mă, dumneavoastră cine sunteţi?
I: Noi suntem colege de servici cu Grişa. Am venit aici să-l felicităm în numele
întregului colect...

35
NADIA: Păi de ce n-aţi spus de la început? Luaţi pahare! (Lenei) Ia şi tu.
ALLA: Nadia, bem pentru tine. Fii fericită!
NADIA: Bine, să bem pentru mine.
Beau
II: Prima dată în viaţă văd o nuntă fără mire.
I: Şi eu. Oare trebuie să strig „amar”? (râd).

Intră femeia fotograf. Energic atacă femeile, acestea i se supun fără să-şi dea
seama ce se petrece.
FOTOGRAFUL: (pe post de fotograf poate fi oricare din invitate- NC) aşa! Minunat! Am
venit exact la timp! Atenţie, fotografiez! (blitz) nu, nu, vă rog să nu pozaţi. Fiecare
face ce făcea. Acum ciocniţi! (blitz) încă o dată! Fiţi mai naturale! Atenţie! Hop!
(blitz) Bravo! Excelent! Iar acum numai mireasa. Hai, frumoaso, îndreaptă-ţi
voalul, priveşte la mine... expresia fericirii pe faţă! (blitz) acum cu prietena. Ne
apropiem de mireasă, ochişorii încoace! Aşa! (blitz) Acum mamele! Unde sunt
mamele? Ne aşezăm alături! Aşa! Repejor, repejor! Ne îmbrăţişăm! (blitz) Ne
pupăm (blitz) toate împreună. Zâmbim. Aşa! Gata. Ne revedem în sala de
înregistrări. Pa!
(pleacă)

AP: (loveşte brusc cu palma în masă) (AP poate interveni un pic mai devreme- NC)
Gata! Destul am stat! Mă duc să-l aduc eu pe parşivul cela încoace. Unde s-a mai
auzit asemenea neobrăzare, să laşi mireasa şi oaspeţii să aştepte atâta ?! Dacă s-a
răzgândit, să vină să spună, să fie scuipat în faţă de mireasă în prezenţa tuturor!
Bunico, îmbracă-te! O să am nevoie de ajutorul tău. Nadia, aşteaptă-ne. Ţi-l scot de
sub pământ, şi tot ţi-l aduc! Repede, hai!

(AP şi bunica pleacă. tăcere)

I: (toarnă în pahare) Haideţi, până una-alta să bem!

36
II: Corect! Pentru fericirea tuturor femeilor!

(toate susţin toastul)

MN: (Svetei) Mi se pare, sau cerceii tăi sunt din aur?

SVETA: Da. Dar care e problema?
MN: După părerea mea, Sveta, în clasa a noua încă e devreme să porţi aur.
SVETA: Iar dup părerea mea, Maria Nicolaevna, eu am deja o mamă.
MN: (o agasează până şi fiica ei, a AP- NC ).Tu trebuie să-i asculţi pe cei mari, nu numai
pe mama ta.
SVETA: Mulţumesc că m-aţi informat. Eu n-am ştiut. (demonstrativ întinde mâna
cu inel)
MN: La şcoală te porţi la fel de obraznic?
SVETA: Mai ceva! Ştiţi şi singură cât e de greu cu profesorii din ziua de azi. Sunt
foarte înapoiaţi şi nu-i iubesc pe copii.
MN: Îmi imaginez, cât de bine înveţi! Ai multe note negative?
SVETA: Nu vă faceţi griji, eu învăţ bine. Iar dumneavoastră cum lucraţi? Câte note
negative aţi pus în semestrul acesta la materia dumneavoastră? Cum luptaţi cu
absenţele?
MN: Ce-i cu întrebările astea stupide?
SVETA: Credeţi că întrebările dumneavoastră sunt mai inteligente? Cum vedeţi o
(elevă ) şcolăriţă, imediat începeţi cu întrebările despre note, de parcă noi nu avem
alte griji.
MN: Cu mama ta eşti la fel de acidă?
SVETA: Nu, cu mama, oricum s-ar purta, vorbesc moale, am răbdare, încerc să o
educ. Recunosc, uneori o mai scutur, când mă enervează prea tare, însă, de bătut n-
o bat niciodată. Ştiţi, cu binişorul e cel mai simplu să-ţi atingi scopul. Şi e mult mai
pedagogic.
MN: Ce-i cu tonul acesta, Sveta?
SVETA: Nu e mai urât decât tonul cu care aţi vorbit cu maică-mea.

37
MN: ... dar să ştii că pe tine nu te privesc aceste probleme. Totuşi, într-un fel, tu ai
dreptate. Am vorbit cu tine de parcă ai fi de 8 ani, iar tu eşti aproape matură. Îmi
cer scuze.
SVETA: Şi eu îmi cer scuze.
MN: Înseamnă că întrebările despre şcoală nu-ţi plac. Atunci zi-mi, cu ce te ocupi
în afara şcolii?
SVETA: Aveţi în vedere viaţa personală? Încă n-o am.
MN: Şi cu ce umpli acest gol?
SVETA: Merg la secţia de karate.
MN: Iar mă prosteşti?
SVETA: Nu. Vorbesc serios. Orice femeie trebuie să ştie să se apere.
( Prezintă un număr muzical de carate- NC)
MN: (suspină) Ştii, Sveta, mi se pare că eu într-adevăr sunt cam înapoiată. Treci pe
la mine, o să mai vorbim despre una, despre alta.

Intră AP, îmbrăcată în palton

NADIA: L-aţi găsit pe Grişa?
AP: Nu. M-am întors după fiică-mea. Sveta, îmbracă-te repede! Bunica nu ştie
drumul într-acolo. Ţine minte numai că s-au oprit lângă o casă din cărămidă şi cu
geamuri, mai mult nimic. E atât de netoată... Mai repede, Sveta! (pleacă)

Tăcere
ALLA: Nu ştiu de ce, dar am impresia că ele nu se vor mai întoarce.
VERA: Poate e mai bine să plecăm şi noi?
NADIA: (ezitând) Crezi?
VERA: În curând se va închide Casa de Ceremonii.
NADIA: (scoate voalul) Atunci...
LENA: Explicaţi-mi, în sfârşit, ce se întâmplă?

(nimeni nu-i răspunde)

38
NADIA: (observă că MN a devenit palidă şi se ţine de inimă) Ce ai? Inima? (îi
întinde o pastilă) Bea. (Lenei) Cheam-o pe Zinaida Zenovievna! (Lena fuge)
MN: Lasă-mă, mi-e mai bine. Nu vă faceţi griji, fetelor.
ZZ: Ce s-a întâmplat?
NADIA: Mama se simte rău. Poate să stea undeva culcată, în linişte?
ZZ: Desigur, urmaţi-mă.
N: Eu vin cu tine.
VERA: Şi eu vin cu voi.
N: Nu-i nevoie. Mai bine stai cu oaspeţii. Preocupă-i cu ceva.
***
Răsună marşul nupţial. ZZ cu N o duc afară pe MN. În cameră rămân Vera, Alla şi
cele două invitate. Pauză. Intră Larisa

LARISA: Îmi cer scuze, Cernâh n-a venit? Şi mirele trebuie să completeze
chestionarul.
I: De ce Cernâh? Numele lui e Feodorov!
LARISA: Mirele Nadiei? (se uită în agendă) la mine scrie Grigorii Cernâh.
I: Dar noi am venit la nuntă la Grigorii Feodorov!
LAR: Un moment... (se uită în agendă) Feodorov şi Muraşchina?
II: (bucuroasă) Exact! Galca Muraşchina! Spuneam eu, macaragiţa!
LAR: S-au căsătorit acum două ore.
II: Frumos i-am felicitat!
I: Acum ce e de făcut? Poate să fugim repede la ei acasă?
II: Mare nevoie au ei acum de noi! Sau poate vrei s-o înlocuieşti pe Galca? Mai
bine ai înlocui-o dimineaţa, la lucru. Noaptea se isprăveşte ea şi fără tine. (Verei)
Grişa vostru lucrează în construcţie?
VERA: Nu. Aţi auzit de formaţia muzicală „Cowboy”? ce denumire stupidă...
Grişa nostru zdrăngăne acolo la chitară.
LENA: (disperată) Eu chiar nu pricep nimic!

39
ALLA: Nici nu-i nevoie.
I: (nehotărâtă) Păi atunci... am plecat...
II: (cu reproş) S-o părăsim pe mireasă la nevoie? (Verei) Doar n-o să ne daţi afară?
VERA: (bucurpoasă că invitatele nu sunt din partea lui Grişa â) Fetelor! Vorbă să
fie! Luaţi loc. Şi dumneavoastră, Larisa, Alla, hai să turnăm în pahare...
I: Noi avem cu noi băutură mai seroasă decât siropul ăsta! (scoate o sticlă de vin
roşu)
VERA: (vesel) Foarte bine! Turnaţi-mi şi mie!
(ciocnesc, beau)

II: Dumneavoastră studiaţi numai cuplurile de tineri-căsătoriţi?

L: Nu neapărat. De exemplu acum cercetez tema cu cea de-a doua căsătorie.
I: Adică cum?
L: De exemplu, femeile căsătorite răspund la întrebarea dacă au o căsnicie fericită.
Noi adunăm răspunsurile şi calculăm procentul fericitelor.
ALLA: Care e procentul ăsta?
L: Mai puţin de o treime.
LENA: Aşa de mic?!
VERA: Aşa de mare?
L: Apoi punem aceeaşi întrebare femeilor aflate la a doua căsnicie, celor care se
presupune că s-au învăţat minte şi ştiu mai bine să-şi aleagă partenerul...
ALLA: Desigur că la a doua căsnicie sunt mai multe familii fericite.
L: Nu, aceleaşi 30 de procente.
II: Bărbaţii cum răspund la această întrebare?
L: Pentru bărbaţi întrebarea a fost formulată puţin altfel: „dacă aţi putea începe
viaţa de la capăt, aţi alege-o tot pe soţia dumneavoastră?”
II: (toate:) Şi?
L: Afirmativ au răspuns doar o pătrime din cei chestionaţi, aflaţi la prima căsătorie.
VERA: Iar din cei căsătoriţi a doua oară?
L: A cincea parte.

40
ALLA: Atunci care e soluţia?
L: Trebuie să te schimbi pe tine şi nu pe partener, trebuie să te înveţi să fii mai
înţelept, mai indulgent... e mult de explicat...
I: Ce altceva mai ştiţi despre căsătorie?
L: Eu ştiu totul despre căsătorie. E o temă foarte importantă. Anual se produc
milioane de divorţuri! Din două căsătorii - una se desface. Atâţia copii fără taţi,
atâtea destine distruse, atâtea familii fragile, atâtea conflicte pe fond nervos!
II: Haideţi să bem pentru fericirea în viaţa de familie!
VERA: Larisa, explică-ne, te rog, de ce căsătoriile au devenit atât de fragile? Ce e
cu această boală a secolului?
LARISA: Sunt multe motive... de exemplu femeile au devenit mai puternice, mai
independente... sau cel puţin ştiu să se prefacă... femeile de azi singure îşi câştigă
existenţa, ştiu şi pot să facă orice. Ele nu mai depind de bărbaţi, de asta se despart
uşor de ei. Iar după ce se despart, încep să înţeleagă că totuşi au nevoie de
bărbaţi...
II: E adevărat, dar şi bărbaţii de azi nu mai sunt ca cei de altădată. Toţi caută să se
ascundă după spatele nostru.
VERA: Nu toţi. Unii ar vrea să ne fie sprijin. De exemplu, primul meu soţ. La
început parcă totul era bine în familia noastră. Dar într-o bună zi, Borea cel Sincer
al meu îmi declară că eu am un caracter de fier, şi că el nu vrea să fie strivit de
mine, de aceea şi-a găsit o floare gingaşă, care are nevoie de sprijinul lui.
II: Tu ce i-ai răspuns?
VERA: L-am întrebat: cu ce ea e mai bună decât mine?
II: Şi? El ce ţi-a răspuns?
VERA: „Tu însăţi eşti un bărbat. Iar ea fără mine se pierde. Când sunt cu ea - mă
simt adevărat”, frumos, nu? Femeile puternice trebuiesc părăsite, pentru că ele
singure îşi pot purta de grijă, dar femeile slabe nu pot fi lăsate în nici un caz!
I: Ce-a fost mai departe? A plecat imediat?

41
VERA: Cum să nu! Nu-i cunoaşteţi pe bărbaţi? Mult timp nu se putea hotărî,
umbla şi-mi scâncea „fă ceva ca eu să rămân cu tine”. Şi eu am făcut... (celelalte:
Ce?) ... l-am dat afară!
LARISA: conform statisticii, femeia porneşte o ceartă de două ori mai repede decât
bărbatul.
II: Şi ce-a fost mai departe?
VERA: Mai departe, el s-a căsătorit cu gingaşa... iar după un timp oarecare am
primit un telefon: „încălzeşte ceaiul, o să vin în curând”. A venit. Cu un buchet de
flori şi fără geamantan...(Toate: Şi???) ....l-am dat afară!
II: Şi după asta?
VERA: Nimic.
I: Am avut şi eu pe vremuri un soţ. Ce vorbe îmi spunea înainte de nuntă! „tu
pentru mine eşti un vârf de munte, spre care trebuie să tind o viaţă întreagă!” –
văzuse un film cu alpinişti.
LARISA: Şi?
I: După ce mi-a devenit soţ, evident a început să-m zică cu totul alte cuvinte.
LARISA: Iar cu „vârful de munte” cum a rămas?
I: Acelaşi lucru l-am întrebat şi eu, atunci când îşi aduna catrafusele.
LAR: Şi care a fost răspunsul lui?
I: „Acolo tinzi să ajungi, însă, dup ce ai ajuns nu mai ai ce să faci. Pui un steag,
laşi o inscripţie, şi te porneşti înapoi, spre alte culmi. N-are rost să pierzi o viaţă
stând pe un vârf de munte.”
ALLA: Mi-e cunoscută situaţia. Ţi-a lăsat şi un steguleţ?
I: Mi-a lăsat. Am numit-o Liusea.
VERA: Bani vă trimite?
I: Noi nu am fost căsătoriţi... şi de banii lui nu am nevoie...
ALLA: Unde e acum?
I: Unde-unde? Escaladează alte vârfuri de munte. Haideţi să bem! Femeile beau.
I: Oare Nadia o să se căsătorească până la urmă cu Grişa ăsta?
ALLA: Nu.

42
I: De ce ?
ALLA: Eu n-o să permit.
II: Ea n-o să te asculte.
ALLA: O să mă asculte. Eu am un as în mânecă, pe care o să-l scot în caz de
nevoie.
II: Sunt curioasă ce as e acela...
LENA: Nu vă place mirele Nadiei?
ALLA: (rece) Un papă-lapte ca şi toţi ceilalţi.
I: Văd că nu prea îi iubeşti tu pe bărbaţi. Eşti căsătorită?
ALLA: N-am gustat „fericirea” asta.
I: De ce?
ALLA: E mult de povestit.
II: Avem timp destul.
ALLA: Ei... la început am avut o relaţie nereuşită... apoi, după ce totul s-a
spulberat, am hotărât să mă consolez. N-am căutat mult: îmi era indiferent cine să-i
ocupe locul... şi uite aşa, din relaţie în relaţie, primul, al doilea, al treilea... nici
acum nu mă pot opri la nimeni. Nu ştiu cum se întâmplă, dar întâlnesc numai
„vitezomani” – dă-le totul deodată, fără reţineri, fără sentimente... am devenit şi eu
ca ei. M-am dezvăţat să merg pur şi simplu cu cineva pe stradă, să ne ţinem de
mână, să vorbim, să ne emoţionăm... cred că niciodată n-o să mai trăiesc aceste
sentimente.
LENA: Alla, eu nu te înţeleg, cum se poate aşa ceva? Nu aveţi habar de bun simţ...
moralitate... de cinste...
VERA: Puişor, nu fă valuri. Alla are o moralitate masculină absolut normală.
LARISA: problema constă în faptul că istoria omenirii s-a desfăşurat sub semnul
superiorităţii masculine. Din acest motiv, tot ce e bun sau rău în femeie este
considerat tot ce e bine sau rău pentru bărbaţi şi nu pentru noi.
VERA: Exact. Femeia trebuie să fie fidelă, gingaşă, cuminte, modestă, pasională,
ea trebuie să fie o bună gospodină şi o mamă grijulie. Pentru ei e foarte comod!
LENA: Dar există şi idealuri veşnice...

43
VERA: (o întrerupe) Există. Cine le-a creat? Aceiaşi bărbaţi. Le-au inventat şi ni
le-au băgat pe gât. Un oarecare Leonardo da Vinci, de exemplu, desena Madone cu
prunci, ridicând monument ideii de maternitate, în timp ce singur n-a fost căsătorit
şi nici copii n-a avut. Corect, pentru sine - artă, iar femeii – scutece. Poate ar trebui
ca totul să fie invers? Să ia mama în mână o pensulă şi să deseneze un bărbat cu un
bebe în braţe. Priviţi, înduioşaţi-vă „Ah, paternitatea!”
LENA: Ce vreţi să ziceţi cu toate astea?
VERA: Nimic. Nu trebuie să o judeci pe Alla. Ea însăşi e judecător pentru sine.
ALLA: Mulţumesc pentru susţinere.
VERA: N-ai de ce. (tace) totuşi eu, Alla, chiar dacă sunt mai mare, în comparaţie
cu tine sunt o călugăriţă. Relaţiile mele le pot număra pe degete (dacă imi dai un
calculator). Prima relaţie – prima iubire, a doua relaţie - primul soţ, a treia relaţie –
al doilea soţ, a patra.... un cunoscut...după cum vedeţi, până acum am dezamăgit
numai 4 bărbaţi. La numai treizeci de ani. Haideţi să mai bem un rând.
Pauză. Deodată Lena sughiţă zgomotos
ALLA: Lena, ce s-a întâmplat? (Lena plânge)
LENA: (printre lacrimi) Nimic. M-am gândit: oare o să ajung şi eu ca voi?
VERA: Cum adică, ca noi?
LENA: M-am gândit, poate eu într-adevăr sunt o idealistă proastă, poate degeaba
cred, sper, visez, aştept fericirea? Voi vă credeţi atât de deştepte, experimentate,
corecte... mi-e frică...
ALLA: Gata, gata, linişteşte-te. Altfel mă apucă şi pe mine plânsul. Sunt mai mare
decât ea numai cu patru ani... dracu’ ştie când am reuşit să degradez în halul ăsta!
VERA: Da, ambele am pierdut ceva pe drum...
LENA: (îşi şterge lacrimile) Dar se poate să nu pierzi?
ALLA: Se poate.
VERA: Înţelegi, viaţa e o chestie complicată, şi nu e bine să o priveşti prin ochelari
roz... dar trebuie să crezi. Ai dreptate. Aşa e, fetelor?
II: Absolut! Eu de la 17 ani am început să aştept iubirea adevărată. Şi o mai aştept
şi acum.

44
I: Şi eu la fel. Dacă aţi şti câţi dobitoci m-au părăsit, însă eu tot mai cred că ea
există!
***
LARISA: (neaşteptat patetic) Voi vă plângeţi de soţi şi de bărbaţi, povestiţi cum ei
vă părăsesc. Iar eu vreau să vă zic că voi sunteţi fericite! Aţi fost părăsite, iar eu n-
am fost părăsită niciodată în viaţă de nimeni! N-am nimic împotrivă, să mă
părăsească, dacă vor, numai mai întâi să mă cucerească!
VERA: Nu înţeleg... tu nu eşti căsătorită?
LAR: Nu.
I: Şi nici n-ai fost?
LAR: Nu. Ştiu ce întrebare urmează. Iar dacă n-o spuneţi o gândiţi. Vă răspund
deodată, cinstit – nu.
II: Cum vine asta?
LAR: Uite-aşa. Ascult discuţiile voastre şi tac. Ce pot să spun? Eu ştiu despre
căsătorie totul şi în acelaşi timp - nimic.
LENA: Nu înţeleg nimic
LAR: La început mă mândream cu puritatea mea, apoi am început să-mi fac griji.,
iar acum nici nu mă mândresc, nici nu-mi fac griji. Sunt un om terminat.
II: Exagerezi.
LAR: Când mă întâlnesc cu vreo prietenă, mă întreabă neapărat, cu o voce
mieroasă „încă nu te-ai măritat?” şi plus la toate acest grad ştiinţific idiot. Bărbaţii
fug de mine când află că eu sunt doctorandă. Acum nu mai zic la nimeni despre
studiile mele.
II: De ce să nu zici? Ai o meserie bună...
LAR: Bună? Mi-e jenă să intru în Palatul de Ceremonii cu meseria asta. Toate
miresele sunt mai mature decât mine. Toate sunt îndrăgostite, toate au bucurii şi
probleme pe care eu le cunosc doar din chestionare...şi tot eu le povestesc despre
căsătorie şi familie. E ridicol. Dar ce vină am eu că nimeni nu are nevoie de mine?
(după o scurtă tăcere) totuşi, cred că e vina mea că sunt singură. Eram în ultimul
an de facultate, parcă-parcă era o posibilitate să mă mărit... dar nu mi-am făcut

45
timp, îmi scriam lucrarea de diplomă, mi se părea mai important. Iar apoi am
continuat studiile, m-am îngropat în cărţi... Prietenele se duceau la chefuri iar eu la
bibliotecă. În final am ajuns : ele au familii, iar eu am articole despre familie.
ALLA: Dar încă nu e târziu să recuperezi.
LAR: Ba da, trenul a plecat.
Pauză
I: Fetelor, trebuie să salvăm această femeie!
VERA: (Allei) Poate îi dai vreo candidatură din vitezo-manii tăi? Sau cel puţin îi
împărtăşeşti din experienţa ta de viaţă.
ALLA: (nu răspunde, o analizează pe Larisa) Ia ridică-te. (Larisa se ridică) de ce
te îmbraci atât de neinteresant?
LAR: Sunt la servici...
ALLA: Tu lucrezi la Casa de Ceremonii, te afli tot timpul printre tineri.
LAR: Dar sunt cercetător ştiinţific...
ALLA: Minţi. Pur şi simplu tu te crezi urâtă şi ţi-e frică să atragi atenţia asupra ta
printr-o haină mai de gală. De ce stai gheboasă?
LAR: Aşa e silueta mea...
ALLA: Din nou minţi. Te jenezi că ai pieptul mare. Dimpotrivă, ar trebui să te
mândreşti cu el. De-aş avea eu aşa piept... ia, îndreaptă spatele! Larisa îndreaptă
umerii Uite aşa e cu mult mai bine! scoate din poşetă scule de frizerie imediat îţi
facem o coafură normală, te machiem... scoate rochia asta.
LAR: (speriată) De ce?
ALLA: O să îmbraci rochia mea. (din pachet NC)
LAR: Nu aici.
ALLA: Hai să mergem în altă încăpere.
I: Noi venim cu voi. (toate ies. Rămâne Vera. Intră Nadia)

VERA: Cum se simte mama?

46
NADIA: Bine. (tăcere) s-a dus la înregistrat ultima pereche. Palatul e pustiu, peste
tot e linişte. Gata. Se închide Palatul Fericirii.
Intră Alla şi Larisa. Laris este schimbată. Arată bine, pare că a întinerit, ochii îi
strălucesc.

VERA: Vai, Larisa! Te-ai schimbat! Eşti de nerecunoscut!

ALLA: (mândră) A agăţat deja doi tipi pe scări
VERA: Atunci te felicit! Nu mai ai mult de stat printre călugăriţe!
LAR: Fetelor, eu mai am treabă, dar o să mai trec pe la voi neapărat! (iese cu pas
de dans)

Intră Inna Glebovna

NADIA: Inna Glebovna?
IG: iartă-mă, Nadenica, ştiu că prezenţa mea e... deplasată, chiar lipsită de tact...
dar, cred că am şi eu dreptul să vin să te felicit, nu-mi eşti chiar străină...
NADIA: Dar dumneavoastră n-aţi venit pentru ca să mă felicitaţi.
Alla şi Vera fac un schimb de privir şi ies
IG: Nadia, draga mea, spune-mi te rog, ce s-a întâmplat între tine şi Valentin?
NADIA: Nimic.
IG: dacă eram convinsă că tu îl iubeşti pe mirele tău, nu veneam acum aici... dar
eu am impresia că între voi s-a întâmplat ceva neînsemnat, o neînţelegere banală...
poate aţi avut o ceartă stupidă şi acum tu te măriţi cu altul ca să te răzbuni...el a
dispărut de dimineaţă, l-am găsit aici, pe scări... te aşteaptă.
NADIA: Bine că aţi venit. El e singur. Trebuie să-l ia cineva de pe scări. Liniştiţi-l,
luaţi-l acasă.
IG: Am încercat. Nu mă aude. Parcă e posedat. (tace) te iubeşte!
NADIA: Eu ştiu.
IG: am văzut multe la viaţa mea şi te rog să mă crezi, nu există nimic mai
important, mai necesar decât să fii iubită. (Nadia tace) Poate te-a supărat cu ceva?
NADIA: Nu.

47
IG: atunci eu nu înţeleg nimic. V-ati împăcat atât de bine, îl apreciai atât de mult...
NADIA: şi acum îl apreciez.
IG: atunci care e problema?
NADIA: ce nevoie are Valentin de mine? El este un chirurg strălucit, are un viitor
mare, carieră. La ce-i trebuiesc eu?
IG: mă ia groaza când te ascult. Tu consideri că femeile trebuie să se mărite cu
bărbaţii slabi, iar cei puternici sunt nevoiţi să rămână singuri? Oare un bărbat
talentat nu are nevoie de sprijinul unei femei?
NADIA: se va plictisi cu mine. Eu nu ştiu să cânt la pian, ca el, nu vorbesc trei
limbi străine... şi mama mea nu e pictoriţă, ca dumneavoastră, nici tatăl meu nu
este profesor... cum l-aş putea ţine pe Valentin lângă mine?
IG: toate acestea sunt scuze. Tu nu-l iubeşti, nu-i aşa? (pauză) Nu-l iubeşti! Iartă-
mă că am venit. Fii fericită. (pleacă).

Intră Alla ***

ALLA: L-am văzut pe Valentin. Maică-sa îl trage de mână şi el nu vrea să se mişte

din loc. Ce i-ai spus? (Nadia face un gest neclar)
Atunci sunt nevoită să-ţi spun un lucru. N-am vrut să-ţi spun nimic, dar trebuie...
nu trebuie să te măriţi cu Grişa.
NADIA: De ce?
ALLA: Nu mă face să spun mai mult. Crede-mă pe cuvânt.
NADIA: Îmi ascunzi ceva?
ALLA: Nu. Dar crede-mă, nu trebuie să te măriţi cu Grişa.
NADIA: (hotărâtă) E timpul să plecăm acasă.
ALLA: Bine. Îţi spun. Ţii minte, săptămâna trecută când trebuia să vă întâlniţi la
mine ai fost chemată urgent la spital în tura de noapte?
NADIA: Da. Tu trebuia să-l anunţi că nu pot să vin.
ALLA: El a venit să se întâlnească cu tine... şi a plecat dimineaţa...

48
NADIA: (derutată) De ce dimineaţa? (Alla tace) Dimineaţa... (înţelege) Minţi!
(Alla tace) Nu vrei să mă mărit cu Grişa şi ai inventat totul.
ALLA: Da, nu vreau. De asta ţi-am spus adevărul.
NADIA: Este imposibil, înţelegi? Imposibil!
ALLA: (sec) Era îmbrăcat cu un tricou albastru, descusut puţin pe margine... ce
detalii mai vrei?
NADIA: Cum ai putut?
ALLA: Întreabă-l mai bine pe el, cum de a putut.
NADIA: Dar tu? Nu te-a oprit nimic?
ALLA: Eu privesc altfel lucrurile astea. Nu regret că s-a întâmplat aşa. Poţi să
crezi despre mine ce vrei. Cel puţin am aflat cine e acest Grişa!
NADIA: Ce pot să spun? Mulţumesc frumos. Dar aş vrea să te întreb, Alla... eşti
mai tânără decât mine, mai frumoasă, ai bani de trei ori mai mulţi, bărbaţi de o sută
de ori mai mulţi... pentru ce mă invidiezi? Recunoaşte, ţi-a făcut plăcere să iei ceva
ce era al meu, să distrugi ceva la care ţineam, ce ai vrut să-mi demonstrezi? (Alla
tace) mi-e milă de tine. Îţi pierzi sufletul picătură cu picătură. După ce alergi?
Fericirea este în lucrurile simple. Rişti să o pierzi irecuperabil.
(scoate legătura purpurie de martoră. Pleacă. Nadia începe să plângă.)
intră Lena
LENA: Acolo, jos, se află un tânăr. M-a rugat să mă apropii de dumneata şi să-ţi
transmit că el te iubeşte. A zis că are multe de spus, dar mă roagă să transmit numai
aceste cuvine „o iubesc”.
Un marş nupţial sună în surdină. Nadia plânge. Lena se uită pierdută la ea. Intră
MN şi Vera.

VERA: Se înscrie ultimul cuplu. Casa de Ceremonii se închide... Nadia, ce se

întâmplă?
(Nadia plânge din ce în ce mai tare)
MN: Nadia, scumpa mea, linişteşte-te.
VERA: (Lenei) Ce stai? Adu repede apă! Lena se grăbeşte să iasă

49
MN: Hai să mergem acasă. Îţi fac un ceai, mâncăm ceva, ne încălzim. Vom trăi
împreună ca înainte, totul va fi bine. Timpul vindecă rănile. Vei uita totul...
NADIA: (îşi revine. Încearcă să zâmbească printre lacrimi) E în regulă, nu vă
faceţi griji.
MN: Eu zic că trebuie să plecăm. E târziu deja. Haideţi acasă. (se pregătesc să
iasă)

(intră grăbită AP urmată de Sveta)

AP: Mai sunteţi aici? V-aţi înregistrat?
VERA: Cu cine?
AP: Cu Grişa. E posibil să nu fi ajuns? (nici un răspuns) eu nu mai înţeleg nimic!
În barul acela în care ei s-au oprit nu mai e nimeni. I-o fi înghiţit pământul...
Tăcere
Am expediat-o pe bunică acasă, să vadă dacă nu s-a întâmplat ceva, am luat-o de
mână pe Sveta şi ne-am grăbit încoace, să nu pierdem ceremonia. Am trecut pe la
restaurant, acolo veselia e în toi...
(intră ZZ) Vă rog să ne iertaţi, ZZ, mirele n-a venit...
ZZ: Mirele este aici.
NADI: Cine?
ZZ: Grişa. Acum a ajuns. E la mine în birou, aşteaptă.
NADIA: pe unde a bântuit atâta timp?
ZZ: E o istorie absurdă. Autobuzul s-a stricat, pe şofer şi muzicanţi i-a luat
poliţia... sau ceva în genul ăsta. Iar după ce au plecat de la poliţie Grişa a trebuit să-
şi ducă tatăl acasă, pentru că acesta... (se uită la AP) vă dă Grişa amănunte.
VERA: Sunt sigură că şi Grişa e beat.
ZZ: Nu. Nici un pic.
VERA: Atunci de ce nu vine aici?
ZZ: Îi este ruşine.
VERA: Vai de mine, ce băiat ruşinos. Eu zic că acum ar fi momentul să plecăm,
Nadia?

50
ZZ: Domnişoara mireasă, toată lumea aşteaptă decizia dumneavoastră.
NADIA: Ce decizie?
ZZ: Vă căsătoriţi în seara asta sau vă mai gândiţi? Mai sfătuiţi-vă cu rudele, vorbiţi
cu mirele, nu vă grăbiţi, trebuie să luaţi o decizie serioasă (se îndreaptă spre ieşire,
Lena îi taie calea)
LENA: Zinaida Zenovievna, eu m-am gândit că ar fi mai bine să mai amân cu
măritatul, o lună nu schimbă nimic.
ZZ: Corect, eşti bravo, e mai bine să nu te grăbeşti. (iese)

(linişte)
NADIA: Nu spuneţi nimic.
VERA: Nadia...
NADIA: (îşi astupă urechile)Ajunge! N-o luaţi de la capăt!
MN: Ce-i cu tine, fetiţa mea?
NADIA: (îşi reţine lacrimile) Toată ziua... una împotriva tuturor...nu mai pot...oare
chiar nu înţelegeţi? Voi, rudele mele cele mai apropiate?...Eu ştiu, voi aveţi grijă ca
mie să-mi fie comod şi cald în viaţă, dar eu nu cumpăr o canapea în acest moment,
ci mă căsătoresc. El are nevoie de mine... şi este atât de clar, atât de simplu. Îl
iubesc, înţelegeţi? Eu îl iubesc(se îndreaptă spre ieşire. Se opreşte) îl iubesc. (iese)

ZZ: Dragii noştri Nadejda şi Grigore. Astăzi este o zi memorabila, deosebita. In

acest moment, in aceasta sala va avea loc un eveniment care va intra in memoria
voastră pentru mulţi, mulţi ani, si care vă va schimba viata. Veţi pleca de aici
schimbaţi, fericiţi, veţi realiza cat de important este un asemenea eveniment. Sa nu
uitaţi niciodată aceasta clipa tulburătoare. Aveţi grijă unul de celalalt, păstraţi
floarea gingaşă a fericirii pe care o ţineţi astăzi in mâini. (fără pauză, grăbeşte
ritmul) Dând curs dorinţei voastre liber exprimate şi având acordul vostru reciproc,
în conformitate cu legea vă declar soţ si soţie.(Muzica solemna) Ceremonia oficiala
a luat sfârşit. Toata lumea este rugata sa treacă in foaier, unde va aşteaptă
fotograful, pentru a imortaliza acest moment memorabil. SFARSIT.

51
52