Fâl,fâl,fâl… 

Aripile albastre ale fluturelui lovesc aerul cu putere. Lumina este slabă,
deoarece razele soarelui sunt ocupate azi să tricoteze haine pentru copaci.
– La ce te gândeşti? grăi fluturele vesel.
– Oare cum e să zbori? La asta mă tot gândesc, şopti timid fetiţa, pe nume
Eliza.
– Păi hai să îţi povestesc puţin. A zbura înseamnă o călătorie în văzduh.
Aşa cum tu te plimbi pe pământ şi ridici privirea în văzduh să vezi nori, păsări,
insecte, aşa noi, privim spre copii, oameni și case.
– Am zburat şi eu odată, spune fetița.
– Cum aşa? Tu nu ai aripi, răspunse nedumerit fluturele!
– Hahaha! Nu am aripi, dar am călătorit cu avionul.
– Ce este un avion?
– Un avion, este o maşinărie uriaşă, care zboară cu mulţi oameni. Este
precum o pasăre. Are aripi lungi şi groase, construite din fier.
– Şi cum se ridică în aer dacă este atât de greu şi mai are şi oameni în el?
se întrebă ridicând din antene fluturele.
– Măi fluture, tu se pare că nu ai văzut un avion până acum.
– Cred că mi-a fost frică să nu mă dezechilibrez şi m-am ascuns.
– Avionul are un motor şi o elice care se învârte, ajutând aripile de fier să
se păstreze în aer.
Prietena Elizei, a apărut în grădină şi a fost încântată de frumuseţea
fluturelui.
– Eliza, şi gândurile zboară. Chiar foarte iute!
– Hei Ramona, salutare! Ai dreptate! Cum de nu m-am gândit la asta?
O rază de soare curioasă şi veselă a coborât lângă ele.
– Şi lumina zboară, cu viteza luminii.
Din înaltul văzduhului senin, soseşte o pasăre măiastră, cu aripi lungi şi
puternice.
– Dragele mele, vă invit la o călătorie în zbor, se auzi o voce cristalină şi
puternică.
          Fetele se privesc una pe cealaltă şi aşteaptă.
–        Încercaţi. Profitaţi de  şansa ce vi se oferă, le şopti fluturele. Am să vă
însoţesc de aproape.
–        Acceptăm, confirmă sigură pe ea Ramona. Dar să nu ne duci foarte departe.
–        Bineînţeles! Nu ne vom îndepărta foarte mult. Nu vă fie teamă. Am să zbor
încet, să puteţi observa minunile ce vă înconjoară de la altă înălţime.
Eliza şi Ramona s-au urcat în spatele păsării şi au fost plăcut impresionate de
căldura corpului acesteia și de cât de noi sunt penele şi
fulgii ei.
–        Să zburrăăăăm…. spuse pasărea, ridicându-se uşor.
Fluturele le urma îndeaproape.
 – Să nu vă fie teamă. Ţineţi gura închisă şi priviţi şi-n stânga şi-n dreapta,
le încuraja pasărea.
– E minunată lumea văzută din văzduh. E senzaţional să zbori, mărturisi
Ramona.
– Dragele mele, viaţa trăită frumos, zi de zi, cu tot ce ne înconjoară este
MINUNATĂ. Încercaţi să învăţaţi să priviţi atent în jurul vostru.
– Pasăre măiastră, câtă dreptate ai! Nu m-am gândit niciodată la tot ce ne-ai
mărturisit în această călătorie.
Pasărea ateriză încet în grădina casei. Fetele, rumene din cauza emoţiei au
coborât şi au salutat-o.
– Îţi mulţumim pentru plimbarea minunată!
– Fiţi atente la gândurile voastre. Doriţi-vă să faceţi fapte bune, pentru voi şi
pentru cei dragi, dar mai ales pentru cei singuri, nevoiaşi şi trişti. Și chiar dacă
nu aveți aripi, puteți zbura cu avionul!