Magda

„Ultima oră” – Mihail Sebastian

Nu mai puteamsuporta cursul dumneavoastră. Mă indigna. Mă înfuria. Domnule profesor: mie-miplace

Alexandru cel Mare. Dumitale nu-ţi place. Îl critici, n-ai încredere înel. Vedeţi, pentru dumneavoastră,
Alexandru cel Mare e un obiect destudiu…pentru mine…el e altceva. Un om. Un prieten. Mai mult decât atât.
Opasiune…destul de veche. Încă din liceu. Pe Alexandru cel Mare l-am iubit dinprimul moment. Da,

l-am iubit. E foarte frumos. Efrumos, e tânăr, e puţin nebun, e generos. El e înalt, puternic, îndrăzneţ. Euîl
cunosc pe Alexandru. Îl cunosc. Uneori îl văd, îl aud. Cunosc vocea lui,cunosc privirea lui – privirea
lui arzătoare, ochii lui calzi şi umezi. Cu ce orgoliu îşi ridică frunteaspre stele… Cu ce sfidare îşi lasă capul pe
spate. Uneori la curs,ascultându-te, ascultându-te cum vorbeai despre el, aş fi vrut să te întrerup,aş fi vrut să
strig. Vorbeai cu indiferenţă despre lucruri ameninţător defrumoase. Cum puteai fi aşa de rece? Aşa de absent?
Şi totuşi erau clipe cândse părea că înţelegi, că vezi. Erau momente, în cursul dumitale când lucrurileînviau
deodată… Uite astă toamnă…în noiembrie, poate ai uitat, poate nu mai ţiiminte, într-o joi după masă, ningea,
ningea pentru prima oară… noi eram puţiniîn sală… să fi fost douăzeci. Ai intrat târziu. Erai palid, puţin
obosit. Aiînceput să vorbeşti cu vocea dumitale indiferentă de totdeauna. Vorbeai despreplecarea lui Alexandru
în Asia. Păreai plictisit, absent. Şi deodată – nu ştiucum s-a întâmplat – ai tresărit, ai ridicat mâna cu un gest ca
un fulger – ungest care deschidea porţile Asiei, porţile visului. Glasul îţi vibra. În ochiaveai o mare lumină…
Simţeam că teiubesc. Pe dumneata, pe el, pe amândoi…O…da …îl iubesc! El merge cu mâinilelibere, cu ochii
închişi, înainte, în neprevăzut, în plină aventură, până lacapăt. Alexandru e o flacără. N-ai s-o stingi dumneata.
Cu toate planşele, cutoate fişele, cu toate cărţile: n-ai s-o stingi. E mai puternic, e mai viu, emai frumos. E aşa
de frumos! Uită-te în ochii lui, drept în ochii lui – şispune-mi nu ţi-e frică de el? Alexandru cel Mic!