Sunteți pe pagina 1din 3

monolog

MARE ŢI-E GRĂDINA!..., de Nicoleta Ionescu

(Cameră bătrânească, cu o fereastră deschisă în fund, ce dă spre grădină. O poliţă joasă, plină de bibelouri
vechi, desperecheate, luate de prin Obor. Bătrâna le şterge de praf, cu entuziasm. Alege o balerină de bâlci,
o priveşte şi o pune apoi la loc, lângă un măgăruş cu urechile sparte. Se aşază în fotoliu, mulţumită.)

Şi cum îţi spuneam, Tanţi, dragă, că tare de mult nu mai vorbii cu tine, fată, e prăpăd anul ăsta! Jale! Nimic
nu s-alege, nimic! Mai fuseră buruieni şi-n alţi ani, fată, da ca acuma nu! Că le mai plivea ăia din stânga, le
mai curăţa ăia din dreapta, da acuma - junglă! JUN-GLĂ!

Ce zice?... Nu, dragă, nu! Mai zi-i lui bărbată-tu să nu se-aprindă-aşa, că nu mai e timpurile-alea. Şi nici nu
vorbeam cu el. Nu, dom' Pandele. Acum pot să vorbesc în gura mare! Nu-mi mai pui mata botniţa! Voie la
vorbit ca de la banul Ghica! Ce şopârle, dom' Pandele?! Toată vieţişoara ai pândit şopârlele... (Aparte.) că
târâtoare la târâtoare trage....

Şi cum spuneam, Tănţico, fată, struguri neam anu' ăsta. Adică neam pă masă, că geme curtea de ei! Iiii, ce
miroase a struguri copţi! Te-mbată! Simţi? Trage-aşa pe nas... Cum care nas? Hai, că dacă te strădui puţin...
Ei? Aşa-i?... Anu-ăsta rămânem cu mirosu'. Poate că pe-acolo pe la tine miroase mai bine... Tămâioşi, da,
tămâioşi, vezi că ştii? Ca-n rai! Exact...

Ce must? De unde must? Şi ce dacă e Ziua Recoltei? Ehei, ce chefuri mai trăgeam, Tănţico, mai cu must,
mai cu tulburel, aici în curte, când se cocea via. Că scoteaţi voi televizoru în curte şi se-aduna toată strada, să
vadă cutia vorbitoare, şi tu nu-ţi mai încăpeai în capotu de zananà de mândrie, că ţi-a luat bărbatu televizor,
drăcovenie-americană făcută la ruşi... Şi fi-tu Ionică ţinea de antenă până i se făcea părul ca aureola lu Sfântu
Sisoe, de se crucea madam Stinghie şi bătea mătănii şi-i pupa picioarele până o lua copchilul la goană şi se
strica imaginea şi pierdeam tocmai sfârşitul la "Sfântul".... Şi-ntr-o seară... ha-ha, mai ţi minte seara aia,
Tanţo, când s-a-mbătat dom' Pandele şi-a scos pistolul şi ne-a fugărit în juru casei şi striga că ne ia cu duba
neagră pe toţi şi ne bagă la tăiat sare de-abia l-a potolit Tase cu trei vecini şi bietu Ionică se suise pe-acoperiş
de-a ieşit cumnată-miu pe luminator şi l-a tras cu arcanu până l-am văzut jos teafăr... Şi jucam şeptic şi popa
prostu şi bărbaţii juca table la lampa de gaz, duminica, pân la miezu nopţii şi sorbeam din vinu făcut de
Tase... Vremuri bune, fetiţo, tinereţe... Păi de făcut s-a făcut struguri căcălău, da cine să-i culeagă? S-a suit
viţa prin toţi copacii, pe unde-a vrut, că aşa-i în ziua de azi....Libertate, tu, libertate... Cin' s-o mai tundă?
Cin' s-o lege? Că eu când eram în putere ştii ce boltă frumoasă făcusem... Eu şi cu Tase-al meu, săracu...

Nu, dom' Pandele, iar te bagi în vorbă nepoftit? Stai la locul dumitale. Uite-aşa. Mai domol să nu te spargi!
Nu-s nostalgică, dom' Pandele, nici vorbă de asta! Şi te găsişi chiar dumneata să mă critici.....ce să zic!....Da'
dacă eu înghit în sec, de Ziua Recoltei, că n-am struguri la masă, de la mine din curte, şi stau să-i văd cum se
caţără viţa alandala pe garduri şi ajunge la vecini de face ciorchinii pe-acolo, că-i mai soare?... Parc-a dat
strechea-n ei, dom Pandele...

Păi p-aiciea a năpădit viţa sălbatică. Nu ştiu cum şi de unde-a apărut de s-a-nmulţit, de s-a corcit şi-ai noştri
cu ea, de s-a stricat soiu de tot...Ţi-e şi frică să guşti, să nu fie otrăvitori... S-a piticit boabele şi s-a rărit pe
ciorchini, fată... I-a sufocat de tot, şi pomii care mai era, care nu-i tăiase ginere-miu ăl dintâi, uite, dacă mai
vezi ceva de ei. S-a uscat de tot şi s-a stârpit.

Ăsta de-acum? Ăsta-i mai rău ca primu, zice c-aduce buldozeru şi rade tot, că urăşte buruienile, cum le zice
el la flori... Nici gazon, fată, că p-ăla tot trebuie să-l uzi şi să-l îngrijeşti. Nu... toarnă-asfalt pă toată curtea,
da... Şi când îl cert zice că o vinde, pe ce-o fi, pe ce n-o fi, să-şi facă bani de trăit bine, că o viaţă are... Că şi
Silvioara mea tare-i proastă, fată, nimic nu zice, a-mbrobodit-o ăsta, fată, numa-n gura lui se uită, da tare mi-
e teamă că când o vinde totu şi-o termina banii o lasă-n drum, cerşetoare şi cu datorii, că ăsta-i soiu, Tanţo, şi
fuge cu alta...

Nici măru, nici caisu, nici vişinii - nimic! Canci! Şi ce dulceţi şi ce vişinate mai făceam, Tănţico, era viaţa
dulce, ne ţinea bărbaţii acasă şi tot nu eram mulţumite, mai ales tu, cu toate că al tău era mai bun de gură - că
nici acum nu tace - nu mototol ca Tase-al meu, şi ştia să dea din coate.... şi din urechi la cine era cazul ... de-
ţi luase şi Trabant şi te plimba ca pe-o cucoană, mai ales când era noroaiele pe stradă şi eu căram plasele de
la piaţă şi tu mă-ntrebai pe geamu maşinii cât am dat pe gogonele şi ziceai "Scump, madam Iordache", că pe
vremea aia nu ne ziceam pe nume, că te ţineai mai de-a dracului, şi mă stropeai până la piele, aşa, de
bogdaproste, când porneai cutia aia de pantofi la care-i ziceai otomobil... Tănţico, Tănţico... delicată mai
erai, fată, ca şi-acuma...

( Ia bibeloul.)

Uite-aşa ţineai ceaşca de cafea, cu deştu-mic în sus, că te-nvăţase Gheorghiţoaia, care ucenicise la "Micu
Paris" - salon de haine gata pentru domni şi doamne...

Doar cireşii, săracii, nalţi şi semeţi ca-ntotdeauna, mândria curţii, fato... Ei săracii tot a mai făcut vreo
câteva... Frumoase cireşe, roşii-roşii şi pietroase, ca alea de se dădea numai la export, da numai sus, sus de
tot, de abia le poţi zări, darămite să le culegi - că nici scară nu mai avem, ar trebui să te urci cu schela - şi ori
le ciugule păsările, ori cade şi-astea-n curte la vecini...

Ai dracu vecinii ăştia, i-a făcut mă-sa cu noroc, mai ales p-ăi din stânga, toate noroacele s-adună la ei, da şi
munceşte, fată, nu vezi o frunză căzută, nu vezi o tufă ieşită din rând, le tunde parcă-s trase cu linia, Tanţo,
mai ceva ca-n Herăstrău, fată. Mie nu-mi place, fată, să fie la ei acolo, mie-mi place mai bălţate, mai ca la
mama-acasă: mai o sulfină - mai o varză, mai o crăiţă, mai o tufă de leuştean, mai un strat de zmeură, mai o
fasole pe araci. Trandafirii pe gardu din faţă şi colo pe la portiţa din spate - petunii şi regina nopţii... să te-
mbete parfumu toată vara, să-ţi vină să umbli pe lună ca somnambulii...

Eeeeh!... Hai Tănţico, să te pun aici în colţ, lângă dom Pandele, c-oi fi obosit… Nu?! Păi adică de ce-ai fi tu
obosită? De şedere? Păi acuma mai şi şezi, în sfârşit mai şezi şi şi tu la locu tău, că când eraţi chiriaşi la
mine nu sedeaţi niciunul locului: bărbat-tu în misiune zi şi noapte, pleca cu duba, tu la şedinţele de stradă, la
comitetu de femei, şi-ăla micu la mine-n bucătărie, cu coatele pă muşama, mânca cu Silvioara mea de se
bătea turcii la gura lui. D-aia a crescut de nu-ncape pe uşă, copil crescut prin străini, cum îl căinai tu…. Că şi
după ce v-a dat statu casă tot la mine-l aduceai toată vara, că unde era mai bine ca la curte, stătea copiii la
soare şi la nisip, a crescut ca fraţii, da când s-a făcut mari nu-i mai plăcea lui Ionică Silvioara mea, că
frumoasă-frumoasă, da n-avea perspective, fata lu madam Iordache, altele avea el în cap, ştii tu, Tanţo, că tu
şi cu bărbată-tu l-aţi învăţat.... Da... şi când dom' Pandele s-a dat la fund, "după", tot la noi l-ai trimis, Tanţo,
de l-a recomandat Tăsică la primărie, şi când s-a ales n-a mai recunoscut şi l-a pus pe listă la disponibilizaţi
de-a făcut Tăsică atac şi mi l-a adus pe braţe, de-a ieşit la pensie forţat la 55 de ani... Tot curtea l-a ţinut în
viaţă, fato, cât l-a ţinut, că-şi făcea de lucru şi punea şi ceapă şi roşii şi ardei printre pomi şi toate era la locu
lor şi făcuse şi coteţ de găini în fund, de ne-a reclamat a lu Stănescu că-l scoală cocoşu de trei ori pă noapte,
de l-a tăiat Tase chiar în ziua de Paşti... Ce mai ouă făcea găinile-alea, de-ţi dădeam şi ţie gata vopsite, da
mai pe ascuns, că eraţi atei şi arunca dom'Pandele cu ele după tine dacă le scoteai la musafiri....Da după aia
se-ntristase, de când nu mai era cocoşu şi nu prea mai făcea şi le-am tăiat pe rând, de plângea Silvioara-n
pivniţă, să nu le-audă...

Ei, Tănţico, Tănţico, timpuri moderne, dragă, da nu mai e ca pe vremea noastră. Ăştia nu mai ştie să râdă,
fato, nu mai ştie dă capu lor, nu să mai adună aici în curticica lor aşa, cu căţel, cu purcel, ca noi - ştii că lu
Tase-i dăduse prin cap să crească şi porc? - să-mprăştie care-ncotro, nu-i mai leagă nimic de căsuţa lor, nu
mai pune mâna pe nimic, trânteşte două-trei ghivece palmieri dă cumpărat care nu să prinde neam şi-a scăpat
de grijă....
(Ia din raft o sticlă şi-şi toarnă un pahar.)

Hai noroc, dragă, şi noapte bună!... Cum ce beau? Care must? Tu eşti capie, Tanţo? Acum îţi spusei că s-a
sălbăticit sturgurii toţi de nu mai poţi mânca o boabă? "Sangria", "Sangria" beau, iete-colea, fetiţo: "Sangria,
sânge de taur". Mi-l aduse gineri-miu ăsta d-al doilea, de se dă mare şmecher, da să-i facă Silvichii mele un
băiat nu-i în stare! Măcar şi o fată, lângă asta mare. Bune şi fetele. Hai, noroc şi să trăim! Adică ptiu, drace!
Dragă-mi eşti Tanţo, da ştii tu, ochii care nu se vede înseamnă... că nu e închişi bine… sau... cum era? Hai să
tră…adică ce să mai, că nu mai e cazu… Sănă… nici aşa!... La mulţi… ani... până ne-om vedea cu bine! E,
na, că tot găsii! Mmmm…ptiu! "Sânge de taur"! Ştii ce-i, fată, sângele-ăsta? Carcalete, fată, carcalete, ducă-
se pă pustii, că nu-mbeţi cu ăsta nici o muscă... nici o.. muscă, fetiţo...

(Adoarme în fotoliul înalt, răsucit spre geam.)

SFÂRȘIT