UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE “GEORGE ENESCU” , IAȘI

FACULTATEA DE TEATRU
SPECIALIZAREA: MANAGEMENT CULTURAL

SPECTACOLOGIE

MIRON ANDREEA GABRIELA – CĂS CERBU

AN I
 UNCHIUL VANEA
Scene din viața la țară în patru acte (1897)
În românește de Moni Ghelerter și R. Teculescu

Personaje

Serbbrbakov Albxandr Vladimirovici – profesor universitare la pensie

Elena Andreevna – soția lui, 27 ani
Sofia Albxandr Sonia – fiica lui din prima căsătorie
Voinitkaia Măria Vasilievna – văduvă de consilier (mama primei soșii a profesorului_
Voinitki Ivan Petrovici – fiul ei
Astrov Mihail Lvovici- medic
Tbleghin Ilta Iligi – proprietar scăpătat
Marina- dădacă bătrână
Un argat

Acțiunea se petrece la conacul lui Serbbrbakov

ACTUL I

Acțiunea se petrece pe o alee, la o masă , unde se servește ceaiul. Sunt scaune și bănci, iar pe una
din ele se află o chitară, aproape de masă, un scranciob. Este ora trei dupa masă. Cerul innorat.

Marina se mișcă încet, e puțin plinuță, împletește un ciorap, Astrov se plimbă in jurul ei de parcă
ar dori să înceapă o discutie cu ea.

Marina îl invită să bea, îi intinde un pahar și îl privește în ochi.

Astrov schițează un gest în colțul gurii și, mecanic, întinde mâna spre pahar pe care îl cuprinde în
palma dreaptă.

Marina îl atinge pe mână și îl intreabă pe Astrov ddacă vrea un păhărel de votcă, în timp ce face
ochii mari la el.

Astrov o privește, dă din cap că nu vrea, dar pt că nici el nu e convins, schimbă subiectul, îsi
flutură cămașa, semn că îi este cald. Se gândește, se plimbă, ridică mâna dreaptă în sus, de parcă
i-a venit o idee și o întreabă pe Marina, cu o voce duioasă, de cât timp se cunosc ei. Când
pronunță cuvântul dădacă, ochii lui se întristează și pe chip i se citește nostalgia.

Marina, cu o mână în șold și cu o privire mirată îi răspunde cu o întrebare, apoi îl ia de mână, ca

o mamă și cu degetul arătator își bate obrazul, semn că se gândește.

Astrov se desprinde din mâna ei și se plimă în dreapta, apoi în stânga, vizibil măcinat de aspectul
său fizic.

Marina îl ironizează și îl cuprinde cu privirea din cap până în picioare.

Astrov duce mâna la mustață și o răsucește și vorbește apoi gesticulând cu mâinile. Ca un limbaj
non-verbal, să reiasă furia, dar deodata se oprește, o privește cu duioșie pe Marina și o sărută pe
cap.

Marina însă nu a avut nici o reacție la gestul lui Astrov. Era rece.

Astrov a inceput să povestească și dădea din mâini, se mișca după cum explica. Deodata s-a
așezat brusc, apoi la fel de repede s-a și ridicat “ N-am stat jos o clipă (așezat) nici o picatură de
apă nu am pus in gură” (ridicat) A sorbit repede din pahar și a continuat să povestească. Închide
ochii, îi deschide și o priește insistent pe Marina, de parcă așteaptă o confirmare din partea ei.

Marina dă din cap că nu și îl privește apoi fix, arătând cu mâna în sus, spre Cer.

Astrov se oprește de parcă și-a găsit liniștea și comfirmarea că nu face lucrurile degeaba.

Intră în scenă Voinitki, care merge agale, e gânditor, se așază pe bancă și caută cu privirea să îi
vorbească cineva.

Lui Astrov ii atrage atenția fața umflată de somn a lui Voinitki și se uită la el mirat, cu o privire
întrebătoare.

Voinitiki cască somnoros, dar fiind un bărbat care vorbește mult, a detaliat ce făcea înainte și ce
face acum, tot mustrându-se singur că nu e bine.

Marina dă din cap și preia discuția lui Voinitki și imită fizic cum profesorul cere ceai, lăsând să
se observe faptul că o deranjează acest lucru.

Astrov are o privire curioasă

Voinitki fluieră și vorbește de parcă si el e deranjat că profesorul locuiește acolo.

Marina e supărată cu dorința de bârfă.

Voinitki îi face semn că au ajuns și încearcă să o tempereze pe Marina.

Liniște la masă, glasuri pe alee

Serebreakov cuprinde cu privirea priveliștile

Teleghin dă din cap și îl ajunge din urmă.

Sonia se oprește, se intoarce către tatăl ei și îl întreabă dacă îi va însoți la ocolul silvic.

Voinitki ia atitudine serviabilă, de gazdă bună, primitor.

Serebreakov pleacă din cadru, în timp ce spune și gesticulează că are treabă, cere ceaiul în birou.

Sonia îi spune cu jumătate de gură că e sigură că i-ar plăcea pentru că observă că tatăl ei nu a
reacționat la întrebarea sa.

Voinitki vorbește ironic despre Serebreakov.

Astrov se privește de parcă s-ar compara cu Serebreakov.

Voinitki rămâne ațintit cu privirea pe Elena, în timp ce spune că e frumoasă, dar doar el aude,
moment în care Teleghin vorbește și el singur.

Voinitki da din cap, Teleghin da din cap.

Astrov îl trezește din gândurile lui și de parcă ar și doar ei doi ceva, îl întreabă din priviri.

Voinitki, să nu dea de înțeles că o admira pe Elena, a început să vorbească fără noimă și să

gesticuleze.

Apoi, a apărut sentimentul de invidie față de Serebreakov și a început să vorbească despre el, de
parcă s-ar certa cu Serebreakov si i-ar spune că de ce tu o ai pe Elena și eu nu, cu ce ești tu mai
bun decât mine. Era gelos Voinitki.

A recunoscut chiar că îl invidiază și acceptă provocarea lui Astrov, își îndreaptă privirea spre el,
tocmai pentru că are nevoie să înțeleagă cum un bătrân pensionar are tot ce îți doreste el.

Ridică tonul când spune “Din păcate, da”, reiese oftica lui că nu o poate convinge pe Elena.

Îl pune la punct pe Teleghin doar privind spre el.

Teleghin, se simte neatrăgător, are complexe, dar nu lasă să se vadă asta, se așază elegant pe
bancă și scoate în evidență că tot soția lui a pierdut când l-a lăsat.

Dar nimeni nu îl bagă în seamă, apare în cadru Măria cu o carte, se așază să citească, dar avea
cartea invers. Bea ceai, se face că citește, nu privește pe nimeni, dar toată lumea se uită la ea, ca
are cartea invers.

Sonia a intrat grăbită, o grăbește pe Marina, după care toarnă ceaiul, încercând să o imite pe
Marina.

Elena își ia ceaiul și îl bea în scranciob.

Astrov o urmărește cu privirea și caută discuție cu ea.

Sonia e încântată că Astrov rămâne la ei, vrea să arate că e doamnă în casă, își ia ceaiul și țipă că
e rece, e oripilată.
Teleghin dă din cap că e de acord.

Elena dă din mână și tempereză situația.

Sonia se înduioșează în fața vorbelor nașului său.

O scenă duioasă și deodată țipă Măria, fără să îsi dea seama, incep să țipe toți, apoi se privesc
mirați și ascultă.

Voinitki gesticulează, vorbește, Sonia cască.

Elena admiră priveliștile.

Teleghin ia chitara, Marina e în jurul casei, se aude cum straigă după pui.

Astrov atrage atenția asupra lui, începe să se miște, să privească pe fiecare în parte, asultă ce zice
Sonia, râde, în timp ce Voinitki este ironic, gelos chiar și pe Astrov.

Elena încearcă să afle mai multe despre Astrov, dar îi dă de înțeles că nu-i place pasiunea lui.

Sonia se arată interesată de subiect și se apropie de Astrov să îi spună ce știe ea, în timp ce îl
privește insistent.

Voiniki aplaudă ironic și râde.

Astrov își continuă ideea, duce privirea spre Elena, ridică ochii spre ea și o întreabă, parcă ar dori
să îi facă în ciuda lui Voinitki că Elena e de acord cu el. Ba chiar se strambă la Astrov, apoi bea
și pleacă.

Sonia se ridică grăbită și îl cuprinde de braț. Merge în pas cu el și amândoi dispar din cadru.

Măria și Teleghin rămțn la masă, dar nu există o comunicare între ei, fiecare e cu gândul său.

Elena și Voinitki se retrag spre terasă, ușor să nu fie văzuți, ea caută motiv să îl certe că nu s-a
comportat frumos.

Vointiki o admirî, îi spune că o iubește, o privește intens, seducător, iar ea povestește de Sonia.

Îi atrage atenția să vorbească mai încet, punându-i degetul la gură, se întoarce cu spatele la el și
pleacă spre casă.

Voinitki o urmează orbit de dragoste, iar ea dă din mâini și dispare din cadru.

Teleghin cântă, Măria scrie și toți sunt gânditori.