Love Sick Mita Partial

STATISTIC – adaptare după John Cariani
1. OBSESIV IMPULSIV
(Bă rbatul şi femeia se privesc unul pe altul. Expiră pentru că -şi iau unul
celuilalt ră suflarea- fug unul la altul şi, din senin, se să rută -un sarut lung,
mare, dezordonat, agresiv-sarut de cel putin 8 secunde.Se despart pâ nă la
urmă )
BĂ RBATUL şi FEMEIA: Oh, Doamne. Îmi pare atâ t de rau! Nu, nu e vina ta! Ştiu că
nu e ceva normal, dar pot să -ţi explic de ce am facut ceea ce ţi-am fă cut, uite:
Vezi, eu nu sunt bine şi, stii, doar voiam să -ţi să rut întreaga faţă şi, ştii, sunt
Obsesiv-impulsiv şi (Totul se opreşte)- CE? Eu sunt obsesiv-impulsiv. Nu, nu
eşti! E o boala extreme de rară , nu e posibil sa fii obsesiv-impulsiv! Pai, sunt!
Eşti? Da! Eşti sigur! Da!
Nu! Nu,nu,nu, probabil încurci lucrurile cu obsesiv-compulsiv- Ce?- Nu, nu fac asta!
Nu sunt! Eu sunt obsesiv-impulsiv.Eu sunt obsesiv-impulsiv. Eşti? Da! Eşti
sigur? DA!!!
F: Am fost diagnosticată !
B: Şi eu!!!
F: Clinic!!!
B: Şi eu, şi de asta…
F: Am fă cut ceea ce am fă cut.
B: Şi eu am fă cut ceea ce am fă cut. Şi eu sunt obsesiv-impulsiv!
F: Ai fost diagnosticat?
B: Da!!
F: Clinic???
B: Da!!! (se să rută . Să rut lung-cel puţin 5 secunde. Se despart.)

B&F: (Simultan.) Îmi pare ră u! Doar că …cred că m-am îndră gostit de tine la prima
vedere. Serios? Da! Şi eu!
F: Şi vreau in continuare să te să rut!
B: Şi eu!
W: Şi fac ceea ce-mi spune acel impuls!
F: Da!
B: Şi asta e ceva ce n-ar trebui sa fac!
B: Da, ştiu, ştiu!
F: În calitate de persoană obsesiv-impulsivă , trebuie sa ma feresc de asta… să

reactionez la impulsuri….
B: Ştiu, şi eu, da! Sunt multe lucruri de care, în calitate de persoană obsesiv-
impulsivă trebuie să te fereşti… să le faci.
B&F: şi să te îndră gosteşti…
F: da!
B&F: …mai ales la prima vedere….
F: Da,e unul dintre acele lucruri, datorită consecinţelor…
B: Da!
F: Trebuie sa cantă reşti consecinţele şi…
B: Da! Şi in calitate de obsesiv-impulsiv diagnosticat clinic, îmi lipseşte cumva

capacitatea de a pune in balans consecinţele.
F: Exact!
B&F: (Simultan. Ceea ce urmeaza e textul unui curs sugerat pentru tratarea acestei
boli) Dar am citit că se poate trata cu dietă , exercitiile, terapia si consilierea
potrivita, medicamente şi avâ nd pe cineva care să te iubească şi să te
supravegheze în fiecare moment al zilei.
B&F: Fratele meu! Sora mea!
F: Wow, tu chiar ai asta, nu?
(Se saruta din nou- 6 secunde.Se despart. Apoi, speriati si foarte iertatori:)
B: Imi pare rau!
F: Da, şi mie.
B: M-am pierdut şi…
B: Da, nu trebuie să -mi explici!
F: O să mă pierd şi mai mult pentru că ROI-ul meu- Raţia mea obsesiv-

impulsiv….
B: Raţia Obsesiv impulsiv. Ştiu, nu trebuie să -mi spui pe litere, înţeleg!
F: Pă i, e foarte sus, deci ceea ce continuă să se întample(să rutul) va continua să

se întample pentru că sunt în tratament doar de 3 ani şi…
B: Pă i, nu e chiar mult timp! Sunt în tratament doar de 7 şi ROI-ul meu nu e

chiar…mic!
F: Pă i, câ t e? Întreb doar pentru că vreau să vă d cum mă descurc!
B: Oh, bine. Sunt la 1:33. (1 ‘pe’ 33)
F: (foarte impresionată .) Ai o raţie de obsesiv-impulsiv de 1:33?!?!?!
B: (puţin mandru) Da.
F: Asta-i nemaipomenit!
B: Mulţumesc…
F: Wow! Deci la fiecare 33 de lucruri pe care te gâ ndeşti să le faci,tu doar… vrei

să … tu faci doar…
B: Da, eu fac doar unul acum,datorită dietei şi regimului de exerciţii, terapiei şi

consilierii, medicamentelor ţi fratelui meu.
F: , asta-i minunat.
B: Da, dar ştii, obişnuiam să fiu la 1:1!
F: Nu!
B: Dap.
F: Şi eu!
B: Serios?
F: Da! Fă ceam tot ce-mi trecea prin cap sa fac!
B: Te gâ ndeai la un lucru, fă ceai acel lucru…
F: Da!
B: Obositor, nu?
F Nici n-ai idée!
B: Cred că am!
F: Oh! Ai!
B: Pentru că înţeleg!
F: Înţelegi!
B: Înţeleg!
B&F: Înţelegi!!! Ea/el înţelege!!! (să rind în sus de fericire.) EL/EA MĂ ÎNŢELEGE!!!!
Oh, Doamne! (unul altuia, speriati.) Imi pare asa de rau pentru asta! Vroiam
doar a sar si sa ii spun intregii lumi ca ma intelegi pentru ca nimeni nu a mai
facut asta inainte!
(Să rut lung. Se despart. Ră suflă speriaţi) Oh, Doamne, îmi pare ră u! Scuze!
B: Scuze! Scuze!
F: Îmi pare rau pentru asta! (Uşurare) Nu cred ca a vazut cineva-Oh,Doamne!

B: Da, cred că e bine. Ce?
F: Sora mea- cred că sora mea... Cred ca vine! Trebuie să plec!
B: Nu, nu, nu. Nu pleca.
F: Nu-ea… aşteaptă !
B: Ce?
F: Ea…nu are cum sa vină
B: Aham...
F: Deci… suntem bine!
B: Bine! Atunci stai!
F: Da…( Bărbatul o să rută pe femeie rapid, din senin)
B: Scuze.
F: Nu.(Femeia îl să rută din senin, rapid.) Scuze.(Se să rută unul pe altul rapid.)
B&F: Scuze. (Iau mâ ncare şi încep să mă nâ nce ca să se abţină din a se să ruta.

**Nota: bezele sunt amuzante)
B: Deci! (se intorc la subiect) Care e ROI-ul tă u acum?
F: Ce? Oh…
B: Ai spus ca obişnuiai să fii 1:1?
F: Da.
B: Câ t ai acum?
F: 1:13.
B: 1:13?!?
F: Da.
B: Asta-i foarte bine!

F : Pă i, nu-i 1:33…
B: Dar eşti în tratament doar de 3 ani, e super!
F: Dar ar trebui să fiu mult mai departe, uită -te la tine: 1:33!
B: Nu, nu compara, doar continuă tratamentul.
F: Da…
B: Ştii, ştiu un tip care face tratamet de 11 ani- nu mult mai lung decâ t al meu- şi
are ROI-ul de 1:1, 207, 919, 646..
F: (minunată .) Serios?
B: Da.
F: Wow…Deci e…normal.
B: Da. Nu mai face nimic, niciodată , acum.
F: Wow.
B: Da. E un program foarte bun, chiar m-a ajutat să -mi refac viata.
F: Da, şi pe mine. (se opresc din mâ ncat si se sarută )
B: Dar ştii ce? Îmi cam încurci lucrurile acum…
F: Ce?
B: Pentru că mă simt mai bine. Şi am voie să vin cu fratele meu la spă lă torie
vineri seara câ nd mă simt mai bine.
F: Şi eu! Vin cu sora mea
B: Am o lista!
F: Şi eu!
B: Şi trebuie să mă ţin de ea!
F: La fel şi eu!
B: Iar tu nu eşti pe lista mea!
F: Da, nici tu nu eşti pe a mea.
B: Si asta nu e bine pentru că îmi faci ră u!
F: Da! Asta-mi faci şi tu! (se să rută . Se despart.) Îmi pare rau, tot continui să fac
asta.
B: Să nu-ţi fie. (o saruta rapid.) Scuze
F: (Femeia Îl să ruta rapid.) Scuze
B: Argh!, Ştii, fratele meu…
F: Sora mea…
B: Da….
F: Dar ştii ce? Nu cred că -mi pasă ! (Îl să rută pe bă rbat rapid.) Pentru că … Nu
ştiu ce se întamplă acum, dar cred că m-am îndră gostit de tine în secunda în
care te-am vă zut…
B: Da… (ea îl să rută rapid) Şi de atunci n-am vrut să fac nimic altceva decâ t să -ţi
să rut întreaga faţă !
F: (Ea îl să rută rapid) Ă sta i singurul impuls pe care l-am avut.
B: Şi eu.
F: (ea îl să rută rapid.) Este bine? Asta… înseamnă că devin mai bună sau…ceva?
B: Nu ştiu, nu sunt sigur.(o să rută rapid.)
F: Vreau să spun că … se simte bine…
B: Da… (o sarută rapid.)
F: Se simte… ,,mai bine’’

B: Se simte, da da. Dar… Nu sunt sigur ca e ,,bine’’. Sau ‘’mai bine’’. Pentru că …îţi
aminteşti… medicaţia noastră nu ne permite asta… să ne indragostim la
prima vedere…
F: Corect…
B: Ceea ce e atâ t de ră u, pentru că -ţi jur, m-am îndragostit de tine!
F: Şi eu!
F: Dar, ştii ce? Programul poate că e corect… Probabil…Probabil nu ne iubim

unul pe altul pentru că nu ne putem gâ ndi la asta…
B: Corect, corect,da…
F: Şi cred ca asta e o parte din a fi îndră gostit. Înţelegerea care vine după partea
cu ,,prima vedere’’….
B: Adevarat…
F: Da, deci, probabil nu suntem de fapt îndră gostiţi…
B: Da…
F: Vreau sa spun ca… Nu ma pot vedea petrecâ ndu-mi tot restul vieţii cu tine!!!
B: Oh, nici eu, da da!
F: Dar chiar nu pot să fac asta… E probabil o iluzie sau ceva…
B: Da, da. Nici eu… (tă cere scurtă ) Deci, cred că …(bă rbatul se pregă teşte să plece
subit.)…Cred că cel mai bine ar fi să …
F: (Femeia se pregă teşte să plece.) Da…
B: —cel mai să natos…— >
F: Da.
B: Lucru pentru mine acum ar fi doar să … plec…
F: Da, da. Şi pentru mine.Absolut.

B: Da…Deci… Mi-a fă cut mare plă cere să te cunosc…
F: Şi mie…
B: Şi…. La revedere….
F: Pa…
B&F: (Barbatul si femeia se întorc subit unul cu spatele la celă lalt şi pleacă în
direcţii diferite. La fe de subit, se opresc şi se întorc unul la altul, cu toata
seriozitatea despă rţirii .) Te iubesc! (Scurta tă cere. 2 oameni înmă rmuriţi. Le-
a luat mult….) Oh!
F: Îmi pare ră u…
B: Da, şi mie…
F: Îmi pare ră u, n-am vrut să fac asta…
B: Nici eu!
F: Să spui aşa ceva… poate fi foarte… inşelă tor!
B: Da!
F: Ştii tu, una dintre acele…pierderi…
B: Da! (Merg unul la celalalt să se sarute- dar barbatul se opreşte, se gâ ndeşte

şi…îi oferă în schimb mâ na, la care femeia se uită …o ia…şi o zgalţâ ie.) Încâ ntat
să te cunosc.
F: Şi eu pe tine. (pornesc,dar se întorc înapoi.)
B&F: Hey! (fiecare aşteaptă să audă ce are celalalt de spus.) Ce? Oh, doar mă
gâ ndeam că … poate noi ar trebui să …să încercă m să continuă m…ceea ce
simţim unul pentru celă lalt…chiar dacă nu avem voie să facem asta (tă cere
lungă .) Asta…ce? (Adică : Ce vrei sa spui?) Nimic. Pai…însanatoşire grabnică .
Da. Şi ţie. Oh…(scurtă tă cere.) La reveredere/Adio.. Se întorc să plece…dar se
opresc şi se întorc unul la altul. Lumina pă leşte.)
(SFÂ RŞIT)
2.RĂSPUNSUL
Lumina e pe CELIA, într-o rochie de mireasă , impacientată în baie. TIM apare în faţa
bă ii, într-un costum frumos, merge la usa şi bate.)
TIM: Iubire?
CELIA: (mege la uşă ) Oh, Doamne, Tim, mulţumesc lui Dumnezeu. Îmi pare ră u, îmi
pare aşa ră u.
TIM: E… ok, e ok. Oamenii doar… se întreabă dacă ar trebui să ră mană … sau să
plece…
CELIA: Ce? Nu!
TIM: Ar trebui să ră mâ nă sau…?
CELIA: Da, trebuie să ră mâ nă ! Normal că trebuie să ră mâ nă !
TIM: Hm, bine! Deci… ce s-a întâ mplat? Eşti….hm… ok?
CELIA: Hm, da… Sunt bine,da, totul e bine! (Totul este de fapt bine, este doar o
criză …temporară ) Doar că … Eram pe cale să … ştii tu… să vin la altar şi toate
astea şi cred că … nu ştiu, mi-au îngheţat picioarele sau ceva, pentru că … m-a
lovit… ştii… câ t e de mare chestia asta…
TIM: Da, e mare, dar… Aş putea să intru ca să vorbim despre asta…?
CELIA: Nu! Nu, nu, nu poţi intra aici! Nu trebuie să mă vezi, doar ştii asta! Ştii, nu
poţi vedea mireasa în ziua nunţii pâ nă la…partea cu nunta!
TIM: Pă i… Nu mă voi uita la tine câ nd intru. O să … o să -mi închid ochii.
CELIA: Nu, nu nu! Dacă intri, o să -i deschizi la un moment dat şi… şi o să mă vezi şi
asta aduce ghinion!
TIM: Nu, nu voi face asta, Celia, acum haide! Ce s-a întamplat? Lasa-mă să intru!!
CELIA: Bine, bine. Îmi pare ră u. Doar… asigură -te că nu o să mă vezi…

TIM: Nu… Voi…
CELIA: (Soluţia!) Oh, ştiu! Leagă -ţi cravata la ochi!
TIM: Ce…?
CELIA: Leagă -ţi cravata la ochi!
TIM: Iubire….
CELIA: Fă -o!
TIM: Okay. (Tim îşi dă cravata jos şi o leagă , acoperindu-şi ochii)
CELIA: Spune-mi câ nd termini… Ai terminat?
TIM: Nu…
CELIA: (Fă ră să -i lase timp.) Ai terminat acum?
TIM: Nu...
CELIA: (Fă ră să -i lase timp.) Dar acum?
TIM: Stai, da, da. Doamne, relaxează -te.
CELIA: Ok. (Celia deschide uşa, îl trage pe Tim în baie, închide uşa puternic şi îl
îmbră ţişează pe Tim lung şi puternic)
TIM: Hey, hey, hey!
CELIA: Îmi pare ră u… îmi pare atâ t de ră u…
TIM: E… ok!
CELIA: Oh, Doamne, e atâ t de bine să te vad!
TIM: Pai, e bine să …vad… să te văd şi eu… (E legat la ochi.)___
CELIA: Oh, te iubesc atâ t de mult!
TIM: Şi eu te iubesc!
CELIA: Oh, Îmi pare aşa ră u…Doar că … Am început să mă gâ ndesc la… la ce

suntem pe cale să facem şi… şi e riscant! Suntem pe cale să riscă m… te-ai
gâ ndit la asta?
TIM: Pă i…nu chiar…
CELIA: Pentru că sunt şanse să nu reuşim, ştii asta, nu-i aşa?
TIM: Ce? De ce [spui asta]…?
CELIA: Peste 50% dintre că să torii se încheie cu un divorţ, nu? Nu e asta statistica?
TIM: (amuzat şi probabil mai liniştit.) Ce…Nu, iubire, nu! Asta-i doar ceea ce
spune lumea… în realitate e doar 40%. Bine, 41 sau 43%…
CELIA: Serios?
TIM: Depinde de sursă … da, am verificat, deci…
CELIA: Serios?
TIM: Da, deci… sunt sanşe, o să reuşim!
CELIA: Şi… Şi daca nu…?
TIM: Nu prea vreau să mă gâ ndesc la asta.
CELIA: Nu, serios… dacă ajungi să mă ură şti?
TIM: Nu am cum să te urasc!
CELIA: Şi… Şi eu ajung să te ură sc pe tine?!?! Adică … ai vazut… ai vazut oameni

că să toriţi care se ură sc unul pe altul? Toţi am vazut asta!
TIM: Nu cred că ne vom urî vreodata…
CELIA: E aşa…îngozitor. Dar înţeleg. În special femeile, pentru că femeile renunţă

la mai mult, Tim, câ nd se că să toresc. Adică -Numele noastre! Renunţă m la
numele noastre încă de la inceput…
TIM: Dar… tu nu faci asta!

CELIA: Pă i, nu, dar… voi continua să lucrez, ştii asta, nu?
TIM: Pă i şi eu. Cu ce are asta de-a face?
CELIA: Voi lucra şi voi munci mai mult ca niciodată şi în casă , chiar dacă voi
merge şi la serviciu… pentru că …
TIM: Nu, nu!
CELIA: Asta se întâ mplă ! Soţii creeaza 7 ore în plus pe să ptă mâ nă de muncă
acasă pentru soţiile lor. Am citit asta, da da.
TIM: Pă i… eu nu voi face asta!
CELIA: Nu vei fi în stare să mă ajuţi, dar vei face asta, eşti bă rbat!
TIM: Iubire! Tu eşti cea dezordonată . Locuim împreună de 3 ani şi jumă tate şi
tu esti cea care-mi da mie de lucru!
CELIA: Pă i… casatoria schimba oamenii, Tim! Am citit si asta, da.
TIM: Iubire…
CELIA: Iubire, tu nu mă asculţi! Ţi-am pus o întrebare şi tu nu mi-ai ră spuns. Ce

se întâ mplă dacă ne că să torim şi nu reuşim să facem lucrurile să meargă …?
TIM: Pă i… (Se gâ ndeşte.)
CELIA: Şi dacă nu merge?
TIM: Pă i… noi…(Se gâ ndeşte.)
CELIA: Ne despă rţim?
TIM: Aşa cred.
CELIA: Divorţă m?
TIM: Aşa cred.
CELIA: Aşa… aşa uşor?
TIM: Da, dacă asta e ceea ce vrem, da, dar…

CELIA: Pă i asta e ceva ce nu o să vreau vreodată !
TIM: Nici eu!
CELIA: Nu vreau să divorţă m!
TIM: Pă i… hai să nu, atunci!
CELIA: Trebuie să promitem-chiar acum-că dacă ne că să torim nu vom divorţa…

vreodată !
TIM: În regulă , promit!
CELIA: Perfect! Dar…stai… dacă facem asta, atunci nu o să … nu o să mai scap de

tine. Şi...şi tu nu vei mai scă pa de mine…
TIM: Celia, nu vreau să scap de tine! Întrebarea cred că e… vrei să nu… să nu

mai scapi de mine…? Adică … adică să ră mâ i cu mine?
CELIA: (Solutia!) Oh! Oh, Doamne¬
TIM: Ce?
CELIA: Asta e! Despre asta e vorba!
TIM: Ce? Despre ce e vorba?
CELIA: N-am ră spuns niciodată la…la acea întrebare!
TIM: Hm?
CELIA: Nu ţi-am ră spuns, câ nd m-ai cerut în că să torie!
TIM: Ba da, ai raspuns.
CELIA: Nu, nu am ră spuns.
TIM: Mi-ai ră spuns!
CELIA: Nu! Eu doar… am început să … ştii, să … ŢIP!
TIM: Da.
CELIA: (Foarte fercita!) Da, şi după am râ s pâ nă am început să plâ ng şi după … te-

am îmbră ţişat şi… şi ai pus inelul ă sta frumos pe degetul meu şi am început să
urmă resc ,,Soţia perfectă ’’ şi… şi urmă torul lucru pe care mi-l amintesc e că
am început să trimitem invitaţii si mi-am gă sit rochia şi florile… şi tu ai adus
trupa şi mama şi tata au pregă tit curtea din spate pentru noi, ca să putem face
totul aici, în casa în care am crescut pentru că asta e ceea ce-mi doream!
TIM: Şi asta n-a fost un ră spuns? N-a fost un DA?!?
CELIA: Nu! Pentru ca nu am spus DA! Doar am început să fac toate lucrurile pe
care oamenii le fac câ nd cineva îi cere în că să torie, dar nu am spus niciodată
DA.
TIM: Ba da, ai spus!
CELIA: Câ nd? Câ nd am spus eu ,,DA’’?
TIM: Pai…
CELIA: Îţi aminteşti să mă fi auzit spunâ nd DA?
TIM: Pă i… nu ştiu… Nu, cred că nu, dar…
CELIA: Nu, nu-ţi aminteşti pentru că nu am spus-o! Şi vreau asta! Vreau să spun
DA!
TIM: Pă i, spune DA şi hai să mergem s-o facem şi pe asta!
CELIA: Pă i, bine atunci…(Soluţie!)...întreabă -mă din nou!
TIM: Ce?
CELIA: Întreabă -mă din nou acum! Dacă vreau să … să ră mâ n cu tine! Dacă mă voi
mă rita cu tine! La fel cum ai fă cut-o şi în seara aia! Ca să pot spune DA!
TIM: Iubire!
CELIA: Vreau să spun DA, Tim, trebuie să spun DA. Deci aşază -te în genunchi şi
întreabă -mă din nou. Te rog. Acum.
TIM: (Amuzat, zâ mbeşte.) Ok, ok.

CELIA: Mulţumesc. (Tim se aşază într-un genunchi şi încearcă să -şi dea jos
cravata de la ochi) Stai, ce faci?!?!
TIM: Îmi dau asta jos…
CELIA: NU! OPREŞTE-TE! (Celia îl opreşte.)
TIM: (El încearcaă să -şi dea jos legă tura de mai multe ori în ceea ce urmează -
Celia opreşte orice încercare.) Da, ca să mă pot uita în ochii tă i şi…
CELIA: Nu, nu!
TIM: Să te întreb dacă te mă riţi cu mine…
CELIA: Nu-nu!
TIM: Cum am fă cut în noaptea aia!
CELIA: Nu! Nu! Nu face asta! Pentru că atunci câ nd voi spune DA, mă vei vedea în
ziua nunţii mele înaintea de partea cu nunta şi asta aduce ghinion!
TIM: Pă i mi-ar plă cea să te privesc în ochi câ nd te întreb…
CELIA: Pă i, nu poţi! Nu mă poţi vedea pâ nă câ nd nu mă vezi venind spre altar,

chiar nu poţi!
TIM: (Amuzat/exasperat.) Bine. (Tim se aşaza într-un genunchi, încă legat la

ochi. Celia e foarte fericită .) Poţi să … Am nevoie de inel, să pot face asta bine.
CELIA: Oh, da, scuze. (Celia îşi dă jos inelul de logodnă şi i-l pune în mâ nă , îi dă un
să rut rapid.)
TIM: Merci. (Tim se pregă teşte) Celia Worthley: ( Îi pune inelul pe deget. Celia
ră suflă -anticipează fercită ) (Tim şi Celia anticipează bucuria, dar Celia nu
ră spunde.) Iubire?(Celia ră mâ ne tă cută .Fercirea ei pă leşte.Tim se simte puţin
incomfortabil. Celia îşi retrage mâ na.) Iubire?!?!? (Tă cere. Tim îşi dă jos
legă tura şi ochii celor doi se întâ lnesc pentru prima dată azi. Niciun fel de
bucurie. Tă cere.
CELIA: (o descoperire oribila) Nu. (Surpriza totală .Tă cere.)
TIM: Ce?
CELIA: Nu, o, Doamne.
TIM: Ce?
CELIA: Oh…Doamne…
TIM: Ce?!?!
CELIA: Îmi pare atâ t de ră u, Tim. Te iubesc… şi eşti cel mai bun lucru la care aş fi
putut spera, dar…
TIM: Dar ce? Ce s-a întâ mplat?
CELIA: Nimic ră u. Doar că … Eu…Eu nu… vreau asta.
TIM: Ce?
CELIA: (Realizează speriată ) Eu nu… vreau să ră mâ n cu tine, nu vreau să -mi

petrec restul vieţii cu tine, nu vreau să mă mă rit cu tine. Oh, Doamne.
TIM: Ce?!?!?
CELIA: Îmi pare ră u…
TIM: De ce…?
CELIA: Nu ştiu. Îmi pare atâ t de ră u…
TIM: Nu ştii?!?!
CELIA: Îmi pare ră u, Tim...
TIM: Vorbeşti…serios?
CELIA: Îmi…îmi pare ră u…
TIM: Crezi că …poate… ai fi putut să -mi spui asta…pâ nă acum?
CELIA: Îmi pare atâ t de ră u…

TIM: Poate înainte ca toţi aceşti oameni să …
CELIA: Îmi pare ră u!
TIM: Ai putea să nu-mi mai spui asta, te rog? (După o tacere lunga si
îngrozitoare, Tim începe să meargă ….)
CELIA: Ce faci?
TIM: (dezamă git.) Nu ştiu.(Scurtă tă cere.) Cred că trebuie să merg să le spun

tuturor că … pot merge acasă .
CELIA: Nu. (Scurtă tă cere.) Mă duc eu. O să le spun eu. Eu ar trebui… să fiu cea
care le spune.
TIM: Da, tu ar trebui să mergi. Pentru că tu eşti cea care vrea asta. Nu eu.
(Tă cere. Celia pleacă , se opreşte şi realizează că încă are inelul, pe care şi-l dă
jos.)
CELIA: Uite… (Îi dă lui Tim inelul şi încearcă să -l atingă sau să -l să rute în vreun
fel. Tim se dă la o parte..)
TIM: Nu. (Celia se întoarce) Celia. (Celia se opreşte, o prinde de mâ nă , încet;

amâ ndoi) Te iubesc.
(SFÂ RŞIT)
3.UH-OH
(luminile pe Mary si Bill în sufragerie. Bill are că şti în urechi.- se uita la un show pe
Ipad/ dintr-o carte. Mary citeşte pe Ipad-ul ei. Apoi se holbează la Bill în timp
ce el se uită . E plictisită . Împarte plictiseala cu noi.Apoi se uita la Bill. În
sfâ rşit: )
MARY: (atragâ ndu-i atenţia): Bill!!!
BILL: (dâ ndu-şi că ştile jos): Da?
MARY: (cu un zâ mbet, spune, într-un final): Nimic.
( Bill îşi pune că ştile în urechi. După un moment, Mary pare îngrijorată . Se uită la
Bill. Îi atrage atenţia din nou: )
MARY: Bill?
BILL: (dâ ndu-şi că ştile jos din urechi) Da?
MARY: (avâ nd ceva de spus, zâ mbeşte) Nimic.
BILL: Eşti bine?
MARY: Da, da, da.
BILL: În regulă .
MARY: Sunt bine!
BILL: În regulă , atunci. Shh! Mă uit la ceva aici, lasă -mă să văd.
(Mary preia controlul. Şi se holbează la Bill. În timp ce el se uita la show. Moment.)
MARY: Bill.
BILL: Iubire, ce e?
MARY: (un moment. Mary are multe chestii de spus) Doar…Te iubesc, chiar te
iubesc!
BILL: şi eu te iubesc.
MARY: Bine, bine! Asta e bine!
BILL: Care-i treaba?
MARY: Nu-i nimic!
BILL: Eşti ok?
MARY: Da, da-da-da. Doar că ..umm…
BILL: Ce?
MARY: Ei bine, pot să te întreb ceva?
BILL: Normal.
MARY: (pur şi simplu întreabă ) De câ t timp suntem că să toriţi?
BILL: Noi doi?
MARY: Noi doi, da. De câ t timp suntem împreună noi doi?
BILL: A. Pă i…de un an jumă tate. //De atâ t
MARY: De atâ t timp suntem împreună . Eu şi cu tine.
BILL: Da, de un an şi jumă tate. Cel mai frumos an şi jumă tate din viaţa mea.
MARY: (mică explozie) Wow! Doar un mic an. Şi jumă tate din celă lalt, ă ?
BILL: Da. Ţi se pare…mult?
MARY: CE?!? Nu! Nu-nu-stai. Uh-oh. Da. Mi se pare. Poate. Putin.
BILL: Ce vrei sa spui?
MARY: Doar că …nu sunt sigură că asta e ceea ce visam şi speram.
BILL: Asta nu e ceea ce visai şi sperai?!
MARY: Asta. Totul. Tu. Eu. Casa. //Viaţa noastră
BILL: Casa? Iubire, nu înţeleg…

MARY: Pă i, dragă : (încercâ nd să explice, în sfâ rşit) Sunt plictisită .
BILL: Oh.
MARY: Da, simt ca şi cum aş sta pe loc.
BILL: (procesâ nd) Stai pe loc?
MARY: Da...şi nu vreau să stau pe loc. Vreau sa mă distrez şi să fac chestii

interesante.
BILL: Ok. Ok. Ok. Cred că trebuie să ştiu ce se întâ mplă . Tu eşti doar-Cred…Asta
e ceea ce tocmai s-a intamplat: Luna de miere s-a terminat.
MARY: A?
BILL: Da,(caută pe Ipad) tocmai citeam despre asta undeva- oh, aici, am gă sit- O
să -ţi trimit link-ul. Vezi, e un studiu important fă cut undeva de curâ nd de
că tre Matrimonialele din America despre cum, după un an-un an jumă tate de
mariaj – “perioada lunii de miere”, cum o numesc ei - romantismul si
pasiunea-pentru multe cupluri- cedează în defavoarea corvoadei traiului de
pe-o zi pe alta. Şi…poate asta se întâ mplă chiar acum.
MARY: Da, poate!
BILL: Da. Şi trucul -spune studiul- câ nd se întamplă asta e să -ţi dai seama cum
să reaprinzi orice pasiune s-a pierdut pe drum(în timp), şi cea mai bună cale
de a face asta e să …gă seşti distracţia din nou. Şi poate noi…asta trebuie să
facem.
MARY: Hm. Da. Poate asta trebuie. Ok. S-o gă sim!
BILL: Huh?
MARY: Să gă sim distracţia din nou! Chiar acum! Tu primul! Gă seşte distracţia! Du-
te!
BILL: Bine, iubire, ştii ce? Mie nu prea mi se pare că am pierdut distracţia, de
fapt. Deci nu prea cred că e ceva de gă sit.
MARY: Pă i, eu cred.
BILL: Bine, putem s-o gă sim mâ ine? Am avut o să ptă mâ nă lunga şi vreau doar să
[ma uit la show]
MARY: Nu cred că pot aştepta aţa mult.
BILL: Ok.
MARY: Da, vreau să gă sesc distracţia acum.
BILL: Ok.
MARY: Pentru că nu vreau să mă plictisesc…pentru că a fi plictisit…nu e bine

pentru oameni. Crezi că e bine pentru oameni?
BILL: Nu-
MARY: Pentru că eu nu cred că e. Fiindcă , vezi tu, tocmai ce citeam şi eu ceva,

aici, de fapt…(cauta active pe Ipad-ul ei)…off, nu pot să -mi amintesc unde…
dar era acolo un articol în care scria de un studiu care a fost facut într-un ziar
care a fost recomandat de unul din site-urile alea importante. Despre oamenii
care pur şi simplu nu pot. fi. plictisiti.
BILL: Oh?
MARY: Da, e despre faptul că există oameni care tind să —(verifică articolul). Nu
pot să -l gă sesc. Dar există oameni care pur şi simplu nu pot suporta corvoada
traiului de pe-o zi pe alta şi, ei bine, nu se pot plictisi. Nu se pot ajuta singuri,
dar apelează la acţiuni extreme câ nd //se plictisesc şi—
BILL: Stai. “Acţiuni extreme”?
MARY: Da.
BILL: Ca ce anume? Paraşutism, escală dari, bungee-jumping, toride?
MARY: Nu, crima.
BILL: Ce?
MARY: Crimă . Teoria e că asta vor face câ nd vor fi plictisiţi. Crimă . În cazurile de
aici, ei omoară oamenii la care ţin cel mai mult atunci câ nd sunt plictisiţi.
BILL: Ce? Sunt oameni care fac asta?
MARY: Da. Pentru că speranţele si visurile lor nu au fost îndeplinite. Asta-i treaba.
(arată spre capul ei- e ceva psihologic)
BILL: Lasa-mă să văd!
MARY: Ei numesc chestia asta…(nu-l lasă pe Bill sa vadă ce cauta ea) ahh, nu
gă sesc
BILL: Pă i, trimite-mi link-ul.
MARY: Nu ştiu cum se numeşte, dar sunt oameni care au chestia asta //şi—
BILL: Ce fel de oameni?
MARY: Pă i, oamenii din închisoare, de exemplu
BILL: Serios!?
MARY: Da.
BILL: Habar n-aveam.
MARY: Da, asta-i treaba şi, ei bine, mă gâ ndeam: Cum ar fi dacă eu aş fi unul
dintre acei oameni? Cum ar fi dacă , atunci câ nd m-aş plictisi, aş omorâ ?Te-aş
omorî. Ce-ai face?
BILL: Um—…
MARY: Ai mai sta cu mine?
BILL: Eu—Eu—…
MARY: Da, e una grea. Că dacă ai sta, probabil te-aş omorî, pentru că sunt
plictisită . Dar dacă ai pleca, ai fi un…nesimţit, pentru că te-ai angajat să fim
împreună , să ne că să torim, că o să fii cu mine la bine şi la ră u şi ţi-ai
compromite integritatea dacă m-ai pă ră si. E una grea. (un moment mic) Ce ai
face?
BILL: (primind si procesand) Um…ei bine…Mi-ar plă cea să cred că —1) ceva ca asta
nu s-ar întâ mpla niciodată şi, 2)…ca…as sta. Pentru că te iubesc. Da, aş sta.
Pentru că am avea de-a face cu boli mintale. Şi ai avea nevoie de ajutorul meu
să te descurci cu asta, deci, da…Aş sta. Şi te-aş ajuta să te faci bine. Să nu fii
plictisită . Aş face-o.
MARY: Dacă ai şti că te-aş omorî, ai sta?
BILL: Cred ca as sta.
MARY: Serios.
BILL: Da.
MARY: Serios.
BILL: Da. Nu mi-aş imagina viaţa fară tine, deci…
MARY: Aw, asta e foarte draguţ din partea ta, Bill. (Mary işi ia geanta şi caută în
ea)
BILL: Ce faci? (Mary ia o armă cu care îl ţinteşte pe Bill cu convingere şi

autoritate de ştiu eu cum)
BILL: Ce? Iubire! (ridică mâ inile pentru că ...ce altceva să facă ? Ce faci?!
MARY: Bill, cred că eu sunt unul din acei oameni care omoară persoanele la care
ţin cel mai mult atunci câ nd se plictisesc...şi n-am crezut nici-nici-niciodată c-
o să mă plictisesc cu tine, cu noi, cu ale noastre, dar m-am plictisit. Uh-oh.
BILL: Ce?!? Tu eşti unul din oamenii ă ia?
MARY: Da.
BILL: Pă i, cum ştii asta?
MARY: Am fă cut un test. Au teste de-astea. “Ai putea să omori?” Test de

personalitate. La sfâ rşitul articolului. Şi am rezultate chiar bune la el – sau –
rele. Oricum, am ră spuns la toate întrebarile cu “afirmativ”. Am toate
simptomele. Şi ei spun că aş. Putea. Să . Omor.
BILL: Oh
MARY: Da, ce zici de asta, huh?

BILL: Ce zic de asta (moment) Mary...(Bill incearca sa plece pe furis)
MARY: Oh, n-n-nu. Nu pleca, Bill. Ce faci? Treci înapoi, Bill. Nu pleci, nu-i aşa? Ai
spus că n-o să pleci. Doar ai spus că o sa stai cu mine. Şi să mă ajuţi să mă fac
bine.
BILL: Daa, câ nd vorbeam ipotetic! De unde ai fă cut rost de o arma?
MARY: De la supermarket.
BILL: Oh (un moment)
BILL: (implorâ nd) Mary. Te iubesc. Mary. Mary, te rog.
MARY: BAM!!! (Mary îl împuşcă pe Bill. Cel puţin de 10 ori—repede. Bill ţipă . Dar
—e un pistol cu apă - şi asta ar fi o surpriză totală . Pentru Bill, pentru public)
Bam-bam-bam-bam-bam-bam-bam-bam-bam-bam-bam (Mary îi îmbibă
că maşa în apă şi îl împuşcă în continuare)
MARY : (bucuroasă ! e o farsa. Explodâ nd de râ s) HAHAHAHAHAHHAHA!! Te-am

prins!! HAHAHHAHAHAHA!! Nu e pe bune! E un pistol cu apă ! Credeai că -i pe
bune?! Ce te-am prins! O, doamne, faţa ta! Hilar! Chiar credeai c-o să te omor!
N-o să te omor! Te iubesc! N-o să te omor!
BILL: (distras) Mary...
MARY: Oh, Bill! Dragul meu, doar mă jucam! Am inventat tot! Nu e niciun studiu!
Niciun...test! oameni care omoară persoanele pe care le iubesc cel mai mult?!
Oamenii nu fac chestii de-astea! Şi dac-o fac, ei bine, sunt nebuni! Şi eu nu
sunt nebună . N-aş face aşa ceva niciodată . Îmi pare ră u! (îl pupă ) Îmi pare
atâ t de ră u, iubire! Încercam doar să ne mai dezmorţim puţin. Să mai stră mut
lucrurile. Să ne ajut să regă sim distracţia din nou. Trebuie să gă seşti distracţia
într-un mariaj, ori va fi prost.
BILL: Mda, pă i asta n-a fost aşa distractiv pentru mine.
MARY: Oh, iubire...
BILL: Mary, te plictisesc? Atâ t de mult încâ t să vrei să mă omori?

MARY: Ce? Nu! Bill, nu! // nu fii prost!
BILL: Şi nu e viaţa noastră ceea ce sperai şi visai?!?
MARY: Ei bine, nu tocmai, dar e ok.
BILL: Ce?!?
MARY: Am învă ţat să -mi adaptez aşteptă rile.
BILL: Ce?!?
MARY: (uuups) Vreau să spun –
BILL: Nu trebuia să faci asta! Eu nu trebuia să fac asta! Tu mi-ai îndeplinit

aşteptă rile! Le-ai şi depă şit chiar şi vreau şi eu să le îndeplinesc pe ale tale! Să
le şi depă şesc!
MARY: În regulă atunci: fă -o. Îndeplineşte-le. Depă şeşte-le. Chiar acum. Hai!
BILL: Pă i nu cred că ştiu cum să fac asta chiar acum...cum să fac asta?
MARY: Nu ştiu, Bill. Eu zic să încerci.
BILL: Ok.
MARY: Şi continuă să încerci.
BILL: Ok.
MARY: În fiecare zi.
BILL: Ok.
MARY: Şi nu te opri niciodată .
BILL: Ok.
MARY: (ţintindu-l cu arma) Pana în ziua în care mori.
4.LAŞUL
( Sara este antrenată într+o activitate obişnuită . Kevin intră în casă )
KEVIN: ( Din spate) Saraaa!
SARA: Kevin! (După un moment, Kevin intră . El este tulburat. Sara este veselă
şi îi oferă lui Kevin un pahar de şampanie)
KEVIN: Sara! ( Kevin îi pune în primejdie veselia Sarei. Un moment.)
SARA: Ce e?
KEVIN: Vreau să ne despă rţim.
SARA: ( Asimilează şi procesează .) Poftim?
SARA: Kevin…(asta trebuie să fie o glumă .) Poftim?
SARA: Te-am auzit! ( Un moment. Poate că nu e o gluma.) Ce s-a --...? De ce?
KEVIN: Pentru că doar mă gâ ndeam.
SARA: La ce?
KEVIN: La despă rţire.
SARA: Poftim? Ce încerci să --?Vorbeşti serios?
Kevin: Da.
SARA: Bine, bine (/ok,ok). Există ...altcineva?
KEVIN: Nu! Nu…
SARA: Nu…nu mă mai iubeşti?
KEVIN: Da—Nu—Adică —Încă te iubesc!
SARA: Atunci de ce vrei un divorţ? Eu nu vreau.
KEVIN: Pentru că nu se mai simte ca înainte.

SARA: Poftim?
KEVIN: Nu se mai simte aşa cum era.
SARA: Ce nu se mai simte?
KEVIN: Nu se mai simte!
SARA: Ce?!
KEVIN: Noi. Tu şi cu mine.
SARA: Kevin, eu—
KEVIN: Şi mă gâ ndeam că vreau să se simtă aşa cum era înainte.
SARA: Înainte de ce?
KEVIN: Înainte să ajungem unde suntem acum.
SARA: ( Din ce în ce mai exasperată ) Şi unde suntem noi acum?
KEVIN: Nu unde eram înainte…la început.
SARA: Kevin—
KEVIN: Tu şi cu mine câ nd ne-am cunoscut prima data.
SARA: Poftim?
KEVIN: Vreau să se simtă aşa cum s-a simţit câ nd te-am vă zut şi m-ai văzut
prima oara.
SARA: Kevin, ce încerci să —
KEVIN: Imediat ce ne-am văzut prima oară . Îţi aminteşti?
SARA: Da.
KEVIN: A fost aşa plă cut şi adevă rat!
SARA: Da!
KEVIN: Şi adevă ră t!
SARA: Da!
KEVIN: Era frumos!
SARA: Kevin—
KEVIN: Tu erai frumoasă !
SARA: (Un moment de tă cere care spune: “Şi acum nu sunt?”)
KEVIN: şi atunci…
SARA: Ce?!
KEVIN: …pur şi simplu n-a fost. Vreau să se simtă aşa din nou. Ca atunci cand
ne-am văzut prima oară .
SARA: Nu înţeleg—
KEVIN: Fix înainte să ne fi cunoscut. Doamne, îmi doresc să nu fi fă cut asta!
SARA: Să nu fi fă cut ce?
KEVIN: Să nu ne fi cunoscut!
SARA: Poftim? Îţi doreşti să nu ne fi cunoscut?!?
KEVIN: Pă i, —îmi doresc să nu mi te fi prezentat.
SARA: Despre ce vorbeşti?!
KEVIN: De ce ai fă cut asta? Îţi aminteşti?
SARA: Ce să -mi amintesc?
KEVIN: Câ nd mi te-ai prezentat.
SARA: Da.
KEVIN: Era o seara de vineri exact ca asta şi noi stă team la coadă în
supermarket doar uitâ ndu-ne unul la altul, doar stâ nd acolo şi holbâ ndu-ne
unul la altul—Nu puteam să -mi iau ochii de la tine!
SARA: Da, nici eu nu puteam să mă opresc din a mă uita la tine.
KEVIN: (Nervos) Şi totul era perfect pâ nă câ nd TU a trebuit să vii la mine şi să

spui — (Un oftat.Un ton mai calm)era prima oară câ nd ne-am vazut unul pe
altul— (Nervos din nou) şi tu ai venit la mine şi ai spus “Bună , sunt Sara.”
SARA: ( Asimilâ nd si procesâ nd) Da.
KEVIN: (Acuzator) De ce ai fă cut asta?
SARA: ( Încercâ nd să înţeleagă ) De ce am spus “Bună , sunt Sara”?
KEVIN: Da!
SARA: Pă i , asta fac oamenii, Kevin. Se introduc unii altora.
KEVIN: Dar a fost aşa de frumos înainte să mi te introduci.
SARA: Kevin! Trebuie să mă ajuţi aici, pentru că nu te pot înţelege.
KEVIN: Tu m-ai vă zut prima oară , eu te-am vă zut prima oară ! Asta a fost
frumos! De ce a trebuit să distrugi totul, spunâ nd “Bună , sunt Sara”!
SARA: Nu ştiam că am distrus ceva.
KEVIN: De ce ai fă cut asta, huh?!
SARA: Pentru că …( cu totul exagerată , dar tot încercâ nd să înţeleagă ce se

întamplă …ceea ce o conduce că tre o noua descoperire) Am vrut să ştiu cine
erai tu şi am vrut să ştii cine eram eu. Şi am vrut să vă d ce va urma, pentru
că …atunci câ nd te-am văzut…a fost aşa frumos! (Pauză ) Doar am vrut să văd
ce va urma. ( un moment. )
KEVIN: Da, şi ce a urmat apoi, Sara, huh?!
SARA: (încercâ nd să -şi amintească ) Pă i, am mers la cina...
KEVIN: (Acuzator) Şi apoi am mers la film!
SARA: Da, şi apoi—
KEVIN: (Acuzator) Şi apoi mi-ai spus că mă iubeşti!

SARA: Şi tu mi-ai spus că mă iubeşti!
KEVIN: Şi apoi ne-am cumpă rat o casă şi am vopsit-o în (explozie) BEJ!
SARA: ( Asimilâ nd şi procesâ nd) Poftim? Kevin? Ce e în neregulă cu bej?
KEVIN: Bej… nu e culoarea pe care am vrut-o pentru viaţa mea. Tu aşa ai vrut
să arate a ta?
SARA: Pă i, nu ştiu. Nu m-am gâ ndit niciodată cum aş vrea să fie culoarea vieţii
mele!
KEVIN: Pă i, poate ar fi trebuit s-o faci. (un moment.) Sara, îmi pare ră u, dar eu
doar... nu e ceea ce credeam că va fi şi îmi lipseşte ce a fost, ce AM fost.
SARA: Ce…am fost?
KEVIN: Eram visatori! Cand te-am vazut si m-ai vazut prima oara,lucrurile
erau...
SARA: Cum?
KEVIN: ...posibile.
SARA: Lucrurile încă sunt posibile.
KEVIN: Nu, nu sunt. Am încetat să visă m, undeva de-a lungul drumului, despre
tot ce-am putea fi. (Un moment)
SARA: ( asimilâ nd şi procesâ nd) Cred că mereu ai visat…mai mult decâ t ar

putea fi.
KEVIN: Da, asta e trist. (Un moment. Furios din nou) şi de aceea îmi doresc să
nu mă fi salutat niciodată , pentru că era perfect înainte să faci asta… şi încă ar
fi fost perfect dacă nu mi-ai fi spus „Bună , sunt Sara“.
SARA: Kevin, dacă nu te-aş fi salutat, am o mare presimţire că nu am fi trecut

niciodată de stadiul de a ne holba unul la celă lalt. Probabil am fi fost încă
acolo.
KEVIN: Exact. Şi am fi fericiţi.

SARA: Acum nu suntem?
KEVIN: Nu! Suntem furioşi şi statornici şi frustraţi şi tensionaţi.
SARA: Nu suntem, de asemenea, şi fericiţi?
KEVIN: Pă i, da— dar este aşa de— argh! Mă oboseşte!
SARA: Ce te oboseşte?
KEVIN: Toate lucrurile stea împreună : fericirea, furia, statornicia, frustrarea,

tensiunea. Era simplu înainte.
SARA: Înainte de ce?
KEVIN: Înainte să spui “Bună , sunt Sara”, pentru că eram singur. Eram singur
înaine să te văd. Tot ce am fă cut a fost să sper şi să mă rog că voi gă si pe
cineva ca tine, iar apoi te-am gă sit! Nu pe cineva ca tine, pe TINE! Mulţumesc,
Doamne (El o îmbră ţiseaza strâ ns pe Sara. Sara nu prea îi ră spunde la
îmbră ţişare.Un moment.)
SARA: Kevin, dacă ne despă rţim — mi-e teamă că vei fi singur din nou. Te-ai
gâ ndit la asta?
KEVIN: Da.
SARA: Şi tu îmi spui că mai degrabă ai fi singur decâ t cu mine.
KEVIN: (Într-un final îi dă drumul Sarei) Da, e mai simplu să fii singur.
SARA: Uh-huh.
KEVIN: Nu pot.
SARA: Uh-huh. Deci, ai prefera mai degrabă să fii singur.
KEVIN: Da.
SARA: Deci vrei să divorţă m.
KEVIN: Uh-huh.
SARA: Pentru că e simplu.
KEVIN: Cam aşa.
SARA: Pentru că nu poţi face faţă celorlaltor lucruri—furia, statornicia,

tensiunea.
KEVIN: Exact.
SARA: Pe care ţi le-am adus de câ nd ţi-am spus “Bună , sunt Sara”.
KEVIN: Da!!!
SARA: Uh-huh. ( un moment) Şi ce te-a fă cut să realizezi asta acum?
KEVIN: Pă i...ţi-am spus. Mă gâ ndeam. Am avut un minut să mă gâ ndesc...în

drum spre casă . Şi doar mi-am amintit pentru o secundă ce a fost, ce am fost.
SARA: Uh-huh.
KEVIN: Şi nu mai e aşa acum. Nu mai suntem aşa acum (un moment)
SARA: Ce laş!
KEVIN: Poftim?
SARA: Nu ştiam că eşti aşa un laş!
KEVIN: Nu sunt un laş.
SARA: Ba da, eşti!
KEVIN: Ba nu!
SARA: Ştii ce? Nu cred că EU vreau să fiu cu unul ca tine. Am crezut că eşti
doar ciudat, poate puţin prea sensibil, dar niciodată nu aş fi crezut că eşti un
laş, dar asta eşti. Şi ştii ceva? O să fac asta foarte uşor pentru tine: Pur şi
simplu o să te pă ră sesc, pentru că nu vreau să fiu cu un laş, iar aşa tu nu va
trebui să te desparţi de mine!
KEVIN: Pă i…
SARA: Ok. Atunci, pa! ( Ea pleacă într-un moment. Kevin este singur,
confruntâ ndu-se cu plecarea iubitei sale, noua lui situaţie şi nou-regă sita lui
singură tate. Începe să se panicheze. Deodată se gră beşte spre uşă şi o
deschide, strigâ nd: )
KEVIN: Aşteaptă ! Saraaaaa! (Sara se întoarce. Încet)
SARA: Ce?
KEVIN: Asta nu e deloc ceea ce mi-am dorit. ( Un moment)
SARA: Deci ce încerci să spui? (un moment)
KEVIN: Nu ştiu.
SARA: Ar trebui să ră mâ n sau să plec, Kevin? ( un mic moment în care Kevin

nu ră spunde) Asta e o decizie pe care tu va trebui s-o iei.
KEVIN: Poţi să ră mâ i aici pâ nă mă hotă ră sc?
SARA: (Asimilâ nd şi procesâ nd) Aş putea face asta.
KEVIN: Mulţumesc. Eşti dră guţă .
SARA: Iar tu eşti un laş. Un laş foarte mare. ( Ea stă înapoi la masă ) Şi eşti
ciudat. Foarte ciudat.
KEVIN: ( Se pune şi el la masă ) Te iubesc aşa de mult.
SARA: Uh-huh.
KEVIN: Nu ştiu de unde mi-a venit toată ieşirea asta.
SARA: Spuneai că doar te gâ ndeai.
KEVIN: Mă gâ ndeam, mă gâ ndeam. Pur şi simplu mi-e teamă câ teodată ...şi

încep să spun lucruri ca...
SARA: …faptul că vrei să ne despă rţim?
KEVIN: Mda.
SARA: Pă i, asta e ceva!
KEVIN: Ştiu...
SARA: Aşteptâ nd doar să dai totul la o parte din cauză că nu mai e aşa cum
era?
KEVIN: Îmi pare ră u.
SARA: Serios, maturizează -te!
KEVIN: Îmi pare ră u, eu doar…am început să gâ ndesc.
SARA: Ştii ce? Doar taci, Kevin, taci. Pâ nă câ nd nu începi să te gâ ndeşti din
nou.
KEVIN: Ok. ( un moment) Doamne, te iubesc!
SARA: Şi eu te iubesc--
SFARSIT
5.DESTINUL
JAKE: Ce naiba faci // aici?
EMILY: Cum mai eşti?
JAKE: Bine, bine. Grozav.Bine.
EMILY: Bine.
JAKE: Cum eşti?
E : Bine.Bine.
J: Esti acasă !
E: Nu, băiatule...
J: Ce faci în oraş?
E: Ară ţi grozav.
J: Huh?
E: Ară ţi grazav!!
J: Oh// Ei bine
E: Chiar ară ţi foarte bine.
J: Mersi, nici tu nu ară ţi ră u!
E: Naw..
J: Nu, serios… Ară ţi minunat. Wow!
E: Mersi (moment. Acestea sunt prea fierbinti pentru ambii).Deci, cum merg
lucrurile? Unde este Kathleen?
J: Oh..
E: Mi-ar plă cea să o văd!
J: Da, um, ea este...//este Brian aici?
E: Unde este ea?

J: Sunteţi în oraş să -i viziezi pe ai tai?
E: Huh?
J: Tu şi Brian?
E: Oh, um, nu. Nu, dar Kathleen e aici?
J: Nu, unde este Brian? mi-ar plă cea// mi-ar plă cea
E: Mi-ar plă cea să o văd, ce mai face?!
J: Um…oh, Domne...um…nu ştiu.
E: Ce?
J: Nu ştiu ce face, ne-am… despă rţit , deci chiar nu ştiu ce face
E: Ce?!?
J: Ne-am despă rţit, cred//
E: Oh..
J: Deci nu ştiu ce face acum//acum
E: Oh, Jake, îmi pare ră u, îmi pare foarte ră u, nu ştiam.
J: Da, tocmai m-am mutat. De fapt, chiar astă zi.
E: Oh, Doamne, serios?
J: Da. Mi-am luat luat o garsonieră …
E: Oh. Ei bine, felicită ri!
J: Da. Tocmai îmi să rbă toresc întoarcerea la burlă cie venind la spă lă torie-
E: Oh. Ei bine, îmi pare foarte ră u.
J: Oh… Să nu-ţi pară
E: Ce?
J: Kathleen şi cu mine am fost… despă rţiţi cu mult timp înainte să fie

oficial.Deci… sunt împă cat cu asta acum.
E: Oh. Ei bine, bine.
J: Da. Deci, um… pe voi ce vă aduce în oraş? Oh! Sunt ai tă i bine?
E: Oh, da //um
J: Oh, bine. Ei bine, mi-ar plă cea să îl vă d pe Brian. Poate ieşim împreună câ t
timp voi sunteţi acasă .
E: Um… Nu cred că am putea face asta, pentru că , um… nu ai auzit? – Am crezut

că ai auzit.
J: Ce?
E: Um… Brian a murit.
J: Ce!?!?! Um, nu, Emm…
E: Da.
J: Îmi pare ră u, chiar nu am ştiut…
E: Ei bine, abia s-a întâ mplat, în urmă cu câ teva să ptamâ ni, deci cum ai fi
putut? A fost groaznic. Accident de maşina.
J: Oh, îmi pare atâ t de ră u.
E: Da, aşa că … m-am confruntat cu asta
J: Oh //Emm…
E: Trebuia să mă adun. Am avut nevoie să fiu acasă .
J: Desigur. Desigur.
E: Şi în seara asta am nevoie de vin! Mult vin.
Adică , mama şi tata au fost grozavi- dar nu ştiu câ tă compasiune pot avea
din partea lor. Doar a trebuit să ies din casă şi… am ajuns aici. Care pare a fi
locul în care toata lumea îşi încheie ziua aici, câ nd nu ştim ce sa facem
altceva.
J: Da, îmi pare foarte ră u, Emm…
E: ah, să nu-ţi pară
J: Ce?
E: Mie chiar nu îmi pare.
J: Ce?
E: Mie chiar nu îmi pare ră u.
J: Emm…
E: Serios. Brian şi cu mine, ei bine, am terminat…cu o lunga perioadă de timp

înainte de a muri. Deja era să depunem actele pentru divorţ.
J: Oh..
E: Da. Şi….apoi a murit. Care a fost un fel de uşurare. (încearcă să facă o glumă )
Nu a mai trebuit să îi zic nimic.
J: Oh, bine. (ei se bucură de asta împreună ) Um…ascultă – ştiu că pare... sună
nebunesc… dar nu vrei să plecă m de aici împreună şi să mă pui la curent cu
ce ai mai fă cut? Ar putea fi distractiv.
E: Oh, nu ştiu (dacă aceasta este o idee bună )
J: Adică , nici nu prea am mobilier pentru că …
E: Aşteapă - Ce? De ce?
J: Kathleen nu m-ar fi lasat să iau nimic- ei
E: Oh.
J: Deci tu nu ai avea nici un loc unde să stai dacă ai veni la mine, deci probabil
nu ar fi mai distractiv..
EMILY: Da,probabil nu,nu.
JAKE: Da. Şi probabil nu e o idee bună oricum.
EMILY: Da. Nu, Jake, no. Nu vreau să vii, // dar poate…
JAKE: Da, sigur-sigur-sigur! Um…ei bine, (Jake face o mişcare să plece.)ascultă : Mă

bucur că te-am văzut //
EMILY: Aşteaptă —Jake, stai. Ştii, poate,—vreau să spun, din moment ce nu ai

mobilier, poate ai putea să vii ...să vii la mine
JAKE: Huh?
EMILY: Da, poate ar prinde bine puţină distracţie >
JAKE: Ei bine…—
EMILY: Adică , este mobila unde stau eu.
JAKE: Oh, ei bine, unde stai?
EMILY: La ai mei,de ce?Oh!
JAKE: Um…la ai tai!
EMILY: No! Ew! Doamne, la ce m-am gandit?!?!?!?
JAKE: Nu ştiu.
EMILY: Um, un motel, atunci, am putea merge la un motel?
JAKE: Oh, Doamne, no, Em, nu cred că este ceva ce vreau să fac
EMILY: Yeah, ai dreptate, ai dreptate
JAKE: Ar trebui să renunţă m înainte să ajungem prea departe.
EMILY: Absolut.
. JAKE: Yeah.
EMILY: Pentru că acest lucru este prea devreme pentru mine

JAKE: Da, şi pentru mine , // deci…
EMILY: Acest lucru este disperat
JAKE: Total disperat!
EMILY: Total.
EMILY: Trebuie sa plec, ok?
JAKE: Ok, // da.
EMILY: Ok, mi-a facut plă cere să te văd!
JAKE: Da. am nişte chestii de fă cut şi eu// aşa că …
EMILY: Da, da, şi eu...
JAKE: Trebuie să îmi hră nesc papagalul! Kathleen m-a lă sat să pă strez papagalul
EMILY: Oh,grozav!
JAKE: Yeah.
EMILY: Yeah, Mi-a fă cut plă cere să te vă d! Mă bucur că lucrurile sunt bune!
Da, ok! Ei bine, pa!
JAKE: Pa.
EMILY: Bine. Poate am putea merge la un motel!
JAKE: Em, no!
EMILY: Ei bine, atunci _un hotel!
JAKE: No, Em—
EMILY: Ok, atuci, maşina mea! Am un SUV!, Este închiriat! E nou! E curat! E mare!
Am putea gă si un loc în care să mergem şi—
JAKE: No, no, Em, termină ..
EMILY: Oh, Doamne, no! // Ce fac—?

JAKE: Vino! Te rog.
EMILY: Ce?!? No! Jake!?! Ce facem?!?
JAKE: Ei bine//l, // um…
EMILY: Ce s-a intamplat?
EMILY: Ce s-a intamplat cu noi? Adică —asta pare foarte prostesc acum. Ce s-a
întâ mplat?
JAKE: Ei bine…ne-am cunoscut şi ne-am îndră gostit…am fost împreună …şi ne-am
despă rţit. La fel ca mulţi oameni.. Nimic special.
EMILY: Da. (moment) Acum pare foarte prostesc ce-am fă cut. Adică - mă refer la
partea cu despă rţirea, nu la celelalte.
JAKE: Da, a fost. Să trecem peste. Vin la tine!
EMILY: Jake—
JAKE: Haide! Devin impulsiv, nu vezi? Niciodată nu ai vrut sa crezi asta !
EMILY : Nu ai fost.
JAKE: Nu de-asta nu a mers? Nu am fost destul de spontan, nu?
EMILY: Nu, nu. Nu a mers pentru că nu ai vrut cu adevarat să te că să toreşti cu

mine!
JAKE: Ba da. Am vrut.
EMILY: Jake: Abia ai auzit prima dată câ nd ţi-am spus că te iubesc!
JAKE: Ei bine, tu ai fost cea care a dat înapoi!
EMILY: Ce?
JAKE: Că satoria. Te plictisea. Te plictiseam. Tu ai spus asta!
EMILY: Ei bine, nu a fost distractiv. Tu nu ai fost distractiv. Am vrut mai mult!
JAKE: Da, cred că ai vrut, tu te-ai dus la altcineva şi ai vrut mai mult!
EMILY: Ei bine, pentru că tu ai fost primul!
JAKE: Da, pentru că noi nu am fost deloc ceea ce-am spersat şi visat că vom fi!
EMILY: Da, ei bine, pentru că nu ne-am uitat la lucrurile cu adevă rat importante.
JAKE: Nu, nu. Nu că nu i-am vrut, dar am fost ocupat!
EMILY: Şi nu am fost nici buni unul pentru celă lat, ştii? M-am pierdut pe mine câ nd
am fost cu tine!
JAKE: Asta nu e vina mea!
EMILY: Este ceea ce a vrut!
JAKE: Nu e vina mea! Şi ştii ceva? Nimic din toate astea nu mai contează , pentru
că tu eşti de fapt cea care a plecat, aşa că ...
EMILY: (primind şi procesâ nd) Da, am fă cut-o.
JAKE: Şi eu cred că încă nu înţeleg cu adevă rat ce s-a întâ mplat. (moment)
EMILY: Cred că nu a fost să fie, nu?
JAKE: (Ironic) Nu este destinul nostru, nu?
EMILY: Huh? Oh, cred... (Jake râ de.) Ce?
JAKE: Cum se face că doi oameni care se întâ lnesc şi nu se îndră gostesc, nu se
numeşte destin?
EMILY: (primind şi procesâ nd) Nu ştiu.
JAKE: “Buna, toată lumea! Am întâ lnit această minunată femeie şi noi nu ne-am
îndră gostit! Este destinul meu!
EMILY: Stai—ă sta nu este destinul nostru. Noi ne-am îndră gostit unul de altul, nu-i
aşa? >
JAKE: Da.
EMILY: Şi ne-am îndră gostit unul de celă lalt? Adică , am fost.

JAKE: Da,da. Am fost, eu am fost. (scurt moment) Ei bine, câ nd doi oameni se

îndră gostesc şi nu merge, de ce nu se numeşte destin?”
EMILY: Nu ştiu.
JAKE: “Bună , toată lumea! Am întâ lnit această minunată femeie, ne-am îndră gostit,
ne-am că să torit, dar nu a mers, deci am divorţat. Ă sta e destinul meu!”
EMILY: Sau-sau-sau! Câ nd doi oameni se îndră gostesc şi se că să toresc şi unul dintre

ei moare, de ce nimeni nu spune că a fost destinul?
JAKE: Nu ştiu.
EMILY: “Bună , toată lumea! Am întâ lnit acest minunat bă iat, ne-am îndră gostit unul
de altul, ne-am că să torit, dar nu a mers, aşa că ne-am gâ ndit să divorţă m,
dar după el a murit, deci noi nu am mai putut s-o facem, acesta este destinul
meu, woohoo!” (Ei râ d.) “Şi acum sunt total singură …”
(Râ d în disperare. moment.) Cum se face că nimeni nu spune că aşa e destinul, câ nd

ei sunt singuri?
JAKE: Nu ştiu…
EMILY: “Bună , toată lumea, sunt singură , ă sta e destinul meu.” Pentru mulţi oameni
aşa este.
(Barbatul şi femeia din prima scenă a piesei, "Obsesiv impulsiv", intră în

spă lă torie) La fel ca ei.
Uită -te la ea! Singură . Şi el! Dumnezeule! Uită -te la ei! Singuri!
JAKE: Nu ştii dacă sunt singuri!
EMILY: Jake: Cine altcineva decâ t persoanele singure şi triste vin la spă lă torie vineri
seara? Adică ...noi suntem aici.
JAKE: Cred că ai dreptate
EMILY: Doamne, cineva trebuie să -i salveze! Poate că o să reuşească , nu? Pentru că

pot eşua nu? Eu am fă cut-o. De două ori. La fel şi tu.
JAKE: Poate că a treia oară e cu noroc.
EMILY: Huh? (Jake arata spre bă rbatul care este în afara scenei, doar tot pe culoar.
Emily îl vede.)Ce?!? No! No!
JAKE: Haide!Dacă pentru asta ai venit…
EMILY: Am venit să -mi spă l hainele, Jake! Nu pentru…(arata spre barbat.) Hm. E
draguţ…totuşi
JAKE: (priveşte spre femeia care a iesit.) Ea e cu el.
EMILY: Dar…Doamne..dacă nu a treia oară e cu noroc?
JAKE: Nu se ştie niciodată dacă nu încerci
EMILY: Bine. Priveşte şi învaţă .
JAKE: Priveşte tu şi învaţă . Ne mai vedem.
EMILY: Pa. (Emily şi Jake pleacă . Se opresc)
JAKE and EMILY: (sincer) He-Ce? Oh,
noroc. Mersi. Şi ţie (Se îmbră ţişează , Jack îi dă un pupic pe frunte lui Emily)
JAKE: Pa, Em
EMILY: Pa, Jake.
(Câ t Emily şi Jake îşi iau ră mas bun, bă rbatul şi femeia din “obsesiv impulsiv” , îşi fac
drumul lor în scenă …Jake urmă reşte femeia şi Emily bă rbatul) Bună (Toţi se
uită în sus pentru a raspunde la salut, dar se văd unii pe alţii)
. Blackout…în muzica care pare vesela, dar este de fapt, tristă .)
SFÂ RŞIT.

Love Sick Mita Partial

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Love Sick Mita Partial

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STATISTIC – adaptare după John Cariani

F: Am fă cut ceea ce am fă cut.

B: Şi eu am fă cut ceea ce am fă cut. Şi eu sunt obsesiv-impulsiv!

B: Da!!! (se să rută . Să rut lung-cel puţin 5 secunde. Se despart.)

F: Şi vreau in continuare să te să rut!

W: Şi fac ceea ce-mi spune acel impuls!

B: Şi asta e ceva ce n-ar trebui sa fac!

B: Da, ştiu, ştiu!

F: În calitate de persoană obsesiv-impulsivă , trebuie sa ma feresc de asta… să

B&F: şi să te îndră gosteşti…

B&F: …mai ales la prima vedere….

F: Da,e unul dintre acele lucruri, datorită consecinţelor…

F: Trebuie sa cantă reşti consecinţele şi…

B: Da! Şi in calitate de obsesiv-impulsiv diagnosticat clinic, îmi lipseşte cumva

B&F: Fratele meu! Sora mea!

F: Wow, tu chiar ai asta, nu?

B: Imi pare rau!

B: M-am pierdut şi…

B: Da, nu trebuie să -mi explici!

F: O să mă pierd şi mai mult pentru că ROI-ul meu- Raţia mea obsesiv-

B: Raţia Obsesiv impulsiv. Ştiu, nu trebuie să -mi spui pe litere, înţeleg!

F: Pă i, e foarte sus, deci ceea ce continuă să se întample(să rutul) va continua să

B: Pă i, nu e chiar mult timp! Sunt în tratament doar de 7 şi ROI-ul meu nu e

F: Pă i, câ t e? Întreb doar pentru că vreau să vă d cum mă descurc!

B: Oh, bine. Sunt la 1:33. (1 ‘pe’ 33)

F: (foarte impresionată .) Ai o raţie de obsesiv-impulsiv de 1:33?!?!?!

B: (puţin mandru) Da.

F: Wow! Deci la fiecare 33 de lucruri pe care te gâ ndeşti să le faci,tu doar… vrei

B: Da, eu fac doar unul acum,datorită dietei şi regimului de exerciţii, terapiei şi

B: Da, dar ştii, obişnuiam să fiu la 1:1!

F: Da! Fă ceam tot ce-mi trecea prin cap sa fac!

B: Te gâ ndeai la un lucru, fă ceai acel lucru…

F Nici n-ai idée!

F: Îmi pare rau pentru asta! (Uşurare) Nu cred ca a vazut cineva-Oh,Doamne!

B: Da, cred că e bine. Ce?

F: Sora mea- cred că sora mea... Cred ca vine! Trebuie să plec!

B: Nu, nu, nu. Nu pleca.

F: Ea…nu are cum sa vină

F: Deci… suntem bine!

B: Bine! Atunci stai!

F: Da…( Bărbatul o să rută pe femeie rapid, din senin)

B&F: Scuze. (Iau mâ ncare şi încep să mă nâ nce ca să se abţină din a se să ruta.

B: Deci! (se intorc la subiect) Care e ROI-ul tă u acum?

B: Ai spus ca obişnuiai să fii 1:1?

B: Asta-i foarte bine!

B: Dar eşti în tratament doar de 3 ani, e super!

B: Nu, nu compara, doar continuă tratamentul.

B: Da. Nu mai face nimic, niciodată , acum.

F: Da, şi pe mine. (se opresc din mâ ncat si se sarută )

B: Dar ştii ce? Îmi cam încurci lucrurile acum…

F: Şi eu! Vin cu sora mea

B: Şi trebuie să mă ţin de ea!

B: Iar tu nu eşti pe lista mea!

F: Da, nici tu nu eşti pe a mea.

B: Si asta nu e bine pentru că îmi faci ră u!

B: Să nu-ţi fie. (o saruta rapid.) Scuze

F: (Femeia Îl să ruta rapid.) Scuze

B: Argh!, Ştii, fratele meu…

F: (Ea îl să rută rapid) Ă sta i singurul impuls pe care l-am avut.

B: Nu ştiu, nu sunt sigur.(o să rută rapid.)

F: Vreau să spun că … se simte bine…

B: Da… (o sarută rapid.)

F: Se simte… ,,mai bine’’

B: Ceea ce e atâ t de ră u, pentru că -ţi jur, m-am îndragostit de tine!