Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Peticel era un pisoi tare drgla. Avea blnia alb, iar pe ici pe
colo aprea cte o pat neagr de diferite forme: una semna cu o
par, alta cu o ruc, iar alta cu o floare. Tare era mndru Peticel de
petele lui negre, dar cel mai mndru era de pata aceea rotund care o
avea pe botic.
Lui Peticel i plcea s colinde aleile parcului de lng casa lui
i s priveasc fluturii care dansau zglobii n jurul florilor abia
deschise. Cnd vedea motneii de vrsta lui alergnd dup vreun ghem
de a sau jucndu-se de-a prinselea prin copaci, zmbea uor i scotea
un mic suspin. Dac se ntlnea cu vreo pisic cunoscut, nu saluta, ci
doar i zmbea larg cu boticul lui cel frumos i ptat. Dar de ce oare
Peticel nu se juca mpreun cu celelalte pisicue i de ce nu saluta el
oare politicos? Am s v spun secretul lui. Peticel avea o limbu tare
neasculttoare. Ori de cte ori Peticel dorea s spun ceva, limbua i-o
lua nainte i ieea repede din gur printre dinii lui de lapte, astfel c
dei Peticel voia s vorbeasc frumos, cuvintele pe care le spunea
sunau tare ciudat, iar lui i era ruine de felul n care vorbea. Odat, pe
cnd sttea el n parc admirnd fluturii, a auzit un cntec foarte
frumos. S-a uitat atent s vad cine cnt i a vzut pe o creang, sus
ntr-un copac btrn, o pasre mic. Era o privighetoare. S-a uitat atent
la ea i s-a ntrebat cum poate ea care e att de mic s cnte att de
frumos, dar mai ales cum poate face ca limba s-o asculte i s nu ias
printre dini sau s se ncurce prin gur. A stat i a ascultat-o ore n ir
pe micua pasre, iar cnd aceasta i-a terminat concertul, Peticel nu sa putut abine s nu o aplaude cu putere. Pasrea, care pn atunci nu
l observase, a cobort pe o creang mai jos, ca s-l vad mai bine pe
Peticel.
Bun, pe mine m cheam Lili, privighetoarea. M bucur c ia plcut concertul meu.
Peticel nc uimit de muzica frumoas a privighetoarei a uitat
c nu vorbete corect i i-a spus acesteia:
-