Despre stima de sine

Stima de sine este un construct psihologic abordat de autori ai diferitelor

scoli ca modalitate generala sau specifica de raportare la propria persoana,
cu implicatii largi asupra personalitatii, legat de imaginea de sine, increderea
de sine si cunoasterea de sine.
O persoana cu stima de sine ridicata se percepe ca fiind o fiinta valoroasa,
este multumita de sine si se respecta, cunoscandu-si si acceptandu-si
totodata defectele sau punctele slabe, vulnerabilitatile pe care le are.
Sentimentele pozitive pe care o astfel de persoana le are fata de sine se
fondeaza pe credinta in valoarea personala intrinseca dincolo de un
eveniment, o situatie particulara sau un esec suferit. Conform studiilor si
cercetarilor, persoana cu stima de sine ridicata va fi capabila in plus fata de
persoana cu stima de sine scazuta sa invete din greseli, sa se dezvolte si sa
evolueze. Aceasta nu inseamna ca ea nu resimte ca neplacut un insucces, insa
nu va lasa un eveniment particular sa ii afecteze intreaga imagine cu privire
la propria persoana, nu ii va afecta in aceeasi masura increderea in
capacitatile sale privind succesele viitoare si nu va fi dominata de
sentimentele negative lagate de insucces in toate domeniile vietii, altele
decat cele care au legatura cu esecul.
Stima de sine are la baza o perceptie si o autoevaluare a propriei persoane,
aceste constructe referindu-se la ceea ce este cunoscut ca imaginea de sine.
Imaginea de sine este formata din raspunsul pe care ni-l oferim atunci cand
ne punem intrebarea: cine sunt eu? sau mai precis cum sunt eu? In
descrierea oferita vom observa ca predomina caracteristici in note pozitive
sau negative, ori un amestec al acestora.
Studiile de specialitate arata ca la formarea acestei imagini contribuie in
mare masura ceilalti, mediul inconjurator si aici, o influenta determinanta
este reprezentata de comportamentele parintilor fata de copii in copilaria
mica si, ulterior ale persoanelor din mediile de viata importante, fata de
micutul care paraseste mediul sigur al familiei si iese in lume mergand in
diferite colectivitati.
Imaginea de sine este o structura complexa legata de identitate, credinte,
valori, abilitati personale. In mod gresit se considera ca o imagine de sine
slaba inseamna o lipsa de incredere in propria persoana, in realiate
increderea scazuta in noi insine este rezultatul unei imagini de sine dominata
de aspecte negative. Imaginea de sine slaba presupune o slaba conturare a
imaginii referitoare la propria persoana, ca si cum te-ai uita in oglinda si ai
vedea neclar imaginea de acolo. Imaginea de sine slaba inseamna o
nediferentiere in procesul dezvoltarii identitatii personale si reprezinta o
prima nevoie de dezvoltare in vederea cresterii stimei de sine.

Imaginea de sine
se refera la modul in care ne percepem diferite
caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale, spirituale.
Se poate analiza pe mai multe laturi sau componente, respectiv:
1. imaginea fizica se refera la imaginea pe care o avem despre propriul
corp, despre Eul corporal cum arat din punct de vedere fizic,
2. imaginea referitoare la comportamentul in fata obstacolelor,
3. perceptia abilitatilor proprii,
4. imaginea cu privire la trasaturile si caracteristicile proprii,
5. imaginea cu privire la locul si rolul meu in diferite grupuri (familia,
scolar, profesional, grupul de prieteni),
6. imaginea cu privire la capacitatile proprii.
Cunoasterea de sine este un pas important in conturarea unei imagini de sine
realiste, centrarea pe calitati, trasaturi pozitive, resurse de a face fata
situatiilor diferite de viata fiind cele care dau valoare personalitatii si energie
pentru depasirea dificultatilor, acceptarea defectelor, vulnerabilitatilor
proprii.
Cunoasterea de sine ajuta la clarificarea si conturarea unei imagini de sine
adecvata si realista, ajuta in ceea ce priveste relatiile interpersonale,
adaptarea sociala si starea de bine a persoanei.
Cunoasterea de sine este un proces care la varsta adulta poate reprezenta un
scop in sine pentru schimbarea modului de abordarea a situatiilor de viata si
pentru influentarea starii de bine.
In copilarie insa este un proces aflat in mainile parintilor, de aceea este de un
real folos sa ca ei sa accentueze aspectele cu conotatie pozitiva dar reale,
legate de situatii concrete astfel incat micutul sa acceada la resurse,
capacitati, abilitati, puncte forte si sa le utilizeze ca instrumente in situatii
defavorabile sau in cele care ii scot la iveala vulnerabilitatile ori punctele
slabe. Accentuarea calitatilor, capacitatilor, resurselor proprii de solutionare
a diferitelor situatii face tolerabila acceptarea aspectelor cu polaritate
negativa ale personalitatii copilului. Ca urmare, trairea unor sentimente
predominat pozitive in legatura cu propria persoana este o baza de
dezvoltare a stimei de sine.
Ghid de baza pentru parinti pentru a imbunatati sentimentele
fata de sine ale copilului lor

1. Ascultati, recunoasteti si acceptati emotiile si sentimentele copilului,

2. Tratati copilul cu respect, acceptati-l asa cum este,

3. Laudati-l pentru ceva anume, punctat, lauda trebuie sa aiba legatura cu

o situatie concreta,
4. Fiti cinstit, sincer, onest cu el,
5. Utilizati mesaje cu EU decat mesaje cu TU. De ex: Eu sunt
deranjat de zgomotul casetofonului tau decat Tu esti asa de
zgomotos
6. Fiti specific in critici, mai degraba decat sa spuneti Tu intodeauna
sau Tu niciodata spuneti Atunci cand ..... eu....
7. Asa cum el are nevoie de consecventa, reguli si control, el are nevoie
urgent de spatiu in viata sa pentru a invata cum sa-si conduca viata.
Dati-i responsabilitati, independenta si libertatea de a face alegeri
adecvat in functie de varsta pe care o are
8. Implicati-l in rezolvarea de probleme, luarea de decizii relativ la propia
lui viata. Respectati-i sentimentele, nevoile, sugestiile, dorintele.
9. Permiteti-i sa experimenteze, sa-si urmeze propiile interese, sa fie
creativ sau nu.
10.
Amintiti-va unicul principiu: El este minunat si unic in propia sa
unicitate.
11.
Fiti un bun model- gandeste bine despre tine insuti, fa lucruri
pentru tine insuti.
12.

Realizati ca este bine sa se aprecieze pe sine.

13.

Luati-l in serios, acceptati-i judecata.

Stima de sine are legatura cu:

1. adaptabilitatea sociala
Stima de sine are legatura cu patternuri cognitive, afective, motivationale si
comportamentale
care conduc spre o buna adaptare sociala. Ne vom
comporta in diferite contexte sociale (in familie, in relatie cu un prieten, la
scoala, la locul de munca, la o petrecere, etc.) in functie de modul in care ne
evaluam, ne simtim si ne raportam fata de noi insine. In ansamblu vom fi
inclinati spre o intercatiune pozitiva sau negativa.
Astfel, daca o persoana se evalueaza negativ in majoritatea domeniilor,
accepta cu usurinta feedback-urile negative despre propria persoana, traieste
emotii negative, este inclinata spre anxietate si depresie, ea va adopta
strategii ineficiente in fata obstacolelor. Toate acestea conduc la o adaptare
sociala de o anumita calitate, la inadaptare sau la evitarea socializarii.

Persoanele cu stima de sine ridicata au un comportament sigur, fac fata cu

bine esecului si chiar gasesc ceva de invatat din acesta, pe cand persoanele
cu stima de sine scazuta sunt nesigure, prudente, uneori excesiv de prudente,
adopta evitarea sau neimpliciarea de teama esecului si a suferintei produsa
de acesta deoarece un eventual esec ii dezorganizeaza si au nevoie de timp si
resurse in plus, efort mare pentru a se reechilibra.

2. trairea gamei de emotii predominat pozitive sau negative

Persoanele cu stima de sine scazuta au tendinta spre reactii afective negative
cu intensitate mai mare, se blameaza mai mult si intampina dificultati in a
gasi sursa esecului. De asemenea au tendinta sa generalizeze un esec
lasandu-l sa aiba impact si asupra altor domenii de viata prin faptul ca
raportarea la sine are de suferit (nu sunt bun , intotdeauna gresesc,etc.).
O stima de sine ridicata este compatibila cu trairea unor emotii predominat
pozitive iar cele negative, atunci cand apar, si evident se va intampla si acest
lucru, sunt tolerate mai bine si nu au efect de generalizare asupra intregii
vieti a persoanei.
3. comportamentele de limita
Studiile arata ca persoanele au comportamente de limita delincvente,
adictii, incalcarea normelor sociale au o stima de sine scazuta bazata pe o
cunoastere slaba sau neadecvata a propriei persoane, si de asemenea
acestea coreleaza cu influente educative nefavorabile, abuzuri sau privari ale
nevoilor pe parcursul vietii (afectiv-emotionale, de apartenenta, de siguranta
sau chiar a celor bazale).
4. succesul-esecul
Persoanele cu stima de sine ridicata au sanse mai mari de a avea succes in
ceea ce intreprind fata de persoanele cu stima de sine scazuta care vor
aborda cu teama diferite situatii, obstacolele vor fi supraevaluate si atitudinea
persoanei va fi retinuta sau chiar de evitare.
Caracteristici ale stimei de sine:
Adultii cu stima de sine pozitiva:
- au predominant emotii pozitive entuziasm, bucurie, incredere,
speranta, optimism,
- au performante profesionale,
- dezvolta relatii armonioase,
- isi asuma responsabilitati in acord cu resursele proprii,
- traiesc in prezent.
- isi fac planuri pentru viitor.
Adultii cu stima de sine negativa:
- sfera emotionala este dominata de emotii negative nemultumiri,
dezamagire, tristete, temeri, descurajare, furie, agresivitate,
- sunt defensivi,

sunt retinuti si au comportamente de evitare,

se adaptazea greu la schimbari,
evita sa isi asume responsabilitati,
traiesc mult in trecut analizand mult situatiile traite in speranta
intelegrii esecului,
au performante scazute

Copiii cu stima de sine pozitiva:

- se adapteaza relativ usor la situatii noi,
- au o buna capacitate de autocontrol al comportamentului,
- pot sa desfasoare activitati singuri dar si impreuna cu alti copii,
- interactioneaza cu copiii fiind si initiatori si cooperanti la initiativa altor
copii pentru interactiune,
- accepta regulile,
- sunt fericiti, in general bine-dispusi,
- sunt plini de energie,
- sunt creativi, spontani, imaginativi,
- isi fac usor prieteni.
Copiii cu stima de sine negativa:
- au dificultati de adaptare la situatii noi,
- sunt adesea furiosi si razvratiti impotriva regulilor,
- au dificultati de interactiune cu alti copii fiind fie conflictuali, fie retrasi
si putin comunicativi,
- in desfasurarea unei activitati sunt nesiguri si neincrezator in propriile
abilitati de a rezolva sarcina data,
- sunt irascibili, nemultumiti, prost-dispusi,
- par dificili,
- au dificultati de control al propriului comportament,
- au toleranta scazuta la frustrare,
- resimt orice interdictie sau restrictie ca fiind o pedeapsa si
reactioneaza exagerat,
- se simt foarte des nedreptatiti,
- sunt suparaciosi.
Psih Claudia Borza