Fii amabil- este un concept atât de simplu și elementar!

Iată câteva motive pentru care merită să fii amabil:

Realizezi mult mai multe lucruri.Menționez această idee în primul rând pentru că este atât de
pragmatică.Este adevărat.Dacă ești binevoitor cu oamenii, aduci mai multe la îndeplinire-fie că încerci să
comunici, fie că încerci să îndeplinești vreo sarcină importantă.

Te face să te simți bine.A fi amabil conține în sine o răsplată.

Toată lumea merită.A fi amabil este un mod concret , practic și simplu de a conștientiza unicitatea pe
care Divinitatea a pus-o în fiecare dintre noi. Este o cale de a-i arăta fiecărei persoane întâlnite respectul
și demnitatea pe care le merită.În acest fel , ne raliem spiritul democratic , ce susține că fiecare persoană
contează.Ne place să credem în conceptul de "societate unitară" , dar, dacă am fi sinceri , ar trebui să
admitem faptul că suntem divizați în multe categorii etnice, economice, educaționale, sociale ,
geografice și aletele.Amabilitatea ridică cel mai ușor barierele.

Este mai ușor pe termen lung.Uneori, amabilitate face viața mai simplă.Cu toții știm că zâmbetul cere
puțină energie și mai puțini mușchi decât o încruntare.Aceeași economie de efort funcționează și în
interacțiunile umane.A fi amabil este mai ușor decât a adopta cealaltă alternativă.Acest lucru este și mai
vizibil în efectele pe termen lung .Faci față mai ușor reacțiilor de orice tip ale celorlalți.Tensiunea scăzută
și intențiile bune conduc la o eficiență mărită.Rareori îți faci dușmani dacă te comporți cu amabilitate.

Nu ai nimic de pierdut.Rareori te costă ceva.Poate doar câteva momente , energie și idei.Desigur că , din
când in când , întâlnim persoane care profită de amabilitatea noastră și care ar putea crede că a fi
binevoitor e un semn de slăbiciune.Însă în final , tot amabilitatea va triumfa.

**

Ce este amabilitatea?

Încerc să definesc amabilitatea prin tot felul de sintagme:bunăvoință, grijă, prietenie, bunătate,
blândețe, generozitate, politețe , afecțiune, omenie, gata de a oferi ajutor.Toate sunt apropiate ca sens ,
dar niciuna nu este egală cu conceptul de amabilitate .

Problema nu e ce este amabilitatea , ci cum o pui in practică.

A fi amabil este o alegere. Este o decizie conștientă, care cere hotărâre, convingere și tărie de caracter.
Amabilitatea: cheia care deschide poarta spre fericire 0

BY DENISA ON 10 MARTIE 2016 DEZVOLTARE UMANĂ

”Fiţi amabilă şi drăguţă…” Expresie a maximei politeţi, când voiai să ceri cuiva ceva, orice (să cheme pe
cineva la telefon, să îţi spună pe unde să o iei ca să găseşti o stradă etc., etc.), această formulă devenise,
la un moment dat, un şablon. Îmi suna cumva… nu ştiu cum, dar nu investeam timp şi energie în
descifrarea misterului. Până într-o zi. Când o colegă aşa, mai caustică din fire, a bruscat, cu vădită
satisfacţie, un nefericit, la telefon. Omul începuse, se vede, cu arhetipala formulă: ”Dacă sunteţi amabilă
şi drăguţă…” ”Amabilă da, drăguţă nu!” – i-a retezat-o colega.

Şi un văl s-a luat de pe biata mea judecată mea! ”Amabilă” şi ”drăguţă” deveniseră, practic, termeni
sinonimi. Jucau acelaşi rol – unul în sens propriu (amabil), altul într-un sens figurat forţat (drăguţ nu fizic,
ci comportamental, deci amabil).

Alăturarea arunca asupra preţiosului adjectiv ”amabil” o conotaţie peiorativă… Total nemeritată!

Virtute plină de nobleţe, amabilitatea (gentileţea) trebuie reabilitată. Fiindcă ne ajută să facem bine şi să
ne facem bine nouă înşine. Şi totuşi este din ce în ce mai rară.

O echipă de cercetători din Japonia (total neîntâmplător, ţară campioană la capitolul politeţei ritualizate)
a evaluat, pe baza unor chestionare, nivelul de fericire în raport cu ”opţiunea a fi sau a nu fi amabil”, în
practica de zi cu zi. Cei 175 de participanţi la studiu au fost invitaţi să descrie zece evenimente recente
care le-au produs emoţii intense – stres sau, dimpotrivă, fericire. La final, nivelul de fericire personală al
fiecăruia a fost evaluat pe baza unei scale subiective, care a permis divizarea grupului în două – cei care
se simţeau fericiţi (81 de persoane) şi cei mai puţin fericiţi (94 de persoane).

Rezultatul: persoanele cele mai amabile, în termeni de motivaţie, comportament şi practică zilnică, sunt
şi cele care se simt mai fericite. Ele au parte de mai multe evenimente-sursă de fericire. În plus, trăiesc
aceste experienţe fericite mai intens decât persoanele mai puţin amabile.

Amabilitatea este, aşadar, sursă de împlinire sufletească şi pentru sine, şi pentru anturaj.

Un antidepresiv 100% natural

Studii peste studii, o singură concluzie: amabilitatea, la fel ca şi bunătatea (două însuşiri strâns înrudite),
stimulează producţia de serotonină, un neurotransmiţător care echilibrează emoţiile şi a cărui carenţă
antrenează stări de anxietate, angoasă, depresie. De altfel, marea majoritate a tratamentelor
antidepresive asta şi fac, stimulează chimic producţia de serotonină, pentru a atenua simptomele
”spleen”-ului (plictiseala, deprimarea). Or, după cum subliniază , doctor în psihologie şi autor al lucrării
”Puterea intenţiei”, un simplu gest de bunătate-amabilitate dă pinteni producţiei de serotonină atât în
organismul persoanei care face gestul, cât şi cel al beneficiarului gestului. Ba chiar şi martorii involuntari
culeg beneficii. Beneficiar, autor sau simplu observator, amabilitatea îi prinde pe toţi în mreje,
înrâurindu-le benefic starea de spirit. Aşadar, să fim amabili fără moderaţie!

Să facem bine, ca să ne fie bine

Amabilitatea, bunătatate, altruismul, generozitatea sunt surse de autosatisfacţie. Ştii şi singur cât de
bine te simţi, după ce ai spus cuiva o vorbă bună. După ce ai zâmbit politicos (chiar dacă nu ţi s-a răspuns
la fel). În laboratorul intern, se reduce secreţia de cortizol, unul din hormonii stresului. Este motivul
pentru care Hans Selye, endocrinolog şi pionier al descrierii fenomenului numit ”stres”, preconizează
”altruismul-egoism”. Altfel spus, să facem bine altora, ca să ne facem bine nouă înşine.

Sunt gentil, deci mă stimez

Logic, dacă amabilitatea ne face să fim mai fericiţi, mai puţin stresaţi şi depresivi, atunci ameliorează şi
modul în care ne privim şi judecăm – stima de sine. În încercarea de a dovedi dacă aşa este sau ba, Sonia
Lyubomirsky, psiholog la Universitatea Standford, a împărţit în două echipe un grup de studenţi cărora
le-a cerut ca, pe durata a zece săptămâni, să se comporte diferit: o echipă să facă gesturi şi acţiuni
altruiste (să deschidă uşa celor care vor să intre într-un magazin, să ajute mămicile să-şi suie copiii în
cărucior în autobuz etc.); membrii celeilalte echipe să se poarte aşa cum le este felul, fără a se forţa să
fie mai amabili decât de obicei. La finalul celor zece săptămâni, cei care practicaseră regulat gentileţea
mărturiseau că au o stare de spirit mult mai bună şi că imaginea pe care o aveau despre sine a avut mult
de câştigat.

Atenţie la capcana falsei amabilităţi!

Dieter Zapf, profesor la Universitatea din Frankfurt, a studiat timp de doi ani reacţiile a 4.000 de
operatori dintr-un call center. Cei care erau obligaţi la ”disonanţă emoţională”, adică să fie amabili cu
orice interlocutor, indiferent de comportamentul acestuia, erau mai stresaţi şi ritmul lor cardiac se
menţinea ridicat mult timp după ce îşi părăseau locul de muncă. Şi aveau o tendinţă accentuată spre
depresie.

Morala: să fii amabil – este excelent pentru sănătate şi pentru starea generală de bine. Să te prefaci că
eşti amabil – este de-a dreptul periculos!

N-ar fi minunat să trăim într-o lume de oameni politicoşi şi bine-crescuţi? Pentru noi, ca adulţi, e o
utopie. Dar pentru copiii noştri există speranţe. Cu o condiţie însă: să-i învăţăm regulile amabilităţii.

Respectul şi empatia faţă de cei din jur, transformate în gesturi amabile, ar putea avea un impact uriaş
asupra tuturor. Casele, şcolile, locurile publice ar deveni nişte locuri mai plăcute, iar actele de violenţă ar
fi mult mai rare. Şi pentru asta nu-i nevoie decât ca fiecare părinte să-şi înveţe copiii ce valoare are
amabilitatea. Când faci un serviciu altei persoane, experimentezi o senzaţie de bine, de mândrie, deci şi
tu, „donatorul“, şi celălalt, „primitorul“, aveţi de câştigat. E bine să le dai prilejul celor mici să treacă
prin acest gen de experienţă de cât mai multe ori, până vor ajunge să aprecieze starea de om darnic şi să
vrea s-o repete din proprie iniţiativă. Iată câteva idei care te vor ajuta să-ţi creşti copiii mai buni, mai
amabili, mai darnici, mai cumsecade.

ADVERTISING

inRead invented by Teads

Fii un bun exemplu. Cea mai bună metodă de a învăţa un copil nu este explicaţia verbală, ci exemplul
personal. Dacă tu faci voluntariat, ajuţi persoanele în vârstă din familie şi din vecini şi îi tratezi pe toţi cei
din jur cu demnitate şi respect, copiii nu vor face altceva decât să te imite. Există însă o mică problemă:
e necesar ca vorbele şi faptele tale să se pună de acord. Dacă te faci că ajuţi pe cineva şi-i zâmbeşti
mieros, iar apoi îl boscorodeşti pe la spate, copilul va fi contrariat şi nu va şti cum să procedeze în situaţii
similare.
E foarte important să arăţi respect tuturor, indiferent de situaţia lor financiară, de convingeri politice,
religioase şi chiar de personalitate. Evident că ai dreptul să ai propriile tale antipatii, dar asta nu
înseamnă să uiţi de buna-cuviinţă. Cel puţin nu în prezenţa celor mici…

Fii cumsecade cu propriul tău copil. E foarte important ca cei mici să se simtă trataţi omeneşte, în orice
situaţie, să nu se simtă vreodată umiliţi de către cei în care au încredere oarbă – părinţii. Chiar şi atunci
când fac prostii, chiar dacă trebuie să-i pedepseşti, nu apela sub nicio formă la pedepse fizice, iar în
privinţa celor disciplinare, fii conştientă că trebuie explicate şi bine motivate în faţa micului poznaş.

Acordă recompense. Ştii cât de mult le place celor mici să fie băgaţi în seamă!

Aşa că nu e nimic greşit să-i lauzi şi să le oferi un mic premiu când fac lucruri bune. În loc să-i cerţi
exagerat când se iau la harţă cu alţi copii, mai bine fă puţin tam-tam când fac un lucru bun, mai ales
atunci când nici nu se aşteaptă să fie apreciaţi.

Oferă-le un mediu stimulativ: indiferent că e vorba de lectură, de jocuri sau de filme, selectează-le
ocupaţiile în aşa fel încât să se confrunte frecvent cu personaje şi situaţii în care cei buni au de câştigat.
S-ar putea să-i inspire mai mult decât ai crede!

Dă-le sarcini. Un studiu al Universităţii din Minnesotta a arătat că adolescenţii şi copiii implicaţi în treburi
gospodăreşti în familie ajung adulţi mai responsabili şi cu mai multă stimă de sine, iar copiii care au o
părere bună despre ei sunt mai respectuoşi cu ceilalţi.

Ce treburi să le dai? Copiii de 3-5 ani pot să-şi strângă jucăriile sau pot ajuta la aranjarea mesei. De
asemenea, pot fi implicaţi în pregătirea unor feluri de mâncare simplu de preparat. Copiii de 6-9 ani pot
şterge praful şi da cu aspiratorul sau cu mătura, pot spăla legumele pentru salată şi pot aranja farfuriile
în maşina de spălat vase.

Copiii mai măricei sunt capabili să ude florile şi să tundă gazonul, pot duce gunoiul şi chiar pot găti o cină
pe săptămână pentru întreaga familie (atenţie, să nu aibă prea multe lucruri de tăiat şi tocat).

Cultivă-le prieteniile. Prietenia e cel mai bun mod în care ne manifestăm bunătatea pe termen lung.
Îndeamnă-ţi copilul să împartă cât mai multe lucruri şi activităţi cu prietenii săi, mai ales dacă unii sunt
mai sărăcuţi, şi explică-i că nu e neapărat să primească la fel din partea celorlalţi. O modalitate simplă de
a întări prietenia la vârste fragede este de a-i învăţa pe copii să împletească brăţări ale prieteniei sau
cumpărându-le accesorii identice ori aducându-le suveniruri prietenilor lor din vacanţele petrecute cu
familia.

Cum să îi învățăm pe copii să fie buni, amabili şi generoși

PUBLICAT ÎN 20-03-2017 DE OANA CALNEGRU PUBLICAT ÎN PARENTAJ

2 APRECIERI

FacebookTwitterAbonează-te

Richard Weissbourd este psiholog la Harvard și conduce proiectul Making Caring Common, cu scopul de
a-i ajuta pe copii să manifeste comportamente de grijă față de ceilalți, fiind buni, prietenoși, amabili,
generoși, binevoitori.

Aproximativ 80% din tinerii care au participat la studiul realizat de Weissbourd au spus că părinții lor au
fost mai degrabă interesaţi de realizările lor academice sau de gradul lor de fericire decât de grija și
atenția pe care aceştia o au față de ceilalți. De asemenea, cei intervievați au indicat de trei ori mai multe
șanse să fie de acord cu ceva de genul „Părinții mei sunt mândri dacă am note bune la şcoală decât dacă
sunt un membru cu anumite responsabilităţi faţă de ceilalţi în comunitatea din clasă sau din școală.„

Weissbourd și grupul său de cercetători ne oferă câteva recomandări cu privire la modul în care să ne
creştem copiii, astfel încât aceştia să devină adulți care manifestă grijă față de cei din jurul lor, sunt
respectuoși și responsabili. De ce este important acest lucru? Pentru că, dacă ne dorim de la copiii noștri
să fie oameni cu o conduită morală, atunci trebuie să îi şi creştem în acest fel.

„Copiii au nevoie de adulți, care să îi ajute să devină grijulii, respectuoşi și responsabili pentru
comunitățile din care fac parte în fiecare etapă a copilăriei lor„, spun cercetătorii.
Iată cele cinci strategii pentru a creşte copii cu o conduită morală şi care manifestă comportamente de
grijă faţă de ceilalţi, așa cum ne îndeamnă cei de la Making Caring Common:

1. Faceţi din grija manifestată pentru alții, o prioritate

De ce? Părinții tind să acorde prioritate stării de fericire și realizărilor academice pe care le au copiii lor,
înaintea comportamentelor de grijă pe care aceștia le au pentru cei din jurul lor. Dar copiii trebuie să
învețe să echilibreze nevoile lor cu nevoile altora, fie că este vorba de pasarea mingii unui alt coechipier
într-un joc sportiv, fie că decid să îi ia apărarea unui prieten care este agresat de alţi colegi la școală.

Cum? Copiii au nevoie să audă de la părinți că grija faţă de alţii este o prioritate. O mare parte din acest
aspect ține de nivelul înalt al așteptărilor de ordin moral, cum ar fi onorarea angajamentelor, chiar dacă
acest aspect te poate face nefericit. De exemplu, înainte de a lua decizia să iasă dintr-o echipă sportivă,
dintr-o trupă muzicală, sau dintr-o prietenie, copiii ar fi bine să ia în considerare care sunt obligațiile care
le revin față de grupul din care au făcut parte sau din relația de prietenie, și să-i încurajăm să-şi rezolve
problemele înainte de a renunţa la grupul sau prietenia respectivă.

Încercaţi să faceți așa:

• În loc de a le spune copiilor: „Cel mai important lucru este că ești tu fericit” spuneți-le ceva de genul:
„Cel mai important lucru este să fii bun, corect.”

• Încurajați copiii mai mari să se adreseze întotdeauna celorlalţi cu respect, chiar și atunci când sunt
obosiţi, le este distrasă atenţia într-o activitate sau sunt furioşi.

• Manifestați comportamente de grijă atunci când interacţionaţi cu alți adulți importanţi din viața
copiilor dumneavoastră. Un exemplu ar pute fi atunci când îi întrebați pe profesori dacă copiii
dumneavoastră sunt buni membri ai comunității din școala lor.

2. Oferiţi copiilor oportunități de a pune în practică recunoștința și grija faţă de alţii

De ce? Niciodată nu e prea târziu să devii un om bun, dar acest aspect nu se va întâmpla de la sine, peste
noapte. Copiii au nevoie de oportunități prin care să-și poată pune în practică grija pentru ceilalți și să-şi
poată exprima recunoștința pentru cei care manifestă grijă și care au o contribuție la viața lor sau a
altora. Studiile arată că oamenii care au obiceiul de a exprima recunoștința sunt mai susceptibili de a fi
de ajutor, de a fi generoşi, plini de compasiune și iertători și de asemenea, ei au mai multe şanse să fie
fericiţi și sănătoși.

Cum? A învăța să manifeşti grijă faţă de alţii este ca și cum înveți să joci un sport sau să cânţi la un
instrument. Este bine ca repetiția să fie, pe cât posibil, zilnică, iar situațiile pot fi variate: fie că este vorba
că ajuți un prieten cu temele, sau că ajuți la treburile din jurul casei, sau că ajuți profesorul sau colegii cu
diferite sarcini în clasă. Faceţi din grija faţă de alţii o a doua natură și dezvoltaţi-le și întăriți-le copiilor
aceste abilităţi. În mod similar, atunci când învățăm despre recunoștință este necesar să avem și
oportunități să o putem exersa în mod regulat.

Încercaţi să faceți așa:

• Nu recompensaţi copilul pentru fiecare act de întrajutorare, cum ar fi, de exemplu, atunci când ajută la
strângerea mesei după cină. Ar trebui să ne așteptăm de la copiii noștri să ne ajute în jurul casei.
Recompensaţi doar acte neobișnuite de bunătate.

• Discutați cu copilul despre actele de grijă și cele de nepăsare pe care le văd la televizor și despre actele
de dreptate și de nedreptate la care ar putea fi martori sau pe care le-ar putea auzi la știri.

• Asigurați-vă că exprimarea recunoștinței este un ritual zilnic fie că este la ora cinei, la ora de culcare, în
mașină, sau în metrou. Exprimaţi mulțumiri pentru cei care au un impact pozitiv mai mare sau mai mic în
viaţa voastră sau a altora.

3. Extindeţi cercul de persoane faţă de care copilul manifestă comportamente de grijă

De ce? Aproape tuturor copiilor le pasă de membrii din familia lor și de prietenii lor. Provocarea noastră
este de a-i ajuta pe copii să învețe să aibă grijă de cineva din afara acestui cerc, cum ar fi de un nou coleg
din clasă, de cineva care nu vorbește limba lor, sau de cineva care trăiește într-o țară îndepărtată.
Cum? Copiii au nevoie să învețe să fie atenţi la cei din imediata lor apropiere, prin ascultare atentă și
prin participare directă. Este important însă şi să putem lărgi acest cerc, luând în calcul imaginea de
ansamblu și având în vedere multiplele perspective ale oamenilor cu care copiii interacționează zilnic,
inclusiv cu cei care sunt vulnerabili. De asemenea, ei trebuie să ia în considerare că modul în care iau
anumite decizii, cum ar fi renunțarea la o echipă de sport sau o trupă de muzică îi poate afecta şi pe
diverși alţi membri ai comunității lor. În lumea noastră din ce în ce mai globală, copiii au nevoie să înveţe
să-și dezvolte grija faţă de persoane care trăiesc în diferite culturi sau diferite comunități, altele decât
ale lor.

Încercaţi să faceți așa:

• Sfătuiți-i pe copii să fie prietenoși și recunoscători cu toți oamenii cu care interacţionează zi de zi, fie că
este șoferul de autobuz sau o chelneriță.

• Încurajați-i pe copii să aibă grijă de cei care sunt vulnerabili. Oferiți-le câteva idei simple prin care îşi
pot dezvolta comportamente de grijă și curaj, cum ar fi să îl sprijine și să-i ofere alinare unui coleg care a
fost tachinat şi necăjit de ceilalţi.

• Faceţi apel la o poveste dintr-un ziar sau de la TV pentru a încuraja copilul să se gândească la greutățile
cu care se confruntă copiii dintr-o altă țară.

4. Fiţi un bun model moral și un mentor

De ce? Copiii învață despre valorile etice urmărind acțiunile adulților pe care îi respectă. Pe de altă parte,
ei ajung să deprindă un set de valori gândindu-se la dileme de natură morală împreună cu adulții. O
situație de dilemă morală cu care se poate confrunta un copil ar putea fi „Ar trebui să-l invit şi pe noul
vecin la petrecerea de ziua mea, chiar dacă cel mai bun prieten al meu nu-l place?„

Cum? Pentru a fi un model de moralitate și un mentor pentru copilul dumneavoastră este necesar să
puneți în practică valori precum onestitatea, corectitudinea și să manifestați comportamente de grijă
faţă de ceilalţi. Însă acest lucru nu înseamnă că trebuie fiți perfecți tot timpul. Pentru a fi respectat de
propriii copii și ca aceştia să aibă încredere în dumneavoastră, trebuie să vă puteți și recunoașteți
greșelile și defectele. De asemenea, este important să respectați gândirea copiilor și să le ascultați
mereu perspectivele, arătându-le şi modul în care vă doriți ca ei să se comporte faţă de ceilalţi.
Încercaţi să faceți așa:

• Puteţi modela comportamentul de grijă faţă de alte persoane al copiilor dumneavoastră, prin a face
muncă în folosul comunității, cel puțin o dată pe lună. Şi, ar fi chiar mai bine, dacă aţi face acest serviciu
împreună cu copilul dumneavoastră.

• Discutați împreună cu copilul dumneavoastră chestiuni si dileme de natură morală la masa de seară de
exemplu, sau întrebați-l cu ce fel de dileme s-a confruntat el în ultima vreme.

5. Ghidaţi-i pe copii în gestionarea emoţiilor negative

De ce? De multe ori abilitatea de a avea grijă de ceilalți poate fi însoţită de emoţii copleşitoare de furie,
rușine, invidie sau de alte sentimente negative.

Cum? Este necesar să îi învățați pe copii că toate emoţiile sunt în regulă, şi că unele modalități de a le
face față nu sunt tot timpul de ajutor. Copiii au nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru a-i învăţa cum
să se descurce când emoţiile devin copleşitoare și să le manifeste în moduri care să fie productive.

Încercaţi să faceți așa:

• Iată un mod simplu de a învăța copiii să se calmeze: rugaţi copilul să se oprească spunându-i să respire
adânc aer pe nas şi să-l expire pe gură, și numărați până la cinci. Faceţi asta până când copilul s-a calmat.
Apoi, când îl vedeți că s-a supărat iar, reamintiți-i despre pașii urmaţi anterior și faceţi-i împreună cu el.
După o vreme, el va începe să se descurce singur cu emoțiile ce îl copleșesc, astfel încât el își va putea
exprima emoţiile într-un mod util și adecvat.