Sa-i intelegem pe adolescenti

CONSECVENTA IN DECIZII
Este important sa fim consecventi in hotararile pe care le luam cu adolescentii nostri
doar in masura in care scopul educatiei este atins. Daca adolescentul este dispus sa
renunte la confortul lui (somn prelungit dimineata, culcat noaptea dupa ora 0 sau 1, stat
foarte mult timp la TV si la PC, plimbari prelungite si multe intalniri cu prietenii) si
doreste sa faca ceva pentru implinirea lui ca om, trebuie incurajat. Chiar daca renuntam
uneori la deciziile noastre initiale, trebuie sa ne axam pe scop (incurajarea
adolescentilor nostri spre desavarsire) si nu pe a ne mentine hotararile cu orice pret. A
schimba uneori deciziile initiale nu inseamna neaparat compromis si nici slabiciune ci
flexibilitate.
In sensul sustinerii afirmatiei de mai sus relatez o intamplare reala care poate fi
dezbatuta de catre profesorii diriginti la lectoratele cu parintii, dar care poate fi un
exemplu doar prin simpla lecturare da catre parinti.
Se apropia vacanta de o saptamana (vacanta dintre semestre). Adolescenta din clasa a
XI-a dorea sa petreaca 2 zile din vacanta la munte. Media generala de sfarsit de
semestru era 9,94. Aceasta medie o facea sa fie sigura pe ea. Considera ca parintii vor
fi multumiti si-i vor acorda recompensa dorita. Ii impartasi mamei doleanta(de a pleca 2
zile la munte) staruind asupra rezultatele bune obtinute la invatatura si argumentand
astfel necesitatea unei relaxari.
Mama recunostea meritele fiicei dar considera ca nu este necesara aceasta iesire. Din
punctul ei de vedere adolescenta de 17 ani se bucurase in ultimul timp de foarte multa
libertate: in weekend avusese voie sa stea cu prietenii pana la ore tarzii si in timpul
saptamanii pana la ora 21-21,30; discutiile pe messenger in ultimul timp fusesera
nelimitate; TV-ul fusese tot timpul deschis; ora de culcare nu era stricta si nici ora de
trezire (cursurile fiind dupa amiaza). Mai mult, mama era nemultumita pentru ca fiica ei
nu-si respectase promisiunea de a citi o carte la 2-3 saptamani si ii reprosa ca este
dezordonata cu programul ei de lucru. Ca urmare mama a fost foarte categorica si a
spus un NU apasat.
Adolescenta care dorea din tot sufletul sa petreaca cateva zile la munte nu a acceptat
usor acest refuz. A inceput sa justifice necesitatea unei evadari la munte, evidentiindu-si
meritele si reusitele care i-au provocat stres si oboseala.
Acest lucru o infurie grozav pe mama. Simtea frustrare. Ar fi dorit ca fiica ei sa
constientizeze ca ea si sotul ei sunt destul de toleranti cu ea. Simtea ca desi renuntau la
autoritate, fiica devenea tot mai nemultumita dorind mai multa libertate. Insa reusi sasi
stapaneasca nervii. Urma un scurt dialog.
mama -NU (foarte apasat si categoric) este cazul sa mai discutam. Consider ca
nu ai nevoie de aceasta relaxare si refuz sa mai discutam pe aceasta tema. Sunt
nemultumita.(mama facu o mica pauza inainte de a continua).ai neglijat
lectura si in programul tau de lucru este mult haos. Totusi mi-ar placea sa-mi
demonstrezi in aceasta vacanta ca poti sa citesti o carte pe saptamana si ca poti
sa-ti faci un program serios de lucru.
adolescenta Cand o sa ma lasi sa decid singura asupra programului pe care
sa-l desfasor?
mama Deja ai posibilitatea de a alege: fie te decizi sa citesti o carte aceasta
saptamana si imi demonstrezi ca poti sa iti faci un program de lucru, fie vei
lenevi, vei privi foarte mult la TV,vei conversa pe PC si te vei plimba cu prietenii.
Alegerea iti apartine (cuvinte rostite apasat sa rar).
adolescenta Dar stii deja ca sunt in stare sa citesc si sa-mi fac un program de
lucru.
mama NU stiu. Te provoc sa-mi demonstrezi. Chiar esti in stare?ALEGE.
Ultimele cuvinte rostite pe un ton autoritar pusera punct dialogului. Adolescenta s-a
retras foarte nemultumita in camera ei. Se simtea neinteleasa desi recunostea ca mama
are totusi dreptate. In sinea ei era foarte multumita ca mama are haturile. Se simtea in
siguranta stiind ca are cine sa o corecteze. Dorea sa devina responsabila, capabila si
sa se descurce in viata, dar. acum isi dorea atat de mult sa mearga la munte.. Doar
2 zile.Trebuia sa gaseasca o solutie!!!!!
???Asta este. TE PROVOC. Mama a provocat-o. O sa raspunda provocarii.
Poate o sa reuseasca!!!
Zabovi cateva minute pentru a-si limpezi gandurile inainte de o noua confruntare cu
mama sa. Apoi increzatoare si stapana pe ea actiona ca si cum discutia dinaintear fi
readus-o la realitate.
adolescenta Am ales mama. Accept provocarea. Dar apropo de provocare.
Aceasta saptamana o sa citesc o carte si o sa-ti demonstrez ca-mi pot organiza
timpul de lucru. Daca vei fi multumita imi vei permite sa-mi petrec 2 zile la
munte? Te provoc la reflectare.
Sugestii de lucru pentru lectoratele cu parintii
JOC DE ROL
Se prezinta (frontal) parintilor intamplarea. Se recomanda ca fiecare parinte sa
primeasca cate o copie xerox a acesteia.
Fiecare parinte isi asuma rolul mamei adolescentei si isi spune parerea cu privire la
solutionarea conflictului.
Discutii si dezbateri pe baza diferentelor ce apar intre punctele de vedere ale
participantilor. Este posibil ca unii parinti sa isi ia rolul foarte in serios si sa-si prezinte
parerea cu patima; nu este indicat sa interveniti pot sa apara discutii interesante.
Scoateti in evidenta comportamentul mamei:
Recunoaste meritele fiicei;
Asteapta mai mult de la aceasta: lectura, disciplina in programul de lucru;
Isi stapaneste furia;
Lasa posibilitatea adolescentei de a alege (chiar daca alegerea este intre doua
optiuni stabilite de mama);
Provocarea;
Cuvintele finale rostite apasat si categoric pentru a nu lasa loc negocierilor
interminabile.
TEME DE REFLECTIE PENTRU PARINTI
Ce este important pentru noi parintii?
1. Sa ne mentinem pe pozitie pentru ca a reveni asupra hotararii luate la
inceput inseamna compromis si slabiciune din partea noastra?
2. Sa recompensam adolescentul care a facut efort pentru perfectionarea lui
si pentru multumirea noastra si sa ne schimbam decizia initiala?
Care vor fi efectele actiunii noastre (imediate si pe termen lung)?
Imaginati finalul in care mama nu renunta la prima hotarare.
RECOMANDARI PENTRU O BUNA INTELEGERE CU ADOLESCENTII NOSTRI
Consecventa cu orice pret poate deveni uneori obstacol in comunicarea cu
adolescentii;
Renuntarea la decizia initiala sau schimbarea acesteia se face numai daca
adolescentul da ceva in schimb. Regula reciprocitatii. Daca adolescentul
abordeaza o atitudine de corectare a comportamentului este indreptatit sa se
bucure de acelasi tratament.
Limbajul vocii parintelui sau paraverbalul joaca un rol foarte important, si anume:
INTERZIS CORECT
Tipatul la adolescenti
(vocea se subtiaza,
zgarie, devine aspra si
gatuita)
Cuvinte rostite apasat, voce
plina si sigura (efect de
autoritate si atentie)
Vorbirea agitata intr-un
ritm rapid
Pronuntie corecta si clara cu
delimitarea cuvintelor
Folosirea pauzelor scurte
aceasta ofera indicii
adolescentului privind starea
sufleteasca a parintelui si
atentia lui va fi deviata de la
dorinta lui spre cea a parintelui
Explicati si justificati clar de ce nu sunteti de acord cu cererea adolescentului; NU
folositi niciodata formularea pentru ca asa spun eu.
Permiteti adolescentului sa insiste asupra cererii lui; viitorul adult va fi un luptator
care nu va renunta usor la parerile si dorintele lui.


Sa-i intelegem pe adolescent
Cu o voce balansand induiosator sau fardate amenintator, baieteii si fetitele
noastre decid ca a venit ziua independentei si fac ce vor. Adolescentii de azi au
aceleasi probleme ca si ieri si ca de cand sunt ei pe pamantul acesta. Cui?
Parintilor. Adica, fostilor adolescenti!
T i se pare ca nu il mai recunosti: De esti tu acela, nu-ti sunt mama eu, iti vine sa spui,
cu obida-n glas si suflet, incercand sa ghicesti in chipul ravasit de tunsoarea la moda
si de acneea juvenila zambetul dragalas care-ti cerea mai alaltaieri ceva dulce, de la
piata.
Elena, mama lui Andrei, adolescent in varsta de 14 ani: Cand l-am vazut prima oara ca
saruta o fata, am crezut ca-mi fuge pamantul de sub picioare. Am fost bulversata: nu
mai era copil. Adolescenta este o perioada a marilor si rapidelor transformari biologice,
sociale si psihologice.
Doctorul Stphane Clerget, in cartea sa tradusa in limba romana la Editura Trei:
Criza adolescentei Cai de a o depasi cu succes, descrie succint principalele
modificari ce apar in perioada pubertatii: Procesele biologice constau in secretia
brutala de hormoni, care declanseaza puseul de crestere si transformarea sexuala. Din
punct de vedere psihologic, adolescentul invata sa-si accepte un corp nou, o noua
modalitate de a gandi, sentimente si dorinte inedite, precum si competente sexuale
necunoscute pana atunci.
Toate aceste transformari au ca efect tensiuni interne, psihice, dar si externe, sub forma
conflictelor cu familia si cu mediul social. Ei, da, conflicte! Asa-i ca-ti suna cunoscut?
Ore tarzii de venit acasa, note mici, haine create parca de designeri suprarealisti. Si
prieteni... Ah, prietenii despre care spune ca sunt cei mai pasnici indivizi, dar cu care tu
stii sigur ca n-ai vrea sa te intalnesti intr-un loc nepazit. Si totusi... Inainte de a porni la
atac impotriva creaturii pe care juri ca n-ai nascut-o tu, gandeste-te: daca pentru tine e
socant sa descoperi semnele evidente ale transformarii lui fizice si emotionale, daca tie
ti-e greu sa accepti noile lui preocupari, interese, alegeri, imagineaza-ti cum este pentru
el.
Descoperirea sexualitatii
Noi, parintii de azi, suntem copiii de ieri, pentru care educatia sexuala a insemnat un
scurt episod de explicatii fragmentate, nadusite de emotiile profesorului de biologie,
care ne arata la tabla, cu bagheta, cum se fac copiii. Daniela, mama Irinei (15 ani):
Stiam ca va veni momentul in care va trebui sa vorbesc cu fata mea despre sex. Am
constatat in scurt timp ca ea stia mai multe chiar decat voiam eu sa-i spun.
Informatiile primite insa din partea anturajului sau din mass-media nu este sigur ca sunt
si cele mai exacte. Asa ca invinge-ti rezervele si prejudecatile si spune-i copilului tau tot
ceea ce tie nu ti s-a spus: ca si tu ai trecut prin ceea ce trece el, ca e firesc sa simta
ceea ce simte, ca dorintele lui sunt normale si ca il poti ajuta sa treaca mai usor peste
toate problemele. Vorbeste-i despre relatiile sexuale care trebuie avute atunci cand
poti sa-ti asumi consecintele lor, invata-l cum sa se protejeze si cum sa mentina
igiena corporala, precizeaza-i care sunt pericolele si cum pot fi ele evitate.
Cuvintele pe care le vei folosi sa fie simple, explicatiile directe, fara ocolisuri, dar
si fara ironii si fara agresivitate. Gaseste momentul potrivit cand sa porti aceasta
discutie, un moment relaxat, fara presiunea urgentelor si fara musafiri. Daca parintele
este alaturi de el in tot acest proces, intr-un mod care sa-i sustina nevoia fireasca de
gasire a propriei identitati, pot exista momente autentice de comunicare si intelegere,
care sa duca la atenuarea conflictelor dintre ei, spune psihologul Simona Chiru. Si,
foarte important: respecta-i nevoia de intimitate, nu da buzna in jurnalele lui sau in
agenda de telefon si bate la usa dormitorului lui inainte de a o deschide!
Da-i voie sa se descopere
Ti-a spus clar ca nu intarzie mai mult de-o ora cu prietenii. Secventele de thriller pe care
ti le imaginezi, al caror protagonist este adolescentul tau naiv si bine crescut, fac cat
zece cafele tari de la birou. Mihai (15 ani): De cate ori incerc sa-i povestesc mamei
despre prietenii mei, spune ca sunt neispraviti, sa fiu atent la ce invat de la ei, ca
pierd vremea cu ei, in loc sa invat. Nu-i pot aduce acasa, fiindca incep interogatoriile.
Adolescenta este o perioada de transformari continue, de explorari si cautari de sine.
El isi formuleaza intrebari despre el si lume si isi doreste intens sa fie privit ca o persoa-
na adulta, spune psihologul Simona Chiru. Tentatiile sunt mari, anturajul este
necrutator cu slabiciuni de genul ma asteapta mama, drogurile si revistele pentru a-
dulti sunt din ce in ce mai abordabile si mai expuse. Vrei sa-l feresti de toate acestea si
bine gandesti. Stphane Clerget aminteste: Diferitele experiente mai mult sau mai
putin periculoase, care sunt specifice acestei varste, il ajuta pe adolescent sa se
descopere. Parintii au rolul de a le incuraja pe cele benefice, de a le tolera pe cele care
au un risc scazut, pentru a limita tentatia celor periculoase.
Inainte de a pune gratii la usa, de a-i anula abonamentul la mobil si de a hotari ca
stingerea se da la opt seara, adu-ti aminte de adolescenta ta. Acum fii pregatita sa te
uimesti pe tine insati: ai talente innascute de negociator si stapanesti la perfectie arta
compromisului: da-i voie sa aiba momente de independenta totala, sa ia decizii privind
unele scurte perioade din timpul sau liber, sa negocieze ora de venit acasa.

Daca vrei sa stii cine-i sunt prietenii invita-i acasa, trateaza-i cu respect, observa-i
in acelasi timp cu discretie. Cu tact, incearca intr-o discutie particulara cu fiul tau
sa-i spui ce-ti place la prietenii lui sau ce te nemultumeste. Un sfat pretios este acela
prin care il ajuti sa spuna nu in fata unei propuneri periculoase venite din partea
anturajului: spune-i ca cel mai bun lucru este ca, inainte de a accepta, sa se gandeasca
la consecinte, pe care va trebui sa le suporte singur. Si daca nu-i place imaginea, va
gasi forta si argumentele sa spuna nu. Ai rabdare: nimic nu te va satisface mai mult
decat sa-ti vezi copilul, peste ani, parinte de adolescent.
Intre noi exista un contract de incredere
Eliza, 45 ani, mama Andreei
Am traversat episoade clasice. Cu Andreea ma aflam intr-o opozitie evidenta. Cred ca
primele semne au aparut la 11-12 ani. A aparut dorinta de a se machia, eu m-am
opus imediat, dar la 14 ani i-am dat voie sa mearga la o petrecere pana la miezul noptii.
Normal ca stiam unde si cu cine. Intre noi exista un contract de incredere. Il respectam
amandoua. Daca spun da, nu imi schimb parerea. Daca greseste, stie ca s-a
terminat.
Alt lucru esential este autonomia: o indemn sa aiba grija ce face si sa-si asume
consecintele faptelor sale. Ii explic, de exemplu, toate pericolele consumului de alcool
sau de droguri. Si nu au existat pana acum semnale de alarma. Nu interzic nimic
intamplator. Ii spun intotdeauna motivele mele, chiar daca sunt emotionale. La noi, totul
depinde de comunicare. Ne certam destul de des. Dar pentru mine important este sa
accepte dialogul, sa ramana o usa deschisa.
Apatia adolescentilor e un cliseu!
Andreea, 17 ani, clasa a XI-a
Este adevarat, sunt momente dificile in adolescenta. La inceput, mi-era greu sa
vorbesc cu mama. Mai si tipam. Este vorba de perioada in care nu te simti bine in pielea
ta. Cauti, incerci sa-ti gasesti personalitatea, te descoperi. Dar voiam mai multa
libertate, fara sa fiu obligata sa dau socoteala. Astazi, merge mai bine. Comunicam
bine, am incredere in mama si cred ca este reciproc. Ador sa discut cu ea despre
orice.
Colegele mele ma invidiaza pentru relatia pe care o am cu mama. Ele nu pot
discuta atat de deschis despre subiecte fierbinti. Sunt interesata de ceea ce se intampla
in jurul meu, de la politica la prietenii mei, si sunt pasionata de teatru si dans. Se
intampla des sa avem dezbateri pe subiecte de actualitate. Ceea ce imi place este
diversitatea parerilor. Apatia si incultura adolescentilor este un cliseu! Este un pic dificil,
intrucat, din cauza ca suntem directi, adultii nu ne iau in serios.

Adolescentii si parintii
Fundamentul vietii de familie il constituie relatiile afectuoase. Pentru a actiona
asupra adolescentilor, parintii mai au la dispozitie mijloacele economice si
punitive (pedepsele). Insa, acestea nu reprezinta strategii ideale. Modul in care
noi actionam este determinat de emotiile noastre.
Atunci cand intr-o familie exista emotii pozitive, adolescentii au parte de o
dezvoltare sanatoasa. Nu este insa usor sa fii parinte. Sarcina noastra ca parinti
este sa ne asiguram ca adolescentii ajung niste adulti inteligenti pe plan
emotional, sa-i ajutam atunci cand apar problemele si sa ii insotim pe aceasta
portiune de drum, destul de dificila, dintre copilarie si maturitate. Noi ca parinti nu
percepem dificultatile pe care adolescentii le intampina ca fiind foarte mari si
avem tendinta sa le tratam cu usurinta adresandu-le multe reprosuri,
neintelegand de ce pentru ei sunt atat de mari aceste probleme. Majoritatea
parintilor uita insa ca ei privesc problemele din adolescenta avand experienta
varstei adulte, pentru ca adolescentii trec pentru prima oara prin ele neavand
experienta pe care o au adultii.
Cum se castiga atentia copiilor
Asupra adolescentilor se exercita in zilele noastre mai multe influente si tentatii.
Diferenta intre noi si copiii nostri, din perspectiva informationala, este foarte
mare. Niciodata in istoria omenirii la copii nu au ajuns atat de multe informatii fara
sa treaca mai intai prin filtrul unui educator adult. In prezent, parintii sunt intr-o
competitie foarte severa pentru a castiga atentia copiilor lor si incercarile de a-i
influenta pe adolescenti sunt in mod constant alterate de numeroasele mesaje
care ii incurajeaza sa actioneze si sa gandeasca altfel decat ar vrea parintii. Viata
agitata si timpul limitat de care parintii dispun fac si mai dificil accesul la aceasta
lume a adolescentilor. Majoritatea se afla sub influenta colegilor, a internetului si
a altor mijloace de informare pe care noi, ca parinti, nu le putem filtra. In acest
proces care este adolescenta copiii trec in mare viteza. Nu este usor sa
exercitam ca parinti o influenta asupra copiilor ajunsi la varsta adolescentei daca
nu avem deja o relatie foarte apropiata cu ei. Este nevoie din partea parintilor de
iubire, deschidere si stabilirea unor limite foarte clare. Acestea nu se refera la
restrictii, cat mai ales la atentie, orientare si stabilirea unor granite. Aptitudinile
care le iau parintii si copiii in ceea ce priveste fixarea obiectivelor si rezolvarea
problemelor ii ajuta pe adolescenti sa pastreze drumul cel bun.
Pentru a ne insoti copiii pe drumul dificil pe care il au de parcurs si a deveni
adulti, a da dovada de inteligenta emotionala inseamna: sa devenim constienti de
sentimentele noastre si ale celor din jurul nostru; sa ne implicam si sa incercam
sa intelegem punctele de vedere ale celorlalti; sa ramanem calmi, sa gandim
pozitiv, sa ne stabilim obiective si sa urmarim atingerea lor; sa ne folosim cele
mai bune aptitudini pentru a lucra cu copiii in relatiile noastre.
Ruperea legaturilor cu parintii
Nici unul dintre noi nu poate prevedea lumea adulta in care vor intra tinerii.
Contextul in care cresc adolescentii de azi este diferit de cel in care am crescut
noi, insa indiferent de aceasta, ei au nevoie de sprijinul si suportul parintilor. Din
perspectiva inteligentei emotionale, parintii adolescentilor trebuie sa se ocupe de
educarea lor in urmatoarele privinte: aprecierea, sentimentul de a fi iubit, pretuit
si luat in seama; apartenenta - faptul de a face parte din grupuri sociale
semnificative, de a se maturiza prin intermediul diferitelor contacte si relatii;
competenta si increderea, care vin din stapanirea unor elemente de inteligenta
sociala si emotionala, necesare pentru a se descurca in societate, pentru a se
impotrivi tendintelor nocive, pentru a discerne oportunitatile, pentru a construi
relatii pozitive in familie si in comunitate; contributia - sentimentul ca dincolo de
propria persoana se afla o lume mai vasta de relatii, idealuri si cauza de care
suntem cu totii legati.
Cele mai mari probleme ale adolescentilor sunt legate de ruperea legaturilor cu
parintii, familia, scoala sau cu prietenii buni. Foarte multe probleme gasesc
rezolvarea atunci cand adolescentii se simt apreciati, pot contribui, devin
competenti, au incredere in ei si apartin unor grupuri cu o influenta benefica.
Viata adolescentilor de astazi este plina de paradoxuri
Adolescentii au nevoie de limite si de disciplina pentru ca astfel se simt in
siguranta.
Adolescentii au nevoie de dragoste,atentie si intelegere
Pentru a reusi sa impunem limitele sunt necesare iubirea si atentia, care
intotdeauna reprezinta o cale de a comunica adolescentilor grija pe care le-o
purtam. Desi majoritatea nu ar recunoaste acest lucru, libertatea ii sperie. Ei se
simt in nesiguranta din cauza alegerilor pe care sunt nevoiti sa le faca: Ce note
sunt in stare sa iau?; Ar trebui sa beau cu prietenii mei?; Sunt pregatit pentru
viata sexuala?.
Viata adolescentilor de astazi este plina de paradoxuri. Pe langa
responsabilitatile cu care sunt confruntati multi dintre tineri, ei tin ascunse fata de
parintii lor informatii elementare precum unde se duc sau ce fac, in timp ce pot
comunica cu o usurinta incredibila sub anonimatul unui nickname cu necunoscuti
despre cele mai intime ganduri ale lor. Pentru a-i ajuta, ca parinti va trebui sa
intelegem care sunt nevoile, idealurile, preocuparile si mai ales trebuie sa tinem
cont de faptul ca acesti copii deveniti adolescenti isi cauta indentitatea. Gasirea
unei identitati pozitive si constructive este cea mai importanta responsabilitate a
adolescentei. Ca sa isi poata forma o identitate pozitiva, adolescentii trebuie
ajutati sa gaseasca singuri raspunsuri si oportunitati. Drumul catre o identitate
pozitiva este consolidat de incredere.
Pe acest drum al adolescentei, parintii nu au comanda dubla, precum masinile
instructorilor de conducere. Parintii trebuie sa ofere sfaturi care sa ii ajute pe
adolescenti sa se orienteze in calatoria lor in mod pozitiv si sa ii alimenteze
astfel incat ei sa aiba energie pentru a merge mai departe. Iubirea si aprecierea
reprezinta o alternativa pentru stres, tensiuni si dispute care se regasesc des in
prea multe familii. Sentimentele de iubire exprimate prin recunoasterea a ceea ce
ei fac bine este o parte esentiala a vietii lor. De aceea, bunastarea emotionala si
spirituala a adolescentilor este determinanta pentru identitatea lor. Atunci cand
un adolescent creste intr-un mediu stabil si sanatos, tocmai acest echilibru pe
plan emotional si spirtual ii alimenteaza capacitatea de a oferi ceva in schimbul
universului, rezultatul fiind ca noi toti avem ceva de castigat.

RELATIILE DINTRE PARINTI SI ADOLESCENTI

Autor i-medic.ro

In multe cazuri parintii nu acorda atentia cuvenita perioadei pubertare prin care
trec copiii lor si-si considera indatoririle incheiate cu supravegherea directa a
aparitiei primilor peri pubieni. Ei trebuie insa sa urmareasca indeaproape evolutia
pubertara si sa fie informati in linii mari de piedicile ce pot apare in aceasta
evolutie.
In primii ani de viata mama si copilul constituie o unitate de nedespartit. Mai
tarziu aceasta relatie trebuie sa se schimbe pentru a permite dezvoltarea
personalitatii copilului. Pentru tata, copilul nu constituie o parte integranta a
persoanei sale, ci o a doua persoana,iar relatiile tata-copil sunt de la inceput mai
distante.
In primii 1015 ani, legatura dintre parinti si copii este de obicei armonioasa,
parintii dirijind activitatea copiilor, iar acestia se vor supune acestor hotarari si
indrumari. In dezvoltarea comportamentului copilului au deci un rol foarte
important familia, exemplul parintilor. O familie dezorganizata poate deci avea
repercusiuni grave asupra copilului.
Mai tarziu, la pubertate, aceste relatii se vor modifica. Dezvoltarea psihica
normala a copilului, care se apropie tot mai mult de adult, ii va permite acestuia
sa-si dea seama ca vederile si gandurile parintilor nu sunt intotdeauna corecte si
ca deseori judecata lor nu este dreapta. Astfel, copiii incep sa se indeparteze
treptat de parintii lor. Ei incep sa pretinda a fi tratati ca si adultii,iar, in ceea ce
priveste problema sexuala, parintii vor avea intotdeauna pareri demodate". De
multe ori parintii comit greseala de a fi prea severi, neobiectivi in aprecierea
copiilor, nevrand sa recunoasca faptul ca acesti copii au nevoie de libertate si,
fiindca incep sa traiasca viata lor proprie, sa mearga pe drumurile lor.
Aceasta perioada este cea mai dificila din punct de vedere educativ, deoarece au
loc schimbari profunde in relatiile dintre parinti si copii. Este ideala situatia cand
parintii reusesc sa produca schimbarea legaturii initiale lasand mereu copiilor
impresia ca sunt liberi in actiunile si hotararile lor, dar totusi sa existe o buna
supraveghere a perioadei de trecere a copiilor din mediul familiar in lumea ce ii
inconjoara. Parintii trebuie sa cunoasca rolul nefast pe care-l pot avea oboseala,
surmenajul, proasta alimentatie, infeciiile in aparitia tulburarilor pubertare.
Trebuie facut totul pentru ca tinerii sa fie feriti de aceste riscuri si sa fie pregatiti
pentru incercarile ce-i asteapta.
In abordarea fata de copii a problemelor sexuale unii parinti gresesc prin
mentinerea artificiala a copilului in necunoasterea celor mai simple realitati, iar
altii gresesc printr-un exces de precautii.
Intelepciunea consta in a ne feri de masuri represive, bune doar sa favorizeze
razvratirea copiilor, iar, pe de alta parte, in a limita masurile educative la trei
probleme esentiale : completarea informarii sexuale, inceperea unei educatii
sexuale si acordarea unei mai mari libertati sociale.
DEZVOLTAREA PSIHICA IN TIMPUL PUBERTATII

Autor i-medic.ro

Perioada de crestere este o etapa foarte delicata a vietii. Viitorul este plin de
perspective si provocari. La aceasta varsta adolescentii pot avea dificultati si
probleme cu ei insisi sj cu lumea inconjuratoare. Pot avea sentimentul ca nimeni
nu-i intelege. Vor sa aiba propriile lor experiente. De multe ori prefera sa invete
lucrurile pe calea cea grea, in loc sa accepte un sfat de la cineva. Nu este deloc
usor sa parasesti copilaria, mai ales cand adultii nu sunt pregatiti sa-ti accepte
independenta. Aceasta poate duce la certuri cu parintii si cu alte persoane. Atat
parintii, cat si copiii trebuie sa gaseasca noi mijloace de a se pune de acord si de
a se intelege unii pe altii.
Modul lor de viata, perceptia asupra vietii si relatiile cu ceilalti se schimba.
Modificarea comportamentului este fireasca, la aceasta varsta. Personalitatea
incepe sa se contureze.
Nevoia de a castiga experienta si de a obtine independenta, la pubertate, poate
cauza probleme in relatiile dintre adolescenti si adulti. Atat parintii, cat si copiii
trebuie sa caute noi mijloace de a se pune de acord si de a se intelege unii pe
altii.

PUBERTATEA COPIILOR NOSTRI - SA O INTELEGEM

Autor i-medic.ro
Parinti: Bine ati venit in pubertatea copilului dvs.
Bine ati venit in pubertate, acea perioada a vietii in care copiii cresc ca din apa, isi
schimba infatisarea ca prin farmec, iar uneori tac ca pestii.
Pubertatea a fost destul de ciudata cand dumneavoastra insiva ati trecut prin ea. Si
atunci, ce puteti face ca sa va ajutati copilul sa treaca prin toate schimbarile?
Etapele pubertatii
Desigur, mai toti recunoastem semnele care anunta pubertatea parul creste in locuri
noi, apare menstruatia, corpul miroase, baietii au vocea mai joasa, fetelor le cresc sanii
etc.
Dar este posibil sa nu intelegem pe deplin fenomenele din spatele tuturor acestor
schimbari. Iata cateva explicatii rapide asupra a ceea ce se intampla.
Cand incepe pubertatea?
La un anumit punct, in general nu inainte de 8 ani la fete nici dupa 9-10 ani la baieti,
pubertatea incepe atunci cand o zona a creierului numita hipothalamus incepe sa
secrete gonadotropina (GnRH). Cand GnRH trece prin glanda pituitara (o mica glanda
de sub creier care produce hormoni ce controleaza alte glande din organism), mai
elibereaza doi hormoni ai pubertatii luteina (LH) si foliculina (FSH).
Ce se intampla apoi depinde de sexul copilului. La baieti, hormonii trec prin vasele de
sange pana ajung la testicule si le dau semnalul de a incepe producerea spermei si a
hormonului numit testosteron.
La fete, hormonii ajung la ovare (cele doua organe ovale asezate la dreapta si la stanga
uterului) si declanseaza maturizarea ovulelor si producerea hormonului numit estrogen,
care pregateste organismul feminin pentru sarcina.
Pubertatea la baieti
Schimbarile fizice ale pubertatii incep de obicei la baieti cu marirea testiculelor si
cresterea parului pubian, urmata de un puseu de crestere intre 10 si 16 ani in medie,
cu 1-2 ani mai tarziu decat la fete. Bratele, picioarele, palmele si talpile cresc si ele mai
repede decat restul corpului. Forma corpului va incepe sa se schimbe odata ce umerii
se largesc, iar greutatea si masa musculara cresc.
Un baiat poate deveni ingrijorat daca observa ca sanii i s-au marit sau sunt moi.
Aceasta dezvoltare temporara a tesutului sanilor se numeste ginecomastie si apare la
aproximativ 50% dintre baieti in timpul pubertatii. Dar de obicei dispare in circa 6 luni.
Iar prima raguseala a vocii este este un semn ca baiatului i se schimba vocea si ca
aceasta va deveni mai grava.
Fire de par inchis la culoare, scurt si cret ii vor aparea imediat deasupra penisului si pe
scrot, iar apoi la sub-brat si pe barba. Penisul si testiculele se vor mari, iar erectiile, pe
care un baiat a inceput sa le aiba inca de cand era bebelus, vor deveni mai frecvente.
Se va produce si ejacularea eliberarea de sperma ce contine spermatozoizi.
Multi baieti incep sa devina preocupati de dimensiunea penisului. Un baiat poate avea
nevoie sa fie asigurat de cei din jur, mai ales daca are tendinta de a se dezvolta mai
tarziu si se compara pe sine cu baietii care si-au inceput pubertatea de mai mult timp.
Daca este circumcis, ar putea avea intrebari si despre pielea care acopera varful unui
penis necircumcis.
Pubertatea la fete
Pubertatea incepe in general mai devreme la fete, undeva intre 8 si 13 ani. La cele mai
multe fete, prima dovada a pubertatii este dezvoltarea sanilor, dar la unele poate fi
cresterea parului pubian.
Pe masura ce sanii incep sa-i creasca, o fata poate avea umflaturi mici, tari, fragile
(numite muguri) sub unul sau ambele sfarcuri; tesutul sanului se va mari si va deveni
mai putin ferm ca textura in urmatorii cativa ani. Pe labii (pliurile care inconjoara vaginul)
vor aparea fire de par inchis, scurt, si cret, iar ulterior, asemenea fire de par vor aparea
la sub-brat.
Primele semne ale pubertatii sunt urmate dupa 1-2 ani de un notabil puseu de crestere.
Corpul fetei va incepe sa acumuleze grasime, mai ales in sani, pe solduri si pe coapse,
in timp ce capata conturul unui corp de femeie. Bratele, palmele, mainile si picioarele ei
vor deveni mai mari.
Evenimentul culminant va fi aparitia menarhei, primul ciclu (numit si menstruatie). In
functie de varsta la care incepe dezvoltarea puberala, fetelor le vine primul ciclu intre 9
si 16 ani.
Griji frecvente ale pubertatii
Termenul pubertate este in general folosit pentru a denumi schimbarile fizice specifice
petrecute cu copilul in timpul evolutiei sale spre maturitate, dar asta nu inseamna ca
schimbarile corporale nu au consecinte emotionale.
Unele fete sunt incantate de sanii lor in crestere si de ideea de a purta sutien; altele ar
putea fi ingrijorate ca toti ochii ar fi atintiti asupra sanilor lor. Unii baieti isi iubesc
imaginea din oglinda cand sunt plini de crema de ras; altii s-ar putea simti incomodati
de atentia pe care o primesc numai pentru cateva fire de par.
Cosurile sunt frecvente la majoritatea adolescentilor. Acneea este cauzata de glandele
din piele care produc un ulei natural numit sebum. Hormonii pubertatii fac ca glandele
sa produca sebum in exces, ceea ce poate obtura porii. Spalarea lor usoara cu apa si
un sapun delicat poate indeparta excesul de sebum si poate reduce eruptiile. In cazurile
mai severe de acnee, exista mai multe medicamente si retete folositoare. La nevoie, nu
ezitati sa solicitati medicului de familie trimiterea la un dermatolog (un medic specializat
in afectiuni ale pielii).
Copiii care candva considerau momentul de a face baie o joaca trebuie sa invate sa se
spele frecvent si sa-si dea cu deodorant. Un adolescent care invata sa foloseasca
aparatul de ras va avea nevoie de indicatii asupra modului de a-l pastra curat, de a
arunca o rezerva inainte de a se toci si a fi nefolositoare si de a nu-l imprumuta altora.
Baietii, care pot avea erectii inca de cand erau bebelusi, pot acum sa ejaculeze. Prima
ejaculare se produce de obicei intre 11 si 15 ani, fie spontan fie avand legatura cu
fanteziile sexuale, in timpul masturbarii, sau ca ejaculare nocturna sau polutie (numita
vis erotic). Daca nu stie nimic despre visele erotice inainte de a avea un astfel de vis, un
baiat poate crede ca a urinat accidental sau ca este ceva in neregula cu corpul lui.
Pe masura ce copiii se maturizeaza fizic si emotional, devin tot mai curiosi in privinta
sexualitatii si a corpului lor. Desi bebelusii si copiii mici isi ating organele genitale uneori
pentru ca le place ce simt, masturbarea este mai frecventa la copiii mai mari, aflati intre
anii de preadolescenta si cei de adolescenta si dupa aceasta varsta.
Despre masturbare
Exista o multime de mituri si credinte despre masturbare. Nu ... copilului nu ii va creste
par pe maini, nu va deveni steril, nu va orbi nu va avea noi probleme emotionale. Un
mic numar de copii si adolescenti care au deja probleme emotionale pot deveni
preocupati de masturbare asa cum ar putea deveni foarte preocupati de alte
comportamente sau ganduri.
Masturbarea constanta sau obsesiva poate fi un semn al anxietatii sau al altei probleme
emotionale. Dar, dincolo de asta, masturbarea este in general considerata de medici o
forma comuna a auto-explorarii sexuale normale. Desi unii preadolescenti si adolescenti
pot alege sa se masturbeze, altii n-o fac.
Intrucat masturbarea este considerata adesea un subiect intim, multi copii se pot simti
prea rusinati sa vorbeasca despre ea deoarece se tem ca parintii sa nu fie furiosi sau
dezamagiti de ei. Unii copii prefera sa le vorbeasca altor adulti, prietenilor lor sau
medicului decat parintilor. Daca sunteti in continuare ingrijorat sau aveti intrebari despre
masturbare, vorbiti cu medicul copilului.
Vorbiti cu copilul despre pubertate
Baietii si fetele pot vedea aceste schimbari petrecandu-se si cu altii in anumite cazuri,
le pot mirosi. Este important sa vorbiti cu copilul despre modul in care se schimba
organismul mai bine mai devreme, decat prea tarziu.
Fiti pregatit sa-i vorbiti unei fete despre evenimentele asteptate ale pubertatii, inclusiv
despre menstruatie, cand vedeti primele semne ale dezvoltarii sanilor, sau chiar mai
devreme daca ea pare pregatita sau daca pune intrebari. Un baiat ar trebui sa stie
despre dezvoltarea normala a penisului, erectii si despre polutiile nocturne inainte de a
implini 12 ani chiar mai devreme, daca este precoce. Si este la fel de important sa
vorbiti cu copilul despre ceea ce li se intampla celor de sex opus.
COMUNICAREA CU ADOLESCENTII - 5 SFATURI PENTRU A O IMBUNATATI

Autor i-medic.ro
1. Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles.
Stephen Covey, un celebru psiholog american, ne-a oferit unul dintre cele mai bune
sfaturi de a imbunatati comunicarea in general: Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa
va faceti inteles. Acest lucru este deosebit de util de aplicat in comunicarea cu
adolescentii dumneavoastra.
Parintii au uneori tendinta de a reactiona rapid, iar acest lucru se poate intoarce
impotriva dorintei dumneavoastra de a imbunatati comunicarea.
De exemplu, copilul vine acasa cu un 5 la testul de franceza. Inainte de a sari prea
rapid, intrebati-l ce s-a intamplat.
Tanarul dumneavoastra fiu, posesor de curand al permisului de conducere sau doar
proaspat posesor al unui scuter, vine seara acasa dupa ora stabilita. Dumneavoastra
patrulati prin casa, bolnava de ingrijorare.
Este usor sa sariti la gatul lui cand intra pe usa, chiar daca sunteti usurata ca-l vedeti
teafar acasa. Insa mai intai ascultati ce are de spus. Nu numai ca puteti evita sa-l
umiliti, dar invata astfel ca il veti asculta intotdeauna si ca respectati ce are de spus.
2. Fiti pe-aproape in ciuda faptului ca va respinge
Adolescentul dumneavoastra va poate rani sentimentele daca, intr-un fel sau altul, pare
sa va respinga. Aceasta evolutie poate fi o parte naturala a procesului sau de
maturizare; pe masura ce adolescentii invata sa fie pe picioarele lor si sa-si dezvolte
increderea in propriile decizii, parintii pot avea sentimentul ca sunt respinsi. Iar uneori
parintii se imbufneaza sau se confrunta cu sentimentul ca sunt inutili. Dar chiar daca
aveti sentimentele ranite, trebuie sa mentineti deschiderea catre comunicarea cu copiii.
Ei se afla in toiul unor schimbari dramatice de dezvoltare, sunt uneori coplesiti de
evenimente si de schimbarile care fac parte din viata lor.
Dumneavoastra trebuie sa fiti pe aproape, deschisi spre comunicare, aratandu-le si
spunandu-le tot timpul ca-i iubiti, orice ar fi. Nu interpretati gresit replicile lor taioase
reducand comunicarea cu ei; continuati sa le ramaneti aproape deoarece au nevoie de
dumneavoastra mai mult ca niciodata.
3. Urmati-va inima si aveti incredere in intuitie
Ati avut incredere in intuitie cand copilul era mic. Mai tineti minte ce discutie ati purtat cu
medicul cand stiati micutul are o infectie la ureche desi la consultatie medicul nu era de
parerea dumneavoastra?
Parintii adolescentilor permit uneori stereotipurilor sa capete mai multa importanta decat
are propria intuitie. Nu lasati sa vi se intample asa ceva. Chiar daca adolescentul
dumneavoastra este in plin proces de schimbare, tot dumneavoastra il cunoasteti mai
bine decat oricine.
Daca intuitia va spune ca este tot un copil bun, nu cadeti in capcana de a va pierde
increderea in el. Daca intuitia va spune ca este ceva in neregula, actionati in consecinta
si nu veti gresi. Trebuie sa aveti incredere in toate instinctele dumneavoastra si sa va
dezvoltati capacitatea de a asculta (de a fi receptiva la el) pe toate lungimile de unda
disponibile.
4. Negociati cu adolescentul este un lucru bun!
Este foarte corect ca parintii sa negocieze cu adolescentii lor. Adolescentii merita sansa
de a avea acces la regulile pe care trebuie sa le respecte. Pe masura ce se
maturizeaza regulile se schimba, iar capacitatea lor de a negocia va ofera informatii
despre nivelul lor de maturitate. Aceste informatii sunt foarte pretioase pentru
dumneavoastra. De asemenea, este un mod de a va ajuta adolescentul sa dezvolte
aptitudini importante in viata.
Negocierea este buna si pentru ca le impune parintilor sa examineze regulile pe care le
aplica si sa le schimbe in mod constient si atent pe masura ce se dezvolta adolescentii.
Asta nu inseamna ca trebuie sa cedati presiunilor sau sa le permiteti lucruri care nu vi
se par corecte. Inseamna insa sa discutati cu ei regulile si motivele din spatele lor.
5. Uneori comunicarea indirecta functioneaza cel mai bine.
Nu toti adolescentii pot sta la discutii de la suflet la suflet. De fapt, probabil ca foarte
putini pot face asta. Cum puteti sa tratati subiectele importante cand copiii
dumneavoastra nici macar nu se opresc destul de mult pentru o mica discutie? Ajutati-
va de comunicarea indirecta. Scrieti un bilet, o scrisoare, un e-mail.
Planificati o scurta discutie cand adolescentul se afla in masina cu dumneavoastra. Ei
asculta tot ce spuneti chiar daca nu par sa o faca. Poate va trebui sa le dati timp pentru
a absorbi ceea ce spuneti, fara a fi nevoiti sa raspunda imediat. Obisnuiti-va sa
comunicati indirect, este adesea cea mai eficienta metoda de comunicare cu
adolescentii.
ADOLESCENTA SI ADOLESCENTII

Autor i-medic.ro
Cred ca una dintre situatiile dificile frecvente prin care trec parintii adolescentilor este
cand si in ce masura sa acorde independenta copiilor lor. Apar intrebarile: sa-i dau sau
nu voie sa se duca la petrecere? cum sa-l determin sa nu mai vorbeasca cu prietenul al
carui comportament il detest? cat de departe sa merg cu pedeapsa?
Ce sa faca parintii?
Potrivit medicului psihiatru Ross Campbell, libertatea trebuie acordata adolescentului
lin, treptat. Increderea in adolescent nu exclude controlul. Adolescentul e tentat sa
incalce limitele care i se impun. Initial, aceste limite ar fi bine sa fie strict stabilite;
pornind de la ceva strict poti sa acorzi pe parcurs privilegii ca urmare a
comportamentului adecvat. Daca limitele sunt largi si mai sunt si incalcate poti fi privit
ca un parinte lipsit de fermitate. Lipsa controlului echivaleaza pentru unii adolescenti cu
dezinteresul si, automat, cu lipsa iubirii.
Ininte de a fi lasat sa se duca la petreceri e nevoie sa lasi adolescentului libertatea de a
se implica in activitati alaturi de prieteni. Trebuie sa simta ca face parte dintr-un grup si
sa stie cum anume sa se poarte in interiorul lui. Refuzand in mod repetat si
impiedicandu-l sa se intalneasca cu ceilalti risti sa-l faci un "handicapat social". O
persoana care nu si-a format abilitatea de a relationa cu ceilalti are foarte mari sanse sa
fie deprimata, sa apeleze la droguri; va intampina greutate in afirmare, in ciuda
aptitudinilor cu care e inzestrat.
De ce exista adolescenta?
Unii oameni de stiinta cred ca ea este necesara pentru ca sa avem suficient timp sa ni
se dezvolte creierele. Altii sugereaza ca perioada adolescentei le permite copiilor sa
invete subtilitatile de comportament ale unui cadru social complex.
Studii asupra tiparelor de crestere arata ca rata acesteia scade in timpul copilariei insa
are o noua zvacnire in timpul adolescentei (vezi graficul de mai sus). Indiferent de
beneficiile sau de scopul acestei a doua perioade de crestere rapida, este clar ca ea a
fost facuta posibila de imbunatatirea duratei medii de viata.
Cind se termina?
Nu se stie exact ce anume marcheaza tranzitia de la adolescenta la starea adulta.
Sfarsitul pubertatii, sau al maturizarii sexuale, este bine definit. Este momentul in care
oasele nu mai cresc, in jurul varstei de 16 ani la fete si 17 ani jumatate la baieti. Insa in
cazul adolescentei, tranzitia de la copilarie la maturitate, nu exista sfarsit bine definit.
Eu nu cunosc nici un indicator pentru asta, a spus Till Roenneberg de la Centrul de
Cronobiologie al Universitatii din Munchen. Toata lumea vorbeste despre asta insa
nimeni nu stie cand se termina adolescenta. Aceasta tranzitie este vazuta ca o
combinatie de factori fizici, psihologici si sociologici.
Stiati ca ... tinerii beau mai mult alcool daca se uita la mai multe reclame?
Un nou studiu realizat de o echipa de cercetatori de la Universitatea Connecticut si
publicat intr-o revista de medicina pentru copii si adolescenti a aratat ca tinerii care se
uita la mai multe reclame la alcool au tendinta sa consume mai multe bauturi alcoolice.
Concluziile studiului se opun teoriei care spune ca reclamele nu sunt asociate
consumului de alcool in randul persoanelor tinere.
Spune nu drogurilor
Desi sunteti aproape sigur ca fiul, fiica dumneavoastra nu consuma droguri, nu aveti
certitudinea ca, ntr-o zi, nu s-ar putea ntmpla acest lucru. Pentru ca adolescenta este
vrsta la care se nregistreaza cele mai multe debuturi n consumul de droguri ilicite,
pentru ca exista situatii de risc la care copilul dumneavoastra se expune zi de zi, va
oferim acest capitol, cu speranta ca veti gasi raspunsuri la multe din ntrebarile care va
framnta. De asemenea, speram ca va va ajuta sa adoptati un comportament preventiv,
astfel nct sa nu existe acest pericol pentru copilul dumneavoastra.
Adolescenta este o perioada de confuzie valorica n care adolescentul adopta cu
usurinta comportamente nonconformiste, de multe ori la sugestiile prietenilor; parintii au
o autoritate mai scazuta n fata lor. Adolescentii sunt foarte dornici sa ncerce senzatii
noi si de aceea ncalcarea normelor si valorilor sociale este de multe ori atractiva pentru
ei. Toate aceste caracteristici cresc vulnerabilitatea adolescentilor fata de consumul de
droguri.
Sa nu incercam sa intelegem adolescentii
Posted on martie 23, 2009 by Cip
Ura, iubire sau nepasare. Astea sunt cele ce ii ghideaza pe cei cu ochii sticlosi sau
adanci, gonind mereu dupa ceva ce ei nu stiu a fi chiar ei. Ei vor cunoastere, ei vor
experiente ei le capata. Alearga innebuniti, fara sa vada in jur, dar simtind mereu orice
boare de vant, ce le aduce mireasma viitoarei iubiri, viitoarei cunostinte viitoarei
suferinte. Mereu inconstienti, ghidandu-se unul dupa trupul celuilalt, dar niciodata dupa
gandurile acestora, rar dupa experiente.
Ei iubesc, innebunesc, si uita. Vor mereu ce nu au si au grija sa nu obtina acel ceva
niciodata, in virtutea continuarii cursei pentru cunoastere. Se grabesc adesea sa arunce
vina pe ceilalti, sa-si renege prietenii si sentimentele, crezand ca senzatiile ii vor salva
de durere. Si mereu se inseala. Se trezesc dupa, singuri in fara unei oglinzi reci,
privindu-si chipul spalat de lacrimi in care vor sa se uite pentru ca au uitat pe parcurs
ce urma sa fie la final parca spuneai ca vrei placere, parca spuneai ca vrei sa uiti de
tine, sa nu stii de nimeni placere e cata vrei, pe marginea prapastiei. Ei uita mereu,
incantati de abisul de sub ei, ca la un moment dat pot obosi sa mearga pe margine, si
vor dori sa se opreasca . Dar cine indrazneste sa le ceara coerenta, cand nimeni nu o
are, indiferent de varsta sau experiente?
Unii au curaj. Gresesc, isi asuma consecintele greselilor, accepta ca s-au distrus mult
timp, poate ani la rand, privesc ochii celui de langa ei si se nasc din nou. Inca nu stiu
daca se nasc din ei, din natura lor intrinseca, sau din negrul ochilor celuilalt. Doar ca o
fac. Si cateodata o fac chiar bine. Cei de langa ei inteleg monstrul ce erau ei inainte, il
imbratiseaza pe pruncul ce acum se naste si le jura sa il iubeasca pe omul ce va
deveini alaturi de ei.
Acestia sunt mereu singuri, with no footsteps to follow, si mereu pasesc cu incredere
si aroganta in nisipul fin ce li se prelinge printre degete in timp ce alearga sa-si
imbratiseze himerele. Ei sunt cei pe care incercand sa-i intelegi ii vei limita si le vei
invada lumea, lucru pentru care poate te-ar ierta, dar sigur le vei invada visele, si pentru
asta te vor uri pana cand vor intelege ca tu ai gresit iar ei trebuie sa iti accepte greselile
si sa le ierte, pentru ca ei vad dincolo de ele. Pe ei nu ii poti intelege decat stand cu ei,
acceptandu-i in nebunia lor, de care te vei indragosti neaparat. Umbla cu ei, canta cu ei,
filosofeaza cu ei iti pot reda tineretea, si iti pot da cunoastere. Caci ei o au pe toata si
o irosesc cu o extraordinara nonsalanta.
Pe ei ii admiri. Ei sunt cei care iti lumineaza ziua si toata lumea, cand ii vezi privind
sfidator in jur, cand merg unul la bratul celuilalt. Tu ai trecut poate prin asta. Stii ca ura
lor te poate elimima definitiv din lumea condusa de ei. Ei sunt cei carora nu le pasa de
tine, dar care ti-ai dori cel mai mult sa le pese. Ei sunt cei care vor iubi mereu till there
was you!
Cum sa intelegem adolescentii
Adolescenta este un moment al schimbarii. Pentru adolescenti, pe primul plan este
dezvoltarea independentei si autonomiei, sa fie ascultati, prietenii lor si dezvoltarea
intereselor. De exemplu, fiul de 14 ani al vecinului meu, este tobosar. El povesteste ca
sunt momente cand simte ca traieste si respira pentru tobele lui, si in momentul in care
canta, nimic nu mai conteaza. El are momentele lui cand se autoimplica, cand restul
lumii nici nu exista. Cu toate acestea, cand ii este oferita o oportunitate social, va lasa
deoparte totul deoarece mediul social este de cea mai mare importanta pentru el.
Ea, de asemenea, descrie cum, in mijlocul acestei independente,apar toanele si
volatilitatea. Un moment el pare sa fie calm, linistit si pasnic. El este fericit ca face parte
din familie. Intr-un alt moment, el nu poate tolera vederea fratelui sau a parintilor, si
doreste sa plece cat mai departe posibil. E ca si cum el se teme ca va fi inghitit de
aceste fiinte care intr-un fel ii crispeaza stilul . Sunt momente cand el descrie ca nu
stie ce simte. Descrierierile suna ca si cum el poate experimenta starile sale interioare
cum ar fi vremea la Chicago; volatila si intotdeauna trecand de la soare la vant la
zpad.
Ea, de asemenea, isi descrie fiica adolescenta. In timp ce fiul bate la tobe pentru a se
elibera de stres, fiica are tendinta sa alerge catre prieteni. Cand prietenii o dezamagesc
sau nu sunt disponibili, ea devine dramatica si trece printr-o perioada grea pentru a
ajunge sa se calmeze. Cateodata, ea descrie ca a sta in bucatarie cu un adolescent, o
face sa se simta ca fiind ea insasi in aceasta situatie. Lasand-o pe fiica in centrul
atentiei si incercand din greu sa nu faca gesturi disperate, o ajuta sa isi mentina
perspectiva, in majoritatea timpului. Ea descopera, ca fiica incearca sa o atraga in acest
joc al gesturilor, mai mult decat o face fiul ei.
Fiul ei tinde sa fie ca o furtuna, dar dupa ce canta la tobe, exerseaza sau isi gaseste
alte activitati, el pare ca este capabil sa se autolinisteasca. Fiica ei tinde sa simta
nevoia sa discute, sa ironizeze si sa analizeze. Lucrul acesta poate fi particular doar
pentru ei, si nu ca o generalizare pentru toti. Oricum, e greu sa nu fii atras in joc, cu
toata experienta din trecut.
Vecina mi-a descris, de asemenea, sentimentul de roller-coaster pe care il
experimenteaza traind langa adolescenti. Sunt momente cand deschide usa de la garaj
si nu stie in ce tonuri vor veni acasa. Cateodata se simte destul de populara alaturi de
ei, dar in alt moment s-ar zice ca le invadeaza spatiul doar prin simplul fapt ca traiesc
toti sub acelasi acoperis.Aceasta volatilitate poate fi uneori dureroasa mai ales atunci
cand ea trece si prin alte probleme,ca oricine in viata de zi cu zi.Ea spune ca este greu
sa nu o ia drept personal, cateodata. Cand ea se apropie de adolescenii, din nou,
analogia cu vremea din Chicago se aplica. Se poate sa fie un moment de calm, pe o
plaja insorita si linistita la apus. Sau, volatilitatea poate deveni evidenta atunci cand
adolescentii ei sunt socati si insultati la gandul ca ea ar crede ca ea este demna de
timpul lor pretios. Vecina mea se descrie ca fiind greau de ranit si considera ca
aceast calitate a ajutat-o sa se rostogoleasc cu pumnii in timpul plimbarii cu roller
coaster-ul de parinti de adolescenti. Ea incearca sa nu se agite pentru chestiile mici, si
imi spune, La urma urmei, cand eu voi fi batrana si cu parul alb, ma voi mai gandi eu la
ce muzica au ascultat sau la cerceii din urechi?
Periodic, ea simte ca se incalzeste la lumina ce stralucescte in fereastra ei, atunci cand
ajunge sa vorbeasca, sa se conecteze, sa imbratiseze, sau doar sa fie cu adolescentii
ei.
Ea ii vede facand alegeri responsabile, spunand te rog si multumesc rudelor,
invatand sa aiba mai mult control de sine. Ea incepe sa auda alti oameni spunand,
copiii tai sunt atat de buni si au niste maniere atat de frumoase. Ea primeste
feedback de la profesori despre cat de productivi si minunati sunt. Uneori, aceasta este
doar o bucatica din ceea ce o sa vina. Acesti oameni in crestere, in curs de dezvoltare,
vor deveni foarte probabil niste adulti simpatici, placuti si buni. Cu toate acestea ea
descrie ziua in curs ca un fel de teren de testare.
Cum te descurci in zilele grele? am intrebat-o eu. Ea a raspuns Fac ce pot mai bun.
Faptul ca isi pastreaza simtul umorului si faptul ca stie ca fiecare moment al fiecarei zile
in care ii iubeste pentru tot ceea ce sunt si vor fi, o ajuta sa treaca prin vanturile
schimbatoare ale adolescentei. Ea simte ca atunci cand poate tine panzele sus
impotriva vantului, ii ajuta sa-si intinda aripile, in procesul lor de schimbare.
Pentru terapeutii care lucreaza cu adolescentii si familiile acestora, as face urmatoarele
reomandari:
1.Apreciati unicitatea adolescentilor. Momentul in cre parintii incearca sa transforme un
adolescent in ceea ce vor ei, inversul este posibil sa se intample.Este normal ca ei vor
incerca sa sape in jur, pentru a-si mentine independenta si tonul de independenta.
2.Un parinte ar trebui sa isi aminteasca de propria adolescenta. Poti simti ca retraiesti
anumite experiente precedente, dar nu e asa. Adolescentul tau este o parte separata de
tine. Sa intri intr-un joc verbal cu un adolescent, ar fi reteta dezastrului. Este foarte
probabil ca acea conversatie sa ia amploare si ca parintele sa inceapa sa simta si sa se
comporte ca un adolecent.
3.Avand propria viata, va creste sansa adolescentului de a-si dezvolta propria
autonomie si viziune. Sa fii multumit de tine insuti si de alegerile tale, va ajuta familia ta
mult mai mult decat ai crede.
Sa intelegem violenta la adolescenti
Incercari de explicatie exista din cand in cand... jocurile pe calculator, lipsa de
ocupatie in timpul liber, "distractiile" violente, televiziunea cu abundenta de filme
in care este cultivate exprimarea agresivitatii sub diferite forme. Printre ele apare din
cand in cand, timid si lipsa de comunicare cu parintii si alti adulti. Este drept ca
oameni stau de vorba mult mai putin si de cand cu internetul, comunicarea nu mai are
aceleasi caracteristici si nici aceleasi efecte.

A sta de vorba despre ce simti, despre ce ti s-a intamplat, despre "ce te bate gandul",
despre persoana de care te-ai indragostit, despre materia care ti se pare prea dificila
sau despre profesorul pe care nu-l poti suferi, despre colegii care iti sunt simpatici si
despre cei care te enerveaza la culme sunt foarte necesare atat pentru a lua o oarecare
distanta fata de respectivele trairi afective, cat si pentru a le impartasi cuiva, a asculta
parerea celuilat, sfatul lui sau a schimba experienta.

De multe ori, inca de cand ne facem primii prieteni, simtim nevoia sa le spunem diferite
lucruri, sa impartasim cu ei experiente, sa ne laudam cu ce am mai facut sau sa
"plangem" pe umarul lor. Cand acestia nu exista sau nu putem comunica cu ei,
toate tensiunea acumulata, supararea, furia nu au ocazia sa fie exprimate in cuvinte si
isi gasesc alte forme de exprimare.

Una dintre ele este violenta fizica sau verbala, despre care am mai scris.
Incapacitatea de a vorbi despre nemultumiri, despre suferinte, despre indoieli, lipsa
prietenilor de incredere, lipsa sprijinului afectiv din partea adultilor face ca
adolescentii sa se refugieze in calculator sau televizor, in activitati sau anturaje
dubioase in care se simt "intelesi".

Pe de alta parte, violenta impreuna ca acel "a fi cel mai tare" sunt modalitati de a iesi
in evidenta, ceea ce inseamna ca acesti adolescenti nu gasesc modalitati prin care sa
se faca remarcati si nici prin care sa obtina satisfactie, placere.

A fi invingator intr-o lupta la scoala, "a-i arata unui coleg cine este seful", a face
frica celor din jur, inclusiv adultilor sunt singurele modalitati prin care adolescentii
respectivi simt ca pot castiga incredere in propriile forte, pot dobandi un loc in grup, pot
sa lupte cu umilinta sau disperarea pe care le simt. Agresiunile asupra profesorilor si
altor adulti arata lipsa de comunicare in cuvinte cu acestia.

Tensiunea, enervarea, furia, dorinta de razbunare ating cote maxime si agresiunea
este imposibil de evitat daca nu exista o supapa. Aceasta supapa poate fi o alta
activitate relaxanta, sportul, creatia artistica sub diferite forme, comunicara cu
familia, activitati placute si satisfacatoare pentru adolescent care sa tina seama de
nevoile si dorintele lui care adesea il iau prin surprindere.

"Nici nu stii ce ganduri imi trec prin minte", spune un adolescent mamei sale,
speriat la randul lui de propriile impulsuri. Atunci cand adolescentul nu stie ce sa faca cu
aceste impulsuri, cand nu a invatat sa le gestioneze, nu stie unde este limita intre a
gandi si a spune sau intre a spune si a face, violenta este singura cale ce ramane ca
modalitate de satisfactie, de linistire. "Nu ma las pana cand nu-i arat eu...", este o
amenintare pe care o auzim frecvent.

Psiholog Anca Pietraru
Sa intelegem adolescenta
Adolescenta este o perioada de final a dezvoltarii organismului. In acest moment, ritmul
de crestere incepe sa scada treptat, iar spre finalul adolescentei putem aprecia ca avem
in fata viitorul adult. Tot in aceasta perioada apare si maturitatea sexuala cu schimbarile
ei. Din punct de vedere biologic, adolescentii sunt stabili, dar totusi fragili. Nu de putine
ori auzim parinti care se plang de copilul lor ca este lenes, nu se misca, se intinde
de pe un pat pe altul, e tot timpul obosit. In aceasta perioada, acestia nu sunt capabili
de eforturi prelungite si obosesc repede, de aceea poate aparea pericolul surmenajului
fizic.
Adolescentii au nevoie sa apartina unui grup
Se stie clar ca adolescenta reprezinta puntea dintre copilarie si maturitate. Cum vor
trece adolescentii nostri aceasta punte? Pe ce drumuri se vor duce? Care este cea mai
buna cale de a-i orienta? Adolescenta este un proces, nu un produs finit si nicio oprire
pe autostrada vietii (Maurice Elias, Steven Tobias, Brian Friedlander). In terapie, ii
auzim de multe ori pe adolescenti spunand: Nu stiu exact ce vreau!, Imi place sa fiu
copil si nu stiu de ce trebuie sa devin adult!, As vrea sa ma ajute mama intr-o
problema, dar, in acelasi timp, nu vreau!. Transformarile psihice sunt generate de
NEVOI si TREBUINTE aparute inca din pubertate. Au nevoie sa stie sa fie afectuosi, au
nevoie de modele, de independenta, au nevoie sa apartina unui grup. Tot in aceasta
perioada apare revolta, refuzul de a se supune, dorinta de a protesta, de a se razvrati.
Aceasta revolta este indreptata, in principal, impotriva familiei, apoi a scolii, a bunelor
maniere etc. O alta manifestare care apare frecvent, in perioada adolescentei, este
inchiderea in sine, o stare asemanatoare cu introspectia. Adolescentul este focalizat pe
studierea defectelor sale, pe construirea unei imagini de sine si, uneori, chiar pe
intrebarile referitoare la locul si rolul omului in univers. Exista si o perioada de exaltare,
care apare in momentul in care tanarul se simte capabil sa-si valorifice resursele
dobandite.
Mereu preocupati de felul cum arata
Datorita faptului ca in aceasta perioada tinerii au cresteri explozive si inegale,
infatisarea adolescentului nu este intotdeauna armonioasa. Din aceasta cauza, ei sunt
atat de preocupati de felul cum arata. De exemplu, probleme ca tenul gras, cosurile,
ochelarii, problemele dentare, sanii prea mici sau prea mari etc. reprezinta adevarate
chestiuni existentiale pentru adolescenti. Pe de alta parte, aceasta crestere fulminanta
este o provocare pentru psihicul adolescentului, el fiind obligat sa se adapteze noii
infatisari intr-un ritm foarte rapid.
Baieti
Ritmul de crestere si dezvoltare nu este acelasi pentru toti adolescentii. Spre exemplu,
pentru baieti, dezvoltarea precoce este un avantaj, iar cea tarzie constituie un
dezavantaj in planul relatiilor sociale. Astfel, daca baietii care se maturizeaza mai
repede reusesc sa se adapteze mai usor, sunt mai populari, au mai multa incredere in
sine si mai mult succes in relatiile cu cei din jurul lor. Cei cu o dezvoltare mai lenta pot
avea unele dificultati de adaptare, nu au incredere in fortele proprii, au o imagine de
sine mai putin pozitiva si sunt mai nelinistiti.
Fete
In ceea ce priveste fetele, lucrurile stau putin diferit, iar parerile sunt contradictorii. Este
cunoscut faptul ca fetele au un avantaj de dezvoltare fata de baieti de aproximativ doi
ani. Daca maturizarea are loc in anii pubertatii, unele fete pot fi dezavantajate pentru ca
preocuparile lor vor fi diferite fata de grupul de aceeasi varsta si, din acest motiv, ar
putea fi excluse. Dar daca maturizarea timpurie apare in adolescenta, atunci ea devine
un avantaj exact ca si in cazul baietilor.
De ce au, oare, nevoie adolescentii sa le oferim?
Se pare ca iubirea, emotiile pozitive (voia buna) si trasarea limitelor ar trebui sa fie
temelia pe care adolescentii nostri ar trebui sa creasca. Nu este nici greu, dar nici
simplu sa cresti un adolescent. :tim faptul ca a fi parinte implica multe lucruri si de noi
depinde, in mare masura, viitorul lor. Pe masura ce se maturizeaza, adolescentii trebuie
sa fie capabili de independenta si interdependenta.
Un lucru este foarte important in relatiile din familie in vederea cooperarii:
AFECTIVITATEA, IUBIREA NECONDITIONATA. Urmeaza apoi EMOTIILE POZITIVE
(sau VOIA BUNA). Stim cu totii ca emotiile influenteaza modul in care reactionam.
Emotiile pozitive sunt vitale pentru dezvoltarea sanatoasa a tinerilor nostri. Un alt
ingredient important in dezvoltarea sanatoasa a adolescentilor sunt LIMITELE. Trebuie
sa stim ca limitele nu se refera neaparat la restrictii, cat la orientare si stabilire a unor
granite. O importanta fantastica o au aici STABILIREA OBIECTIVELOR si
FOCALIZAREA PE SOLUTII in rezolvarea problemelor intampinate. Aceste lucruri ii vor
ajuta sa-si transforme ideile creatoare in actiuni constructive.
Nu uitati!
Adolescentii sunt niste copii aflati in tranzitie catre maturitate. Cum ne dam seama de
ce au nevoie adolescentii nostri si cum ne asiguram ca efectele negative din societate
nu vor distruge eforturile parintilor?
In primul rand, este important sa stim cu adevarat ce fel de parinti dorim sa fim si sa nu
lasam totul sa vina de la sine sau sa fie la voia intamplarii. Cu siguranta, nimeni nu
poate sa prevada ce se va intampla maine sau peste trei, cinci sau zece ani cu
adolescentii nostri. Parintii trebuie sa stie ca pentru a avea adolescenti sanatosi si
echilibrati trebuie sa le transmita: sentimentul ca sunt iubiti neconditionat (nu in functie
de note, de cum se imbraca sau se comporta uneori), ascultati, bagati in seama, ca
apartin unui grup social semnificativ si se identifica cu valori importante, ca sunt
competenti si de incredere, iar acest lucru se naste din echilibrul emotional si inteligenta
sociala. Au nevoie de aceasta inteligenta emotionala pentru a se descurca in societate,
pentru a nu se lasa manipulat de influentele negative ale altor persoane din jurul sau,
pentru a face fata presiunilor si pentru a relationa, intr-un mod pozitiv, in familie, la
serviciu, in cercul sau de relatii, importanta contributiei, a sentimentului ca dincolo de
propria persoana exista o lume vasta cu care sunt interconectati.
Sarcina noastra ca parinti este sa ne asiguram ca ei ajung niste adulti inteligenti din
punct de vedere emotional, cu cat mai putine probleme, si sa-i ajutam sa depaseasca
obstacolele cu care se confrunta in aceasta etapa determinanta din punct de vedere
fizic si afectiv a evolutiei lor. Scopul adolescentei este sa ne invete sa devenim
adulti, dar nu niste adolescenti de succes (Maurice Elias, Steven Tobias, Brian
Friedlander). Puteti sa imi scrieti pe adresa de e-mail: filotea76@yahoo.com.
Cecilia Ardusatan-Voicu, psiholog-psihoterapeut
Perioada adolescentei



Personalitatea copilului ajuns la adolescenta

Adolescenta este perioada finala a dezvoltarii organismului. Acum ritmul cresterii
ncepe sa se atenueze treptat, adolescentul cstignd anual 4 - 5 kg n greutate.
Scheletul creste rapid n aceasta perioada ceea ce va influenta tonusul muscular si
starea de sanatate. Spre sfrsitul adolescentei se poate spune ca deja avem n fata
pe viitorul adult. Chiar daca manifesta stabilitate sub aspect biologic, adolescentii sunt
nca fragili, sunt incapabili de efort ndelungat, obosesc repede, aparnd pericolul
surmenajului fizic. Anii adolescentei aduc cu ei si perioada de maturitate sexuala.

Incepand de acum, tanarul se vede nevoit sa faca fata cerintelor societatii, dar poate
deveni uneori neputincios n fata standardelor pe care vrea sa le atinga. De
asemenea, apar contradictii si ntre ceea ce asteapta el de la viata si ce i se ofera n
schimb.
Nevoile adolescentului sunt generate de trebuintele pe care le resimte din noua
perspectiva n care se afla. Acestea capata o serie de forme precum: nevoia de
creatie cu valoare sociala, nevoia de a mpartasi sentimentele, nevoia de prietenii
elective.
Un loc important n viata adolescentului l capata relatiile cu cei de sex opus, de cele
mai multe ori relatii platonice, romantice cu o importanta ncarcatura de reverie si
fantezie. Au loc acum furtuni afective, ruperi spectaculoase si dramatice de prietenii.
Apare prima iubire care are implicatii profunde asupra vietii afective a adolescentului si
a viitorului adult.
n plan afectiv, adolescentul va dovedi reciprocitate deoarece sensibilitatea afectiva se
mbogateste foarte mult, se erotizeaza, apar sentimente superioare precum prietenia
si dragostea.
ncepe acum nevoia de manifestare ca personalitate de sine statatoare, de a iesi din
umbra, de a produce ceva nou, original si excentric. Nevoia de a se rupe de tipare,
face din adolescent un luptator. El va cauta cu orice prilej sa-si ntreaca prietenii n
orice face, ceea ce duce nu de putine ori la comportamente antisociale, deviante,
chiar daca adolescentul nu le gaseste ntotdeauna placute. Important este la aceasta
vrsta sa fii altfel si sa fii apreciat, chiar daca nu-ti face nici o placere ceea ce faci. De
multe ori se ntmpla ca adolescentul sa ramna robul unor astfel de comportamente.
Noile cerinte implica si nevoia dezvoltarii psihicului si mai ales a unor instrumente ale
acestuia. Se remarca acum consolidarea structurilor gndirii logico - formale, a
capacitatii de interpretare si evaluare, de planificare, de anticipare, de predictie, spiritul
critic si autocritic. Apare gustul pentru rationament si atitudinea critica pentru valori. Se
dezvolta n aceeasi masura si imaginatia, dar si limbajul. La aceasta vrsta se
dezvolta debitul verbal, fluenta dar si flexibilitatea verbala. Se elaboreaza algoritmi si
stereotipii verbale, dar tot acum patrund in limbaj si cuvinte parazite, excesele de
exclamatii, superlativele, cuvintele vulgare, neglijenta n stilul comunicarii fie ca
insuficienta cognitiva, fie din teribilism.
Aceste forme ale maturizarii, intelectuale si afective, l vor ajuta pe adolescent sa se
poata raporta att la sine ct si la altii. Apare acum conflictul ntre generatii, din
punctul de vedere al valorilor morale si al comportamentelor. Tot acum adolescentul
si descopera identitatea vocationala ca urmare a procesului de autocunoastere.


Sfatul psihologului: Adolescentii si problemele lor: de unde ideea de sinucidere?




Recentele sinucideri ale elevilor din Targu Jiu m-au facut sa revin asupra unui
subiect delicat - de ce decid unii tineri sa isi ia propria viata?

Am sa incep acest articol reluand ultima parte dintr-un alt text dedicat tinerilor, in care
vorbeam despre adolescenta ca fiind o perioada extrem de vulnerabila si de instabila a
vietii, care permite si "alunecarea" catre ceea ce numim conduite de risc: consum de
alcool, consum de droguri, violente, acte antisociale, idei suicidare.

Este insa bine de subliniat ca nu este suficient ca un adolescent sa se imbrace in haine
negre sau sa asculte muzica rock pentru ca aceste conduite sa apara.

Este nevoie de un context, precum si de factori care favorizeaza: o fragilitate crescuta,
o sensibilitate accentuata, evenimente cu caracter traumatic (boli, decese, schimbari,
separari), climat familial agresiv, mediu social conflictual etc.

Parintii joaca un rol extrem de important in astfel de situatii, prin implicarea lor constanta
in incercarea de a ajuta copilul sa ceara ajutor de specialitate si sa participe cu toata
familia in cadrul unui astfel de demers.

Am decis sa reiau acest fragment pentru ca in acel articol abordam aspecte generale
ale dezvoltarii psiho-sociale in adolescenta, incercand sa delimitez intre ceea ce
corespunde acestor transformari firesti si ceea ce depaseste o anumita limita si ne
ingrijoreaza pentru ca poate afecta aceasta dezvoltare.

Voi vorbi in acest articol despre aceste limite si despre aspectele care pot deveni un
motiv de ingrijorare pentru copii si parinti, care pot coplesi si pot scapa de sub control,
ajung chiar in situatia grava de tentativa de suicid sau chiar suicid.

As vrea sa precizez ca nu exista un portret standard al adolescentului care se poate
pune in pericol sau o reteta clasica dupa care putem recunoaste situatiile de risc si
adolescentii aflati in pericol.

Nu exista act singular sau din senin

Ceea ce pot spune cu certitudine insa este ca niciun adolescent nu ajunge intr-o situatie
dificila de pe o zi pe alta. Si ca niciun esec sau eveniment nu este suficient doar el
insusi pentru a se face vinovat de o anumita manifestare sau tragedie.

Adolescentul care ajunge sa consume alcool sau droguri sau sa se puna in situatii
periculoase pentru propria lui siguranta sau pentru a altora a parcurs un lung proces de-
a lungul caruia s-a rupt incet-incet de orice legatura pe care s-ar fi putut sprijini, a
intrerupt orice comunicare cu cei din jurul sau, carora le-ar fi putut transmite ce simte el,
si nu in ultimul rand cu el si cu propria lui suferinta.

Aceasta suferinta se acumuleaza in timp, uneori de la varste foarte mici, in unele situatii
fiind ignorata, in altele exprimata in modalitati greu de inteles.
Evenimentele care au un caracter traumatic sau esecurile repetate (atat in plan
intelectual, cat si in plan social) pot declansa anumite reactii sau comportamente anti-
sociale, agresive, depresive sau auto-agresive care apar in stransa legatura cu istoricul
particular al fiecaruia in parte.

Nu putem intelege actul unui adolescent si suferinta lui decat in masura in care
intelegem cum s-a derulat propria lui istorie de viata pana atunci si, mai ales, daca nu
intelegem faptul ca este posibil ca acel adolescent sa fi fost predispus la a fi mai
sensibil, mai fragil, mai expus anumitor suferinte sau pericole decat altii.

Fiecare dintre noi alegem sa facem fata unor situatii dificile sau sa ne confruntam cu
anumite suferinte in functie de resursele pe care le avem in interiorul nostru si in functie
de sprijinul pe care il gasim in exteriorul nostru.

Un adolescent care alege sa isi faca rau este intr-o situatie fara iesire (asa cum simte si
percepe el). Poate ca in masura in care ar fi putut comunica cum a ajuns in aceasta
situatie, ar fi putut afla ca exista iesire, ca altii vad altfel, ca fiecare situatie are mai
multe perspective. Dar un astfel de adolescent se simte foarte singur, neinteles si ca
atare chiar ajunge sa fie izolat, departe de ceilalti si departe de orice speranta sau
ajutor.

Ceea ce simte el este ca nimeni nu poate intelege prin ceea ce trece el si ca ceea ce i
se intampla lui este de nespus.

Prezenta parintilor in aceste situatii, intuitia lor, capacitatea lor de a simti ca se intampla
ceva, de a-i fi alaturi, de a-l asculta si mai ales de a-l asigura ca nu este singur sunt
extrem de valoaroase. Si, nu in ultimul rand, capacitatea lor de a cere ajutor atunci cand
simt ca situatia devine de necontrolat pentru ei.

Parinti: Bine ati venit in pubertatea copilului dvs. :)
Bine ati venit in pubertate, acea perioada a vietii in care copiii cresc ca din apa, isi
schimba infatisarea ca prin farmec, iar uneori tac ca pestii.
Pubertatea a fost destul de ciudata cand dumneavoastra insiva ati trecut prin ea. Si
atunci, ce puteti face ca sa va ajutati copilul sa treaca prin toate schimbarile?
Etapele pubertatii
Desigur, mai toti recunoastem semnele care anunta pubertatea parul creste in locuri
noi, apare menstruatia, corpul miroase, baietii au vocea mai joasa, fetelor le cresc sanii
etc.
Dar este posibil sa nu intelegem pe deplin fenomenele din spatele tuturor acestor
schimbari. Iata cateva explicatii rapide asupra a ceea ce se intampla.

Cand incepe pubertatea?
La un anumit punct, in general nu inainte de 8 ani la fete nici dupa 9-10 ani la baieti,
pubertatea incepe atunci cand o zona a creierului numita hipothalamus incepe sa
secrete gonadotropina (GnRH). Cand GnRH trece prin glanda pituitara (o mica glanda
de sub creier care produce hormoni ce controleaza alte glande din organism), mai
elibereaza doi hormoni ai pubertatii luteina (LH) si foliculina (FSH).
Ce se intampla apoi depinde de sexul copilului. La baieti, hormonii trec prin vasele de
sange pana ajung la testicule si le dau semnalul de a incepe producerea spermei si a
hormonului numit testosteron.
La fete, hormonii ajung la ovare (cele doua organe ovale asezate la dreapta si la stanga
uterului) si declanseaza maturizarea ovulelor si producerea hormonului numit estrogen,
care pregateste organismul feminin pentru sarcina.
Pubertatea la baieti
Schimbarile fizice ale pubertatii incep de obicei la baieti cu marirea testiculelor si
cresterea parului pubian, urmata de un puseu de crestere intre 10 si 16 ani in medie,
cu 1-2 ani mai tarziu decat la fete. Bratele, picioarele, palmele si talpile cresc si ele mai
repede decat restul corpului. Forma corpului va incepe sa se schimbe odata ce umerii
se largesc, iar greutatea si masa musculara cresc.
Un baiat poate deveni ingrijorat daca observa ca sanii i s-au marit sau sunt moi.
Aceasta dezvoltare temporara a tesutului sanilor se numeste ginecomastie si apare la
aproximativ 50% dintre baieti in timpul pubertatii. Dar de obicei dispare in circa 6 luni.
Iar prima raguseala a vocii este este un semn ca baiatului i se schimba vocea si ca
aceasta va deveni mai grava.
Fire de par inchis la culoare, scurt si cret ii vor aparea imediat deasupra penisului si pe
scrot, iar apoi la sub-brat si pe barba. Penisul si testiculele se vor mari, iar erectiile, pe
care un baiat a inceput sa le aiba inca de cand era bebelus, vor deveni mai frecvente.
Se va produce si ejacularea eliberarea de sperma ce contine spermatozoizi.
Multi baieti incep sa devina preocupati de dimensiunea penisului. Un baiat poate avea
nevoie sa fie asigurat de cei din jur, mai ales daca are tendinta de a se dezvolta mai
tarziu si se compara pe sine cu baietii care si-au inceput pubertatea de mai mult timp.
Daca este circumcis, ar putea avea intrebari si despre pielea care acopera varful unui
penis necircumcis.
Pubertatea la fete
Pubertatea incepe in general mai devreme la fete, undeva intre 8 si 13 ani. La cele mai
multe fete, prima dovada a pubertatii este dezvoltarea sanilor, dar la unele poate fi
cresterea parului pubian.
Pe masura ce sanii incep sa-i creasca, o fata poate avea umflaturi mici, tari, fragile
(numite muguri) sub unul sau ambele sfarcuri; tesutul sanului se va mari si va deveni
mai putin ferm ca textura in urmatorii cativa ani. Pe labii (pliurile care inconjoara vaginul)
vor aparea fire de par inchis, scurt, si cret, iar ulterior, asemenea fire de par vor aparea
la sub-brat.
Primele semne ale pubertatii sunt urmate dupa 1-2 ani de un notabil puseu de crestere.
Corpul fetei va incepe sa acumuleze grasime, mai ales in sani, pe solduri si pe coapse,
in timp ce capata conturul unui corp de femeie. Bratele, palmele, mainile si picioarele ei
vor deveni mai mari.
Evenimentul culminant va fi aparitia menarhei, primul ciclu (numit si menstruatie). In
functie de varsta la care incepe dezvoltarea puberala, fetelor le vine primul ciclu intre 9
si 16 ani.
Griji frecvente ale pubertatii
Termenul pubertate este in general folosit pentru a denumi schimbarile fizice specifice
petrecute cu copilul in timpul evolutiei sale spre maturitate, dar asta nu inseamna ca
schimbarile corporale nu au consecinte emotionale.
Unele fete sunt incantate de sanii lor in crestere si de ideea de a purta sutien; altele ar
putea fi ingrijorate ca toti ochii ar fi atintiti asupra sanilor lor. Unii baieti isi iubesc
imaginea din oglinda cand sunt plini de crema de ras; altii s-ar putea simti incomodati
de atentia pe care o primesc numai pentru cateva fire de par.
Cosurile sunt frecvente la majoritatea adolescentilor. Acneea este cauzata de glandele
din piele care produc un ulei natural numit sebum. Hormonii pubertatii fac ca glandele
sa produca sebum in exces, ceea ce poate obtura porii. Spalarea lor usoara cu apa si
un sapun delicat poate indeparta excesul de sebum si poate reduce eruptiile. In cazurile
mai severe de acnee, exista mai multe medicamente si retete folositoare. La nevoie, nu
ezitati sa solicitati medicului de familie trimiterea la un dermatolog (un medic specializat
in afectiuni ale pielii).
Copiii care candva considerau momentul de a face baie o joaca trebuie sa invate sa se
spele frecvent si sa-si dea cu deodorant. Un adolescent care invata sa foloseasca
aparatul de ras va avea nevoie de indicatii asupra modului de a-l pastra curat, de a
arunca o rezerva inainte de a se toci si a fi nefolositoare si de a nu-l imprumuta altora.
Baietii, care pot avea erectii inca de cand erau bebelusi, pot acum sa ejaculeze. Prima
ejaculare se produce de obicei intre 11 si 15 ani, fie spontan fie avand legatura cu
fanteziile sexuale, in timpul masturbarii, sau ca ejaculare nocturna sau polutie (numita
vis erotic). Daca nu stie nimic despre visele erotice inainte de a avea un astfel de vis, un
baiat poate crede ca a urinat accidental sau ca este ceva in neregula cu corpul lui.
Pe masura ce copiii se maturizeaza fizic si emotional, devin tot mai curiosi in privinta
sexualitatii si a corpului lor. Desi bebelusii si copiii mici isi ating organele genitale uneori
pentru ca le place ce simt, masturbarea este mai frecventa la copiii mai mari, aflati intre
anii de preadolescenta si cei de adolescenta si dupa aceasta varsta.
Despre masturbare
Exista o multime de mituri si credinte despre masturbare. Nu ... copilului nu ii va creste
par pe maini, nu va deveni steril, nu va orbi nu va avea noi probleme emotionale. Un
mic numar de copii si adolescenti care au deja probleme emotionale pot deveni
preocupati de masturbare asa cum ar putea deveni foarte preocupati de alte
comportamente sau ganduri.
Masturbarea constanta sau obsesiva poate fi un semn al anxietatii sau al altei probleme
emotionale. Dar, dincolo de asta, masturbarea este in general considerata de medici o
forma comuna a auto-explorarii sexuale normale. Desi unii preadolescenti si adolescenti
pot alege sa se masturbeze, altii n-o fac.
Intrucat masturbarea este considerata adesea un subiect intim, multi copii se pot simti
prea rusinati sa vorbeasca despre ea deoarece se tem ca parintii sa nu fie furiosi sau
dezamagiti de ei. Unii copii prefera sa le vorbeasca altor adulti, prietenilor lor sau
medicului decat parintilor. Daca sunteti in continuare ingrijorat sau aveti intrebari despre
masturbare, vorbiti cu medicul copilului.
Vorbiti cu copilul despre pubertate
Baietii si fetele pot vedea aceste schimbari petrecandu-se si cu altii in anumite cazuri,
le pot mirosi. Este important sa vorbiti cu copilul despre modul in care se schimba
organismul mai bine mai devreme, decat prea tarziu.
Fiti pregatit sa-i vorbiti unei fete despre evenimentele asteptate ale pubertatii, inclusiv
despre menstruatie, cand vedeti primele semne ale dezvoltarii sanilor, sau chiar mai
devreme daca ea pare pregatita sau daca pune intrebari. Un baiat ar trebui sa stie
despre dezvoltarea normala a penisului, erectii si despre polutiile nocturne inainte de a
implini 12 ani chiar mai devreme, daca este precoce. Si este la fel de important sa
vorbiti cu copilul despre ceea ce li se intampla celor de sex opus.
Sfatul de la Desprecopii.com
Cel mai bine ar fi sa nu purtati Acea discutie ci mai degraba o serie de discutii, care sa
inceapa in mod ideal cand copilul este mai mic si incepe sa puna intrebari despre corpul
lui. De fiecare data cand discutati, dati tot mai multe detalii, in functie de nivelul de
maturitate al copilului si de interesul sau asupra subiectului.
Iar in cazul in care copilul are o intrebare, raspundeti pe loc. Daca nu va simtiti in largul
dumneavoastra sau sunteti nesigur in legatura cu aceste discutii cu copilul, cereti sfatul
medicului.

Importanta familiei in procesul de invatare
Tema: Dezvoltarea intelectuala a copilului |
Pe scurt: Cercetari recente asupra dezvoltarii creierului uman au demonstrat ca
parintii sunt intr-adevar primii "profesori" ai copiilor lor. Tot ceea ce parintii fac
sau nu fac in mod obisnuit se va regasi mai tarziu si in obiceiurile copiilor. De
exemplu, copilul caruia i se citesc in mod curent povesti va dovedi mai tarziu un
interes mai mare pentru citit. Din pacate insa, nu prea multi parinti isi fac timp
pentur a le citi copiilor povesti in fiecare zi.citeste mai departe
Dupa primii trei ani de viata, creierul copilului ajunge pana la 90% din greutatea
unui creier de adult, asa ca nu-i de mirare ca in acesti trei ani copilul isi dezvolta
capacitatea de invatare. Atunci cand parintii le vorbesc, le canta sau le citesc
copiilor, creierul este realmente "pe receptie", adica se creeaza legaturi noi intre
celulele nervoase, iar legaturile vechi se intaresc. Acest proces de dezvoltare a
creierului trebuie sustinut nu numai printr-o alimentatie adecvata copiilor ci si
printr-o buna stimulare a simturilor (auz, vaz etc.).
Atitudinea pozitiva a parintilor fata de literatura si de citit in sine este de
asemenea un factor ajutator in procesul de invatare, chiar si numai prin
entuziasmul aratat de parinti pentru carti. Copiii care-si vad parintii citind cu
placere vor invata astfel ca cititul este ceva distractiv si vor fi mai tarziu receptivi
la invatarea lui in scoala.
Orice parinte trebuie sa inteleaga ca joaca este de fapt "munca" copilului, iar
invatarea este mai usoara cu ajutorul jocului. Ideile originale nu sunt de lepadat,
asa ca incurajati-l/ajutati-l pe copil sa invete o poezioara un cantecel (de ce nu
chiar si in alta limba, fara insa a face o intreaga tevatura din asta) sau chiar sa
"regizeze" o mica piesa de teatru pentru familie.
Doctorii incurajeaza cititul povestilor de catre parinti, ca pe o adevarata metoda
de stabilire a legaturilor dintre parinte si copil, In plus, cititul povestilor sau
rasfoirea impreuna a unei carti cu poze pentru copii da prilejul petrecerii unor
clipe fericite impreuna cu copiii. Parintii nu sunt insa in singurele persoane care-i
pot citi copilului, mai ales daca programul lor este incarcat. Bunicii sau orice alta
persoana care se ocupa de copil ii pot citi acestuia sau chiar sa-i spuna povesti.
Desi exista un mare numar de programe de televiziune destinate copiilor, s-a dovedit ca
vocabularul folosit in astfel de emisiuni este mult mai redus comparativ cu cel dintr-o
carrte cu povesti obisnuita. In plus, timpul petrecut de un copil la televizor intr-o zi este
echivalent cu timpul alocat intr-o saptamana cititului de placere. In consecinta este bine
ca cititul si uitatul la televizor sa fie echilibrate, cel putin pentru copiii mici mai ales in
favoarea cititului. Chiar si in cazul in care exista programe educative pentru copii la
televizor, din pacate nu toti parintii opteaza pentru acestea.
Iata si cateva sfaturi, cativa pasi de urmat, cand este vorba de o poveste spusa
sau citita copilului. Aceste sfaturi sunt valabile si in cazul unui cantec sau unei
poezii.
o Puneti copilului o intrebare simpla la inceputul povestii, cum ar fi: "Vrei sa-ti
spun/citesc povestea despre Cenusareasa?" sau "Ti-ar placea sa-ti spun o
poveste despre un elefant?". Daca aveti o carte cu poze, aratati-i o poza
semnificativa si intrebati-l de exemplu: "Cum se numeste animalul despre care
este vorba in poveste?" sau "Iti place acest animal?". In acest fel, copilul
participa la poveste si va fi probabil interesat de ea. Pe masura ce copilul creste,
raspunsul la intrebarea pusa la inceputul povestii de dvs. va putea fi dat eventual
de catre copil la sfarsitul povestii.
o Fiti pregatiti sa-i raspundeti copilului la intrebarile puse, caci copiii au intotdeauna
intrebari de pus. Daca stiti raspunsul, dati-l pe loc, iar daca nu cautati-l in
dictionare, enciclopedii sau pe internet etc. Astfel copilul se va familiariza cu
locurile unde "pot fi cautate raspunsuri la intrebari" si va stii sa le caute singur
cand va putea sa citeasca.
o Faceti comentarii asupra povestii, dar nu prea multe in timpul acesteia, caci
povestea este importanta. Din timp in timp puteti sublinia personajele, scenele
sau activitatile din poveste. Desigur, pentru copiii mici este bine sa-i aratati pe
pozele aferente povestii persoanele/animalele/plantele din poveste si poate, pe o
alta poza sa-l puneti sa recunoasca personajele pe care i le-ati aratat anterior.
o Puneti o intrebare la sfarsitul povestii, care sa-i dezvolte imaginatia copilului.
Poate fi o idee de continuare a povestii, de genul "Si ce crezi tu ca s-a intamplat
mai departe?" sau o alta idee de dezvoltare a povestii, cum ar fi: "Oare ce s-ar fi
intamplat cu Pinochio daca nu ar fi mintit si nu i-ar fi crescut nasul?". Chiar si
parerea copilului despre poveste este binevenita, cum ar fi "Iti pare bine ca
Scufita Rosie a scapat cu bine din gura lupului?"
Iata si alte moduri in care-l puteti incuraja pe copil sa invete despre lumea
inconjuratoare:
o spuneti-i poezioare/cantecele pe dinafara si in timp ce-l invatati zambiti-i; copilul
va intelege ca-i o activitate placuta si va incerca la randul lui sa invete si el
poezioare/cantecelul dvs.
o cand copilul sta in bratele dvs. in timp ce-i cititi o poveste, tineti cartea astfel incat
sa o vada si el si in timp va intelege ca cititul se petrece de la stanga la dreapta,
mai ales daca-l lasati sa intoarca el paginile;
o nu uitati ca invatarea este permanenta, in orice zi, indiferent daca copilul merge
in patru labute sau deja vorbeste asa ca acordati-i toata atentia si ajutati-l sa
invete si repetati-i cand este nevoie tot ceea ce l-ati invatat;
o cultivati-i spiritul de aventura, dar inteles in sensul bun al cuvantului; o noua
pisica, o noua jucarie, o noua mancare si chiar o pasare care se aseaza in
gradina pot fi noi provocari de a invata cate ceva despre lumea inconjuratoare
o lasati-l sa incerce pana reuseste, cum ar fi cu jucariile pe care le monteaza si le
demonteaza zilnic; cand reuseste in ceea ce face, o simpla ivorba de incurajare
din partea parintilor



Notele de la scoala conteaza?
Pe scurt: Valoarea notelor este un subiect indelung disputat in scolile si casele
din Romania sau de pretutindeni. Pe de o parte sint unii care cred ca sistemul
nostru de notare este corect si adecvat, pe de alta parte sint altii care sustin ca
notele nu pot reflecta adevaratele abilitati si performante ale unui copil. Indiferent
de partea cui te afli, totusi e indiscutabil ca notele au o anumita importanta -
pentru burse, pentru diplome si pentru alte oportunitati educationale de care pot
beneficia copiii vostri. www.desprecopii.com abordeaza aceasta tema foarte
importanta pentru viitorul copilului nostru
Scolarii trebuie sa se straduiasca, nu sa se sterseze
Valoarea notelor este un subiect indelung disputat in scolile si casele din Romania sau
de pretutindeni. Pe de o parte sint unii care cred ca sistemul nostru de notare este
corect si adecvat, pe de alta parte sint altii care sustin ca notele nu pot reflecta
adevaratele abilitati si performante ale unui copil. Indiferent de partea cui te afli, totusi e
indiscutabil ca notele au o anumita importanta - pentru burse, pentru diplome si pentru
alte oportunitati educationale de care pot beneficia copiii vostri. www.desprecopii.com
abordeaza aceasta tema foarte importanta pentru viitorul copilului nostru.
De ce sunt importante notele de la scoala?
Notele sint importante si pentru a intari respectul de sine, pentru a-i invata pe copii sa
faca fata competitiei, sa ii ajute sa invete din greseli si sa le formeze motivatia si
rezistenta. Ca parinte, cel mai important lucru pentru voi este sa va motivati copiii sa
iubeasca invatatura, indiferent de note.
Dar, atentie - daca luati in deridere importanta notelor, cei care au de pierdut sint copiii
vostri. Elevilor care au note bune aproape intotdeauna le place sa invete, si prin urmare
sint mai silitori la scoala.
Scuze, scuze
Elevii care nu si-au format o etica a muncii sint renumiti pentru ca gasesc intotdeauna
scuze in privinta notelor pe care le iau. Multi argumenteaza ca ar trebui sa aiba dreptul
sa aleaga ceea ce ar dori sa invete. Vin cu argumente care suna inteligent despre faptul
ca "notele nu conteaza atit timp cit noi invatam". In spatele acestor argumente pot fi
temerile elevilor ca nu ar putea sa obtina note mai bune chiar daca ar incerca.
Gasirea echilibrului
Nu doriti sa faceti presiuni asupra copiilor sa capete o obsesie in privinta notelor. Dar in
schimb, doriti ca scolarii sa vada notele ca o evaluare critica a performantelor lor. Nu
este un echilibru usor de atins de catre parinti, dar urmind aceste sugestii, puteti sa va
ajutati copiii sa cultive atitudini sanatoase fata de note.
Vorbind despre note
Este o idee buna sa discutati cu copilul vostru despre notele pe care le are, despre
ceea ce invata de fapt si despre progresul facut in eforturile lor. Aveti grija sa nu
reactionati exagerat la notele lor bune sau mai putin bune. Rasplatind sau pedepsind
copiii pentru notele lor nu ii motiveaza aproape deloc. Strategiile de identificare a
problemei si de rezolvare a ei sint mult mai eficiente.
Rasplatiti eforturile
Cea mai buna si mai corecta cale de a stabili anumite asteptari pentru copiii vostri este
sa le observati eforturile. Daca sint constiinciosi - daca isi fac toate temele, se pregatesc
bine pentru teste si isi dedica timpul unui studiu atent - notele lor probabil se vor potrivi
cu abilitatile lor.
Observati eforturile lor si dati copiilor un sens al asteptarilor pe care sa le aiba bazat pe
aceste eforturi.
Discutati cu profesorul
Trebuie sa va consultati in mod regulat cu profesorii copiilor vostri. Impresiile
imparatsite la sedintele cu parintii sint de obicei suficiente daca copiii vostri se descurca
bine. Daca copiii au anumite probleme, totusi poate veti dori sa cereti mai multe detalii
despre progresele lor. Acest lucru va va permite sa ii puteti sutine mai bine pe copii si
pe profesorii lor.
Tensiunea si anxietatea
Elevii care reusesc foarte multe lucruri se confrunta cu tensiuni si presiuni in multe
situatii. Parintii nu ii pot proteja pe copii de aceste presiuni, dar pot ajuta la reducerea
stresului punindu-l intr-o perspectiva corecta si prin evitarea presiunilor inutile si
nerealiste fata de acelea pe care copiii le simt deja.
Uneori, prinsi de realizarile copilului vostru, este dificil sa nu cresteti si mai mult
asteptarile pe care le aveti. Daca comunicati in mod constiincios cu copiii vostri, sinteti
totusi mai sensibili probabil fata de nivelul de stres acumulat si, prin urmare, puteti sa va
schimbati si asteptarile pe care le aveti fata de ei. Puteti sa va ajutati copiii sa se simta
motivati fara sa simta o anxietatea care nu este rezonabila.
Stresul lipsei de studiu
Uneori copiii manifesta simptome de tensiune chiar si atunci cind nu lucreaza pentru
ceea ce au de facut la scoala. Temele care nu au fost date la timp, lucrarile care nu au
fost scrise si tragerea de timp pot face copiii sa simta o tensiune mai mare decit atunci
cind lucreaza la temele pe care le au de facut.
Prea mult studiu?
Desi multi parinti se lupta incercind sa isi incurajeze copiii sa studieze si sa faca putin
mai mult decit se asteapta de la ei, unii parinti si copii se confrunta cu exact contrariul.
Unii copii studiaza de fapt si se streseaza prea mult. Cred ca nu se pot distra alaturi de
familia lor sau facind alte activitati cu prietenii decit daca studiaza mai mult. In loc sa fie
incurajati sa lucreze ceva mai mult, acestor copii trebuie sa li se spuna sa faca treptat
mai putin din ceea ce fac de fapt.
Este dificil sa ajuti copiii care se suspun singuri la presiuni sa nu mai studieze exagerat.
Studiul exagerat si perfectionismul i-au ajutat sa aiba succes si primesc in continuare
incurajari pozitive ca sa munceasca tot mai mult.
Sa spunem ca studiaza foarte mult pentru un test de chimie si nu numai ca primesc un
zece cu felicitari, dar profesoara le si spune cu uimire ca nimeni nu a primit vreodata o
nota la fel de mare pentru acest test dificil. Evident, avind asemenea rezultate pozitive,
un copil nu va renunta sa mai studieze in mod exagerat.
Pericolul perfectionismului
Daca aveti un astfel de copil, probabil ati auzit de multe ori comentarii de la alti parinti
despre cit de norocos puteti fi. De fapt, pentru unii din acest copii, acest comportament
functioneaza bine pentru un timp, dar in cele din ruma nu mai da rezultate. Copiii
reusesc sa primeasca burse, intra la facultati bune, dar apoi se lupta cu si mai mari
presiuni in facultate.
Totusi, in cele din ruma, se vor confrunta cu realitatea, atunci cind nu vor mai putea
studia prea mult pentru un test si nici nu vor mai putea fi perfecti. Asteptarile imposibile
pe care acesti superperformeri le au pentru ei insisi (si pentru alti) pot transforma
imperfectiunile si greselile inevitabile ale vietii intr-o experienta agonizanta si vor avea
ca rezultat adesea ura fata de sine si nefericirea.
Reduceti presiunea
Daca copiii vostri experimenteaza aceast presiune dominatoare, probabil au nevoie de
ajutor pentru a invata sa fie putin mai relaxati.
Probabil vor simti ca adoptind o atitudine mai relaxata le va spori nelinistea cu privire la
test. "Sa fie descurcareti" nu a fost niciodata punctul lor forte. Alungati-le teama cerindu-
le sa isi schimbe obiceiurile de studiu treptat, cu pasi mici. Daca planuiesc sa acorde
doua ore pentru studiu, incurajati-i sa isi asume risucl de a invata doar timp de o ora si
jumatate.
Aduceti-le aminte copiilor care sint consecintele negative ale studiului exagerat.
Sa stie ca se pot imbolnavi singuri si nu se vor mai putea duce la scoala, nu se vor mai
duce la spectacol, la cor si nu vor mai cinta in trupa lor, si faptul ca vor putea sa rateze
sa rosteasca discursul de adio la absolvire poate fi un motiv suficient sa isi dea seama
ca trebuie sa incetineasca ritmul.
Este de asemenea important sa oferiti copiilor o perspectiva mai larga a
lucrurilor. Explicatile ca tinind cont de amploarea lucruilor, nota la testul de matematica
- sau altceva asupra caruia ei se concentreaza - nu este asa de importanta. Subliniati
mereu ca valoarea copilului este ceva ce nu are legatura cu notele sale. Aduceti-i
aminte ca peste douazeci de ani nici macar nu-si va mai aduce aminte de acel test.
Observati daca sinteti cumva un model pe care copilul il copiaza in privinta studiului
exagerat, si daca este asa, gasiti timp sa va relaxati si sa va distrati cu familia. Ajutati-
va copiii sa gaseasca un echilibru intre munca si distractie.
Sfatul de la desprecopii.com
Invatarea este esentiala pentru dezvoltarea ulterioara a copiilor nostri. Profesia si
calitatea vietii lor sint determinate de rezultatele lor din timpul copilariei. Notele bune au
deschis oportunitati pentru ei si nu pot fi minimizate, dar sint si alte lucruri care
conteaza:
Increderea
Competenta
Provocarea
Competitivitatea
Cooperarea
Colaborarea
Creativitatea
Credibilitatea
Preocuparea
Simtul civic
Contributia
Daca copiii vostri vor invata cit mai multe din aceste lcururi, vietile lor vor din ce in ce
mai bune. Daca au o buna etica a muncii si sint perseverenti, atunci probabil vor obtine
si note bune aplicind aceste principii.
Nu uitati ...
Generatia www.desprecopii.com este o generatie de copii ai caror parinti au invatat de
pe www.desprecopii.com drumul spre succes al copiilor lor. Peste ani, atunci cind rodul
nostru: copiii - se vor bucura de succes si de cariere frumoase, noi, parintii, ne vom
intilni tot pe www.desprecopii.com pentru a impartasi rezultatele educatiei noastre.
autor: psiholog desprecopii.com, Carmen Ghilescu,
Articolul dezvolta si ideile unui articol scris de dr. Sylvia Rimm. Dr Sylvia Rimm este
directorul Family Achievement Clinic la Clinica Cleveland din Ohio si autoarea a 12
carti, cea mai recenta fiind Cum a reusit Jane: Raportul Rimm despre 1000 de fete care
au devenit femei

Ce trebuie sa stie mamele despre baieti?
Tema: Inteligenta emotionala a copilului |
Pe scurt: Un baietel este pentru mamica lui, comoara sufletului. Si, in incercarea
de a-i fi cat mai aproape, unele mame care au baieti se intreaba: Cum as putea
sa-l inteleg mai bine pe baiatul meu? In mod instinctiv, o mama intelege mai bine
modul de gandire al fiicei sale, pe cand gandirea unui baiat este ceva mai greu de
inteles pentru o mama. De ce? Iata cateva moduri de comportare a baietilor si
explicatiile aferente, linistitoare pentru mamele, puse la incercare in ghicirea
originii unor astfel de comportamente ale baietilor lor dragi.
Inca din perioada copilariei, dezvoltarea baietilor este influentata de hormonii masculini
care, dupa cum s-a demonstat, influenteaza nu numai in fizicul ci si psihicul baietilor. Pe
langa aceste procese strict biologice, o importanta deosebita inca de la varste fragede o
are educatia primita acasa sau in societate.
Inteligenta emotionala a copilului
Inca de la nastere, un copil va fi educat ca fata sau ca baiat, in functie de sex.
Aceste modele de educatie si comportament vor fi intarite in cursul vietii, de catre
parinti, educatori, profesori si in general de toata societatea.
Inteligenta emotionala - influentata
de cultura societatii
Dupa cum spunea printre altele, un
profesor de la Harvard in cultura
moderna un baiat trebuie sa reprezinte
sexul tare, sa fie puternic si sa nu-i fie
frica niciodata.
Aceste norme ale societatii
influenteaza felul in care baietii de
orice varsta isi exteriorizeaza gandurile
si sentimentele si explica faptul ca
uneori mamele nu inteleg prea bine
modul de gandire si comportare al
baietilor lor.
Un baietel nestapanit si agresiv?
Aproape nici o mama nu este surprinsa
de energia imensa a baietilor, dar
apare si intrebarea fireasca, daca
acest comportament agresiv nu va
deveni permanent la maturitate.

Majoritatea baietilor iubesc sporturile
violente (rugby, hochei, box, karate,
etc.) dar practicarea aceastora nu
inseamna ca vor avea un
comportament violent ca adulti.
Chiar daca parintii vor fi impresionati
sa-si vada baiatul batut (la propriu si la
figurat) de echipa adversa la hochei
pentru prima data, acest tip de violenta
competitionala are avantajele sale.
Baietii invata sa-si cunoasca limitele
proprii de agresivitate (cat de departe
pot merge cu aceasta fara a fi raniti) si
totusi sa-si respecte adversarii.
Fantezii violente?
Agresivitatea fizica a baietilor este
uneori completata de fantezii violente.
Alarmate de comportamentul agresiv al
baietilor lor la cresa/gradinita/scoala,
mamele reduc acasa numarul
jucariilor/jocurilor/casetelor video care
implica violenta sperand sa nu
stimuleze comportamentul agresiv al
copiilor. Cu toate acestea, mai
devreme sau mai tarziu aceste mame
vor descoperi ca nu pot sa
stapaneasca fantezia copilului lor.
De exemplu, un copil nu s-a jucat niciodata cu un pistol de jucarie, pentru ca parintii au
hotarat de la inceput sa nu-i cumpere jocuri/jucarii care recurg la violenta. In ziua in care
a primit o trusa cu scule de plastic pentru gradina, primul lucru pe care l-a facut a fost
sa se joace de-a hotii si banditii, spre marea surpriza a parintilor sai.
Unii parinti se arata ingrjorati si cand copilul deseneaza tancuri, bombe care explodeaza
etc. sau cand isi tortureaza soldatii de jucarie. Insa, in opinia majoritatii psihologilor
parintii nu ar trebui sa-si faca prea multe griji in privinta asta, caci daca tot copiii care s-
au jucat cu pistoale de plastic ar deveni adulti violenti atunci ar trebui sa purtam veste
antiglont zi si noapte. In plus, fanteziile, chiar si violente isi au rolul lor in viata copiilor,
care invata sa stabileasca in mod clar diferenta intre realitate si fantezie.
Joaca cu alti copii, chiar si de-a cowboy-ii si indienii, de-a razboiul etc., le dezvolta
copiilor capacitatea de cooperare, de a crea impreuna cu altii o poveste/fantezie si de a
intelege/dezvolta valori umane cum ar fi curajul, bunatatea, generozitatea, dreptatea,
etc.
Un copil inchis
O fetita care are probleme se arunca in general in bratele mamei si dintr-o suflare i-a si
povestit ceea ce o supara, dar cu baietii lucrurile nu sunt decat rareori asa. Baietii
incearca sa tina totul in ei ca sa nu fie considerati slabi si tratati ca niste copii mici.
Baiatul este de obicei interiorizat
Daca vreti sa stiti ce-i cu baiatul dvs. psihologii recomanda sa o aflati in mod indirect.
Daca fetele/femeile se privesc in ochi cand au ceva sa-si spuna, chiar si de factura
intima, baietii/barbatii obisnuiesc sa-si vorbeasca unul altuia fara sa se priveasca in
ochi.
Baietii/barbatii vorbesc despre cele mai intime/personale probleme in timpul unei alte
activitati, de exemplu cand se uita impreuna la un meci de fotbal. In mod aproape
similar puteti proceda si dvs. cu baiatul dvs. cand vedeti ca are probleme pe care nu
vrea sa le marturiseasca. In loc sa-l bombardati cu intrebari, mai bine iesiti la o plimbare
cu bicicleta impreuna sau, daca va pricepeti, faceti-va de lucru impreuna la
masina/bicicleta etc. si veti vedea cum pe bucatele intreaga problema iese la iveala.
Greu de convins/invins
In general, fetele/femeile pot fi mai usor convinse cand se apeleaza la sentimentele lor
si stiu sa fie mai diplomate. Baietii, din contra, prefera lucrurile concrete, cred in
sinceritate si spun exact ce gandesc, fara prea multa diplomatie. Si in plus, isi pierd
destul de repede interesul pentru orice lucru, asa ca mamele trebuie sa stie cum sa-i
convinga/invinga.
Un dialog inovativ
Daca baiatul dvs. nu se tine de promisiunea facuta de a nu mai sparge geamurile
vecinilor, gasiti o modalitate mai creativa de convingere, nu mai apelati la clasicele
pedepse.
Iata ce a facut o mama exasperata de sariturile baietelului de pe masa pe canapea. Intr-
o zi a scris un bilet si l-a lasat pe canapea. Am crezut ca suntem prieteni si tu ai sarit
pe mine pana mi-ai rupt un arc. Vad ca nu prea-ti pasa de mine, asa ca de azi nu ne
mai jucam impreuna. Semnat: Canapeaua. Copilul a ras, dar apoi s-a tinut de
promisiunea de a nu mai sari pe canapea.
In ciuda tuturor grijilor, durerilor de cap, problemelor, etc. pe care le dau in plus baietii,
legatura intre mame si baietii lor este extrem de puternica, asa ca incercati sa-i
intelegeti pe ai dvs. si veti avea parte de infinit mai multe satisactii decat probleme.


Copiii si internetul...
Tema: Sport pentru copii, activitati educative, animalute |
Pe scurt: In urma unui eveniment tragic petrecut in Japonia, ziaristii atrag atentia
asupra faptului ca foarte multi parinti nu constientizeaza cat de periculos poate fi
spatiul virtual pentru copiii lor. Desi, cu siguranta ei insisi au fost pusi, la randul
lor, in situatii neplacute pe internet. Si, mai departe, tocmai pentru ca parintii nu
constientizeaza pericolul, nu exista prea multe retineri in a permite copiilor sa
foloseasca internetul sau telefoanele mobile. www.desprecopii.com va prezinta
cazul din Japonia, alaturi de comentariile comunitatii Desprecopii.com
(www.desprecopii.com/forum) citeste mai departe

Trimite unui prieten Adauga la favorite Tipareste

Evaluat de 81 de cititori Evalueaza | 3 comentarii | Comenteaza
Iata fragmente dintr-un articol semnat Akemi Nakamura si aparut in Japan Times,
sambata, 5 iunie 2004
<<Uciderea, in incinta scolii, a unei fetite de clasa a 6-a, de catre o colega de clasa, in
Sasebo, Nagasaki, la inceputul acestei saptamani, a fost in sine un fapt ce a socat
opinia publica.
Totusi, rapoartele potrivit carora eleva de 11 care a comis crima a facut acest lucru in
urma unei dispute online cu victima - au adus in dezbatere necesitatea unei mai mari
responsabilitati din partea adultilor in ceea ce priveste permisiunea, acordata copiilor,
de a folosi net-ul.
Hirotsugu Shimoda, profesor de studii media la Universitatea Gunma, administrator si al
unui web-site care incearca sa-i invete pe copii cum sa se fereasca de informatiile
daunatoare pe care le pot intalni pe internet, a declarat:
"Cred ca foarte multi parinti nu constientizeaza cat de periculos poate fi spatiul virtual
pentru copii, desi, pentru a constientiza acest lucru, ei insisi trebuie sa fi fost pusi, la
randul lor, in situatii neplacute pe net. Poate ca aceasta este si cauza pentru care nu
exista prea multe retineri in a permite copiilor sa foloseasca internetul sau telefoanele
mobile."
Ministerul Educatiei din Japonia si-a revizuit, in 2002, recomandarile facute scolilor, in
sensul de a promova accesul mai larg al elevilor la informatii on-line.
De atunci, foarte multe scoli generale si-au impus sa-i invete pe elevii din clasele mai
mari cum sa foloseasca internetul pentru studiul individual, crearea de site-uri web si
folosirea postei electronice.
Potrivit Ministerului Comunicatiilor (din Japonia), la sfarsitul anului 2003 aproape 62%
dintre elevii japonezi cu varste intre 6 si 12 ani au declarat ca folosesc internetul.
Exista insa voci care spun ca, desi profesorii au fost instruiti cum sa predea folosirea
internetului, acestia, ca de altfel nici parintii, nu au spus copiilor care sunt riscurile
comunicarii in spatiul virtual.
Mafumi Utsugi, profesor de psihologie la Universitatea Seiryo din Niigata, a spus ca,
pentru copii, comunicarea on-line este mult mai dificila decat cea directa, nevand acces
la expresiile fetei interlocutorului.
Oamenii, de asemenea, scriu lucruri, pe net, pe care nu le-ar spune niciodata intr-o
convorbire fata in fata. De aceea certurile on-line, mai ales intre copii, mai putin capabili
decat adultii in a-si controla emotiile, devin mult mai aprinse intr-un timp mult mai scurt",
a adugat aceasta. "Pe langa toate, daca acesti copii vad lucruri rautacioase scrise
despre ei pe net, ei se simt mult mai umiliti (decat intr-o conversatie fata in fata), pentru
ca stiu ca acele mesaje pot fi citite de multe alte persoane."
Site-urile web (chat-uri, forumuri) pentru copii au de obicei seturi de reguli, cum ar fi
interzicerea unui limbaj abuziv sau publicarea de informatii personale ale utilizatorilor.
Insa in momentul in care elevi de scoala generala au inceput sa isi construiasca
propriile pagini de web cu posibilitatea de a schimba mesaje acolo (asa cum a fost
cazul in disputa care a dus la crima din Sasebo), adultii ar fi trebuit sa supervizeze mai
atent activitatile on-line ale copiilor.
Acest lucru nu este insa unul tocmai usor. Copiii asimileaza in viata lor tehnologia cu
mai multa usurinta decat adultii - si de aceea poate fi dificil pentru parinti sa verifice in
ce fel acestia utilizeaza, de pilda calculatorul - sau telefonul mobil.
"Unii adulti nu stiu mare lucru despre internet si sunt surprinsi cand realizeaza ce pot
face copiii lor" a declarat un oficial guvernamental. "Adultii ar trebui sa se comporte mai
responsabil (pentru a-i proteja pe copii de problemele ce pot aparea on-line), odata ce
le ofera copiilor accesul la tehnologia de varf si la cele mai noi mijloace de comunicare".
>>
Pana la urma politia si procuratura vor decide care sunt adevaratele imprejurari.
Deocamdata varianta oficiala e ca folosirea, nedirijata de un adult, a net-ului a
jucat un rol hotarator in ceea ce s-a intamplat.

Ceea ce as dori insa sa discutam este necesitatea (sau nu?) a supravegherii
activitatii internautice a copiilor nostri si impactul acestui tip de media asupra
relatiilor sociale (intre copii, desigur). Pana la urma si in Japonia acest fel de
dezbatere a pornit de la aceasta crima, indiferent care a fost adevaratul sau mobil.
(Julie)
Cauzele trebuiesc cautate in alta parte, nu la internet. Tu vorbesti despre
supraveghere..in cazul acelor fetite, si daca erau supravegheate, care ar fi fost
diferenta? era un site unde copiii purtau discutii, nu-i asa? care trebuia sa fie rolul
parintelui? sa citeasca zilnic sau de cateva ori pe zi ce discuta copilele acolo? sa
modereze discutiile, ca nu cumva una dintre copile sa se simta atacata virtual si s-o
ucida pe cealalta?! (Lia
Tocmai asta e, ca pe site-urile de dicutii oficial destinate copiilor (in Japonia), discutiile
se poarta sub supravegherea unor moderatori adulti.

Disputa care se pare ca a dus la crima s-a nascut pe site-ul personal al celei ucise
(pentru ca, asa cum se aminteste in articolul de mai sus, copiii sunt invatati la scoala sa
isi construiasca astfel de site-uri, dar nimic mai mult), care a facut mistocareala de cea
care, cateva zile mai tarziu, i-a luat gatul (mai precis, misto-urile au fost postate pe 28
mai, crima s-a petrecut pe 1 iunie). Astfel de site-uri scapa de sub aripa scolilor si, de
cele mai multe ori, dupa cum s-a tras concluzia, si de ochiul parintilor.

Un parinte, zic eu, ar putea fi mai atent la felul in care internetul afecteaza viata reala a
copilului sau, cat timp isi petrece pe net si da, pana la o anumita varsta, si ce posteaza.
Desigur, asta presupune o buna comunicare intre parinte/educator si copil, nu o
atitudine dictatoriala a adultului vizavi de copil.

De asemenea, ma gandesc, ar trebui copiii sa fie invatati (si poate ca si noi sa invatam
odata cu ei) o anumita eticheta "internautica" - iar sarcina asta nu mi se pare normal sa
cada doar in capul scolii iar pe parinti sa-i doara la basca, sa le puna copiilor
calculatorul in brate si mobilul in ghiozdan si atat.

Intr-adevar, cauzele a ceea ce s-a intamplat sunt dincolo decat strict o cearta pe
internet, dar vina nu e doar a unui copil dotat cu un cutter :P (Julie)
Hai sa va dau si eu cateva bucatele dintr-un articol din Yomiuri Shinbun editia on-line.
(http://www.yomiuri.co.jp/index-e.htm)
Am citit articolele si din The Japan Times si din Yomiuri Shinbun.

Preadolescenta suspecta "a asteptat ca colega ei sa moara"

O eleva de 11 ani care si-a ucis colega de clasa cu un "box cutter" saptamana trecuta a
declarat politiei ca ea a asteptat pana cand victima a murit...
Politia crede ca acest lucru demonstreaza ca crima a fost premeditata.

S-a descoperit ca ucigasa s-a simtit "in plus" la clubul de baschet in care s-a inscris si a
devenit violenta dupa ce a "demisionat" din club in aprilie.
In ianuarie la insistentele mamei a renuntat la antrenamentele de baschet intrucat
performantele scolare au inceput sa scada, ajungand seara de multe ori tarziu acasa de
la antrenamente.
Sora mai mare a criminalei a declarat ca surioara ei (criminala) dupa acest lucru a
devenit obsedata de calculatoare.
In februarie criminala s-a reinscris la clubul de baschet profitand de reducerea
numarului de membri si a participat la un turneu scolar de juniori. Dar in aprilie dupa ce
a inceput scoala (anul scolar in Jp incepe in aprilie) s-a plans parintilor ca colegele de
club nu o anunta in schimbarea orelor si a datelor de antrenament si ca doreste sa
renunte pentru ca se simte data deoparte.
In aceasta perioada a scris pe pagina sa personala de web mesaje "triste" de genul: nu-
mi place stilul de mancat al cutaruia, nu-mi place sa ma joc cu prietenii,
Cu 10 zile inainte de crima a ameniintat un coleg de clasa (baiat) cu acelasi instrument
cu un "box cutter".

Avocatii au cerut teste psihiatrice desi tot acelasi avocat declara " nu vad nici un fel de
anormalitati psihiatrice, dar ar fi bun un consult profesional psihiatric.
Vineri acelasi avocat a declarat ca nu mai e cazul de test psihiatric pentru ca acest lucru
a fost descoperit.
Criminala a scris o povestioara dupa un fil "Battle Royale" despre elevi de gimnaziu
care se ucid intre ei pe pagina sa de web in ianuarie, de asemenea critici la adresa
colegilor de clasa.(OtiliaLia)

Am citit, mai demult, un articol (regret, nu mai stiu unde) despre dependenta
adolescentilor de calculator si internet. Si faptul ca in Japonia se trag semnale de
alarma, ca adolescentii nu mai vor sa aiba prieteni, se refugiaza in internet si devin tot
mai singuratici, psihicul le este afectat. M-am cam speriat atunci. Si cam sunt si Stan
Patitul. Am avut o perioada cu Alex in care nu mai stia sa se joace, era tot timpul la
calculator, nu-l mai interesau prietenii lui. Era mai irascibil, mai nervos, incepusem sa
nu ne mai intelegem cu el. Numai si numai calculator, jocuri, asta vroia. Atunci mi-am
zis ca nu degeaba psihologii trag semnale de alarma despre dependenta de calculator
si internet. Mi-a fost foarte greu sa-l dezvat, recunosc, dar ma bucur ca am reusit. Avem
program limitat la calculator si numai la sfarsitul saptamanii. Tot ce este abuz, nu e
sanatos. Prefer sa-si zdreleasca genunchii afara, cu trotineta si rolele, decat sa-l mai
vad in fata calculatorului. Am sa fac tot ce se poate sa nu devina dependent de
calculator si internet. (cl)
Parerea mea este ca aceasta fetita-criminala este in primul rand o victima a
parintilor care nu au observat ca este ceva in neregula cu copilul lor. Sunt multi
copii marginalizati, multi copii respinsi de gasca..Asa a fost mereu.
Dar de filme ce ziceti? ("Battle Royale"). Pai se pare ca nu net-ul ia dat idei, ci
filmul in cauza. Io zic ca se putea certa cu victima si face to face.
Dom'le, si aia de gazuiesc tot felul de site-uri (free sau cu plata) ar trebui sa fie
raspunzatori pentru ceea ce gazuiesc (vb. cuiva, se vand si organe pe net
mey......brrrrrrr). Habar n-am cum, da prea e de tot. (Cristina)

Auto-indentificarea: Cine sunt eu?
Pe scurt: Dupa vrst de 3 ani , copilul trece printr-un proces de auto-identificare
si cauta raspunsuri la intrebari de genul Cine sunt eu?, Cum am aparut pe
lume?, Cum am ajuns n burta ta, mama?. Este important ca prinii s se
astepte la acest sir de intrebari i s se gandeasca puin nainte cum i vor
raspunde. Pentru ca n functie de informaiile primite, copilul i formeaza o
imagine despre sine i despre lume, imagine care trebuie s corespunda realitatii.
www.desprecopii.com va explica cum il puteti ajuta si sprijini. citeste mai departe
Dupa vrst de 3 ani, copilul trece printr-un proces de identificare, el se descoper pe
sine, cauta raspunsuri la intrebari de genul Cine sunt eu?, Cum am aparut pe lume?,
Cum am ajuns n burta ta, mama?. Este important ca prinii s se astepte la acest sir
de intrebari i s se gandeasca puin nainte cum i vor raspunde. Pentru ca n functie
de informaiile primite, copilul i formeaza o imagine despre sine i despre lume,
imagine care trebuie s corespunda realitatii.
Raspunsuri de tipul: Te-a adus barza sau Te-am cumparat de la spital etc nu sunt
deloc indicate, dimpotriv produc i mai multa confuzie n mintea copilului. Va urma
curand alt sir de intrebari care au ca scop lamurirea confuziei initiale. Copilul nu se lasa,
el afla cte o frantura de adevr din mai multe surse i vrea s inteleaga cum stau
lucrurile.
In mod normal copilul se cunoate pe sine identificndu-se mai activ cu printele de
acelai sex. Fetitele doresc s semene mamei, sunt atente la comportamentul ei fata de
sot (atitudinea mamei poate fi de supunere sau de egalitate) i fata de alte femei
(descoper gelozia, rivalitatea, prietenia).
Aceste prime impresii despre barbati i despre relaia cu acestea (vazute prin ochii
mamei) poate s ramana intiprite n mintea lor pentru tot restul vietii. Copiii transpun i
imita prin joc comportmentele care le vad exersate n familie. Fetitele se joaca hranind
ursuletul, schimband de haine papusa, se arata incntata de achizitionarea unei
minibucatarii, etc.
Baietii devin interesati de tata. De aceea se joaca astfel: merg cu masina la servici,
repara un camion, bate cu ciocanul, etc. De fapt nu exista un comportment prestabilit
pentru fetite i pentru baieti. Exemplele de mai sus sunt clasice i poate des intalnite
printre copii dar n societatea noastr, rolurile sociale de barbat i femeie au suferit
modificari.
Intr-o anumita familie se poate bineinteles intampla ca tatal s se ocupe de gospodarie
i s lucreze de acasa iar mama s calatoreasca mereu cu diferite afaceri i s fie
pasionata de repararea autovehiculului. n astfel de cazuri copilul va imita activitile
care le face printele de acelai sex, fr s fie considerat mai puin fetita sau mai puin
baiat.
Pana la urma copilul alege singur identitatea care doreste s o aib, n functie i de
modelele parentale dar i tinand cont de preferintele i dorintele personale. Nu-i nimic
rau n a-i cumpara masinute i mitraliere unei fetite dac aceasta doreste. Asta indica
prezenta unei personalitati puternice, revendicative. i cultiva spiritul practic i
ncrederea n sine. La fel n cazul baietilor s nu ne temem s-l lasam s se joace cu
papusi. Jocul n compania papusilor i va sensibiliza, vor fi mai tandri n relaia cu
persoana iubita, mai tarziu, i va cultiva calitile unui bun tata.
Dupa 4-5 ani baietii pot fi atrasi de mama, iar fetele de tata. Este vorba de perioada
oedipiana, cnd baietii doresc s semene tatlui (virilitate, putere) i se simt atrasi de
mama printr-un fel de atasament romantic. Aceasta situaie este cunoscuta cu numele
de complexul lui Oedip. Baiatul idolatrizeaza mama, este convins ca se va casatori cu
ea cnd va crete mare, chiar dac nu are o imagine clara despre ce inseamna
casatorie, este convins ca ea este cea mai atragatoare femeie din lume.
Ca urmare a acestor sentimente baiatul devine gelos pe tata, doreste s-i ia locul, s fie
capul familiei, sau s dispara o perioada pentru a rmne fr rival. Dar pe de alta
parte, el e constient ca mama apartine de fapt tatlui i se simte vinovat de
sentimentele negative fata de tata, pe care de fapt l iubeste.
Urmand acelai mecanism, fetitele incep o idila cu tatal lor. Dorindu-si s semene
mamei (sa aib feminitate, putere de seductie) exerseaza aceste sentimente fata de
tata, pe care l admira foarte mult, dorind s petreaca cat mai mult timp n compania
acestuia. Devin astfel geloase pe mama i pe atentia care i-o acorda tatal. Mai tarziu, n
adolescenta, poate s-si formeze o imagine despre barbatul ideal plecnd de la aceasta
imagine a tatlui.
In urma acestui proces de identificare decurg o serie de stari emotionale care poate
dezorganiza comportamentul copilului, acesta poate trai confuzie initiala, disconfort,
stari care pot fi depasite curand cu ajutorul unei educatii adecvate din partea parintilor.


Cand copilul nu are ncredere n el...
Pe scurt: Pregatirea pentru viata este in mainile parintilor. Si ne dorim sa fim
siguri ca el, copilul nostru, va fi echipat pentru societatea din ce in ce mai
competitiva si mai ''dura". Vrem desigur sa il ajutam sa fie sigur pe el si mai ales
sa aiba incredere in el. Psihologul de la www.desprecopii.com va descrie primele
indicii care sugereaza ca aveti un copil care are nevoie de ajutorul dvs - si va da
sfaturi precise despre cum il puteti incuraja si ajuta sa aiba increde in el.citeste
mai departe

Primele indicii
Va recunoateti copilul n urmatoarea descriere?
o Se simte mereu inferior i fr putere. Abandoneaz uor n anumite situaii care
presupun un efort intens ( are voina slab).
o Se simte vinovat de fiecare dat cnd nu reuete ceva. Se compar mereu cu
alte persoane semnificative din viaa lui i orice piedic i se pare un eec.
o Nu-i exprim des prerea, prefer s asculte ideile altora i s le urmeze. De
aceea nu-i place s pun ntrebri sau s raspund atunci cnd e ntrebat.
o Lsat singur aproape c nu tie ce s fac, este mereu nemulumit de ceea ce
realizeaz.
o Se adapteaz greu la o situaie nou. Se teme s ncerce ceva nou chiar atunci
cnd un adult se ofer s-l ajute.
o Este retras, nu se ncumet s iniieze un joc cu ali copii sau se teme s se
joace ntr-un grup de team ca nu va reui s ctige.
o i-a stabilit standarde prea inalte pe care greu le poate atinge.
o i poate exterioriza frustrrile sau i atinge scopurile printr-un comportament
agresiv (fa de ali copii sau fa de sine), poate apela la minciun, furt.
o Este extrem de preocupat pentru a fi plcut i acceptat de ceilali.
o Nu este chiar un singuratic, este dependent de prezena altor persoane din jur
chiar dac uneori se mulumete s stea deoparte.
o Este gelos atunci cnd atenia adulilor este ndreptat ctre alt copil.
o Nu se apar atunci cnd este certat sau agresat fizic.
o Are tendina de a percepe doar partea neplacut a lucrurilor sau situaiilor Nu
vreau n excursie pentru c acei copii nu m plac.
Cum ncurajm copilul?
Dac se subapreciaz, are o percepie negativ asupra propriei persoane, atunci...
o Scoatei n eviden calitile sale. Caracteristici ale aspectului fizic, caliti
morale. S-ar putea ca el s se fi obinuit s-i cunoasc doar defectele sau s
se simt incapabil de a reui datorit lipsei de ncredere i apreciere a
persoanelor importante din viaa lui. Copilul are o imagine despre sine aa cum
este vzut de ctre ceilali.
o ncurajati reuitele copilului n mod corect chiar dac sunt minore. De exemplu:
Astzi ai vorbit frumos cu vnzatoarea. Bravo. Nu exagerati cu laudele i nu
generalizai. Dac de exemplu a spus corect poezia la grdini, i spunem: Ai
reuit s recii foarte frumos la serbare nu exagerm spunndu-i Esti cel mai
talentat copil de la grdini. Vei ajunge artist.
o Fii ateni la sentimentele de gelozie i rivalitate dintre frai. Apreciind prea des
realizrile unui copil acesta se va simi n curnd superior fratelui sau altui copil
din cas. ncurajai n mod egal realizrile fiecarui copil i subliniai faptul c
fiecare este unic n felul lui, cu calitile i defectele sale.
Dac se arat nvins nainte de a ncepe ceva, nu finalizeaz ceea ce i-a propus,
atunci....
o Asigur-l de dragostea ta i atunci cnd greete. Nu-l amenina cu retragerea
iubirii i nu-l umili atunci cnd a greit.
o ncurajeaz-l s ncerce realizarea unor activiti care-i plac i pentru care are
aptitudini. Descoper ce talente are copilul tu. Orienteaz-l spre domeniile mai
puin competitive n care are anse mai mari de reuit. ncercnd s fac ceea
ce-i place va finaliza mai uor ceea ce a nceput i se va bucura de apreciere.
o Dac greete nu-l descuraja. Destul se nvinovete singur pentru fiecare
greeal. Explicai-i ce importante sunt greelile n nvaare. Prinii au
experiena vietii, pot vedea n ansamblu situaia. De aceea trebuie s le explice
i copiilor c o simpl greeal nu nseamn sfritul drumului.
o ncurajeaz-i activitile intelectuale, curiozitatea de explorare. Cu fiecare
experien nou copilul nvaa ceva n plus i tiind mai multe se va simi n stare
s rezolve mai bine ce i-a propus. De multe ori copilul se simte nesigur i
incapabil de a finaliza o activitate pentru simplul motiv c nu are cunostinele
necesare pentru a aborda situaia respectiv.
o Dac refuz s realizeze o sarcin spunnd Nu pot sau Nu tiu atunci explic-
i copilului c nu-i nimic ruinos n a nu cunoate anumite lucruri. nva-l cum se
procedeaz, fii modelul lui, roag-l s te ajute dndu-i indicaii precise.
o ncearc s comunici cu el, ntreab-l care sunt motivele pentru care nu poate
s fac un lucru. Poate i-a pierdut interesul, poate nu se simte n stare, poate e
prost dispus sau obosit, etc.
o D-i i a doua ans. Ajut-l s ncerce din nou.
Dac refuz s se integreze ntr-un grup, prefer s stea deoparte i s priveasc,
atunci...
o Las-i timp s se obisnuiasc cu persoanele noi. Fii alturi de el dac are nevoie
de prezena ta pn se simte n siguran. Dac nu se dezlipete de tine, atunci
acord-i un timp (de exemplu 10 minute) i anun-l c dup expirarea timpului
trebuie s pleci. Precizez-i i cnd te ntorci. Respect ce ai promis.
o nva-l cum s nceap o conversaie cu un copil. Mergei la un copil mai mic
sau mai singuratic i ncepe tu discuia.
o Copilul este dornic s relaioneze cu ali copii dar nu se simte n stare. i
imagineaz c orice ncercare de a intra n vorb cu copiii sau de a se juca se va
termina prost. Dac intr n joc vrea s ctige cu orice pre i se teme de eec.
De aceea, antreneaz-l n jocuri care nu presupun competiie. ncurajeaz
participarea la joc i colaborarea cu ceilali.
o Dac nu ndrznete s pun ntrebri aflndu-se ntr-un grup, dei are
neclariti, atunci ntinde-i o mn de ajutor: Am impresia c vrei s ntrebi
ceva sau atunci cnd n sfrit i face curaj i ntreab ceva, i spunem: E
foarte interesant ntrebarea ta, am s m gndesc la asta.
o Chiar dac copilul nu are ncredere ca va reui n stabilirea de relaii sociale (s-
i fac prieteni noi, s se integreze n grupa la grdini) totui noi, prinii, nu
trebuie s ne descurajm i s-l inem pe copil deoparte de mulimea de copii.
Invit copii de vrsta lui la o aniversare, invit prieteni de familie cu copii mici.
o nva-l s se apere atunci cnd este atacat verbal sau fizic. Imaginai-v diverse
scenarii i repetai-le acas, printr-un joc de rol. Ce faci atunci cnd cineva i
vorbete urt? Sau te lovete?
Dac manifest tulburri de comportament cnd nu-i reuete ceva (se trntete pe jos,
ip, lovete, trieaz, se pedepsete singur) atunci...
o Nu te lsa impresionat de manifestrile violente ale copilului. Atrage-i atenia
doar c depaete anumite limite.
o Ignor-i comportamentul deficitar dar nu i sentimentele. Las-l s-i
povesteasc ce s-a ntmplat, ce simte el. Poate s spun: Sunt suprat c nu
am ctigat eu. Altdat nu mai joc'. Povestete-i i tu o experien
asemntoare, prin care ai avut un eec i cum ai reacionat atunci. neleg
foarte bine ce simi, i mie mi se intampl s m supr tare atunci cnd nu
reuesc ceva. Uite cum fac eu s m simt mai bine. Explic-i c este firesc s i
pierzi ntr-un joc dar ce conteaz este de fapt plcerea jocului.
o Ajut-l s-i exteriorizeze furia n mod verbal evitnd astfel descrcarea
nervoas ntr-un comportament agresiv fa de sine sau de alii.
o Ajut-l s comunice, s se fac neles. Copilul apeleaz la fora fizic sau la
minciun atunci cnd nu se simte capabil s-i ating scopurile altfel. Mai ales
copiii care nc nu reuesc s se exprime verbal foarte bine simt c nu se pot
integra ntr-un grup de copii i atunci se impun prin agresivitate.
o ndreapt-i atenia ctre o activitate pozitiv cu anse mari de reuit care s-i
consume energia fizic.
In final
Nu te lsa cuprins de furie i nu-i pierde cumptul. Chiar dac o palm dat copilului
ne face s ne simim mai bine, acest gest nu are nici un rol educativ. Dimpotriv, copilul
va nva de la noi c autoritatea o deine cel care are forta fizic mai mare i nu va
ezita s fie agresiv n viitor cu copiii mai mici (de exemplu).