SUPRATEMA- STANISLAVSKI

 Opera unui scriitor creste dintr o idee si din sentimentele acestuia, de

aici este supratema. Cu alte cuvinte tema obsedanta a operei. Opera
scriitorului s-a născut din supratemă ; spre ea trebuie să fie
îndreptată şi creaţia actorului.
 Prin „supratemă" noi înţelegem esenţă, sîmburele din care s-a
creat şi a crescut opera. Ştiţi de asemenea că „acţiunea principală"
se formează din bucăţi separate, mici ale vieţii artistului-rol pe scenă.

 Supratema se lamureste prin studierea multilaterală a rolului iar

pentru ea sunt create atât piesa, cât şi personajele ei.
 Inţelegând scopul adevărat al tendinţei creatoare, toate motoarele şi
elementele pornesc pe drumul trasat de autor, spre scopul comun,
final, principal, adică spre supratemă.
 Supratema şi acţiunea principală înghit toate temele mari şi le fac
auxiliare
 Tendinţa către supratemă trebuie să fie completă, continuă, să treacă
prin toată piesa şi prin tot rolul. In afară de continuitate, trebuie să
deosebim şi calitatea şi originea unei asemenea tendinţe. Ea poate
să fie actoricească, formală şi să dea doar o direcţie generală, mai
mult sau mai puţin justă. O asemenea tendinţă nu va însufleţi tot ce
se află în operă, nu va stimula activitatea unei acţiuni autentice,
rodnice, conformă unui scop. Pe scenă, nu e nevoie de o asemenea
tendinţă creatoare.
 Când atenţia actorului e pe de-a întregul cuprinsă de supratemă,
atunci temele mari se îndeplinesc, de asemenea într-o mare măsură,
subconştient.
 O supratemă genială exercită o atracţie extremă ;una lipsită de geniu,
o atracţie mai slabă
 supratemă trebuie căutată nu numai în rol, dar şi în sufletul actorului.
 Una şi aceeaşi supratemă a unuia şi aceluiaşi rol, obligatorie pentru
toţi interpreţii, răsună în sufletul fiecăruia dintre ei într-alt fel.
 “ Artistul trebuie să găsească singur şi să iubească supratema. Dacă
însă ea îi e indicată de alţii, e necesar să treacă supratemă prin
sufletul lui şi s-o trăiască emoţional, cu toată personalitatea şi
 sentimentul lui propriu omenesc. Cu alte cuvinte trebuie să ştii să faci
să fie a ta fiecare supratemă. Asta înseamnă să-i găseşti chintesenţa
înrudită cu sufletul tău propriu.”
 trebuie să cauţi o supratemă grandioasă, emoţionantă, adâncă.
 e de important să găseşti supratemă în operă scriitorului şi să-i afli un
ecou în propriul tău suflet.
 Supratema trebuie să pătrundă cât mai puternic în sufletul actorului
care creează, în imaginaţia lui, în gândurile, în sentimentul lui, în
toate elementele.
 Supratema să amintească continuu interpretului viaţa interioară a
rolului şi scopul creaţiei.
 Artistul trebuie să fie preocupat de ea în tot timpul spectacolulu