Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUNOȘTINȚELOR
Managementul conflictului în câmpul
educațional
PROFESOR Emerit
Ana Stoica-Constantin
MASTERAND:
Rusu Cosmin-Constantin
1. Biasuri cognitive
Iluzia controlului: Când încep o nouă zi, prima dată rostesc o rugăciune, să am
o zi bună din toate punctele de vedere.
Escaladarea irațională a angajamentului: Am investit timp și energie într-o
relație toxică care mi-a adus doar probleme și suferință.
Stereotipizarea și biasurile corelate: Stereotipul de gen referitor la faptul că
bărbații nu pot face ce fac femeile: Când ies în parc cu copilul, el are momente
când plânge, iar în jurul meu aud afirmații de gemul: -Mama copilului unde este
oare? Sunt sigură că acel copil plange din cauza tatălui, bărbații nu știu
niciodată ce să facă cu un copil care plange.
Aversiunea față de risc: În trading-ul la bursa de valori, deschid poziții de
vânzare sau cumpărare care pot genera profituri decente cu riscuri cât mai mici
de a pierde bani, în defavoarea deschiderii unor poziții care au un grad de risc
mai mare, dar pot genera profituri considerabile.
Amenințarea: Soția tot timpul îmi repetă: -Dacă nu încetezi să mai joci jocuri
de noroc și să începi să ai grijă de banii munciți de tine, să nu mai vii la mine de
fiecare dată când ii pierzi, pentru că de fiecare dată pierzi.
Monologul egocentric: Colegul de la muncă are alte probleme de fiecare dată
când îi povestesc ceva: -De fiecare dată când plec la muncă dimineața, trec
strada și fix în același loc văd un bătrân care cerșește. În fiecare zi ii las câte un
leu, dar totuși mă simt vinovat că nu pot să-l ajut mai mult. Crezi că este ceva
anormal la mine dacă simt asta?
-Ar trebui să fii mulțumit de tine, totuși cine a câștigat aseară meciul? Nu am
apucat să mă uit, pentru că m-am certat cu nevasta.
Lauda în scopul obținerii unor beneficii: În fiecare dimineață îi zic soției
următoarele pentru a-mi face cafeaua: -Cât de minunată ești în acestă dimineață,
sunt sigur că și cafeaua va avea un gust la fel de minunat dacă e făcută de
mâinile tale.
Refuzul de a accepta problema: De fiecare dată când conduce noaptea soția îmi
zice: -De fiecare dată când conduc noaptea și vine din fața mea un alt
autovehicul, nu mai văd nimic. Mă tem că într-o zi voi face accident.
-Îți faci prea multe griji, nu se poate întâmpla nimic grav.
Critica, insulta ironia, interogarea: Când mă soția mea vrea atenție, iar eu am
alte preocupări: -De fiecare dată când am o problemă, nici măcar nu mă bagi în
seamă, te preocupă doar acțiunile tale, nemernicule! Pentru asta riști să rămâi
singur toată viața.
3. Personalități dificile:
Adaptativ
32 Iuliana
Andrei
96 Maria
Raluca
Crstina
Oana
160
Radu
Inovativ
Cea mai îndepărtată persoană de stilul meu inovativ este Iuliana, aceasta
încadrându-se în stilul adaptativ. Atunci când apare o problemă ea caută să o rezolve
cu ajutorul unor soluții verificate și încercate, pe când eu rezolv problemele altfel față
de cum ar trebui. Ea acceptă foarte ușor regulamentele și este foarte meticuloasă în
ceea ce face, pe când eu sunt total opusul, încercând să fac totul altfel.
5. Ascultarea activă
Recent m-am întâlnit cu un bun prieten de-al meu din timpul liceului cu care
am stat la un ceai. El mi-a povestit ce a pățit în vacanța de vară cu prietenii de familie
ai iubitei lui.
-Îți voi povesti cum am petrecut cele două săptămâni din concediul de vară.
Nu o să-ți vină să crezi ce mi s-a întâmplat. (Prietenul meu zâmbea și era bine dispus.
Eu m-am așezat zâmbind pe scaunul de la masă, zâmbindu-i.)
-Am plecat din Iași cu iubita mea și cu alți doi prieteni de familie de-ai ei spre
mare. După ce ne-am făcut bagajele și am pornit la drum. Cu toate acestea când
mergem împreună cu familia ei sau cu alte cunoștințe de ai ei, am senzația ca sunt
dat la o parte.
-Deci tu ai senzația că ești dat la o parte uneori. (Reflectarea)
- Îți povestesc.....În timp ce treceam prin Vaslui, prietena mea împreună cu
ceilalți doi prieteni, au hotărât să mergem două zile la Predeal, deoarece marea fără
un pic de munte mai întâi, nu are niciun farmec, mi-au zis ei. Hotărâre luată așa pe
nepusă masă, fără să mă consulte deloc.
-Și ai fost de acord să-ți schimbi planurile? Din cate știu eu, tu ești un tip
destul de fixist, mai ales când vine vorba itinerariul stabilit pentru petrecerea
vacanței. Cred că ți-a fost greu să accepți așa ceva ! (Empatia)
-Eh...
(Prietenul meu a tăcut, deoarece niciodată nu i-a plăcut să discute despre
convingerile sale și problemele care apar din cauza asta, mai ales când vine vorba de
relația lui)
-Și cum a decurs după vacanța? Cred că nu te-ai certat iar cu iubita ta?
-Până la urmă a fost bine, cu toate că am fost nervos o bună bucată de drum.
Am încercat să mă calmez, eram în vacanță totuși.
-Cum a fost drumul până acolo , în condițiile astea?
-Chiar dacă nu-mi place să conduc la drum lung, iar cei trei m-au enervat la
culme, timpul a trecut repede și pot să spun că am uitat de supărarea provocată de
cei doi împreună cu prietena mea. Am povestit, am râs, m-au relaxat până la urmă.
Vorba aia „Vacanța e vacanță, oriunde ai fi”!
-Deci, până la urmă chiar dacă ai fost nervos la început te-ai relaxat pe
parcurs. (Rezumarea) Nu ai avut probleme cu locul de cazare de la mare?
-Am rezolvat problema locului de cazare repede. Am amânat rezervarea în
locul respectiv și am căutat altceva cât am stat la Predeal.
-Ați făcut vreo drumeție?
-Da! Am fost pe Platoul Bucegi, apoi la Babele și Sfinx, după spre Crucea
Caraiman. A fost obositor din cale afară. După seara am vrut să vizităm Castelul
Peleș.
-Da, știu că este extrem de obositor să mergi atât pe jos. De asta nu-mi plac
mie drumețiile.(Validarea) La Peleș cum a fost ?
-După ce am terminat de vizitat castelul, ne-am dus la mașină să mâncăm. În
timp ce mâncam, au început să se audă zgomote de pași în pădurea de lângă.
-Ce era ?
-Nu vrei să știi ce spaimă am tras!
(Prietenul meu a început să povestească cu mai mult patos cele petrecute la
Predeal.)
-Se observă din modul în care o spui ca te-ai speriat atunci. Nu-mi zi! Lasă-
mă să ghicesc?
-Un urs a venit să servească masa cu noi. Când l-am văzut am lăsat mâncare,
tot acolo, ne-am urcat în mașină și am plecat repede, cu toate ca ei vroiau să-i de dea
de mâncare ursului. M-am temut să nu pățească cineva ceva rău, așa că am
considerat ca era mai bine să plecăm repede de acolo.
-Deci te-a preocupat siguranța lor chiar dacă te-au enervat când ați pornit la
drum. (Reformularea)
- Oboseală, oboseală, dar cu ursul nu te pui. Am ajuns la locul de cazare și
toată noaptea am stat la povești, am uitat și de oboseală și de nervi. Pot zice că ursul
a salvat ziua și vacanța , iar eu pe ei.
-Clar! Ursul Salvator.
-Exact!
-Din moment ce ai început să povestești cu zâmbetul pe buze, se pare că ți-a
priit un pic de munte, înainte de a ajunge la mare. (Validarea)
-Exact! După aceea marea m-a relaxat și mai mult. Dacă ar fi după mine
acuma, aș mai repeta o experiențe de genul de fiecare dată vara.
6. Limbajul asertiv:
Când nu sunt ascultat în timp ce predau o lecție nouă, mă simt dezamăgit
pentru că am senzația că nu sunt băgat în seamă de către elevi. Aș vrea să
găsesc modalități de a le stârni mai mult interesul. (acțiunea ,,când nu sunt
ascultat”, efectul asupra mea ,,mă simt dezamăgit”, cauza ,,pentru că am
senzația că nu sunt băgat în seamă”, rezultatul dorit de mine ,,Aș vrea să găsesc
modalități de a le stârni mai mult interesul”.
Mă simt foarte dezamăgit când realizez că vorbesc singur în timp ce predau o
lecție.
7. Critica
Generalizarea:
1. Personalizarea:
2. Atac la problemă prin limbajul asertiv de Aveți dreptate, nu mi-am făcut tema, însă
tip “Eu”: nu am avut timp.
Soluția: O discuţie de clarificare, în care fiecare grup să-şi prezinte propria percepţie despre
alegerea celorlalţi, să caute împreună o variantă care să le satisfacă nevoile ambelor grupuri,
fără a fi unul sau altul mai mult sau mai puțin discriminat.
9. Complianța
Situație: Profesorul de limba și literatura română în timpul activităților cu elevii unei clase
dificile (clasa a V-a), unde există 5 elevi care au probleme cu învățatul.