Subiectul 20

20.1. Teatrul in Evul Mediu. Mistere, miracole, farse. Spatii de joc,

modalitati de realizare scenic

20.2. Tipologii masculine in opera lui Ibsen: Brand, Peer Gynt,

Constructorul Solness

20.1. Teatrul in Evul Mediu. Mistere, miracole, farse. Spatii de joc,

modalitati de realizare scenic

- Începe de la Căderea Constantinopolului și durerază până în anii secoluui XV.

- Sec XII-XV a ilustrat institutii, mentalitati, stari de spirit si procese ale

timpului – instaurarea crestinismului

- Sf Augustin, care înainte să fie sf era actor, este reprezentantul bisericii în

lumea artei, care atacă viața teatrului. Suține că e nevoie de o anumită ordine,
fizică, cât și morală.

- toate scenele erau reale: omorurile, scenele de dragoste

- Se folosește simbolul cercului –perfecțiune

- Omul medieval trăiește prin semne și simboluri, în lumea lor îngerii se

amestecă cu demonii.

- Arta se împarte în 2 părți. Cea de răsărit (bizantină) unde accentul e pe noi cu

noi, căldură sufletească, imaginea de ansamblu colectiv și arta occidentală
(gotică) a cărei rol este să sperie și înfricoșeze omul, pentru a-l manipula mai
ușor. (Eu sunt mic pe lângă toate pietrele și clădirile acestea uriașe. Sunt un
păcătos și nimic mai mult, fașă de divinitate care este totul

- Este epoca lui Dante –divinia comedie, care inventează termenul de polisemos
– polisemie. El pretinde că sunt 4 niveluri de a vedea un text (biblic, spre
exemplu). 1. Povestea în sine, la primul nivel, 2. Morala (cum să am grijă în cine
mă încred, să fiu mereu atent, ex), semnificația. Paratextul și învățătura (la nivel
spiritual)

- Evul mediu= intunecat, deci ușor de manipulat populația

- Apar alegoria și parabola. Este epoca poveștilor . Dacă în spațiul anglo saxon
apar poveștile cavalerilor mesei rotunde, în spațiul gemanic cântecul
Libelungilor?, iar la noi apare Miorița/

- Cea mai importantă formă de spectacol este liturgia. Toate elementele de teatru
antic se găsesc și în biserică. Naos (echivalentul foaierului în teatru) este
anticamera unde intrii inainte să calci pragul bisericii. Este intuneric, tocmai
pentru a face diferenta dintre ce e afara și materia spirituala dinauntru. Are
scopul pregatirii omului pentru intrarea in biserica, propiru zisă, deci e spatiu de
tranzitie. Pronaosul locul unde are loc slujba, deci echivalentul locului pentru
public. Este luminita de lumina vitraliilor. Altarul – scena. Are un actor
principal, preotul, culise, saptele altarului, corifei, cantăreții de la cor, se bazează
pe un schimb de cântece, există interacțiune întrebare răspuns, există costume și
chiar și magia (pogorârea duhului sfant la sfintele daruri- moment de climax)

- Se organizează mici scenete în fața bisericii.

- Este momentul în care nu se mai citește în latină, ci statele încep să folosească

propriile limbi.

- la inceput a avut un caracter popular

- publicul facea parte din toate paturile sociale

- avea semnificatii conformist si avea accente din lupta cu puterea feudala

- se petreceau in catedrala de cele mai multe ori

- existau lungi cortegii de actori si de figuranti ce aveau costume bizarre, fie

somptuoase, fie foarte sarace

- cantari, instrumente si clopote

- scena medieval a indeplinit oficii multiple: amvon, catedra, tribunal,

parlament, loc de refugiu, loc de protest si loc de meditare

Drama liturgica

- La inceput era inclusa in serviciul religios

- Scopul era celebrare unor scene biblice, nasterea si invierea lui Iisus

- Textele erau in lb latina, versetele erau roluri

Miracolele

- Aveau intre 700 si 3500 de versuri, intre 10 si 50 personaje + figuratie

- Personaje istorice in legende nationale

- Versurile aveau 8 silabe, cu exceptia ultimului care avea 4

- Se petreceau in incinta bisericii, limbajul liric si seraphic

- Cateodata erau situatii indraznete nepotrivite cadrului bisericesc

- Nu exista cronologie

- Dialoguri vii, rapide, sugestive

Misterele

- Teatru era impartit in teatru serios si teatru comic

- Piese lungi care durau zile intregi, sau piese scurte de cateva minute ce
erau prezentate la colturi de strada sau pe scene improvizate

- Reprezentanti: Arnoul Greban, Jean Michel, Jacques Millet

20.2. Tipologii masculine in opera lui Ibsen: Brand, Peer Gynt,

Constructorul Solness

Peer Gynt

- scris in perioada in care in arta lui Ibsen se intrepatrundeau realismul si

romantismul, poemul dramatic povesteste, parca, viata ce avea sa o traiasca
autorul, auto-exilat, departe de Norvegia aproape 30 de ani

- se simte influenta lui Goethe, a teoriilor lui Nitzsche

- povestea unui om care a trait cat 4 vieti, calatoria initiatica a celui care se cauta
pe sine

- a construit tipologii foarte puternice, fiind misogin, anti-feminist

- i-a creat in cheia realismului psihologic si le-a atasat actiunii dramatice, asa
numita actiune-proces

- a adus nou finalul cu virgula

- evoca figura unui cunoscut personaj din mitologia scandinava

- inzestrat cu curajul vanatorului, dar si cu o imaginatie iesita din comun, el e

deopotriva tipul aventurierului si a cautatorului de idealuri

- este mitoman, iar mitomania lui este mai putin un viciu si mai mult o nevoie de
a iesi din hotarele unei vieti inguste

- se vadeste a fi un revoltat, care vestejeste unele din traditiile vremii; de fapt

revolta este una din trasaturile majoritatii personajelor ibseniene

- va intreprinde o serie de calatorii, va avea diverse profesiuni,va sta intr-un azil

de nebuni, unde asista la moartea adevarului absolut, va ajunge in America, loc
in care-si va reface averea. Peste tot, insa, nemultumirea il va insoti

- toate experientele prin care a trecut, au sfarsit in cele din urma prin a-l ajuta sa
descopere advearul despre sine, omul care cauta aiurea ceea ce ar fi avut tot
timpul daca ramanea in patria sa

- in personajul acesta, Ibsen a concentrat o idealitate in stare sa actioneze de la

distant asupra destinului nefericit al eternului cautator de mereu altceva, care
este Peer

- Personaj care vrea sa se autodepășească. Își pune multe întrebări, trăiește

intens. Trece printr-o grămadă de peripeții

- Ca mecanism de creeare a piesei, Ibsen gândește foarte modern pentru vremea

lui. Acțiunea piesei începe în primii ani ai acestui secol, urmând ca sfârșitul să
se petreacă în zilele noastre.

- Peer este imatur nimeni nu are încredere în el, e plecat mai mereu, chef de
muncă nu are, le promite fetelor că le ia de soațe, dar tot ce vrea e să le
dezonoreze ( fură mireasa de la propria-i nuntă și se inchid amandoi în hambar).

- Are o atitudine pozitivă față de toți cei pe care-i întâlnește, deși nu are nicio
intenție serioasă. E plin de entuziasm, în care nu poți avea încredere. E viclean
cu femeile și hot cu bărbații.

- Trăiește 4 vieți, într-una singură.

Brand
 - Poate fi socotit un numitor comun, al gandirii psihologice ibseniene si
asta datorita faptului ca numele protagonistului inseamna deopotriva
sabie si valvataie, incendiu

- Pe de o parte, are atributul de luptator si pe de alta de purificator

- Odata cu aparitia acestei piese putem vorbi de ivirea temei centrale a

creatiei ibseniene, vocatia omului de a se autodepasi

Constructorul Solness

• Halvard Solness, devinde cel mai bun constructor/ architect ca urmare a

unei serii de coincidente pentru el si ghinioane pentru competitorii lui

• Inventeaza de mult acest coincidente fericite in mintea lui, dorindu-si cu

tarie ca ele sa treaca, dar nu a facut nimic cu adevart fata de ele. Pana in
momentul izbucnirii incendiului din casa stiei sale el deja isi imaginase Cum ar
putea provoca un asemenea dezastru, profitand de pe urma acestuia, facadn rost
de pamant, und ear fi putut sa construiasca

• Se simte vinovat pentru ca el nu a facut nimic sa merite toate acestea, in

timp ce sotia lui este grav afectata de incendiul din casa si da vina pe el, ca
incendiul ar fi putut porni din cauza lui.

• Ajunge la concluzia ca el nu trebuie decat sa isi doreasca ceva, ca intr

adevar sa se si sintample

• El vede chestia asta ca pe un dar de la D-zeu, ca prin succesul sau nefiresc

sa poata duce la sfasit construictia de biserici si nu ii suporta pe tineri, nu
suporta ideea ca el va fi dat jos de cei care vin din spate.

• Solness lupta pentru schimbarea conditiei sale de monstru, e importiva

divinitatii.

• La terminarea turnului bisericii din Lysanger, Solness, ajuns în vârf, se

simte eliberat, atotputernic sub ovaţiile mulţimii şi înfruntă Divinitatea.

• Solness construieşte timp de zece ani case pentru oameni, având ca ţel
servirea umanităţii; în acest timp însă constată că trăieşte în minciună, că
oamenii nu au nevoie de construcţiile lui
• Din vârful turnului, Solness va înfrunta Divinitatea de pe poziţii pe care el
le consideră egale. Rezultatul este prăbuşirea, pe care Hilde o percepe drept
victorie

• Vina lui Solness este multiplă: în calitate de constructor pentru Divinitate,

i-a anihilat posibilităţile de afirmare soţiei sale, iar ca şi constructor pentru
umanitate are drept victime pe cei trei colaboratori ai săi – Knut, Ragnar şi Kaja,
pe care îi vampirizează permanent. Asumarea vinei rămâne însă doar un episod
în viaţa tumultoasă a constructorului, care preferă eticii creştine, a căinţei, etica
păgână a luptei pentru eliberare