Fratii

Frate 1: Sora mea arata a rinocer.

Nu-mi place de sora mea.
E mai mare decât mine cu 3 ani. Are părul maro și îî plac castanele. Serios, acum. Cine la
vârsta asta are o afinitate pentru castane? Nu-i convine nimic din ce fac. Și e mereu țâfnoasă.
La fel ca prietenele ei.
Intra în scenă restul de copii, cu ghiozdane in spate.
În fiecare zi de luni și miercuri, după școală mergem acasă împreună.
Sora: Haide odată. Vii sau ce faci?
Frate: Tot timpul mă pune s-o țin de mână.
Sora: Tu ce faci acolo, vorbești singur? Hai că iar o să țipe mama la mine că ajungem târziu.
Frate: Dar nu înțeleg, de ce mereu te răstești la mine?
Sora: Eu cred că ai tu o problemă, că nimeni nu se răstește la tine.
Frate: Dar de ce mergem așa de repede?
Sora: Dacă tot nu am avut timp să vorbesc cu Maria, măcar să ajungem mai repede acasă, să o
sun.
Frate: Tot nu înțeleg. Ai stat toată ziua la școală cu ea de ce nu ați vorbit atunci.
Sora: Nu trebuie să înțelegi tu oricum ești prea mic și enervant pentru asta.
Frate: De ce?
Sora: Nu știu, ar trebui să te întrebi tu pe tine.
Frate: De ce?
Sora: Pentru că așa ai început să faci în ultimul timp.
Frate: De ce?
Sora: Ok, potolește-te cu astea, credeam că am depășit faza de ce.
Frate: De ce?
Înapoi la primul personaj
Mă face să mă simt mic.
Și nu sunt chiar așa de mic. Pot să fac lucruri ca frații mai mari. De exemplu, știu să număr
fără ajutor, pot să merg singur pe bicicletă, nu e nevoie să-i dea nimeni să mănânc, că știu să-i
folosesc singur mâinile pentru asta și, în plus, știu să folosesc cu pricepere foarfeca și sunt
atent să nu mă tai.
(Scena cu salon de coafura) – Afiș pe un perete pe care scrie ”Deschis”
Suntem în camera surorii. Este o cameră de fete, deic eistă foarte ulte păpuși. Și alte lucruri
de fete . Restul copiilor care, până acum au pus elementele in spaiu devin păpuși și se pun
pe jos, în cameră. Apare și fratele.
Frate: Nu înțeleg cum poate să asorteze sosetele alea albastre cu sacoul ăla negru, în dungi.
Este evident că, din punt de vedere cromatic, lucrurile nu funcționează așa. Of, m-am plitisit
să mă joc de-a designer-ul de modă. Ia să vedem, ce mai are Eva pe aici.
O păpușă: Nu o să găsești decât păpuși aici.
Frate: Serios? I-au cumpărat mama și tata o păpușă care vorbește?
Altă păpușă: Nu, nu vorbim deât cu cine credem noi că am putea avea încredere. Adică cu
copiii.
Frate: N-o să mă creadă nimeni când o să le zic asta. Voi chiar aveți încredere în mine? Wow,
asta e minunat.
Altă păpușă: Ar fi bine să nu spui nimănui asta. Adulții o iau razna când aud că cei mici
vorbesc cu jucăriile. Nu înțelege nimeni de ce.
Altă păpușă: Dar oricum, nu o să te creadă.
Frate: Hmm, dar voi nu vă plictisiți aici? Nu vreți să ne jucăm împreună?
Păpușă: Ba da, ar fi foarte frumos. Uite, tu poți să te prefaci că ești frizer și noi suntem
clienții.
Frate: Da, e o idee bună. Se uită către altă păpușă. Dar tu de ce ești așa tăcută? Nu crezi că o
tunsoare nouă te-ar face să te simți mai bine?
Ia foarfeca și taie părul păpușii. La câteva secunde apare sora.
Sora: Furioasă. Tu vorbești serios? Doamne. Nu mai pot cu tine. Stai să vezi ce-o să-ți facă
mama când te prinde.
Frate: Bine, ăsta nu e cel mai bun exemplu. N-am înțeles de ce, dar s-a supărat foarte tare pe
mine atunci. Și nici mama n-am înțeles de ce a fost așa nervoasa. Da, a fost o zi grea. Dar sunt
zile și zile. Sunt și isteti și hazliu, chiar când ne pun să facem chestii plicticoase:

Cabina de fotografii/ poze la scoala. Cei doi frate stau asezati unul langa altul.

Fotograful: Ok, copii. Putem să facem mai multe poze, împreună sau separt. Avem ceva
doritori?
Unul din copii: Pot să merg eu prima? Mi-am cumpărat o geacă nouă.
Fotograful: Sigur. Uite, vino aici. (face cateva poze)
In regula, urmatorul? Haide tu.( arată către soră)
Sora: Imediat. Cum trebuie să stau? Așa e bine?
Fotograful: Cum vrei tu.
Imediat cum se pregătește să-i facă poza, apare în cadru fratele mai mic
Frate: Uite ce am găsit. (arată către un băț) Îți dai seama/ Acum chiar o să arat ca Darth
Vader, mai ales când o să-mi facă mama și costumul.
Sora: Puțin respect, te rog? Mi se face o poză, hai, pleacă de aici.
Frate: A, ce tare. Pot sta și eu?
Fotograful: Sigur. Puteți sta unul lângă altul.
Sora: MI-NU-NAT.!!
Frate: Așa. Hai, dă-te mai încolo. (sta cu fata neutră)
Fac câteva poze. La un moment dat sora îi spune:
Sora : Zambeste. (el pune un zambet fals pe față)
Dar nu cu gura până la urechi. (își dă ochii peste cap)
Nu sta nici așa furios (grumpy face)
Nu te mai strâmba
Frate: Pe bune, că de data asta o să te spun lu` mama.
Sora: POȚI SĂ MAI ȘI TACI!!!!!
În schimb, ea e plicticoasă rau... Are prostia asta de chitara a ei la care exersează în fiecare zi
prin casă. Ba dimineața când dorm eu, ba înainte să luăm masa. Dar cel mai enervant și
enervant moment e atunci când vreau să stau singur într-un loc și apare ea cu prostia aia a ei.
(Cadru cu sora lui cântând la un instrument muzical)
Și mereu se enervează. Și mă enervează și pe mine.
E o bătăușă.
Sora: Poți să nu mai inventezi chestii despre mine?
Frate: Iți amintești când am mers la bunici și mi-ai turnat o oală cu porumb în cap?
Sora: Ai meritat-o, dar asta nu înseamnă că te-am bătut.
Frate: Și cu papucii aia de ieri ce ai făcut. Nu m-ai alergat prin camera cu ei?
Sora: Doamne, abia aștep să crești și tu puțin să înțelegi glumele.
Frate: Da, ca alea pe care le faci tu cu prietenii tăi când îmi pui mie piedică.
Sora... mamaaaaaaa!!!

Deși.. iarna nu face nimeni ingeri de zapada așa de frumoasi ca ai ei.

Și câteodată mă face să mă simt mai mare.
Și nu se teme de monstrul care trăiește în camera noastră.
(Unul din copii: Aveti un monstru in camera?
Frate: Da
Copiii: Aaaaaaaaa!!!!
Ca să fiu sincer, nu-i așa de rău să fim doi frați
Dar... treeeeeeeeeei?
Frate 2. Sora. Fratele arata a maimuță.
Nu-mi place fratele meu.
În fiecare zi de lu ni și miercuri, după școală, trebuie să-l duc acasă. Nu pot să stau de vorba
cu prietenele mele. E o pacoste.
Se reia prima scena cu fetele.
Ioana: ce ati facut la lucrare?
Ilaria: Eu am facut bine.
Ioana: Da? Cum ai reusit sa rezolvi ultimul exercitiu?
Ilaria: Era destul de simplu. Tot ce trebuia sa faci era sa fi rezolvat exercitiul de ieri cu....
Eva: Hei fetelor, ati supravietuit dupa testul de azi?
Ioana: Nu stiu, mie mi-e frica. Nu stiu exact ce am facut acolo, dar nu vreau sa iau o nota
mica.
Eva: Ei, serios acum, e doar un exercitiu. Si in plus tie mereu ti-e frica, dar mereu iei note
mari. Asa ca o sa fie ok.
Ilaria: A, voiam sa va zic. Cred ca Matei are ceva cu mine.
Ioana: Cum asa?
Ilaria: Ma tot bate la cap si in timpul orelor me bate cu creionul peste mana mereu. NU mai
suport. Si nici nu vreau sa i zic ceva, sa nu se supere.
Fetele incep sa rada.
Ilaria: Ce e asa amuzant?
Eva: Ei, radem si noi.
Ilaria: Pai nu nu inteleg.
Ioana: Eu cred ca Matei te place.
Ilaria: Ce? Asta e scarbos de-a dreptul.
Rasete.
Ioana: Hei, Eva, asta nu e fratele tau?
Eva: (Rusinata) ba da...
Ilaria: Ce face acolo?...
Eva: Nici eu nu intele exact.
Ilaria (isi vede parintii venind s-o ia de la scoala): Ok, eu o sa plec acum. Paaa
Ioana (acelasi lucru). Da, o sa plecam acum. Paaa
Mereu pune mânile pe lucrurile mele. Si e super enervant sa nu ai deloc intimitate. Adica da,
stiu ca am doar 12 ani, dar asta nu inseamna ca nu-mi place sa stiu unde imi sunt lucrurile si
jucariile. Chiar daca mama spune ca sunt putin dezordonata. Nici nu conteaza asta. Tin minte
ca o data am intrat in camera si (incepe scena cu taiatul parului papusii, cand Luca ia foarfeca)

Frate: Dar tu de ce ești așa tăcută? Nu crezi că o tunsoare nouă te-ar face să te simți mai bine?

Ia foarfeca și taie părul păpușii. La câteva secunde apare sora.

Sora: Furioasă. Tu vorbești serios? Doamne. Nu mai pot cu tine. Stai să vezi ce-o să-ți facă
mama când te prinde.
Frate: Dar nu înțeleg de ce te superi asa.
Sora: Ție ți-ar conveni să donez toate plușurile tale copiiilor din Africa?
Frate: Dar nu ți-am donat nimic. Încă.
Sora: Mamaaaaaa. Luca iar îmi umblă prin jucării. Tu auzi ce zic aici? Nu ai de gând să-l
pedepsești? Pot să-l bat eu? Te rooooog?
Frate: Asta se numește abuz și ești prea mică să o faci oricum.
Sora: Ce deștept ești tu în ultimul timp. Dar știi ceva? Nu o să rămână lucrurile cum sunt
acum în niciun caz. O să fac o petiție pe care să o semneze toată familia cum că te donăm pe
tine copiiilor din Africa.
Frate: pauză mare. Mamaaaaaaaaaa. Ioana a zis că vrea să mă doneze în Africa. Poți să nu o
lași? Ca o să te coste mai mult transportul până ajung eu acolo. Mamaaaaaaaaaaaa. Spune-i să
nu glumească cu lucrurile astea. Liniște! Promit că o să mănânc tot din farfurie de acum
înainte și că nu o să mă confunzi cu un copil care stă în Africa.
Sora: Și să știi că oricum te minteee. Că știm cu toții că nu mănâncă tot din farfurie. Dă
resturile la câine, dar nu sunteți voi atenți.
Frate: Asta nu-i adevărat.
Sora: Cum nu? Aseară cum ai făcut?
Frate: Aseara chiar am trântit furculița din greșeala și așa au picat celelalte legume din
farfurie.
Sora: Asta e o tactică destul de bună, trebuie să recunosc.
Frate: Nu e o tactică, așa s-a întamplat.
Sora: Mamaaaaaaa, Luca începe să mă îngâne. Fă ceva
Frate: Mama, nu o asculta, inventează ea chestii.
Sora: Mamaaaaaaaa Frate: vorbește peste ea mamaaaaaaaaaaaaaaaaa
Sora: Eu am strigat-o prima. Mamaaaaaaa
Liniște
Sora: Auzi? Ei nu cumva erau plecați de acasă?

Strică totul în jurul lui. Și mai grav e că se crede amuzant, dar e ca o durere care nu mai trece.
Și e un aiurit! Cică atunci când o să fie mare vrea să se facă... Darth Vader. Țin minte perfect
ziua aia. Eram în sufragerie și Încercam să-mi acordez chitara. De fapt, chiar învățam o
melodie. Îmi plăcea super mult și niciodată nu am răbdare cu instrumentele muzicale, dar sa
întamplat ca în ziua aia să fiu foarte studioasă.
Sora: Aici e un Do, cred. Să fie oare un La?
Apare fratele, cu o mască de Darth Vader pe față. Începe să țopăie prin cameră. Ea nu-l vede
încă. El începe să se târască și să ajungă cumva în fața ei, ca să o sperie.
Ce plângăcios (Face baloane de gumă și ea îi le sparge)
Totuși când e plecat în tabară... mi-e dor de el... un pic.
Pentru că de obicei ma face să râd.
Și nimeni nu născocește povești ca el.
Ca să fiu sinceră, nu-i așa de rău să fim doi frați.
Dar....
Trei