Imitație sau mimesis

În primul rând , doresc să încep cu definiția termenului ” a imita ” .

” A imita ” înseamnă a adopta întocmai felul de gândire, de comportare
al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. A reproduce felul de a vorbi, de a
cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. A lua ca model opera sau
felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. A reproduce cu
fidelitate; a copia. Acum după ce am clarificat ce înseamă prin definiție
termenul de ” a imita ” doresc să mă raportez la citatul atribuit cerinței ;
” Mișcarea lucrurilor în căutarea perfecțiunii este ceea ce Aristotel
numește transformarea în act a potențialității, adică trecerea de la
potențialitate pură la formă pură. Deci, a imita înseamnă pentru
Aristotel a recrea mișcarea internă a lucrurilor care se îndreaptă spre
perfecțiune”

Cu toții știm că în teatru , pe lângă talentul actorului care este

necesar , acesta are nevoie și de o tehnică pe care desigur acesta o
dezvoltă în timp cu ajutorul experienței căpătate pe scenă. De multe ori ,
poate că aceasta este folosită mai mult sau mai frecvent în jocul
actoricesc , decât ne așteptăm din varii motive. Ce înseamnă a imita în
teatru? Ei bine , atunci când se începe un spectacol nou , actorul pe
perioada repetițiilor și-a format un anumit traseu interior și exterior , o
relație închegată cu celelate personaje , și-a conturat într-un anumit fel
personajul , și modul în care el există în spectacol , în diferite situații,
toate acestea pe perioada repetiției sunt într-o schimbare continuă până
când se ajunge la un produs final. Desigur în procesul de experimentare
foarte multe lucuri se pot schimba , dar în mare parte , se vrea a se ține
cont de linia mare spre care se îndreaptă spectacolul, iar toate acestea în
primele reprezentații ale spectacolui , sunt noi , sunt cârnoase și
proaspete , pline de viață. Pentru că actorii sunt ” calzi ” în interpretare
și în spectacol din cauza numeroaselor repetiții , dar s-ar putea la un
moment dat , ca actorul , să nu mai fie capabil să atingă aceleași trăiri ,
sau să ajungă la aceeași intensitate din diferite motive , poate se fac
anumite înlocuiri în spectacol iar atunci trebuie să ne adaptăm noilor sau
noului partener cu care jucăm, sau pur și simplu pentru că el nu este la
fel ca în serile precedente, viața lui este diferită și sunt foarte mulți
factori care influențează starea lui sau a ei din acea seară , iar atunci ;
acesta începe să imită , să copieze propriul comportament din
spectacolele anterioare, dacă la un moment dat personajul lui trebuie să
plângă iar acesta nu mai reușeste să ajungă la acea stare , cu ajutorul
unei tehnici bune , și a experienței de scenă , acesta încearcă , să imită
cât se poate de bine starea în care se afla în spectacolele anterioare ,
sperând că așa reușeste să ajungă la emoția necesară scenei , sau pur și
simplu ,rămâne în acea ” formă ” pentru a păcăli publicul sau pentru a
oferi ” imaginea ” necesară scenei.
Iar acum , am să dau un exemplu , în care eu am m-am folosit de
această tehnică de ” a imita ” pentru a încerca să ajung la o anumită
stare sau formă.
În spectacolele Commedia dell`arte în care eu interpretez
personajul ” Pantalone” , în fiecare spectacol , este paradoxal ceea ce
spun acum , dar încerc să ” imit ” într-un mod cât mai orignial ,
traseul pe care l-am creat pentru personajul Pantalone , și aici mă
refer de la tonul vocii , corporalitate , până la modul în care
gesticulează , cum merge , și cum reacționează . Încerc să nu ies din
linile mari ale personajului și al poveștii , încerc să nu îi schimb
semnificația astfel păstrând traseul inițial și totodată încerc să fiu cât
mai original în interpretare , fără ca jocul actoricesc și ergonomia
spectacolului să fie deteriorat. Iar aici eu imit , comportamentul și
mișcările găsite în timpul repetițiilor.

Mimesis este o teorie despre artă apărută în Grecia Antică , care

consideră că arta reprezintă o „imitație”. Acest concept apare până
la Platon și se atribuia în special artei teatrale.
Mai târziu el este generalizat de presocratici în frunte cu
Democrit, care spuneau că toate artele reprezintă o „imitație” a
naturii. Platon susține că mimesisul este de fapt o „imitație a
imitației”. Aristotel a dezvoltat ideea de mimesis, care utilizând-o
clasifică artele în două grupuri:
1. Artele reprezentative sau cele mimetice;
2. 2. Artele care completează (care se inspiră din natură);

Acum referindu-mă și la citatul ” Natura e într-o transformare

permanentă. Realitatea naturii e formată din însăși materia sa supusă
transformării. Întradevăr nu putem face abstracție de la schimbările și
influența pe care natura o are asupra actorului. Ce înțeleg eu prin
influența naturii asupra actorului? Înțeleg faptul că viața pe care actorul
o trăiește în fiecare zi este într-o continuă schimbare , la fel și actorul.
Atunci ne punem întrebarea, actorul întrun spectacol imită același
sentiment de ieri? Răspunsul meu ar fi da , și , nu în același timp.
Mimesis cred că se referă la starea naturală în care te afli , în momentul
respectiv pe scenă. Și atunci pot spune faptul că, actorul , imită ceea ce a
făcut cu o zi înainte , dar , nu este deloc la fel , deoarece , viața lui îi
influențează jocul , iar trăirea din diferitele seri în care joacă , sunt
speciale și unice pentru că sunt diferite. Noi putem să încercăm să
imităm ceea ce am făcut cu o seară înainte dar nu va fi niciodată lafel. De
exemplu avem o scenă foarte tristă , în care personajul nostru plânge.
Putem spune că actorul , imită acțiunea de a plânge , dar starea ,
naturală în care un om plânge este unică și diferită, pentru că, gândurile
pe care acela le are în momentul respectiv sunt diferite și au cu totul și
cu totul alt sens Și ca să fiu și mai specific , un exemplu personal , eu
când am studiat Shakespeare , pe monologul lui Hamlet , în fiecare zi în
care spuneam și repetam și filmam monologul încercam să imit anumite
stări pe care le trăiesm anumite stări la care personajul trebuia să ajungă
, până la un moment dat când am ajuns la trăirea originală și am început
să mă folosesc de ea. Chiar dacă ne folosim de ” imitație ” pentru a
ajunge la mimesis , acea imitație este diferită , la fel ca starea pe care o
ai și de multe ori eu cred că este necesar să imiți pentru a ajunge la
mimesis, iar asta ar trebui să te motiveze să fi în acea stare naturală , cât
mai mult timp pentru ca jocul actoricesc să fie cât mai autentic și
natural.