UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

PROIECT

INTRODUCERE IN PSIHOTERAPIE

ANUL III

PROFESOR COORDONATOR:
Conf.univ. dr. RABAN– MOTOUNU NICOLETA

STUDENT:
DUICA LIVIA ELENA

2021
 Interviul este realizat cu o persoana de gen feminin ( A), de 32 de ani, studii
superioare, în prezent se ocupa de creșterea fetitei de 2 ani.

Conversație terapeutica Interventii / Comentarii

Psih.: Buna ziua! Luați loc, unde credeți Încă de la prima întâlnire cu clienta
ca va este mai comod ! am dorit sa ii creez acesteia confortul
fizic și psihic.
A: Buna ziua! Ma așez aici....( clienta Am început conversația având o
alege un fotoliu despărțit de o masuta de atitudine autentica, sincera, calda,
cel al psihologului) empatica, aratandu- mi consideratia fata
de ea ca persoana.
Psih: Ce va preocupa? Cu ce pot sa va Am abordat interviul într-o maniera
fiu de folos? non directiva, acordandu-i clientei
posibilitatea sa isi relateze ,,situatia/
A: Daa, știți...eu nu am mai fost la preocuparea,, așa cum crede ea de
psiholog... ( A: face o pauza, începe să se cuviinta, fara sa ii dirijez procesul prin
foiasca și scoate o agenda din geanta, pe întrebări specifice, pentru a sustine
care nu o deschide, mâinile ii tremurau). clarificarea.
Off.. ma simt obosită, neanteleasa,
nepretuita, fără repere, în fiecare zi fac
aceleași activități, parca joc un rol dintr-
un film prost regizat....Situatia asta Am incurajat-o sa continue
treneaza de mult timp.
În conditiile actuale, de pandemie, este
dificil sa stau în casa, cu un copil mic si
un soț care lucrează tot de aici.
Acum câteva săptămâni a plecat de la
noi mama mea care ma ajuta la creșterea Am continuat sa o aprob folosind
fetitei. A trebuit sa plece pentru ca tatăl limbajul non- verbal.
meu nu se mai descurca singur.
Nu îmi dau seama cine mi-a furat viața
pe care o aveam înainte: ( tonul vocii era
puțin mai ridicat, fata i se inrosise)

Psih: Cine v- a furat viața de dinainte?

Am folosit parafrazarea dorind sa- i aflu
A: Da, m-am gândit de multe ori la nevoile.
lucrurile astea....(A: a picat pe gânduri, )
 Pana sa apara copilul în viața noastră
aveam parte de numeroase vacanțe,
aveam un loc de munca minunat , oameni
cu care interactionam, activități recreative
diverse...
Înainte de pandemie, chiar dacă venise
copilul pe lume, încă puteam sa ies cu
soțul meu , pentru ca o aveam pe mama Am asculta-o , nu am intrerupt-o, am
ca ajutor. incurajat-o sa continue.
Acum, trebuie să mă ocup aproape
singura ,de tot, deoarece soțul sta închis
în birou toată ziua, trebuie sa
munceasaca, zice el.
( A: a iceput sa vorbească repede , sa dea
din mâini, fata i se inrosisec)
Copilul este foarte energic, nu mai am
timp să mă mai ocup de mine , sa mai
citesc ceva. Singurea plăcere care mi- a
mai rămas este vorbitul la telefon cu
prietena mea din copilărie .
Ma straduiesc sa fiu o mama buna. Pe
parcursul unei zile incerc sa creez diverse
mancaruri și activități pentru fetița, îmi
dau toată silința. Uneori îmi reușesc alte
ori, tip și sunt irascibila.

Psih. Da, înțeleg ca aveți multe de făcut

pe parcursul unei zile și va simți obosită. În aceasta etapa am fost congruenta cu
( A: face din nou o pauza , apoi a ea.
continuat cu o voce stinsa)

A: Partea proasta este ca fetița tot după

tatăl el tanjeste, pe el îl prefera, când îl
vede, de mine nu mai este interesată.
Uneori am sentimente de gelozie ,pentru
ca eu am grija de ea toată ziua.
Deseori, soțul ma critica și ma întreabă
de ce sunt nervoasă, imi zice ca avem tot
ceea ce ar putea sa isi doreasca o familie.
În acele momente ma simt și mai
neanteleasa....

Psih: De ce te simți neinteleasa?

 A: Pentru ca eu cred ca nu își au rostul
astfel de întrebări și remarci. Eu vreau ca
sa ii pese mai mult de mine, vreau să îmi
fie respectate decizile, sa fiu luata în
seama, mai ales ca fac aproape totul in
casa.

Psih: Aproape totul?

( A:își da parul după urechi)

A: Aaa... când își termina treaba se mai

joaca și el cu fetița, uneori mai și
gateste.... dar eu fac asta toată ziua
singura... ma simt obosită .
Relația noastră de cuplu s- a degradat.
Chiar și mama, care a vazut care este
situația, îmi zice sa ii creez soțului
admosfera de lucru, ca se va plictisi de
ifosele mele și ma va părăsi.
Uneori simt și eu asta...
( A: se apleaca spre masuta dintre noi și
face mici desene cu degetul aratator)

Doar bunica ma intelegea, îmi dadea În aceasta etapa am căutat sa fiu empatica
dreptate mereu, mi- a fost tot timpul și suportiva, pentru ca incepuse sa își
alături, nu m- a dezamăgit nici măcar o exprime sentimente mai profunde.
data. Acum nu mai este... a plecat ... (A: a Mi-am dorit ca A. sa trăiască senzația
începe sa plângă în hohote. I- am oferit securitatii, sa știe ca orice traire
un pahar cu apa. După un timp, emotionala ar exprima, ea este inteleasa
stergandu- și lacrimile a început...) de mine. Aceasta traire emotionala i-a
Când aveam 9 ani părinții mei au plecat permis sa acceseze experiențe dureroase
în strainatate și m-au lăsat la bunici.|M- mai vechi.
am simțit abandonată, mai ales de mama
pe care o iubeam foate mult.
O perioada nu am vrut sa îmi aud
părinții la telefon .Căldura si bunatatea
bunicilor au compensat oarecum absenta
părinților pana când aceștia au revenit
acasă. Bunica era o femie blanda și avea
doar cuvinte de lauda la adersa mea,
incerca din rasputeri sa nu le simt lipsa
parintilor . S-a ocupat îndeaproape de
educația mea și m-a sprijinit in
activitățile scolare.
 Eu am fostu un copil cuminte, nu le- Am continuat sa o aprob non- verbal
am creeat probleme bunicilor, de fapt, îmi pentru a o lasa sa își continue povestea.
era teama sa nu ii pierd și pe ei....imi era
frica ca voi rămâne singura. Chiar dacă
mai am verisori, eu am fost nepoata
favorita.
Psih: Inteleg ca bunica ta ți-a fost un
suport moral și sprijin mai ales în
perioada adolescentei.
Părinții mi-au spus ca au plecat sa
lucreze pentru folosul familiei, și ca mie
nu mi-a lipsit nimic. Ne- am reluat viața
de familie, dar eu intre timp crescusem, Cu aceasta întrebare am vrut sa scot în
aveam aproape 17 ani. evidenta trairile emotionale avute în
copilărie.
Psih. Cum consideri ca te-a transformat
experiența din copilărie ( de a rămâne la
bunici)pentru modul în care te comporți
acum? Ti- a ingreunat situația? Te- a
marcat?
( A; m- a privit direct în ochi și s- a
îndreptat spatele)

A: Cred.... ca , da. Aproape tot timpul

am nevoie de suportul cuiva, am nevoie
de validare și îmi este teama ca voi fi
parasita.

Psih: Da, Intelg, este firesc sa te simți

așa, data fiind situația prin care ai trecut.
Am stabilit următoarea întâlnire.
Bun, timpul s- a scurs..Iti mulțumesc !

A:Multumesc și eu! Îmi doresc să ne

revedem.