Proiect de activitate

POVESTEA ANOTIMPURILOR
de Elena Lupşan

Ninge!. Ninge cu fulgi mari, pufoşi ca de vată, prin văzduhul de catifea şi cad în legănări
uşoare, şi-albeşte pământul: strada, clădirile,copacii.
În casă este cald şi tare plăcut!.
La gura sobei bunica aşezată comod într-un fotoliu împleteşte cu gândul dus departe, pisică
deapănă în legea ei, iar nepoţica se joacă cu păpuşa.
Într-un târziu nepoţica se duce la fereastră îşi lipeşte năsucul de geamul rece şi priveşte
încântată la jocul steluţelor de nea. Deodată întrebă:
-Bunicuţă, de ce nu este mereu iarnă?
-Ei, draga mea, ca să-ţi răspund la întrebare, vino aşează-te lângă mine şi ascultă povestea
pe care am să ţi-o spun.
Demult tare de mult cât a trecut de atunci nu se mai ştie, trăia un crai tânăr şi frumos şi
craiul acela se numea Vreme. Vreme stăpânea întreg pământul şi-i plăcea să-l colide în lung
şi-n lat în caleaşca Soarelui.
Vreme urca în carul solar și se înalța pe cer, dar era înspăimântat de înălțime. Apoi se
coboara pe Pământ: Unde este Soarele dimineaţa? – La Est. Unde este Soarele la prânz? – La
Sud. Unde este Soarele seara? – La Vest. Unde este Soarele noaptea? Nu este. Deci, Nord.
De multe ori o pornea prin împărăţie, de la miazănoapte la miazăzi, şi de la răsărit la apus.
Cine nu şi-ar dori să străbată tot pământul în o zi şi să vadă toate meleagurile frumoase ce au
fost create pentru a ne oferi nouă un adăpost?.
Într-una din plimbările lui, zări o fată de pământean, cum alta nu mai văzuse până atunci şi
era aşa de frumoasă, ca lumina unei zile senine: cu faţa-i blândă, cu ochii mari-două
albăstrele, cu părul bălai ca spicul şi gura ca o cireaşă. Nu s - a putut împotrivi
îmboldirilor inimii , nu şi - a putut înfrâna patima şi a început a o iubi şi într-o bună zi, o luă
de soţie pe fata cea frumoasă ca ruptă din soare. Şi s-a adunat lume de pe lume la această
mare şi bogată nuntă, şi a ţinut veselia trei zile şi trei nopţi!. Erau nespus de fericiţi craiul şi
tânăra lui soţie iar supuşii îi iubeau nespus.
Nu după multă vreme, frumoasa crăiasă îl răsplăti pe craiul Vreme, pentru dragostea şi
bunătatea ce i-o dovedea, dăruindu-i patru fete tot atât de frumoase ca şi ea.
Mult s-au bucurat cei doi de acest fapt : ”Nașterea de prunci este darul lui Dumnezeu făcut
omului, și cum adesea se întâmplă, vrednicia aceasta este simţită abia când acest dar
nepreţuit, îl primeşti!”.
După naştere, se spune că fiecare copil îşi primeşte destinul de la ursitoare. Ursitoarele
fiinţe magice de origine angelică, surori cu alte fiinţe deosebite pe care nimeni nu le-a văzut şi
prea puţini le-au auzit. Un lucru e sigur – ceea ce sortesc ele, întotdeauna se îndeplineşte!.
Aşa se face că la miezul nopţii, cele trei zâne veniră şi la cele patru fete ale craiului şi le-a
înzestrat pe fiecare cu puteri deosebite şi le-a hărăzit să bucure pe oameni cu însuşirile lor. Ba
cum se obişnuieşte , tot ele ca naşe ce erau, le-a dat şi nume, fiecare potrivit cu darurile cu
care fuseseră înzestrate.
Astfel pe prima fată o numiră Iarna, căci au zis ele- avea fața albă ca zăpada, ochii de un
albastru închis, ca cerul plumburiu, părul din flori de gheață, iar drept cercei purta doi fulgi de
nea.
 Pe cea de-a doua o numiră Primăvara. Era așa de frumosă, mereu mirosind a parfum de
brândușe, cu ochii verzi ca întinsul nesfârşit al câmpurilor şi părul ca scoarţa copacilor abia
înmuguriţi.
Pe cea de-a treia, care avea părul galben ca spicele de grâu, ochii ca albastru cerului senin,
buzele roșii ca macul, o numiră Vara. Râsul ei semăna cu glasurile bucuroase ale copiilor la
scăldat, iar fruntea era mereu senină ca cerul albastru fără nori.
Pe cea de-a patra fată o mumiră Toamna. Toamna, era la fel de frumoasă ca și surorile ei,
cu ochii de culoarea mătăsii de porumb copt, cu părul ca de aramă, aşa cum sunt frunzele
ruginii ale codrului, cănd păsărelele călătoare îşi iau zborul spre miazăzi.
Zânele bune, cea mare şi cea mică le-a mai urat micilor prinţese să trăiască în bună
înţelegere , să-i bucure pe părinţi, până la adânci bătrâneţi.
Din păcate, zâna cea mijlocie, care urzea de rău, spuse:
-Ba, doresc să vină o vreme când cele patru surori să nu se înţeleagă şi să se certe între ele.
Cum însă ultima zână bună nu apucase să-şi sfârşească urarea, adaugă: tatăl lor craiul
Vreme va fi acela care le va împăca, astfel ca ele să trăiască şi pe mai departe în bună
înţelegere, pentru a bucura pe oameni cu toate darurile cu care au fost înzestrate. Şi zicând
acestea se făcură nevăzute...
Prinţesele crescură mari şi frumoase, mai repede decât alţi copii. Apoi au început să-i
bucure pe oameni cu darurile lor hărăzite la naştere de cele trei ursitoare, trimiţându-şi din
împărăţia tatălui lor, din înaltul cerului, binefacerile care fericeau lumea.
În tot regatul craiului domnea buna înţelegere aducătoare de mulţumire.
Craiul Vreme care începuse a îmbătrâni, îi creştea inima de bucurie!.
Dar iată că într-o zi când Iarna îşi trimitea pe pământ darurile şi frumuseţile ei, zâna cea rea
îi strecură un gând rău:
-Ştiţi ceva dragele mele surori! Cred că de acum încolo numai eu am să-i bucur pe oameni
cu darurile şi frumuseţile mele!.
-De ce cezi că ţi se cuvine numai ţie acest drept?
-De ce ? Mai întâi pentru că aşa vreau eu !. Şi apoi că însoţită de Moş Viscol, cu căciula
şi şuba miţoasă, cu noi o să păşiţi întâi şi-ntâi prin lume.
Când eu mă mânii învârtoşez vântoasele lui Moş Viscol, ridic troiene de omăt, aduc albeaţa
sclipitoare a zăpezilor, ferec apele în poduri de gheaţă. Copiilor le aduc în dar derdeluşul
pentru săniuş şi pârtiile pentru schi. Le mai aduc pomul de iarnă şi pe Moş Crăciun, cu traista
cu daruri. De aceea se cuvine ca numai eu să cobor pe pământ şi să le ofer oamenilor darurile
mele atât de multe şi de frumoase.
Surorile se supărară; buna înţelegere plecase dintre ele. Primăvara cuvântă cea dintâi.
-Nu ai dreptate, eu sunt cea mai dragă oamenilor! Eu vin din ţara lui Miază-Zi. Babei
Iarna îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brânduşe galbene precum soarele, toporaşi albaştri ca
seninul cerului, înverzesc câmpiile, înfrunzesc pădurile, înfloresc poenile şi pajiştile. Aduc
înapoi păsărelele cu cântecele lor, scot mieii să zburde la lumină. Eu sunt mai de folos
oamenilor, de aceea ei pe mine mă iubesc mai mult. Deci se cuvine ca domnia mea pe pământ
să fie cea mai lungă.
Vara ascultă în tăcere, apoi spuse:
-Cred că nu aveţi dreptate nici una. Mie mi s-ar cuveni să domnesc cel mai mult! Eu vin
de la Răsărit din Regatul Însorit. Zilele mele sunt lungi şi-nsorite, ca să aibă oamenii vreme
bună de lucru. Eu aduc rodul bogat al grânelor şi al grădinilor.Cresc şi-ntăresc puişorii din
cuiburi, iar copiilor le aduc cireşe şi căpşuni, le mai aduc vacanţele cele mari şi, cu ele scalda
şi excursiile. Spuneţi, nu-i aşa că eu sunt cea mai îndrăgită de oameni?
-Nu-i adevărat! sări Toamna supărată. Pe mine mă iubesc oamenii cel mai mult şi pe drept
cuvănt. Eu coc porumbiştile, şi fac să se strângă o mulţime de bogăţii de pe câmp şi de prin
grădini, şi umplu hambarele cu cereale, iar fructele sunt numai bune de mâncat. Copiilor le
dăruiesc nuci, gutui, mere, pere, prune, struguri şi le deschid porţile şcolilor. Împodobesc
câmpiile şi poienile cu cele din urmă flori, iar pădurile, înainte de a le scutura frunza, le ferec
în aramă. Mai presar argintul viu al brumelor, ca să aduc aminte oamenilor despre omăturile
care vor veni. Mie mi se cuvine să fiu stăpână veşnică a pământului, chiar dacă uneori trimit
ploi, frig, vânt, de îngălbenesc frunzele şi cad, iar păsările se duc în ţările calde, speriate de
nopţile care cresc mereu şi de cerul acoperit de norii întunecoşi. Prin bogăţie şi dărnicie,
oamenii n-ar iubi cel mai mult şi n-ar vrea să mă lase să mai plec niciodată!.
Tocmai cănd prinţesele se certau mai aprins, apăru tatăl lor craiul Vreme, care le auzise şi
cu blândeţe şi înţelepciune le dojeni pentru lipsa lor de chibzuinţă:
-Frumos vă stă să vă certaţi? Am ascultat tot ceea ce a spus fiecare, dar nu aveţi niciuna
dreptate.Toate aveţi acelaşi loc în inimile şi dragostea oamenilor.. Sunteţi anotimpurile anului,
fiecare cu propriul său caracter, propriul farmec, propriile ciudăţenii şi frumuseţi. Peisajele,
bucuriile şi gusturile pe care le asociem cu fiecare anotimp merită aşteptarea. De aceea sunteţi
atât de importante. De aceea trebuie să domniţi pe rând şi-n egală măsură.
-Aflaţi despre mine că toată viaţa am măsurat vremea. De aceea mi se spune craiul Vreme.
Ştiu începutul şi sfârşitul şi mijlocul vremurilor, întoarcerile anotimpurilor şi prefacerile
văzduhului. Timpul îl măsor în ani, iar voi fiicele mele, trebuie să încheiaţi un armistiţiu prin
care promiteţi că nu vă mai certaţi niciodată şi vă dăruiesc cele patru palate ale mele. Fiecare
palat are trei apartamente , iar fiecare apartament câte treizeci sau treizeci şi una de camere.
Un singur apartament douăzeci şi opt, dar uneori douăzeci şi nouă de camere.
Să domniţi în mod egal, vreme de trei luni fiecare, atâta timp cât veţi parcurge întregul
palat începând cu prima cameră a primului apartament până la ultima cameră a celui de al
treilea apartament. Apoi s-o luaţi de la început, căci timpul nu are limită, iar puterea voastră
trebuie de asemeni să fie fără de sfârşit.
Iar, eu din mândrul meu palat de o marmură ca laptele, lucie și albă — atât de lucie, încât
în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: soarele şi luna, voi urmări cu mai trainică și
mai fidelă atenţie mersul acestora. Soarele în ivire vesteşte când se arata, ca un vas minunat.
Când este amiază usucă pământul şi înaintea arsiţei lui cine va sta? Suflând abur de foc şi
strălucind rază, întunecă ochii. Şi luna totdeauna exactă, însemnează lunile şi împarte timpul.
Lunile anului sunt după mersul ei, minunate schimbări face crescând şi voi însemna acest
fapt în calendarul făcut după poziţiile şi mişcările Lunii şi a Soarelui formând ziua, luna şi
anul.
Măsurând mereu cum vine şi cum trece vremea vă voi urmări şi mă voi bucura de ajutorul
pe care-l veţi da celor de pe Pământ. Pământului roditor, cel ce păstrează mistere și bogății
ascunse și infinite. Datorită axei sale înclinate şi a rotaţiei complete în jurul Soarelui care
durează un an, se formează , anotimpurile. Anotimpurile mai sus amintite sunt creaţii ale
acestuia.
-Aşa draga mea nepoţică, oamenii au învăţat de la craiul Vreme, că vremea se măsoară în
ani. Că anul are patru anotimpuri, pentru că Bătrânul Vreme are patru fiice, iar precum îl
viziteză pe tatăl său aşa este şi la noi: Primăvară, Vară, Toamnă şi Iarnă.Ţie ţi se pare acum că
iarna este cel mai frumos anotimp!
Însă, ghemul vremii se-nvârtrşte, nici o clipă nu se-opreşte. Totu-i ca o joacă, iar
anotimpurile din natură-şi haina-mbracă: una-şi pune haină verde, alta haina-ncet şi-o pierde,
una - haină colorată, alta - alb imaculată. Aşa că fiecare, ca patru surioare , oamenilor
folositoare, ce le aduc daruri mii, bucurii pentru copii, sunt binecuvântate să vină şi să plece
după orânduiala tot de natură dată.
PROIECT DE ACTIVITATE
PROPUNĂTOARE:
Tema de studiu:” Când/cum şi de ce se întâmplă
Mijloc de realizare: Lectura educatoarei
Tema activităţii:”Povestea anotimpurilor”
Tipul de activitate: : Dobândire de cunoştinţe şi deprinderi.
Forma de organizare: Frontală/individuală.
Activitate pe domeniul experenţial: DLC
DLC: Povestirea educatoarei: “ Povestea anotimpurilor” de Elena Lupşan
Scopul: dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi îndrăgire a naturii, precum şi stimularea
curiozităţii pentru înţelegerea şi investigarea acesteia.Consolidarea deprinderii de a asculta o
povestire. Stimularea exprimării orale corecte şi coerente. Stimularea şi îmbogăţirea
vocabularului cu cuvinte şi expresii noi: văzduh de catifea,deapănă, colindă, miazănoapte,
miazăzi, răsărit, apus, ursitoare-zâne, sortesc, hărăzit, cer plumburiu, frunze ruginii, Moş
Viscol, porumbiştile, binecuvântate, orânduiala, etc.
Obiective operaţionale:
O1-să asculte cu atenţie, să reproducă pe scurt, textul “Povestea anotimpurilor”;
O2-să răspundă la întrbările adresate formulând propoziţii simple corecte din punct de vedere
gramatical..
O3-să exprime prin cuvinte stările emoţionale provocate de întâmplările povestirii.
O4-să participe la activitatea de grup atât în calitate de vorbitor cât şi de auditor.
Strategii didactice:
a) metode de predare: povestirea, explicaţia, problematizarea, conversaţia , metoda pălăriilor
gânditoare (“Thinking hats”) şi exerciţiul.
b) mijloace didactice: povestirea (imagini),
c) forme şi metode de evaluare: frontală şi individuală.

Eveniment Obiec- Conţinutul ştiinţific Strategii Evaluarea

ul didactic tive didactice
/Dozare
1 Moment 1-3 min -Pregtirea clasei şi a materialului Copiii vor fi Observa-
organiza- didactic necesar antrenaţi în rea com-
toric -Pregătirea climatului psiho-afectiv momen- portamen-
necesar desfăşurării activităţii. tul orga- tului
nizatoric copiilor.

2.Captarea 1-2/min Ghicitoare:”Am un pom. Deşi e explicaţia - Se

atenţiei mare,/Numai patru ramuri are: conversaţia observă
Una florile-nfloreşte,/Alta fructele descoperirea comporta-
 rodeşte,/Alta frunza-ngălbeneşte, mentul
Alta prinde strai de-argint să ţeasă”. nonverbal
(anul cu cele 4 anotimpuri) al copiilor.
3.Anunţa- 1-2 min- DLC-“Povestea anotimpurilor” de explicaţia Obsrevarea
rea temei şi O1/ Elena Lupşan conversaţia comportam
a obiec- O2/ entului
tivelor O3/ nonverbal
O4/ al copiilor

4.Dirijarea 4-7 min După anunţarea temei, copiii vor audia a)Expunerea -Observarea
învăţării O1 povestea respectând următorul plan de poveştii se comportam
O2 idei: realizează entului
O4 1-Este iarnă, ninge! În casă este cald. prin copiilor
Fetiţa este încântată de ninsoare şi respectarea
doreşte să fie numai iarnă.Bunicuţa o moentelor
invită să asculte povestea acţiunii
anotimpurilor. -schimbarea - aprecieri
2-Încadrarea în timp şi spaţiu. Demult ritmului individuale/
, craiul Vreme şi Crăiasa au avut patru vorbirii colective
fete care au fost numite: Primăvara, -pauzele
Vara, Toamna şi Iarna de zânele- logice,
ursitoare. Înzestrate cu frumuseţi, psihologice
hărăzite cu daruri pe care să le şi grama-
dăruiască oamenilor. ticale
3-Prinţesele cresc mari şi craiul Vreme -repetiţii
le dăruieşte fiecăreia un palat.Dar zâna -mimică şi
cea rea le face să se certe. Craiul le gesticulaţie
împacă şi veghează ca fiecare să -se
domnească pe Pământ trei luni şi să utilizează
bucure pe oameni şi copii cu darurile cuvinte şi
cu care au fost înzestrate la naştere. expresii din
4-Cele patru fiice ale craiului Vreme- text
anotimpurile anului, fiecare cu
farmecul propriu sunt iubite pentru
foloasele aduse pământenilor.
-Moment psihologic:Va plăcut
povestea? De ce?
Obţinerea 3-5 În funcţie de culoarea de pe măsuţe Metoda aprecieri
performan- /min. copiii vor primi câte o pălăriuţă. pălăriilor individuale/
ţei O2 Se va desfaşura jocul “Pălăriile gânditoare colective
O3 gânditoare”, având ca suport textul
“Povestea anotimpurilor” explicaţia
• Pălăria albă→ informează conversaţia
– este obiectivă asupra informaţiilor; problema-
– este neutră; tizarea
Sarcina:Povesteşte, pe scurt, textul exerciţiul
“Povestea anotimpurilor”.
-Se cere
• Palaria roşie→ spune ce simte copiilor să
– lasă liber imaginaţiei şi identifice
sentimentelor; aspecte
– este impulsivă; reprezentati-
– poate însemna şi supărare sau furie; ve pentru
– reprezintă o bogată paletă a stărilor fiecare
afective; anotimp, să
Sarcina:Spune ce simţi în legatură cu se exprime
textul “Povestea anotimpurilor” corect şi
coerent
• Pălăria neagră→ identifică greşelile
– exprimă prudenţa, grija,
avertismentul, judecata;
– oferă o perspectivă întunecoasă,
tristă, sumbră asupra situaţiei în
discuţie;
– reprezintă perspectiva gândirii
negative, pesimiste;
Sarcina:“Ce s-ar fi întâmplat dacă cele
patru fete ale craiului Vreme, nu s-ar fi
împăcat?”

• Pălăria galbenă→ aduce beneficii

creative
– oferă o perspectivă pozitivă şi
constructivă asupra situaţiei;
– culoarea galbenă simbolizează
lumina soarelui, strălucirea,
optimismul;
– este gândirea optimistă, constructivă
pe un fundament logic;
Sarcina:”Imaginaţi-va ce s-ar fi
întâmplat dacă craiul nu ar fi avut
copii”

• Pălăria verde→ generează ideile noi

şi efortul
– exprima ideile noi, stimulând
gândirea creativă;
 – este simbolul fertilitţţii, al producţiei
de idei noi, inovatoare;
Sarcina:Cum credeţi că se continuă
povestea?

• Pălăria albastră
– exprimă controlul procesului de
gândire;
– albastru e rece; este culoarea cerului
care este deasupra tuturor, atotvăzător
şi atotcunoscător;
– supraveghează şi dirijează bunul
mers al activităţii;
-este preocuparea de a controla şi de a
organiza;
Sarcina:“Dă un alt final poveştii
noastre”

Încheierea O3 Se fac aprecieri generale si individuale conversaţia aprecieri

activităţii 1-2 min referitoare la participarea copiilor la aprecierea globale.
activitate.
Copiii primesc recompense