Băiatul cu șosete roz e un text nu despre relațiile considerate de societate netradiționale, ci despre

problema mediatizării lor, despre modul în care acestea sunt percepute în „bârfa” societății, și cum un
simplu incident nevinovat se poate transforma urât, printr-un „telefon fără fir”, într-o catastrofă.

( Actorii pot schimba mai multe roluri pe parcursul scenelor. Singurul personaj care apare în mai multe
scene este Domnul Râlea- în scena IV e muncitor iar in scena V, șomer-cioban. )

Scena I:

Personaje: Dodi

Dodi intră grăbită în cameră. Are ghiozdanul în spate. În timp ce închide ușa strigă „ -Nu mi-e foame,
mama!”. Își trântește ghiozdanul pe jos. Își pune telefonul din buzunar în selfie-stick-ul de pe masă. Se
uită în spatele ei, în toată camera e dezastru (caiete, chiloți, hârtii, ambalaje de bomboane, tricouri
transpirate). Le ia pe toate cocoloș și le pune câte încap sub pătura de pe pat și restul pe sub covor. Dă
drumul la filmare:

- Bună, eu sunt Dodi! Și acesta este vlogul numărul 52. Băi, (pauză) mă gândeam eu așa la ce-am putea
face noi azi, că deja touch me chalange a devenit puțin plictisitor de la episodul 7... spune și (Își verifică
telefonul) spune și MariusVirusul2006 în comentarii (îi face semn că-l pupă) ăsta-i pentru susținere!
Unde eram? Așa, băi, m-am plictisit și eu, așa că m-am gândit: ce-ar fi să vorbim despre ce se mai
întâmplă nou în societatea noastră, nu? Bine, haaai. Deci, eu țin foarte mult la prietenii mei și la
minorități, adică știți că sunt total Politically correct-ness și cred că ăsta-i modul prin care putem ajunge
la următorul pas în evoluția noastră ca oameni, nu? Hahî !

Râde ca o scroafă. Se sperie. Se uită pe telefon:

-Asta se taie la editaree, așa.

Apasă din nou pe telefon, se aranjează.

-Și cum ziceam prieteeni, eu sunt super politically correct-ness și le doresc toată iubirea și pacea mea
tuturor negrilor și mai ales la țigani A.K.A. rromi ( cum doresc ei, eu sunt ok cu ambele). Da, a mai apărut
în perioada asta curentul ăsta LGBT. Despre el, ce să spun, îmi place așa. Fără s-o mai răblăgim, ieri la
mine în clasă, un băiat din ăsta care nu prea vb a decis el să facă apariția vieții lui! Gen: Șoc Șoc Șoc. Ce-a
făcut crazy boy ăsta? (pauză) Păi hai că vă spun că nu-s nașpetă! Băiatu și-a tras atitudine de dimineață
și a venit la școală cu șosete roz, din alea de gay. Adică, să zic io așa, practic a vrut să ne arate cât de
mult iubi el băieții. Și i-a tras și până-n gât și, la cum mergea, cred că avea și tanga pe el. Hahî.

Își ia timp să taie și să pornească din nou filmarea.

-Și nu e așa freaky cum ăștia se trezesc așa într-o zi să anunțe ei pă toată lumea cum sunt și ce vor ei de
la căsătorie? Adică eu, dacă mi-aș schimba orientarea sexuală, vă spun că aș face-o moderat, și, un
cuvânt foarte important, modest! Adică cine ce treabă are să știe ce fel de chiloți port eu? (pauză) Știți
ceva, offtopic: Dacă vreți să știți, băieții, faceți rost de 1000 de likeuri la video și în episodul următor... vă
spun! Revenind, mi se pare puțin ciudat așa că, m-am documentat. Am citit pe blogul ăsta:
Sfaturinoideviață.com despre chestia asta: gay, sau mă rog, geye pentru fete. Cică-s, citez „o boală” și
trebuie tratate ca atare. Pe alte surse scrie că sunt pur și simplu niște oameni care vor moartea speciei și
nu vor să facă puiuți și pe aaalte surse scrie că sunt niște urmări ale unor traume emoționale.. (se
gândește) Adică atunci când ai tăi te bat mai tare decât trebuie. Și după ce m-am informat, eu chiar cred
că puștiu de la mine din clasă nu e așa. Eu îi cunosc foarte bine părinții, sunt oameni drăguți, nu ia
pastile în sens că a mers la doctor sau ia un tratament pentru ceva boală, și de-ăsta depresiv care vrea să
moară și el și umanitatea, nu pare. Adică... doar nu se îmbracă-n negru, c-are șosete roz! Hahî

Oprește și pornește din nou filmarea.

-E atention-seeker, vă zic eu. Nu e nici în clubu de roackeri, nu face nici pe poetu, nici nu învață foarte
bine. Eu mă gândesc că vrea și el să fie cumva și nu-i iese, sărăchuțu.
Da atât cu mine. Voi ce spuneți? Puneți răspunsurile voastre în comments, și nu uitați: Like, share, and
subscribe, it keeps the internet alive! Puuuups!

Scena II:

Personaje: Eliza
Mama Elizei
Domnul psiholog

Mama și Eliza intră în cabinetul improvizat al psihologului școlii. ( o fostă debara în care acum e înghesuit
un mic birou în fața a două scaune. Pe pereți sunt lipite abțipilduri cu Tom și Jerry).

E: Mama, hai acasă.

M: Stai că vine acuma domnu psiholog.

Liniște akward. Eliza nu știe cum să facă să plece.

M: Îi zici ce mi-ai zis și mie, da?

Intră domnnul psiholog.

P: Bună ziua! Mă scuzați că am întârziat, a trebuit să iau copiii de la grădiniță...

M: Bună zi.... (o ghiontește pe Eliza)

Eliza și Mama ( în același timp, cântat) : Bu-nă-zi-ua!

P: Dar ce fetiță frumoasă avem noi aici. Cum vă numiți, domnișoară?

E: Eliza.

P: Eliza. Ce nume frumos! Cum de mă vizitați, Eliza?

E: A zis mama să venim.

M: Avem o problemă în familie și mi-e frică să nu..

P: Dar lăsați-o pe domnișoară. Câți ani avem?

E: 10.

P: Ei, păi e destul de mare să vorbească și fără mami, nu? Deci, ce s-a întâmplat, Eliza?

E: Verișorul meu e bolnăvior.

P: Cum așa?

M: E poponar, domnu spiholog!

P: Doamnă, vă rog.

E: Dar să nu-i spuneți lui tușa Rodica!

M: Eliza!

P: Cine e tușa Rodica?

M: Ei, domnu: soră-mea, mama băiatului..

E: Promiteți că nu-i spuneți!

M: Eliza, parcă ești copil!

P: ( Elizei:) Nu-ți face griji, nu-i spun nimic! (mamei:) Doamnă, vă rog! (Elizei:) Dar de ce nu trebuie să afle
tușa Rodica?

E: Fiindcă sunt verișoara lui, și nu vreau să-l bag în (pronunță greșit) blucuc!

M: Tu nu ai nimic în comun cu drojdie aceala! Domnu psiholog, când erau mici îi purtam în același
căricior, am acasă o poză în care se țin în brațe și se pupă! Și-acuma, poftim, aflu că-i gay!

E: E bolnăvior, mama!

P: Deci problema e că verișorul tău este bolnăvior?

M: Dați-l dracu pe băiat, domnu psiholog! Vă rog să-mi scuzați limbajul dar suntem oameni mari și
înțelegem: gândiți-vă la fata mea!...

E: Mama!

M: ... Dacă copiii de la școală află că Eliza e în familie cu el? Păi își bat joc de ea la școală și o să ajungă o
depresivă ca.. cine știe!
P: Doamnă! (pauză) Eliza, ești de aceeași părere cu mami?

E: (pauză) Nu știu. Eu doar nu vreau să afle tușa Rodica și să-l bată!

P: Tușa Rodica îl bate pe verișorul tău?

M: Păi, doamnu psiholog, ..

P: Vorbeam cu Eliza!

E: Nu știu, când mergeam la el în vizită, tușa Rodica era foarte drăguță, mie îmi dădea bomboane cu
ciocolată, și erau foarte bune. Dar am auzit pe internet, de la un vlog pe youtube că are probleme și că
părinții îl bat, și că de asta e bolnăvior.

P: Eliza, nu avem de unde ști, dar nu putem fi siguri pe tot ce se spune pe internet...

M: Domnu, să zic sincer nici eu nu sunt de acord cu părinții care-și bat copiii, dar dacă deja cu vorba
bună mă-sa nu l-a convins să se lase de prostii, ar cam fi timpu pentru o păruială sănătoasă!

Eliza: Mama!

M: Hai să n-o mai dăm în păstăi, domnu psiholog! Copilu are și el problema asta dar e jenat de situație și
nu poa să zică!

E: (țipă) MAMA!

M: Taci, Eliza! Dacă află vecinii, doamnu psiholog?! Ce-o să zică de noi și de biata soră-mea vecinii?! O să
ajungem de râsu orașului! Din cauza unui puțoi!

Eliza țipă nearticulând niciun cuvânt. ( AaaAaaAaaAaaA)

P: Doamnă! Ieșiți vă rog afară! Lăsați-mă să vorbesc cu Eliza!

Mama îi dă o palmă Elizei. Fata începe să plângă.

M: Vezi dacă țipi, ies eu prost!

P: Doamnă! Ieșiți să vă calmați!

Psihologul o direcționează spre ușă. Mama iese. Imediat după, deschide din nou ușa.

M: Nu cred că am nevoie să mă calmez!

P: Afară!

M: Cum îndrăzniți să țipați la mine cu copilul de față...

Ușa i se închide în față. De data asta nu mai încearcă să o deschidă. Domnul piholog o calmează pe Eliza.

P: Îmi pare rău, Eliza! Mama poate e puțin obosită de la serviciu. O să fie bine. (pauză) Ești bine?

Eliza dă din cap.

P: Spune-mi acum. Ce s-a întâmplat cu verișorul tău?

E: Nu știu. (pauză. Dintr-o dată, izbucnește:) Adică, eu mă gândesc că dacă aș fi mămica lui, aș vrea să
știu de ce băiețelul meu e bolnăvior. Dar, pe de altă parte, de ce e rău dacă lui îi plac băiețeii? Adică și
mie o să-mi placă băiețeii, nu? Și asta nu înseamnă că am probleme.

P: Eliza, tu ești o fată foarte inteligentă. Mama ta vrea doar binele tău când spune că..

Ușa se deschide repede. Pe ea iese capul mamei:

M: Domnu psiholog, să știți că eu m-am calmat aicia, și tot nu cred că era nevoie să țipați la mine ca un
nesimțit!

Scena III:

Personaje: Larisa
Mama Larisei

Puțin după 2 dimineața, în camera Larisei. Nu poate dormi. E deja după a 4-a cafea și nu a mâncat nimic
toată ziua. E prea agitată și, în același timp, prea obosită. Vorbește cu voce tare ca să-și poată pune
gândurile în ordine:

-Nu știu ce să spun! Adică era un băiat simpatic da.. la asta nu m-am așteptat! Și era drăguțel el așa cum
stătea acolo în spatele clasei, singurel în bancă și.. avea căști tot timpul în urechi și... nu vorbea mai cu
nimeni, decât cu grasu din celălalt colț de clasă. Era atâât de drăguț!

Se enervează:

-Da a trebuit să vină cu câcaturile alea de șosete roz! Ce-i trebuie băieți! E de câcat! La propiu și la
figurat! De ce dracu nu și-a găsit el o iubită?! Doar îl întrebam eu, da știam regula aia cum că băieții fac
primu pas! La dracu cu primu pas!

Se calmează:

-Stai puțin. Dacă el e gay atunci are un comportament mai feminin, nu? Deci, dacă mie, să zicem doar,
îmi place de el, atunci mie îmi plac băieții cu comportament mai feminin, sau, îmi plac fetele?

Se enervează:
-ĂĂĂĂGH! Toată chestia asta îmi sucește mințileee!!!

Se calmează:

-Asta e. Poate îl place pe grasu din celălalt colț al clasei. Poate ies împreună în oraș. Dacă aș fi ieșit eu cu
el... Dacă. Pun pariu că îi place să facă cadouri drăguțe. Îmi plac băieții închiși în ei, și el era perfect din
punctu ăsta de vedere. Era. Și pun pariu c-ascultă muzică bună! Și pun pariu că sărută bine. Aș putea fi
amica lui, dar, n-am cum să...

Se enervează:

-Să-l văd cum stă ca bou și se uită la mine și nu face nimic! Că de atâta-i bun, că-i închis în el! Și mai ales
dacă nu mă place, de ce ar mai vorbi cu mine?! Că nu are cum să mă placă dacă-i așa cum e! Că-i
poponar!

Se calmează:

-Ce tâmpenii spun! E un om și are dreptul lui să iubească pe cine vrea! De ce vorbesc prostii? Oof. Pun
pariu că-i așa fiindcă crede că fetele nu-l plac. Fiindcă nimeni nu vorbea cu el. Dar nu-i așa!! De-ar ști.. Da
chiar! De ce n-aș putea să-i spun? O să-i spun ce simt și mai mult ca sigur o să vadă că mă iubește!
Sau...poate nu mă iubește și continuă cu fazele lui de..

Se enervează:

-Sau, poate-i place de mine, vede că nu-i gay și vrea să fie cu mine! Și după vine grasu ăla infect și-mi zice
că nu-i ok ce fac, că-i fur iubitu, că nu știu ce. Numai să facă așa că-l izbesc de perete de-i aplaudă dinții!

Se calmează:

-Grasu e și el gay? Nu are cum, doar nu l-am văzut și pe el cu șosete roz... și hainele-s strâmte pe el nu
fiindcă-i gay, ci că-i el gras! Stai.. Dacă grasu nu-i gay, atunci el nu are iubit, că doar cu el vorbește. Nu
are prieteni înafara școlii, doar l-am urmărit de atâtea ori și...

Se enervează:

-Gura mamii lui! Da ce, el crede că-l aștept așa să se hotărască ce planuri are cu viața lui? Da-l iau mâine
și-l întreb de nu se vede, ceapa mă-sii. Da un se crede el?!

Se calmează:

-Sau e ceva la mine. Grasu ăla poate nu are nicio treabă cu el. Sunt sigur că nu are nicio treabă cu el! el e
gay... din cauza mea!

Are o revelație:

-Dacă el a aflat că eu îl plac, și a zis pur și simplu că e gay ca să nu mă mai uit la el! Și după a și vorbit cu
grasul ăla să stea mai mult pe lângă el, să cred că-s împreună, a luat șosetele alea roz numai ca să mă
păcălească și, când a văzut că nu ține, a pus-o pe aia să facă vloguri pe youtube. Acum toată școala
vorbește despre asta și toată lumea știe că totul e doar o minciună ca să nu trebuiască săracu să
vorbească cu o proastă și-o urâtă ca mine! Și toți nu mi-o zic fiindcă le e milă de mine.

Deschide geamu. Nu se aud mașini, mai mult greieri. (enervată) :

-Păi am ajuns eu de râsu lumii, bă! Am ajuns să le fie la toți milă de mine, nu?! Ia duceți-vă dracu! (țipă
pe geam) Vă arăt eu milă! Vă arât eu cine minte pe cine! (nu mai țipă) Nesimțiții. Nesimțitu!

Își pune picioarele pe geam. Pauză. Se calmează, dar tot acolo stă.

-Aaaaaaah... sunt îndrăgostită! (Pauză) De ce n-ai putut să-mi spui ca un om normal? Chiar a fost nevoie
de toate astea?

Pauză. Nu știe dacă să sară. Își dă un picior înapoi.

-Lasă, scap de coșurile astea și mă combin cu o bunăciune și-au să vadă ei cui îi e milă de cine. (lui) futu-
ți morții...

La ușă bocănește și intră mama:

M:- Lari, ce urli în mijlocul (o vede pe geam). Larisa! Dă-te jos, ce faci acolo!

Aleargă după ea. Larisa se blochează, se înfurie dintr-o dată pe faptul că a fost văzută așa :

L:- Afară!

M: Larisa, dă-te jos în clipa asta, ce s-a..

L: Ieși afară!

M: (cu milă) Larisa, mamă, ce-ai pățit?

Scena IV:

Personaje: Muncitorul Râlea

Părinte îngrijorat
Spectatorul nu prea convins
Directorul uzinei de șosete

Pe o scenă de lemn, construită foarte recent și în grabă în fața uzinei de șosete din orășel, muncitorul
Rălea încearcă să facă liniște în publicul agitat:
Muncitorul Râlea: - Alo! Aalo! Alo! Ei! Oameni buni! Alo! Ei! Hei! Alo! Liniște! (reușește) Gata! Gata!
Ușor! Cu toții suntem mirați de ultimele evenimente ce pun societatea noastră într-o lumină decaden..
proastă! Am vorbit cu mama Larisei, fetița care a căzut și și-a rupt o mâna de la balcon acum o noapte!
În jurnalele fetiței, s-a descoperit că aruncarea ei de la balcon, poate fi legată, chiar strâns, de incidentul
cu șosetele roz din școli, și cu valul de relații de tip (caută cum să le zică mai bine) băiat-băiat, care a
lovit recent micul nostru orășel. În calitate de muncitor al uzinei de șosete, declar că intru, eu, precum și
alți colegi ai mei, în greva foamei și dacă cerințele noastre nu sunt luate în considerație de către
direcțiune, ne dăm demisia! Cerințele noastre sunt: (deschide o foaie împăturită în 16) „ Din producția
uzinei de șosete să se scoată următoarele nuanțe: 505 Roz, 499 Magenta și 518 Carmin.” Menționăm că
acest proces nu va afecta direct industria, întrucât acestea nu se vindeau... mai deloc... iar uzina își poate
spori astfel produsele în culori mai... cinstite și care nu provoacă mesaje subliminale la adresa bunei
creșteri în societate și în familie, cum ar fi șosetele negre, șosetele verzi închis sau chiar șosetele
galbene!”

Aplauze. Din public se ridică pe scena de lemn un protestatar și își face drum spre microfon.

Părinte: - Dragi părinți, mă bucur să vă văd atât de porniți întru apărarea copiilor noștri! Mă bucur să vă
văd primii protestând împotriva drogaților și bolnavilor mintali! E un model pe care trebuie să-l dăm
fraților noștri din vest, care stau acum baricadați cu copiii în case, asaltați zi de zi de parade gay și de alte
ispite ce fură pământul de sub familia noastră tradițională!

(uraaaaa)

Spectatoru nu prea convins: (din public) Nu cred că e atât de grav pe cât o spui!

P: E un moment foarte important, și mă bucur că frații noștri muncitori ai uzinei ne sunt alături! Doamen
ajută!

(DOAMNE AJUTĂĂĂ! / AMIN!)

S: Dacă a îmbrăcat o pereche de șosete roz asta nu înseamnă că e gay!

P: Stați puțin, oameni buni, văd că avem aici un protestatar rătăcit. Veniți la microfon, ce s-a întâmplat?

Spectatorul se suie pe scenă.

S: Doar spuneam că nu cred că trebuie să facem atât tam-tam pentru o pereche de șosete roz, poate a
fost doar o neînțelegere.

Părintele nu știe ce să spună. Din public se aude (- Și fetița care s-a aruncat de la geam? - Da, da, fetița! -
Care fetița! -Fetița aia care și-a rupt o mână.. - Aaaa, aia!)

P: Și ia spuneți-mi, domnă protestatar. Cum vă explicați faptul că după ororile care se întâmplă cu băieții
noștri, rata suicidurilor a crescut cu peste 50%?
S: Asta e o aberație! Nimeni nu s-a sinucis! Din ce cunoaștem noi, fata probabil a alunecat de pe geam,
nu putem spune..

Muncitorul se suie din nou și ia nervos microfonul.

M: Domnă! Dacă vă spun că eu am un băiat și de când cu toate astea m-au luat, sincer să vă zic, fiorii pe
spate că nu mai știu dacă e sau nu e gay. Doamne ferește, dar, spun și eu, nu?

S: Domnule, vă rog, ...

P: Doamnă, dumneavoastră aveți copii?

S: Da, am și eu un băiat. Și pot să vă spun că...

P: Doamnă, și dacă băiatul dumneavoastră vede băieți cu șosete roz pe stradă și începe să i se pară
normal?! Dacă ați vedea cum vine, băiatul dumneavoastră, acasă cu șosete roz, ați mai lupta și atunci
pentru...

S: Domnule, e o penibilitate să ...

Pe scenă se aburcă directorul uzinei de șosete. E transpirat. Își șterge mâinile cu care a pus mâna pe
scenă de sacoul lui negru, în care se coace în soare. La un gest al acestuia, restul se dau jos de pe scena
de lemn.

D: Salutare, dragi prieteni, oameni cu gânduri individuale, cetățeni frumosi! Am venit cu vești (scoate un
plic alb din buzunarul din interiorul sacoului și-l arată la mulțime) sfaturi date de câtre însuși consiliul
european, scrise și puse în pagină de câtre marele și bunul nostru domn primar, pentru problemele
sociale din orășelul nostru. (răsuflă) Mă bucur să vă găsesc într-un număr atât de mare și mă bucur să
vă găsesc atât de îngrijorați și de ambiționați pentru viitorul societății orășelului nostru! Mă prezint în
fața dumneavoastră, astăzi, nu ca un orice mesager, ci ca o persoană care, în același timp, este
interesată de gândurile și de ideile dumneavoastră. Eu sunt acela care vrea să coopereze, un prieten
care vrea să vă asculte și să comunice! M-am tot gândit, recunosc, cu mari emoții la acest discurs și
gândul mi s-a oprit la o dovadă de curaj de aici, dintre elevii școlii noastre. O adevărată odă a libertății,
pot să spun, a fost compusă azi de către un copil drag! Mă face să-mi amintesc de cuvintele marelui Jean
Jacques Rousseau, citez: „Omul s-a născut liber și este pretutindeni în lanțuri.” Dragi prieteni, azi nu mai
contează culoarea pielii! Un distins elev al școlii de aici din oraș a putut și a avut curajul să-și arate
preferințele și idealurile încălțând o pereche de șosete roz! Este un gest măreț care promovează
libertatea iubirii, deci, libertatea a tot ceea ce este, cum spune marele Albert Camus, citez: „Să daruiești
totul, să sacrifici totul fără speranța de a fi răsplătit: Asta inseamna iubirea față de seamăn.” Vă
mulțumesc pentru timpul acordat și sper să mărșăluim împreună în lupta pentru libertate! În continuare,
vă citesc acuma ce a înțeles domnul nostru primar din ce a vorbit dumnealui cu cei de la cosniliul
european...

P (de jos) : Cum adică, dumneavoastră îi luați apărarea? Dar e o nesimțire curată, să vii la școală în
șosete roz! Da mâine poimâine vin fetele la bustul gol, domle!

D: Băi, băieți! Ce-i cu rasismu ăsta? ... băiatul ăsta… chiar e foarte frumos ce a făcut … el a decis să lupte!
Pe mine unu m-a emoționat când am aflat despre cazu ăsta... m-am emoționat pentru câtă libertate,
egalitate și iubire avem în suflet! Mulți l-au judecat, dar nu îi condamn! Noi acuma ne putem gândi la
cuvintele marelui Mahatma Gandhi care spunea:” Nu merită să ai libertate, dacă aceasta nu include și
libertatea de a face greșeli.”. În acest spirit, vă propun o... o activitate! Ia, de când n-am mai făcut din-
astea în orășelul nostru! Să ieșim toți din casă cu șosete roz! Așa facem și o atracție pentru turiști, mai
băgăm bănuți în economie, vin televiziunile pe aicea, ce ziceți?

Răspuns clar dezaprobator și mirat din public.

D: Credeți, dragi cetățeni, că șoseta face mofturi? Se uita ea la picior? La structura lui? La mărimea lui?
La unghiile lui sau la culoarea pielii lui? Nu! NU! Șoseta este o forță, cum spunea marea Anne Morrow
Lindbergh:” Iubirea față de seamăn este o forță! Ea nu este un rezultat, este o cauză!”

Publicul începe să murmure. Pe ici colo apare un „Da, băi!”; „Așa e!”.

D: Ia să-l susținem pe cetățeanul nostru copil care a vrut, care a putut să treacă peste barierele rasiale!
Să ne înfrățim în lupta împotriva urii! ....

Publicul urlă: Da! Da! Libertate! Egalitate!

Muncitorul vrea să reia problema:

M: Dacă nu se renunță la magenta, eu îmi dau demisia!

Un membru din public: „Dă-ți, băi, demisia!”

D: Hai, gata gata! Deschid plicul! Ia uite aici, (zice mai mult pentru el:) Așa.... așa.... din asta v-am zis... și
dintr-asta...da.... așa... ia uite aicia un citat de la domnu primar: pe asta a zis-o... (citește cu atenție)
Harvey Milk... ia, liniște: „Am şi eu o doleanţă: dacă va avea loc o asasinare, sper ca cinci, zece, o sută, o
mie se vor revolta. Vreau să-l văd pe fiecare avocat homosexual, (se îndoiește de ce zice) fiecare arhitect
homosexual cum îşi recunoaşte înclinaţia. Vreau ca această mişcare să continue pentru că aici nu e
vorba de vreun câştig personal, nici despre ego sau putere. E vorba despre "noi" cei de acolo.”....

Publicul îl aclamează pe domn primar. Directorul uzinei nu se mai aude bine, deși strigă în microfon:

D: Stați puțin, băi! Băiatul.... stați.... băiatul purta șosete..... roz? Adică....e....gay? Stați, adică nu-i vorba
despre un negru? Nici măcar țigan? A.. am înțeles. Alo! A fost o greșeală, uitați tot ce am spus. Credeam
că e despre..... credeam că e despre ceva cu totul diferit. Gay? Băi, opriți-vă!

Publicul nu îl ascultă. E prea fericit. A început revoluția șosetelor roz.

Scena V:

Personaje: Domnul Râlea (fost muncitor al uzinei de șosete, actual șomer)

Doamna Râlea (doamnă simpatică)
O fermă de oi. Oile au lână roz și se îndreaptă spre un mic hambar din stuf unde sunt tunse de băiatul
familiei Râlea (el nu se vede, e înăuntrul hambarului). Se aude mult behăit. În prim plan, domnul și
doamna Râlea au șosete roz. Domnul Râlea citește ziarul. Doamna Râlea tricotează o șosetă roz din lână
proaspătă.

Doamna: Tati, ce mai scrie pe acolo?

Domnul (citind din ziar): Ce să mai scrie. Prostii.

Doamna: Ia zi-mi și mie, că tare-s curioasă.

Domnul: „Pelerinaj la uzina de șosete roz din orașul nostru: Turiști de peste tot de pe planetă vin să vadă
locul de unde au pornit legile roz-șosetismului.”

Doamna: Păi și nu-i bine?

Domnul: E bine, mami, e bine.

Doamna: Ia, mai spune-mi.

Domnul (oftează) : „Șoseta roz, noul simbol pus pe steagul uniunii...”. Ehei. Ce să le zic.(pauză) Ia uite: „
Liderul Koreei de nord semnează pact anti-rachete nucleare purtând cu mândrie șoseta roz.” Hai că se
prostesc aicia. (pauză) Asta-i prea de tot:„O moleculă din colorantul pentru șosetele roz atacă celulele
canceroase- oamenii de știință vor afla mai multe...” (se oprește din citit) Porcării! Păi când eram noi
mici, parcă erau oamenii mai răi. Copiii de azi cresc de parcă-s toate fetițe. Se duce dracu viața asta.

Doamna:(pauză, se uită la el) Ce ești trist, tati?

Domnul: Nu sunt trist, mami.

Doamna: Băi, tati. Hai mai veselește-te. Să mor eu dacă înțeleg cum mai funcționează economia asta,
dar dacă de când cu șosetele astea roz, nu muncim de 5 ani și uite că ne-am făcut și fermă din banii
statului, păi fără războaie, fără...

Domnul: (izbucnește în râs) „Isis: primul stat extremist islamist care acceptă căsătoriile gay mulțumită
șosetelor roz”.

Domnul Râlea se întristează. Se aude din stână cum băiatul lor strigă după ajutor:

Băiatul: Tata! Vrei să vii să mă ajuți, Olguța nu stă la tuns!

Domnul Râlea oftează. Se ridică foarte încet. Se îndreaptă spre Doamna Râlea.

Domnul: Pot să iau asta? (arată spre lâna roz gata împletită)

Doamna: Sigur, tati!

Domnul Râlea ia lâna roz, își ia scaunul, numai că în loc să intre pe ușa larg deschisă unde băiatul lui
tundea oile, intră pe altă ușă și o închide. Pauză. Se aude cum scaunul lovește pământul.

Băiatul: Tataa! Vii să mă ajuți?!

Scena VI:

Personaje: Băiatul cu șosete roz- Vladimir Gârlan

Doamna Reporter

La o emisiune de tip Tvr-cultural, Doamna reporter, o femeie bătrână cu costum negru și șosete roz
așteaptă pe un scaun și vorbește cu camera:

R: .... Dar deja am vorbit prea mult, doamnelor și domnilor, în atenția dumneavoastră, marele,
înțeleptul, legendarul băiat cu șosete roz, elev abia în clasa a 7-a când a creat roz-șosetismului, curent
politic ce a adus pentru prima oară rasei noastre pacea mondială, domnul Vladimir Gârlan!

Băiatul cu șosete roz intră în studio și se așează sfios pe scaunul lui. Nu poartă șosete roz.

R: Bună ziua, Maestre Gârlan! Pentru prima oară în direct! Îmi dați voie?

Doamna reporter vine la băiatul cu șosete roz și îi sărută mâna, după și-o pune la frunte. Băiatul încearcă
să protesteze dar nu reușește.

V: Vă rog, spuneți-mi Vlăduț.

R: Desigur, Vlăduț! Îmi dați voie să vă admir hotărârea cu care ați creat o umbră de mister și de modestie
ce vă învăluia toată cariera politică, aproape chiar religioasă, după ultimele știri din Irlanda de nord și
Amazonia. Spuneți-ne, maestre Vlăduț, de ce ați decis să vă arătați fanilor și practicanților
dumneavoastră din toate colțurile planetei abia acum? Atenție, avem legătura cu televiziuni din jurul
globului iar această emisiune este transmisă în direct și tradusă în 43 de limbi!

V: Ăă.. am un mesaj pentru cei care privesc. Pot să spun? E scurt.

R: Desigur, maestre!! Doamnelor și domnilor, priviți cu atenție, maestrul Vladimir Gârlan este gata să ne
dezvăluie poate încă o teorie ce va zgudui istoria umanității! (lui Vlad) Vă rugăm!

V: Sigur! ( camerei) Toată faza e că mama a pus la spălat tricoul ei roșu cu șosetele mele albe. Dimineața
următoare nu aveam alte șosete curate și mi le-am pus pe alea care au ieșit roz.

Programul se întrerupe de urgență.

Cortina.