UNIVERSITATEA DIN ORADEA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

SPECIALIZAREA:EDUCATOARE

LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU ACORDAREA GRADULUI
DIDACTIC I

Coordonator ştiinţific : lect. univ.dr. Ionuţ Erdeli

Autor: prof.inv.preşc.Oniga (Morgovan) Olimpia Victoria

Unitatea de invaţămănt: G.P.P Nr.1 Tinca
Localitatea: Tinca
Judeţul: Bihor

ORADEA

2018

1
 UNIVERSITATEA DIN ORADEA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
SPECIALIZAREA:EDUCATOARE

DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ A
COPIILOR PREȘCOLARI PRIN
INTERMEDIUL POVEȘTILOR ȘI
BASMELOR

Coordonator ştiinţific: lect. univ.dr. Ionuţ Erdeli

Autor: prof.inv.preşc.Oniga (Morgovan) Olimpia Victoria

Unitatea de invaţămănt: G.P.P Nr.1 Tinca
Localitatea: Tinca
Judeţul: Bihor

ORADEA
2018

2
 CUPRINS

INTRODUCERE - Motivarea alegerii temei 5

CAPITOLUL I. Elemente definitorii în dezvoltarea copiilor în grădiniţă 9

I.1. Particularităţi fizice 9

I.2. Particularităţi motrice 10
I.3. Particularităţile intelectuale. 10
I.4. Educaţia morală şi estetică în grădiniţă 14
CAPITOLUL II. Literatura pentru copii-genuri şi specii reprezentative pentru

dezvoltarea copiilor în grădiniţă 17

II.1. Specificul literaturii pentru copii în grădiniţă 17

II.1.1.Probleme specifice literaturii pentru copii 17
II.1.2. Basmele 23
II.1.3. Poveştile 27
II.2.Contribuţia poveştilor şi basmelor la dezvoltarea limbajului, valoarea
instructiv –educativă şi dezvoltarea conduitei estetice şi morale 30
II.2.1.Dezvoltarea limbajului 31
II.2.2. Valoarea instructiv-educativă şi dezvoltarea conduitei estetice şi
morale 33
CAPITOLUL III. Metode de abordare a textului literar la vârsta preşcolară 38

III.1. Metode de predare învăţare-tradiţionale 38

III.2. Metodeinteractive de predare învăţare-moderne 40
III.3. Jocul-modalitate de dezvoltare a vorbirii. 53
III.4. Povestirile educatoarei 57
III.5. Dramatizarea 63
III.6. Modalităţi de dezvoltare a vorbirii în afara activităţilor obligatorii 66
III.6.1. Teatrul de păpuşi 66
III.6.2. Serbările grădiniţei 72

3
CAPITOLUL IV. Metodologia cercetării 75

IV.1. Ipoteza cercetării 75

IV.2. Scop şi obiective 75
IV.3. Metodologia de cercetare folosită 76
IV.4. Material şi metodă. Consideraţii preliminare. Formularea temei de
cercetare 78
IV.5. Obiectivele cercetării 78
IV.6. Descrierea strategiei de cercetare 79
IV.6.1. Locul, perioada şi etepele cercetării 79
IV.6.2.Eşantionul şi subiecţii 79
IV.6.3.Metodele de cercetare utilizate: experimentul şi chestionarul 80
IV.7. Descrierea experimentului psiho-pedagogic formativ 81
IV.8.Analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor 83
IV.8.1. Chestionare şi grafice 83
IV.8.2. Testele copiilor 88
IV.8.3. Rezultatele cercetării 92
CAPITOLUL V. Concluzii şi recomandări 95

BIBLIOGRAFIE 98

PARTEA PRACTICĂ-ANEXE 101

4
 INTRODUCERE

Motivarea alegerii temei

La orice vârstă, omul este o fiinţă care se hrăneşte cu poveşti. De aceea, avuţia
poveștirilor, pe care au strâns-o oamenii pe tot globul, din casă în casă, din secol în
secol, fie în vorbă, fie şi în scris, a depăşit celelalte avuţii omeneşti.
Rabindranath Tagore

Mi-am ales tema ,,Dezvoltarea intelectuală a copiilor preșcolari prin intermediul

poveștilor și a basmelor”, din dorinţa de a mă perfecţiona într-un domeniu care m-a captivat
totdeauna – domeniul reprezentativ pentru dezvoltarea copiilor în grădiniţă, creativ şi cu valoare
instructiv –educativă care contribuie la dezvoltarea conduitei estetice şi morale şi despre care mi-
am dat seama că are o influenţă copleşitoare asupra educării sau mai bine spus asupra dezvoltării
armonioase a personalităţii umane la vârsta școlară.
Mi-am ales această temă pentru a-l face pe copil să înţeleagă şi să recepteze frumosul din
poveşti şi basme, să cunoască dorinţa de a învinge răul, dorinţa de a fi cinstit şi omenos.
Trăim într-o epocă în care televiziunea şi computerul pătrund puternic în viaţa tuturor, dar
mai ales a copilului mic, cu influenţe benefice în evoluţia sa,dar şi cu minusuri,mai ales în sfera sa
afectivă.

5
 Deşi nu ştie să citească, copilul poate descoperi frumuseţea şi înţelepciunea textului literar
prin intermediul educatoarei, al familiei, al fraţilor care ştiu deja să citească . Educatoarea și familia
vor ajuta copiii de vârstă preşcolară să diferenţieze binele de rău, să îşi ia drept model personaje
pozitive, să aprecieze calităţile şi să critice greşelile şi năravurile personajelor negative .
Lucrarea de faţă încearcă să-i trimită pe copii într-o lume „de poveste”, căci vor trăi
profund alături de personajele îndrăgite, de oameni cu minţi ascuţite, de animale cunoscute şi de
altele cu puteri nemărginite, vor fi alături de zâne şi Feţi –Frumoşi, vor fi înconjuraţi de pitici şi
spiriduşi.Prin această lucrare se urmărește iniţierea şi parcurgerea unor teme interesante, bogate în
conţinut informaţional, cu valenţe formative şi capabile să readucă în conştiinţa lor adevăratul sens
al copilăriei cu sentimente, aspiraţii şi îndrăzneli ca o înaripare entuziastă cu idealuri înalte .
Din acest motiv, am ales ca, prin lumea fascinantă a poveştilor şi poeziilor, prin personajele
atât de îndrăgite copiilor, să-i ajut pe aceştia să-şi învingă sentimentele de teamă şi inhibiţie, să
gândească logic, dezvoltând în acest mod, cât mai mult posibil, capacitatea de exprimare orală.
Copiii dobândesc deprinderi de receptare corectă a textului audiat, de folosire precisă şi nuanţată a
cuvintelor, de formulare clară şi personală a unor mesaje proprii, de argumentare a unui punct de
vedere. De asemenea,aceștia vor fi puși în situația de a aplica în contexte noi cunoștințele
acumulate .
Cartea a fost şi va rămâne un adevărat ospăţ al gândurilor, ospăţ la care oricine este poftit.
Ea oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacţiile aduse de orice fapt inedit, prilejuri unice de
reflecţie, de meditaţie,îndeamnă la introspecţie, contribuie substanţial la formarea şi modelarea
personalităţii şi comportamentului cititorului .
Cartea trebuie să rămână chiar şi în viaţa omului modern care tinde să stea mai mult în faţa
televizorului sau a calculatorului. Lectura rămâne una din cele mai intense, mai educative şi mai
răspândite activităţi.Cu cât copilul se apropie mai devreme de lectură, cu atât mai importante şi mai
durabile vor fi efectele ei în domeniul limbajului, al comunicării precum şi al comportamentului şi
al socializării .
Devenind prietenul copilului încă din etapa preşcolară, continuând în cea şcolară, cartea îl
va ajuta să parcurgă uşor căile cunoaşterii, de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi
apoi la fantezie . Cu ajutorul ei, copilul intră în posesia numeroaselor instrumente care îi pot
satisface dorinţa de a descoperi realitatea înconjurătoare, ea însăşi fiind o lume .
În contextul actual al reformei educaţionale, şcoala şi grădiniţa, ca instituţii-cheie, joacă un
rol important în apropierea copilului de lumea cărţii şi, implicit de lectură .

6
 Deprinderile de citit şi scris, acumulate prin activităţile de lectură, fac posibilă dobândirea
de noi cunoştinţe , ajută la formarea şi dezvoltarea celorlalte competente şi abilităţi propuse de
curriculum-ul naţional şi local.De calitatea acestor achiziţii depinde succesul sau eşecul în procesul
de formare al copilului.
Copilul trebuie să perceapă cartea ca pe un domeniu care merită să fie cucerit, ca pe un
prieten mereu alături de el, un prieten care îi vorbeşte, îi dă sfaturi bune şi care nu-l trădează
niciodată .
Lucrurile aflate din cărţi îi îmbogăţesc mintea şi sufletul, îl ajută să se înţeleagă pe sine şi
pe ceilalţi.
În această lucrare doresc să evidenţiez rolul poveştilor şi povestirilor, lumea mirifică a
basmelor deoarece cu ajutorul lor dorim să promovăm valorile morale, contribuind astfel la
educaţia copilului, familiarizarea cu normele ceprivesc condiţia copilului, importanţa familiei,
influenţa negative a unui mediu nociv asupra formării personalităţii copilului, precum şi înţelegerea
rolului pe care copilul îl are în strânsă legătură cu personajul şi pe care apoi încearcă să-l
transmităîn viaţa lui prin fapte .
Eu sunt copilul. Tu ții în mâinile tale destinul meu., Tu determini în cea mai mare măsură
dacă voi reuși sau dacă voi eșua în viață! Dă-mi,te rog,acele lucruri care să mă îndrepte spre
fericire. Educă-mă,te rog,ca să pot fi o binecuvântare pentru lume!-spune un copil doamnei lui
educatoare .
Copilărie este un tărâm magic,este o lume fermecată,dulce și duioasă în care orice se poate
întâmpla.Nu știm când și unde începe și nu știm unde și când se termină .Copilăria este singurul
moment al vieții în care trăim cu intensitate,în care plângem și râdem în aceeași zi în care suntem
singuri și totodată cu toată lumea .Copilăria este și o perioadă a vieții în care se formează la copil
deprinderi sociale de comportament în relația cu cei din jur și care îl vor influența mai târziu ca
adult.
Perioada preşcolară sau vârsta de aur a copilăriei este una foarte importantă în
dezvoltarea psihică a copilului, iar părintele şi educatorul trebuie să îi fie alături şi să îl sprijine pe
acesta în toată ,,aventura” prin care trece, pentru că în mare parte dezvoltarea lui va depinde de
modul în care aceştia l-au susţinut şi educat.„Vârsta de ce-urilor” este vârsta la care micuţul este
interesat să ştie ce se întâmplă în jurul lui. Psihologia copilului arată că atunci când copilul
manifestă interes gnoseologic, exact atunci trebuie să fie ajutat să cunoască, atunci să fie
concentrată atenţia educatorului/părintelui spre a-l conduce spre activităţi de cunoaştere care să-i

7
dezvolte imaginaţia, creativitatea, atenţia distributivă, percepţia corectă a lucrurilor, limbajul,
gândirea, inteligenţa – adică acele pârghii cu care micuţul va putea pătrunde în cunoaşterea ,,cărţii
vieţii”. Comunicarea verbală şi nonverbală, afectivă, gestica faţă de copil reprezintă trepte pe care,
cu răbdare, trebuie să urci cu copilul de mână - TU, PĂRINTE/-– pentru a-l ajuta să se dezvolte
normal .
Nu jucăriile îl vor face mai fericit, ci dragostea ta, răspunsul calm şi dat din suflet la
întrebările puse de micuţi în drumul cunoaşterii. Copilul trebuie să înţeleagă şi să conştientizeze
treptat că pregătirea sa profesională este MUNCA LUI, şi că el va avea nevoie de ea în viaţă, că
formarea sa profesională depinde doar de voinţa şi dorinţa sa de a se realiza .

8
 CAPITOLUL I
Elemente definitorii în dezvoltarea copiilor în grădiniţă

I.1. Particularităţi fizice

Grădiniţa constituie un mediu social educativ impregnat de probleme formative psihologice

mai numeroase decât perioada antepreşcolară. În grădiniţă se desfăşoară activităţi obligatorii care
oferă condiţii de adaptare la relaţiile sociale.Grădiniţa se deosebeşte de familie prin programul ei
educativ-îi învaţă să gândeacă, să comunice, să perceapă imagini, să povestească, îi învaţă pe copii
şi îi obişnuieşte cu situaţii de colectiv.Grădiniţa are un rol important în viaţa copilului, alături de
familie. Mergând la grădiniţă copilul are şansa de a beneficia de cel mai prielnic mediu adaptat
vârstei şi capacităților sale de dezvoltare, diferit de cel de acasă pe care îl completeazăși imposibil
de înlocuit, indiferent de cât de mult se străduiesc bunicii sau bona . La grădiniță, copilul va face
parte din primul cadru organizat din viața lui și totodată din primul colectiv de copii cu vârste
apropiate.Grădiniţaîl pregăteste cel mai bine pentru o viață ordonatăși echilibrată, stimulându-l
intelectual, iar trecerea către școală se va face într-un mod firesc .
Perioada preşcolară cuprinde trei subetape: preşcolarul mic, de la 3 la 4 ani, preşcolarul
mijlociu, de la 4 la 5 ani şi preşcolarul mare, de la 5 la 6 ani .
Procesul creşterii încă relativ intens, are tendinţe uşoare de încetinire cu un puseu de
creşterediscret în jurul vârstei de 5 ani .
Procesul de osificare este activ la nivelul epifizelor oaselor lungi, a oaselor toracice,
claviculare.Dezvoltarea musculară, este intensă, deşi muşchii sunt sensibili încă, conţin apă.
Respiraţia fiind încă superficilală, proceselede oxidare sunt lente, de aceea rezistenţa corpului este
minimă.Iritabilitatea mucoaselor rinofaringiene, mica lor rezistenţă la praf, la temperaturi scăzute,
la invazii microbiene contribuie la contractarea facilă de numeroase boli epidemice specifice, care
slăbesc rezistenţa organismuluipentru un timp relativ îndelungat şi crează un teren propice pentru
contractarea altor boli.

9
 I.2.Particularităţi motrice

La această vârstă copilul desfăşoară o activitate motrică susținută .

Deprinderile motrice încep să se contureze, atât cele de bază cât şi cele aplicativ-utilitare.
- mersul este legănat, cu paşi inegali, se păstrează greu direcţia ;
- la alergare, faza de zbor este neclară, alergarea este tropotită ;
- săritura prezintă dificultăţi în însuşire: se desprind greu de pe un picior, nu potsări peste
obstacole sau în adâncime ;
-aruncarea şi prinderea sunt slab formate ;
La 4-5 ani se îmbunătăţeşte coordonarea; precizia la nivelul mâinii este încă slabă datorită
muşchilor mici ai mâinii slabi dezvoltaţi.
La 5-6 ani creşte tonusul muscular, creşte capacitatea de rezistenţă la eforturi mai mari şi
prelungite, se corectează mersul iar la alergare se conturează faza de zbor.
Indicaţii:
- se urmăreşte dezvoltarea muşchilor flexori, a musculaturii dorsale care intervine înmenţinerea
coloanei vertebrale,dezvoltarea musculaturii toracice şi intercostale pentru orespiraţie corectă ;
-pe lângă utilizarea exerciţiilor analitice se recomandă şi folosirea unor exerciţiicu oinfluenţă
cumulativă asupra organismului;
- se recomandă utilizarea cu precădere a eforturilor dinamice şi mai puţin cele statice, să fie evitate
eforturile monotone ;
- se vor evita exercitiile de forţă, tracţiune, transport de greutăţi;
- să se acorde atenţie modului de însuşire a săriturilor, în mod deosebitaterizarea,care implică
sistemul ligamentar şi articular, sistem care este încă slab dezvoltatşi se pot produce traumatisme .

I.3.Particularităţile intelectuale

Ereditatea are un aport fundamental în formarea personalităţii copilului. Studiile au

demonstrat că trăsăturile de personalitate transmise genetic prin procese specifice de natură
biologică, cu care copilul se naşte, au un rol esenţial în formarea sa . Ceilalţi factori care şlefuiesc
pe parcursul vieţii personalitatea copilului şi o pot nuanţa în sens pozitiv sau negativ sunt: factorii
sociali, educaţia şi cultura. În final rezultă un mix de calităţi, atitudini, gânduri, principii, aptitudini

10
pe care copilul şi le formează şi le însuşeşte. Toţi cei trei factori care contribuie la formarea
personalităţii copiilor pe lângă aportul ereditar se regăsesc la preşcolari în activitatea zilnică de la
grădiniţă. Din acest motiv, importanţa grădiniței în viaţa copilului este una majoră .
Întreaga perioadă preşcolară este dominată de o puternică trebuinţă de joc. Aceasta devine
activitatea fundamentală . Jocul antrenează activitatea mintală, rezervele şi startegiile ei, asociaţiile
cele mai fanteziste posibile . Jocul se desfăşoară într-un timp şi spaţiu imaginar, jocul conţine o
absorţie uriaşă de experienţă şi de trăire de viaţă, de interiorizare şi de creaţie .
În grădiniţă copilul învaţă să înţeleagă şi să aprecieze conduita celorlalţi, începe să distingă
ceea ce e bine şi ceea ce e rău, se dezvoltă interese, abilităţi, îndemânări, aptitudini,creativitate,
trăsături de caracter şi de comportament .
În perioada preşcolară se dezvoltă sensibilitatea tuturor analizatorilor.Se dezvoltă auzul,
văzul, pipăitul.Rolul auzului creşte şi el .Se dezvoltă auzul muzical, capacitatea de recunoaştere a
fiinţelor şi animalelor,vântului şi zgomotelor străzii. Sensibilitatea vizuală, tactilă, odorifică şi
gustativă se dezvoltă, dar în mod diferit .Tot în această perioadă se dezvoltă percepţiile şi
reprezentările .
Formele primitive ale percepţiei încep să se ordoneze şi să fie mai clare datorită observaţiei.
Percepţia devine un proces subordonat gândirii, intenţiilor, cunoaşterii.
Preşcolarul percepe obiectele în mod afectiv şi le leagă de situaţii concrete . Când vorbeşte
despre un obiect dă amănunte care nu ţin neapărat de percepţia lui directă . Astfel despre o
maşinuţă poate spune că este mare, roşie, are telecomandă care nu mai funcționează de când a rupt
butonul verde după ce i-a adus-o bunicul .
Percepţiile spaţiale îi permit să evalueze forma şi volumul obiectelor. Limbajul de încadrare
în spațiu începe să fie mai des folosit. La 3 ani copilul dă informații despre lungime și grosime, la 4
ani percepe vertical sus-jos, la 5 ani distanţa (aproape, departe), la 6 ani foloseste poziţionarea
(stânga-dreapta) .
Schemele spațiale se lărgesc, copilul cunoaşte, recunoaşte şi descrie interiorul şi exteriorul
casei, grădiniţei, magazinului. Spaţiile largi , depărtate, cele care nu intră în perceperea directă sunt
confuze. Într-o localitate vecină copilul te poate întreba ,,În ce ţară suntem?", iar la o distanţă de
sute de kilometri de casă i se pare normal să-ţi spună ,,Hai până acasă să luăm păpuşa ."
Percepţiile temporale cunosc o evoluţie semnificativă . Copilul începe să verbalizeze
succesiunea şi durata unor evenimente. Diferite cuvinte din vocabularul care exprimă timpul sunt
folosite cu mai multă precizie : încet/repede , înainte/după , devreme/târziu , dimineaţa/la prânz/

11
seara . Totuşi noţiuni de azi/mâine, săptamâna viitoare/ anul trecut, îi sunt încă neclare. În
exprimările preşcolarului mic pot să apară construcţii de tipul ,,Am fost mâine", ,,O sa vină ieri".
Preşcolarul mijlociu începe să sesizeze trecutul apropiat, iar cel mare foloseşte cu mai puţine erori
timpurile verbelor .
La vârsta preşcolară se dezvoltă noi forme de percepţie cum este observaţia cu scop,
organizată şi planificată , rolul major aparţinând gradiniţei prin activităţile sale specializate .
Explozia care are loc pe plan imaginar este întreţinută în special de prezenţa jocului care se
poate organiza oricum şi oriunde, se dezvoltă imaginaţia creatoare şi fantezia. Preşcolarul îşi
însuşeşte tehnicile artistice simple ale colajelor , construcţiilor de cuburi , nisip , pietre , tehnici ale
artelor grafice , ale modelajului.
Gândirea devine la această vârstă tot mai pregnantă.
Jan Piaget a extras în urma unor cercetări câteva caracteristici ale gândirii copilului preşcolar1.
Caracterul egocentric se manifestă prin raportarea la sine a evenimentelelor şi includerea
contextului - ex.,,nu mai vreau zmeulpentru ca m-a lovit / nu zboară.” Egocentrismul în perioada
preşcolară nu este o trasătură de caracter. El se manifestă în absenţa diferenţierii dintre realitatea
obiectivă şi cea personală. Gândirea este orientată spre adaptare,nu spre aflarea adevărului.
Caracterul sincretic al gândirii duce la conexiuni întâmplătoare, de multe ori lipsite de
logică - ex. ,,vântul bate pentru câ îi este foame”. Gândirea începe treptat să controleze procesele
psihice, dar inconsistenţa reprezentărilor şi lipsa raţionamentelor corecte duce la forme de
înţelegere nediferenţiate, globale .
Caracterul animist se manifestă prin însuflețirea lucrurilor şi fenomenelor cu care intră în
contact . Exprimarea maximă a acestui caracter se manifestă între 3 şi 4 ani. După această vârstă
însuflețesc doar jucăriile şi apoi le oferă însuflețire doar în timpul jocului . La 5 ani atenuează
această tentă, dar spre 6 ani se observă un alt gen de confuzii - ex. frunza este considerată vie
pentru că se mișcă, ceasul pentru că ,,ticăie”, televizorul pentru că arată viaţa, telefonul pentru că
,,vorbeşte” .
Caracterul ilogist se exprimă prin divagaţii datorate raţionamentului particular – particula r.
Gândirea preşcolarului este dominant situativă (încărcată emoțional şi influenţată de
percepții şi reprezentări) şi concretă (alege criterii situaţionale) .
Cea care „conduce”, în acest moment, intelectul, este gândirea, cea care valorifică şi
orientează toate celelalte procese. Acesta este şi motivul pentru care, atunci când copilul se află la o

1
Piaget, Jan, Psihologia inteligenţei, 1965, Buc, Ed.Ştiinţifică.

12
vârstă cuprinsă între 2 şi 5 ani, părinţii sunt asaltaţi cu întrebări repetitive, precum „De
ce?”.Gândirea, în jurul acestei vârste, este dominată, la rândul său, de cuvinte şi reprezentări.
Cuvântul este folosit pentru a reprezenta realitatea.
În același timp, gândirea este , mai mult de tip intuitiv decât deductiv , ceea ce înseamnă că
preşcolarul este capabil să intuiască un răspuns , însă nu poate realiza o explicaţie bazată pe logica
deductivă .
Aşadar , pentru a descoperii realitatea , bazându-se pe gândirea intuitivă, copilul are nevoie
de reprezentări practice şi investigații în ceea ce priveşte obiectele din jur. De aceea, el nu va fi
capabil să asculte, atunci când i se spune că „este periculos să te apleci peste geam”, deoarece el nu
a văzut practic efectul acestui lucru .
Gândirea la această vârsta este una de tip egocentric şi presărată de animism . Pentru cei mici
este foarte normal ca aproape totul să aibă suflet şi să fie dotat cu inteligenţă. Artificialismul este o
a 3-a caracteristică de bază a gândirii acestuia , motiv pentru care el crede că toate lucrurile sunt
făcute de către om, inclusiv fenomenele naturii sau planetele .
Preşcolarul nu poate realiza o descriere sau o sinteză , o povestire sau o analiză şi în mod
sigur, acesta crede că fiecare lucru din jurul său este conceput special pentru el , motiv pentru care
nici nu poate întelege de ce i se interzic anumite obiecte. Treptat, gândirea lui se va transforma, va
ieşi din sfera de egocentrism , spre finalul celui de-al 6-lea an de viaţă . În acest moment, copilul va
intra în stadiul operaţional al logicii şi va începe să achiziţioneze o gândire de tip deductiv.
Atenţia se dezvoltă mult în perioada preşcolară . Sunt atenţi la o povestire expresivă, la un
filmuleţ , la imagini . Atenţia involuntară este dominantă faţă de cea voluntară . În timp ce copiii de
trei ani nu-şi pot menţine atenţia asupra unui joc mai mult de 10-15 minute , la şase ani durata
atenţiei în joc , poate fi de 45-50 de minute . Stabilitatea atenţiei voluntare este redusă , din cauză
că atenţia voluntară continuă să fie mai slab dezvoltată decât atenţia involuntară . Copiii, mai ales
cei din grupa mică şi mijlocie, pot fi uşor de distras de la sarcina pusă de educatoare, sub influenţa
unor impresii momentane mai vii .
Comunicarea verbală cunoaşte în această perioadă o dezvoltare foarte mare , nu numai din
punct de vedere al numărului de cuvinte, dar şi în ceea ce reprezintă pronunţia, structura
gramaticală .Vocabularul se îmbogăţeşte după 4 ani , are loc o creştere spontană a corectitudinii
pronunţiei,creşte corectitudinea folosirii structurii gramaticale , copilul foloseşte cuvinte noi.
Întreaga afectivitate are o serie de caracteristici noi deoarece afectele , emoţiile,
sentimentele, aflate în plină formaţie, se succed situaţional, întregul comportament manifestă o

13
mare instabilitate .Micul copilaş trece uşor de la râs la plâns ,apar stări emotive deosebite , cum ar
fi stările de conştietizare a culpabilităţii sau acelea ce se exprimă când copilul ascunde o faptă
neadmisă sau o neascultare , temându-se că va fi descoperit . Apar sentimente estetice,
intelectuale, morale , are stări emotive .
În timp ce formarea conştiinţei de sine este un proces intim , complex, formarea
personalităţii se exprimă ca o înzestrare şi organizare de însuşiri şi trăsături psihice , ca o
dezvoltare a caracteristicilor proiective şi celor expresive ale psihicului , ca organizare de trăsături
psihice noi ce indică o mare implantaţie a psihicului în mediul socio –cultural .

I.4.Educaţia morală şi estetică în grădiniţă

Grădiniţa, la fel ca şi şcoala , are ca scop pregătirea copilului pentru activitatea ulterioară,
precum şi dezvoltarea competenţelor acestuia . Copilul trebuie să ajungă o persoană capabilă să se
orienteze în viaţă prin comunicarea eficientă în diferite situaţii , o persoană aptă să-şi exprime
atitudinea faţă de valorile etice şi estetice , o personalitate cu un ansamblu de cunoştinţe formate pe
parcursul preşcolarităţii şi şcolarităţii .
La vârsta preşcolară , când se pun bazele caracterului copilului , când începe să se
definească profilul său moral , când i se formează atitudinea faţă de oameni, faţă de lumea
înconjurătoare , este foarte important să-l învăţăm să fie responsabil , inclinat spre toleranţă şi
respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi, conştient de drepturi şi datorii, liber şi deschis spre alte
culturi.
Între componentele educaţiei , cea morală ocupă un loc deosebit datorită rolului pe care-l
joacă în afirmarea şi integrarea în societate a copilului . Comportamentul moral se bazează pe
cunoştinţe , sentimente , convingeri , deprinderi şi obişnuinţe , o voinţă puternică , astfel încât
urmărirea şi formarea acestora pretinde nu numai un program bine articulat , ci şi un sistem coerent
de metode şi procedee prin care să putem preveni apariţia unor eventuale obstacole şi să asigurăm
realizarea la nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite . Educaţia morală urmăreşte să formeze şi
să dezvolte calităţi şi însuşiri pentru ca pe baza lor copilul să se poată integra în grupul social şi să
poată duce o viaţă socială normală . Etica este ştiinţa despre morală, ea reprezintă ştiinţa vieţii
morale. Dimensiunea morală a educaţiei reprezintă o componentă esenţială atât a procesului
instructiv-educativ, cât şi a acţiunii exercitate de familie , de mediul social, de colectivul de copii,

14
având ca scop formarea conştiinţei şi conduitei civilizate a preşcolarului în conformitate cu normele
sociale şi cu particularităţile de vârstă. Toate activităţile din grădiniţă au influenţă în direcţia
educării morale şi urmăresc însuşirea normelor , regulilor şi principiilor elementare de convieţuire
socială , formarea unor reprezentări morale , educarea sentimentelor morale , educarea unor
trăsături de voinţă şi caracter , educarea unor comportamente şi deprinderi morale .
Poeziile , poveştile , basmele constituie un mijloc decisiv pentru cultivarea sentimentelor
morale şi estetice , de exersare a memoriei şi de stimulare a imaginaţiei creatoare. Poeziile sunt
selectate în asemenea manieră încât să cuprindă expresii artistice, să provoace trăiri afective, iar
copiii să înţeleagă mesajul şi conţinutul educativ. Pentru preşcolarii mici, poeziile trebuie să fie
însoţite de ilustraţii estetice , jucării variate, păpuşi de mânuit, albume cu imagini, imagini video,
etc. Copiii sunt încurajaţi să exprime conţinutul poeziilor prin desen sau pictură. Aici intervine
creativitatea lor artistică, capacitatea lor intelectuală de a interpreta în context anumite elemente,
atenţia selectivă şi originalitatea de manifestare. Aceleaşi elemente din poezie sunt regăsite diferit
ca formă, culoare, mărime, amplasare în spaţiu , iar conţinutul este subiectivizat prin culorile
folosite şi elementele noi pe care le adaugă copiii .
Valoarea instructiv-educativă a basmelor şi poveştilor este deosebită . Ele aduc o preţioasă
contribuţie la dezvoltarea trăsăturilor de voinţă şi caracter şi, în general, la formarea personalităţii
copiilor preşcolari . Desigur că, pentru a dezvolta personalitatea copiilor preşcolari trebuie alese cu
precădere operele prin care se realizează educaţia morală , intelectuală şi estetică , dar şi cele care,
prin exemplele oferite , sunt accesibile vârstei preşcolare şi îl pot sensibiliza pe copil . Deşi
lecturile , poveştile şi povestirile par a fi monotone din cauza caracterului lor static , acestea
implică un grad mare de participare din partea copiilor. În atmosfera lor preşcolarul nu participă
motric , ci intelectual şi afectiv. Copiii ascultă cu plăcere basmele pentru că ele răspund nevoii lor
de a cunoaşte şi de a înţelege. Ei participă afectiv-imaginativ la acţiune , identificându-se adesea cu
personajul prefera t. În călătoriile provocate de imaginarul din basme şi poveşti, copiii se simt
fericiţi , fiind alături de eroii pe care îi însoţesc şi la bine şi la rău , imitându-i apoi în jocurile lor .
Copiii pun deseori întrebări, oftează , se bucură , plâng şi încearcă să le dea personajelor o
formă , un contur, plecând de la ceea ce simt ei şi ceea ce li se întâmplă acestora . Poveştile aduc
copiilor trăiri contradictorii: iubire , ură , teamă, furie, neputinţă în confruntarea dintre bine şi rău.
Poveştile îi ajută să-şi exprime mai bine propriile sentimente şi emoţii. Ele reprezintă pentru ei o
formă de joc în care învaţă semnificaţiile vieţii reale , le îndreaptă atenţia spre aspecte pozitive ale
vieţii (frumuseţe, bucurie, dragoste etc.), dar fără a exclude partea negativă (binele învinge

15
întotdeauna răul). Poveştile îi învaţă ce înseamnă prietenia (copiii îşi aleg personaje de poveste care
să le fie prieteni), le modelează un caracter puternic (din poveştile în care există eroi, zâne, prinţi,
care se luptă de la egal la egal cu monştrii şi-i înving, li se formează copiilor curajul, încrederea în
forţele proprii). Înainte de a alege o poveste este bine să ştim ce anume are nevoie copilul să
înțeleagă şi să-şi dezvolte la această vârstă. De exemplu , dacă îi este frică de întuneric , se alege o
poveste despre un personaj care trece peste anumite frici ; dacă se ceartă cu fratele sau colegii de
grupă , se alege o povestire în care rivalitatea şi răutatea sunt depăşite .
Prin activităţile extraşcolare specifice: serbări , concursuri , activităţi în cadrul unor proiecte
de parteneriat , se dezvoltă în primul rând , capacitatea copiilor de a înţelege şi de a-şi exprima
sentimentele , capacitatea de a lucra în echipă , de a răspunde în mod pozitiv şi sensibil unei situaţii
noi. Aceste abilităţi trebuie dezvoltate prin asemenea activităţi , deoarece devin factori cruciali în
educaţia prezentă şi viitoare , dar au un impact puternic şi în viaţa de familie , la locul de muncă al
viitorului adult . Astfel de activităţi oferă o perspectivă amplă a valorificării creativităţii , a
valorilor etice şi estetice , a actului didactic în rândul preşcolarilor .
Gama variată de activităţi pentru promovarea tradiţiilor de iarnă vizează o componentă etică ,
dar şi una estetică . Eticul ţine de educaţia morală , punând în practică valorile de bine, frumos şi
adevăr . Puşi în situaţii inedite , copiii învaţă să se comporte în societate , iar educatorii , parteneri
în educaţie , evidenţiază prin profilul lor comportamental , mai mult ca oricând , etica profesională.
Componenta estetică se reflectă în stilul vestimentar al copiilor şi al educatorilor în timpul
serbărilor , concursurilor şi al evenimentelor culturale , în decorul scenic (sonorizare , lumini,
personalitatea prezentatorului) , în ambientul specific festivităţii, în relaţionarea cu părinţii copiilor,
care ar trebui invitaţi cât mai des la asemenea spectacole organizate în grădiniţă , dar şi în afara ei.
Toate activităţile etice şi estetice desfăşurate în grădiniţă au un impact direct şi puternic
asupra preşcolarilor , modelându-le personalitatea , motivându-i şi făcându-i mai responsabili şi
mai mândri de talentul lor , mai civilizaţi în societate şi mai sensibili la frumos .

16
 CAPITOLUL II.
Literatura pentru copii,
genuri şi specii reprezentative pentru dezvoltarea copiilor în grădiniţă

II.1.Specificul literaturii pentru copii în grădiniţă

II.1.1. Probleme specifice literaturii pentru copii

Literatura pentru copii cuprinde totalitatea operelor literare aparţinând deopotrivă literaturii
naţionale şi universale , culte sau populare , care sunt utilizate în procesul de învăţământ din etapa
preşcolară , primară şi gimnazială , în scopul realizării tuturor laturilor educaţiei.
Literatura pentru copii nu este în primul rând un gen de scriitură , ci mai ales un mod de
lectură . Literatura pentru copii începe cu literatura populară , cu basmul , continuă cu legenda,
snoava , apoi cu creaţiile lirice, populare şi culte , cu povestiri şi romane cu tematică dintre cele
mai variate .
În ultima vreme , copiii dovedesc un interes accentuat pentru literatura ştiinţifico-fantastică,
care cuprinde scrieri ce prospectează viitorul , bazându-se pe inovaţiile ştiinţifico-tehnice şi
tehnologice contemporane .
Dintre genurile literare , cel care se prezintă cu mai puţine realizări în literatura pentru copii
este genul dramatic .
Literatura pentru copii , este o formă de cunoaştere prin intermediul imaginii artistice,
respingând schematismul de orice fel. Ca artă, literatura are trăsături distincte . Ea reflectă
realitatea prin intermediul imaginilor concret-senzoriale ,relevabile în conştiinţa noastră cu ajutorul
forţei expresive a cuvintelor .
Reflectând realitatea prin transfigurare artistică , literatura destinată copiilor devine o
modalitate specifică de cunoaştere, ea având un limbaj particular .
Reuşita transmiterii conţinutului literaturii pentru copii, constă în felul în care educatoarea
ştie să-i sensibilizeze pe micii ascultători, prin intermediul limbajului artistic .

17
 Cerinţele ce se impun a fi respectate ar fi:
-asigurarea concordanţei dintre conţinutul programelor şi gradul de accesibilitate al operelor
recomandate pentru copii;
-cunoaşterea temeinică a conţinutului textelor, valoarea lor cognitivă, etică şi estetică;
-însuşirea intuitiv-practică a noţiunilor de teorie literară;
-legătura dintre obiective, conţinuturi, strategii didactice şi posibilităţile de învăţare proprii ale
copiilor.
Obiectivele literaturii pentru copii vor fi următoarele:
-trăirea emoţional-reflexivă a conţinutului operei prin intuirea şi conştientizarea mesajului etic şi
estetic;
-aprecierea frumosului estetic şi artistic, dezvoltarea gândirii, a memoriei afective, a atenţiei
voluntare, a imaginaţiei creatoare;
-perceperea conţinutului de idei şi de sentimente prin îmbinarea laturii estetico-emoţionale cu cea
relaţională;
-precizarea, îmbogăţirea vocabularului, însuşirea unor noi cuvinte şi expresii,cu sens propriu şi cu
sens figurat, care să ducă la realizarea unei exprimări corecte, coerente şi expresive.
Prin literatură educatorul îl învaţă pe copil să se formeze, literatura contribuind la
dezvoltarea şi lărgirea orizontului de cunoaştere.
Întocmai ca aerul sau apa, copilăria este peste tot, este ca un fluviu cu afluenţi, o minune
care nu seacă niciodată. Trăim între copii o viaţă întreagă, înte fii şi nepoţi, de aceea atât familia cât
şi grădiniţa și mai apoi şcoala, să depună eforturi pentru a influenţa lumea copilăriei prin basme şi
poveşti.
Literatura pentru copii nu trebuie creată pentru nivelul de înţelegere al copiilor, o carte bună
pentru copii e bună pentru toate vârstele. Chiar dacă un copil are nivelul scăzut de înţelegere a
operei literare, pe măsura dezvoltării sale psihice el devine tot mai receptiv la adevăratele valori
estetice, cu ajutorul fanteziei copilul transformă realitatea într-o lume plină de farmec. Tot datorită
ei, copilul are capacitatea de a visa şi de a conferi lumii înconjurătoare o aură pe măsura dorinţelor
lui, de aceea el este atras de poezie şi basm, şi este receptiv la frumos, care trebuie să existe în
forme adecvate potenţialităţii lui psihice şi sensibilităţii. Datorită capacităţii copilului de a intra în
pielea personajelor, de a se identifica cu eroii cărţilor citite, el îndrăgeşte tocmai eroii memorabili
din aceste opere. Există o literatură preferată de copii, însă nu este obligatoriu ca aceasta să fie
inspirată din universul lor. Există opere care numai în aparenţă sunt pentru copii, dar care în

18
realitate sunt despre copii.
Scriitorii de literatură pentru copii nu trebuie să fie încorsetaţi de nivelul de accesibilitate
redus al micilor cititori. Literatura chiar şi pentru copii trebuie compusă la nivelul ei ca artă, şi nu
la nivelul anilor puţini ai cititorului, dar, se scriu cărţi numai pentru copii cu condiţia ca scriitorul
să găsească acele căi ale frumosului artistic spre care micii cititori au acces.
Literatura pentru copii, ca parte integrantă a întregii literaturi, abordează teme legate de
viaţă. Nu se poate stabili o delimitare precisă între tematica literaturii pentru copii şi tematica
literaturii pentru maturi.
Poveştile pot fi socotite adevărate bijuterii educative populare, având o compoziţie simplă,
acţiune concentrată, şi o profundă învăţătură morală. Sunt mult gustate şi uşor înţelese de copiii din
primele clase.
Alături de basme şi povestiri circulă, şi în folclorul nostru ca şi la celelalte popoare, un
însemnat număr de legende, despre plante, animale, păsări, sau insecte, precum şi despre denumiri
geografice, legende istorice. Legendele oferă, în general, o explicare naivă, neştiiţifică, a
fenomenelor din natură, a evenimentelor, a denumirilor geografice, etc.
Din toate aceste producţii literare, copiii apreciază şi preferă, în primul rând, basmele şi
povestirile, şi în al doilea rând legendele.
Lectura basmelor contribuie la dezvoltarea proceselor psihice ale copiilor, astfel, fantasticul
din basme contribuie la dezvoltarea imaginaţiei lor. În special basmele sunt foarte bogate în
imagini, figuri de stil, care trezesc elevilor reprezentări multiple, bogate în detalii.
Basmele, în special, dezvoltă imaginaţia reproductivă a elevilor, mai ales prin faptul că pe
baza acţiunii bogate, pe baza unor eroi bine individualizaţi, copii îşi imaginează ceea ce nu au
văzut niciodată, depăşind astfel cadrul îngust al experienţei lor personale de viaţă. Eroii basmelor:
Ileana Cosânzeana, Făt-frumos, Zmeul, sunt reproduşi viu în imaginaţia elevilor.
Basmele şi poveştile poartă în ele tezaurul limbii române în ceea ce are ea mai specific.
Ascultându-le copilul sesizează o dată cu conţinutul şi construcţia limbii, frumuseţea ei, expresiile
ei plastice. Lectura basmelor şi poveştilor contribuie la educaţia morală a elevilor. În multe basme
sunt evocate scene din lupta eroică a poporului prin intermediul unor personaje care caracterizează
pe cei mai buni luptători ai poporului. Copilul învaţă să-şi iubească poporul, să îndrăgească faptele
lui vitejeşti. Făt-Frumos, erou legendar, este redat peste tot ca un exponent al poporului. El este
iubit de copii datorită faptelor lui vitejeşti, bunătăţii lui, curajului care merge până la nesocotirea
morţii. Făt-Frumos întâmpină greutăţi în cale, el le învinge datorită unei voinţe dârze de a face ceea

19
ce-i impune sentimentul datoriei.
Acest sentiment al datoriei este calitatea cea mai de preţ a eroului pozitiv al basmelor şi
poveştilor, cel mai puternic motiv care mobilizează voinţa pentru învingera greutăţilor de orice fel.
Este clar că acest aspect al basmelor contribuie la dezvoltarea voinţei copiilor.
În unele poveşti sunt biciuite defectele omeneşti. Analizându-le se formează la elevi
anumite convingeri în ceea ce priveşte atitudinea lor faţă de muncă, în ceea ce priveşte cinstea şi
dreptatea. De exemplu, în povestea ,, Fata moşului cea cuminte" de P.Ispirescu, iese în evidenţă
deosebirea dintre oamenii cinstiţi , muncitori, şi cei leneşi, hrăpăreţi. Fata moşului constituie pentru
elevi un exemplu bun de urmat, iar fata babei un obiect al dispreţului lor. În special, în poveştile cu
animale, sunt prezente astfel de teme morale, deoarece cu ajutorul animalelor sunt prezentate
diferite trăsături de caracter omeneşti . Morala din poveste reiese limpede din caracterele acestor
eroi, şi din acţiune, nu din sentinţe morale. Pentru aceasta poveştile create de popor au o imensă
influenţă educativă asupra elevilor.
Personajele din basme pot fi prezentate în primul rând prin înfăţişarea sau aspectul lor, fapt
care uşurează elevilor sesizarea trăsăturilor de caracter. Se poate să se pornească şi invers, de la
fapte, şi ca o concluzie a analizei acestora să fie scoasă o trăsătură de caracter. Împletind ambele
căi, de la înfăţişare la trăsături ale caracterului, apoi la fapte, şi invers ,de la faptela trăsături, elevii
pot caracteriza conştient personajele.
În basme am văzut că sunt întâlnite şi personaje negative. . Copiii vor analiza însuşirile
acestora în acelaşi mod. În plus,învățătorul îi va ajuta să aibă o atitudine critică faţă de ele, să
explice de ce nu e justă comportarea unui personaj sau a altuia.
Trebuie să se tindă ca prin caracterizarea personajelor să se intensifice educarea copiilor,
îndrumându-i să facă aprecieri asupra conduitei personajelor, să li se formeze convingerea că
întotdeauna dreptatea învinge minciuna şi răutatea.
Cu ajutorul basmelor şi al poveştilor învățătorul poate să dezvolte la copii cele mai
frumoase calităţi ale omului: curajul, cinstea, perseverenşa si dârzenia în atingerea scopului propus,
hărnicia, modestia, respectarea cuvântului dat, spiritul de dreptate, prietenia, etc.
Scopul acesta se realizează dacă prin discuţii şi alte forme de activitate li se explică elevilor
faptele reale care stau la baza întâmplărilor fantastice, dacă li se dau îndrumări pentru a sesiza
pitorescul imaginilor, precum şi unele particularităţi ale formei basmului.
Cadrul didactic trebuie să cunoască temeinic operele reprezentative din literatura noastră, şi
pe baza acestora să le îndrume lectura în afara clasei, urmărind împlinirea sarcinilor educative ale

20
literaturii, prin adaptarea operelor recomandate chiar la preferinţele şi înclinaţiile individuale ale
elevilor.
Lectura făcută de educator, joacă un rol important în conturarea personalităţii unui copil,
ajutându-l să se dezvolte cognitiv şi emoţional şi mărindu-i capacitatea de concentrare. Celor mai
mulţi copii nu le plac lucrurile impuse, obligatorii. Stă în înţelepciunea noastră să găsim metode
prin care micuţul să considere lectura o pasiune, un hobby, un lucru pe care îl face din proprie
iniţiativă.
Cititul îi deschide copilului noi orizonturi, îl ajută să exprime şi să redea mai bine informaţii,
să exploreze noi lumi, îi stimulează curiozitatea. În plus, un copil pasionat de lectură poate avea
rezultate mai bune la şcoală. Poveştile îi dau încredere în sine, copilul identificându-şi sentimentele
şi trăirile cu cele ale eroilor preferaţi.
Finalurile fericite îi întăresc valorile morale. Să ne reamintim vremurile copilăriei noastre, cu
basme şi poveşti nemuritoare, spuse cu drag de cei mari, care, intrând în pielea fiecărui personaj, ne
făceau pe noi, cei de atunci, să putem înţelege mesajul transmis.Poveştile joacă şi un rol foarte
important, în consolidarea relaţiei părinte-copil. Este foarte important ca primii ,, povestitori ,, să
fie părinţii , deoarece mesajul transmis copilului ajunge prin cel în care el are încredre.Momentul
povestirii este practic un joc în care atât copilul, cât şi părintele, experimentează aceleaşi
stări.Poveştile sunt lecţii morale ajutându-i pe copii să facă diferenţa între minciună şi adevăr, între
laşitate şi curaj, îi învaţă care sunt calităţile şi care sunt defectele cele mai întâlnite ale oamenilor.
Trăind alături de personajul preferat întâmplările basmului, copilul învaţă despre lumea din jur,
fără să fie el însuşi pus în situaţii periculoase sau dificile.
Copilul îşi poate însuşi propriile principii morale, necesare în ghidarea acţiunilor (bine-rău,
adevăr-minciună, dreptate-nedreptate). Poveştile citite, fie de ceilalţi, sunt un important stimul
pentru creativitate, copilul se vede forţat să îşi stimuleze lumea fantasmatică, pentru a avea imagini
vizuale ale celor povestite. Tot astfel este stimulată atenţia prin nevoia de a urmări firul naraţiunii,
memoria necesară în reproducerea ulterioară a poveştii şi, nu în ultimul rând, empatia.
Copiilor adeseori le place să asculte poveşti seara înainte de a merge la culcare. Mai mult
de atât, cadrul multor povesti este o pădure, întunecată, ce recreează obscuritatea dormitorului şi
întunericul somnului.

Întâlnirile din poveşti, multe dintre ele înspăimântătoare, sunt întâlnirile cu fantasmele şi
visele ce sunt la lucru în evenimentele zilei şi produc conexiuni imprevizibile şi noi.

21
 Poveştile oferă ipoteze de simbolizare care pot fi folosite în moduri diferite de fiecare copil.
Dorinţa de a asculta aceeaşi poveste încă şi încă o dată poate să reflecte persistenţa stării
emoţionale fundamentale a copilului ce îl determină să aleagă o anume poveste. Pe de altă parte
mai poate arăta cum că el parcurge constant şi cu mare atenţie şi re-lucrează propriile fantasme.
Dacă acest lucru este adevărat, atunci povestea nu este niciodată aceeaşi: la fiecare ascultare este
percepută în mod diferit.
Multe poveşti au o morală la sfârşitul lor, de care te poţi folosi pentru a-ţi educa corect
copilul, reprezintă un instrument la îndemână de educaţie şi disciplinare. Poveştile nu trebuie
niciodată înlocuite cu televizorul, desenele animate sau calculatorul.
Poveştile trebuie alese în funcţie de nevoile copiilor , în funcţie de ceea ce are el nevoie să
înţeleagă la acea vârstă. De exemplu , dacă îi este frică de întuneric , alegem un personaj care
depăşeşte anumite frici, dacă se ceartă cu fratele, alegem o poveste în care cei doi fraţi ajung să se
înţeleagă.
Pe lângă efectul benefic asupra micuţului, să nu uităm de rolul poveştilor în relaţia părinţi -
copil. Lipsa timpului îi face pe mulţi dintre noi să îşi abandoneze copiii în faţa televizorului, la
desene animate, sau a calculatorului, la jocuri. Câte un basm spus măcar o dată la câteva zile
creează între părinţi şi copil acea legătură specială dintre doi oameni care trăiesc aceleaşi senzaţii,
au aceleaşi sentimente şi îşi imaginează aceleaşi scenarii. Complicitatea creată şi limbajul comun
construit de părinte şi copil îmbunătăţeşte mult relaţia dintre cei doi. Momentul poveştii este
special şi poate să se păstreze peste ani, când nu va mai fi nevoie de poveşti, dar va fi nevoie de
discuţii ca între prieteni.
Poveştile au fost dintotdeauna o modalitate utilă şi plăcută de a petrece timpul alături de
copil şi de a-i transmite un mesaj, de a-l învăţa să descopere şi să se aventureze în minunata lume a
fanteziei. Însă poveştile părinţilor par să nu mai fie şi poveştile de azi ale copiilor. Se schimbă de la
o generaţie la alta conţinutul unei poveşti? Se adaptează ele lumii moderne şi realităţii actuale din
viața copiilor? Îşi păstrează oare Albă ca Zăpada şi Cenuşăreasa locul în lectura copiilor sau
personajele la zi sunt Harry Potter şi Pokemon?
Unul dintre cele mai importante aspecte pe care le oferă poveștile din copilărie este
cel educativ. Prin lupta dintre bine şi rău transpusă în naraţiune copilul îşi poate însuşi propriile
principii morale, necesare în ghidarea acţiunilor (bine-rău, adevăr-minciună, dreptate-nedreptate).
Dacă în şcoală povestirea este metoda prin care învăţătorul sau profesorul transmite unele
cunoştinţe care nu pot fi dobândite de copii prin experienţa personală, povestirile folosite în

22
grădiniţa de copii sunt forme de activitate organizată, care ocupă un loc important, cu rol formativ
în ansamblul mijloacelor de realizare a sarcinilor instructiv educative.
Rolul şi importanţa povestirilor adultului în instruirea şi educarea copiilor sunt bine
cunoscute;poveştile asigură dezvoltarea intelectuală, precizând şi întregind cunoştinţele. Ele
contribuie la formarea vorbirii copiilor, fiind model de vorbire închegată, expresivă şi corectă,
stimulându-i totodată şi pe ei să povestească; influenţează dezvoltarea morală prin sentimentele ce
le trăiesc alături de eroii basmelor şi prin frumuseţile naturii descrise; formează deprinderi
intelectuale de a asculta şi înţelege când li se vorbeşte; dezvoltă voinţa, stimulându-i spre acţiuni şi
jocuri noi prin imitarea personajelor, contribuind şi la închegarea colectivului de copii.

II.1.2. Basmele

Poveştile au rămas de-a lungul veacurilor opere foarte îndrăgite de către copii, încă din
primii ani ai copilăriei până în apropierea adolescenţei.Prin morala pozitivă şi uşor de recepţionat,
poveştile au o mare valoare educativă.
Pentru ca educatorul să poată folosi basmele, ca mijloc puternic de educare,este necesar ca
el să cunoască caracteristicile acestei specii.
Între poveşti şi basme există deosebiri. În basme domină fantasticul atât în cadrul în care se
desfăşoară acţiunea, cât şi în prezentarea personajelor care fie că sunt calităţi hiperbolizate,
supraomeneşti, fie că sunt fiinţe cu înfăţişări şi însuşirisupranaturale, sau anumite obiecte care au
însuşiri neobişnuite.
Poveştile sunt o categorie aparte, personajele şi întâmplările sun mai apropiate de realitate,
fantasticul ocupând un loc secundar. Deşi aceste deosebiri există, scriitorii creatori de basme
denumesc adesea basmele poveşti. Astfel va proceda Creangă cu Povestea lui Harap- Alb, iar în
literatura străină vom găsi acest lucru la Andersen,la Perrault dar şi la Fraţii Grimm.
Din acest motiv ele nu se vor trata separat. În basme, deşi caracterul dominant este
fantasticul, totuşi motivele de inspiraţie sunt aspectele vieţii.
Ele au fost în trecut un mijloc de a înfăţişa prin imagini sinteza realităţii pe care noi o trăim.
Basmele au un puternic substrat real, ele luând naştere din dorinţa omului la o viaţă mai bună, din
dorinţa de a învinge răul iar binele să predomine.Omul prin basm şi-a exprimat dorinţa de libertate,
de dreptate, de frumos. Neînţelegând anumite fenomene din mediu, poporul cu imaginaţia sa, le-a
întruchipat adesea în personaje fantastice.

23
 Basmele oglindesc primele istorii ale relaţiilor omeneşti şi ale luptei omului cu mediul.2 Din
basme se desprind începuturile luptei dintre asupriţi şi asupritori, în basme aflăm despre săraci şi
bogaţi, despre cei răi şi cei buni, aici întâlnim dorinţa poporului pentru libertate, aflăm despre
victoria dreptăţii, a cinstei şi a tuturor calităţilor apreciate de popor.
Tema basmelor este lupta dintre bine şi rău, care se termină întotdeauna cu victoria binelui.
Se vorbeşte despre bine și rău, cinste şi incorectitudine, modestie şi îngâmfare, curaj şi laşitate,
adevăr şi minciună. Basmul va ajunge să creeze o atmosferă de optimism, deoarece poporul a
crezut mereu într-un viitor mai bun.
Subiectele basmelor sun variate.Motivele mai obişnuite care constituie subiectul basmelor
sunt executarea unui legământ: întrecerea prin forţă, dibăcie sau iscusinţă cu elementele răului,
nimicirea farmecelor unor vrăjitoare, eliberarea prizonierilor, lupta cu asupritorii cu chip de om sau
monstru, naşterea unor copii din bob de piper, lacrimă, mazăre sau neghină, dorinţele oamenilor de
a avea copii,adoptarea unui copil animal, însoţirea unei fete de împărat cu pereche animal-pasăre,
condiţionarea ieşirii pe lume a unui copil, intrarea feciorului de împărat ca slugă,urmărirea
fugarilor sau trecerea obstacolelor.
Personajele basmelor sunt grupate pentru a putea ilustra tema generală a basmului, lupta
dintre bine şi rău. Personajele din basme sunt dotate cu însuşiri excepţionale. Unele sunt
personificări ale bunătăţii, dreptăţii, frumuseţii, curajului, vitejiei, iar altele sunt simboluri ale
făţărniciei, urâţeniei, răutăţii, laşităţii.3
Eroul pozitiv e Făt-Frumos pe care îl găsim sub denumiri diferite., dar întrupând aceleaşi
calităţi.Este puternic, viteaz, hotărât, perseverent, învinge toate obstacolele. Reuşeşte datoritră
isteţimii, prezenţei de spirit şi curajului.Săvârşeşte fapte vitejeşti, nu din ambiţie, ci pentru a apăra
pe cei slabi, pentru a elibera pe cineva din robie sau pentru a salva viaţa cuiva. Eroul pozitiv al
basmelor este adesea fiu de oameni săraci sau fiu de împărat.El este chipeş, strălucind de frumuseţe
şi plin de voioşie, dar alteori este lipsit de strălucire, e o figură neînsemnată, pe care ceilalţi fraţi
mai mici îl consideră inferior. În desfăşurarea acţiunii basmului el reuşeşte să-şi pună în evidenţă
calităţile sale deosebite, dovedind că nu e nici prost, nici naiv sau nefolositor.El e deobicei ultimul
dintre cei trei fraţi şi e desconsiderat de aceştia.

2
O.Costea, F.Mitu, E.Vasilescu, M.T.Damşa, C. Stoica, A.Vlăduţ, Literatura pentru copii, 1996, manual de clasa aXIII-a, şoli
normale, E.D.P., R.A.-Buc., pag. 4
3
G.Munteanu, E.Bolog, V.Goia, Literatura pentru copii, 1971, manual licee pedagogice, E.D.P., Buc., pag. 6

24
 O altă caracteristică a eroului principal din basme este mila lui pentru diferite vieţuitoare,
care la rândul lor îl ajută să învingă toate greutăţile şi să iasă biruitor din toateîncurcăturile. El
salvează viaţa unei albine, a unei furnici, sau a unui peşte, ca mai târziu aceţia să îi vină în ajutor.
Eroina principală este Ileana Cosânzeana, uneori însă are alt nume, alteori nu are nume, este
fata mică sau cea mijlocie a împăratului. Despre frumuseţea sa se duce vestea peste mări şi ţări.
Ea este salvată de Făt- Frumos, din robia zmeuluisau a unei vrăjitoare.Îl preţuieşte pe Făt
Frumos pentru curaj şi vitejie, îl ajută adeseori în lupta cu zmeul şi până la urmă devine soţia lui.
Ea este modestă şi muncitoare, are multe de suferit din partea mamei vitrege, sau este slujnică la o
stăpână bogată şi rea.În cele din urmă ea înfruntă toate greutăţile devenind fericită alături de Făt-
Frumos. 4
Eroii pozitivi din basme sunt ajutaţi în lupta lor de persoane cu însuşiri supranaturale:uneori
de fratele mai bun, sau de către fiinţe omeneşti cu puteri supraomeneşti, sau fiinţe fantastice sau de
vieţuitoare.
Prietenul şi sfătuitorul său în toate împrejurările este calul năzdrăvan, care-şi însoţeşte
stăpânul tot timpul, ducându-l ,,ca pământul şi ca gândul”, sfătuindu-l cum să iasă din toate
încurcăturile cele mai grele sau cum să învingă piedicile ce-i stau în cale. Fără cal faptele eroice ale
lui Făt-Frumos nu s-ar putea realiza.Calul are un număr variat de aripi, care-l ajută să strădată cu
mai multărapiditate distanţele.E un animal dotat cu însuşiri excepţionale, el poate vorbi şi sfătui. El
poartă în urechi diferite obiecte vrăjite, obiecte care scapă de primejdii: gresia care se preface-n
munte de piatră, peria care se transformă în pădure deasă, haine, arc şi săgeţi.Eroul e ajutat de
vieţuitoarele cărora le făcuse un bine, dându-le ajutor în împrejurări grele.Din această categorie fac
parte păsări, peşti, raci, ţânţari, furnici, albine. Alte personaje care ajută sunt: Strâmbă Lemne,
Sfarmă Piatră, Flămânzilă, Crivăţul, Păsărilă, Zâna Mărilor, Zâna Apelor.
Făt-Frumos are şi duşmani: în primul rând fraţii mai mari, care-l invidiază pentru faptele
sale de vitejie. Personajele negative sunt: Mama Pădurii, Zmeul, Balaurul, Baba Cloanţa, care prin
diferite vrăji, caută să-l piardă pe Făt-Frumos.
În genere, în peripeţiile care constituie subiectul basmului, personajele se grupează la doi
poli: de o parte eroul principal, ajutat de o serie de personaje cu caractere mai mult sau mai puţin
fantastice,care luptă şi înving forţele răului, de altă parte duşmanii eroului principal, zmeu, balauri,
simbolizând forţele neînvinse ale naturii.

4
G .Munteanu, E.Bolog, V.Goia, Literatura pentru copii, manual licee pedagogice, E.D.P., Buc. ,1971, pag. 7-8

25
 Personajele pozitive în lupta lor cu duşmanii sunt ajutate de obiecte care au însuşiri
supranaturale. Astfel apar în basme numeroase obiecte care zboarăşi care acţionează la porunca
omului, venind în ajutorul persoanelor pozitive: masa cu bucate care se aşează şi se strânge, bucate
care nu se mai termină,buzduganul sau toporul care loveşte, căciula care face un om nevăzut,
covorul şi cizmele care zboară.
Trăsătura lor caracteristică constă în faptul că ele îşi pierd calităţile şi nu mai aduc foloase
dacă au căzut în mâinile duşmanilor, a leneşilor şi a lacomilor.
Compoziţia basmelor-ele se caracterizează prin formule tradiţionale care apar la
introducere, cuprins sau încheiere.5
Cea mai simplă formulă a basmului românesc este: ,,A fost (era) odată...” . Aceasta
constată existenţa unor personaje şi, totodată, le plasează în timp. O altă formulă iniţială se
formează prin adăugarea unui nou element,,ca niciodată” , care subliniază caracterul excepţional,
unic al faptelor relatate. Rezultă în felul acesta o formulă de sine stătătoare, care nu se referă la
personajele basmului, ci plasează acţiunea în timp. Formulele iniţiale sunt convenţii care
marchează intrarea cititorului în fabulos.
Formulele mediane sunt mai numeroase şi mai evoluate decât în basmul popular, uneori
constituindu-se în adevărate fraze ritmatice; ele au rolul de a realiza trecerea de la o secvenţă
narativă la alta şi de a întreţine suspansul/curiozitatea cititorului. În “Povestea lui Harap-Alb” apar
următoarele formule mediane: ,, şi merg ei o zi, şi merg două, şi merg patruzeci şi nouă” ,,şi mai
merge el cât mai merge, ,,Dumnezeu să ne ţie, ca cuvântul din poveste, înainte mult mai este”.
Basmul românesc ne oferă o gamă foarte variată de formule tradiţionale finale; cea mai
frecventă este formula prin care povestitorul îşi informează auditorul asupra participării sale la
ospăţul împărătesc (nuntă), moment final tipic pentru basmele noastre culte. Exemple de formule
finale: ,,Ş-apoi încălecai pe-o coasă/Şi vă spusei o poveste frumoasă”, ,,Şi încălecai p-un
mărăcine/Să m-asculte orişicine”, ,,Și m-am suit pe o roată/Şi v-am spus-o toată”. Formula finală în
basmul cult ,,Povestea lui Harap-Alb”este cu totul originală, dar îşi îndeplineşte rolul de a-l scoate
pe cititor din fabulous ,,Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo bea
şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă”. Accentul
cade pe ospăţul de nuntă şi pe petrecerea de nuntă, dar se observă şi umorul amar ce ascunde
obsesia lui Ion Creangă faţă de sărăcie.

5
G.Munteanu, E.Bolog, V.Goia, Literatura pentru copii, 1971, manula licee pedagogice, E.D.P., Buc., pag. 11

26
 În fiecare basm, sunt prezente numere magice (spre exemplu: 3 – ,,trei fete ale împăratului”,
,,trei feciori de împarat”; 6 –,,balaurul cu şase captete”; 24 şi alţi multiplii de 3. Acestea reprezintă
semne ale totalităţii. Cifrele fatidice apar şi în opera lui Creangă. Sunt prezente numerele: 3 – ,,trei
feciori” ai craiului, trei mari încercări, trei obiecte magice ,,apă vie”, ,,apă moartă”, ,,smicelele de
măr dulce”, 12 – “12 harabale cu pâne, 12 ialoviţe fripte.

II.1.3. Poveştile

Cu caracterul lor jucăuș și apropierea lor de fantezie, intuiție și iraționalitate, poveștile sunt
în contrast evident cu modelele raționale și tehnologice ale societății moderne. Orientarea recentă
este în contradicție cu esența poveștilor. Totuși ele se pot plasa într-un cadru al educației,
contribuind lasoluționarea multor aspecte ale acesteia. Utilizate la momentul potrivit și într-o formă
potrivită, o poveste poate deveni punctul central al efortului de a transmite conținuturi educaționale
și a schimba atitudini și comportamente.
Educatorii cunosc deja modul în care artele pot contribui la succesul copilului în învățare și
îmbunătățirea stării sale emoționale. Vechea artă a spunerii poveștilor este cea mai potrivită pentru
explorarea vieții interioare a copilului, este accesibilă pentru toate vârstele și abilitățile și nu
necesită nici un echipament special, în afară de imaginație și puterea de ascultare și vorbire, pentru
a crea imagini artistice. Ca un instrument de învățare, povestitorul poate încuraja copiii să-și
exploreze propria lor expresivitate și le poate crește capacitatea de a-și comunica gândurile și
sentimentele într-o manieră clară și conștientă.
Aceste beneficii transcend din experiența artistică în deprinderile de viața de zi cu zi. În
lumea noastră în continuă și rapidă mișcare, condusă de media, spunerea poveștilor poate fi un mod
de educare, reamintind copiilor că ascultarea este importantă, cuvintele spuse de ei au putere și
comunicarea clară între oameni este o artă.
Dezvoltarea competențelor verbale poate contribui la creșterea capacității copiilor de a
rezolva nonviolent conflictele interpersonale. Negocierea, discuţiile şi tactul sunt abilităţi de
menţinere a păcii. Posibilitatea de a-şi exprima lucid gândurile şi sentimentele este importantă
pentru siguranţa copilului. Comunicarea clară este primul pas spre a fi în măsură să ceară ajutor
atunci când este necesar.
A spune o poveste și a asculta o poveste bine spusă, încurajează copiii să-și folosească
imaginația. Dezvoltarea imaginației îi poate ajuta să ia în considerare idei noi, să fie inventivi.

27
Aceasta poate contribui la creșterea motivației și încrederii în sine; astfel ei își pot imagina cum
propriile competențe și capacități îi pot ajuta să-și realizeze visele și speranțele. Povestireabazată pe
povești tradiţionale este un mod blând de a ghida copiii spre construirea valorilor personale prin
prezentarea unor situaţii imaginareîn care pot vedearezultatele ambelor acțiuni și decizii : atât a
celor înţelepte cât şi a celor neînțelepte.
Povestirea este una din activităţile de educarea limbajului cele mai plăcute copiilor, întrucât
le satisface nevoia de cunoaştere şi de afectivitate, le stimulează imaginaţia şi constituie cadrul
optim de exersare a capacităţii de comunicare. De asemenea, contribuie la dezvoltarea proceselor
psihice: gândirea logică, memoria voluntară, imaginaţia creatoare, limbajul – ca mijloc
fundamental de comunicare.
Tematica abordată în cadrul activităţilor de povestire se diferenţiază în funcţie de vârsta
copiilor. Astfel la grupa mică poveştile şi povestirile trebuie să fie scurte, cu puţine episoade, cu un
limbaj accesibil, atractive, să dezvolte sentimente şi trăiri afective pozitive. Personajele trebuie să
fie atractive, cunoscute de copii (de preferat din lumea animalelor), simple ca structură. Este de
preferat ca poveştile şi povestirile să conţină versuri şi dialoguri repetitive, eventual scurte cântece.
La grupa mijlocie se pot folosi poveşti şi povestiri cu episoade mai numeroase care să-i
familiarizeze pe copii cu aspecte diverse ale vieţii şi să le influenţeze comportamentul. La grupa
mare povestirile devin mai complexe, cu personaje mai multe şi mai reprezentative pentru o
anumită categorie morală, planul real şi cel imaginar se contopesc într-o mai mare măsură.
Chiar şi la vârste foarte fragede, poveştile au un rol important în dezvoltarea copilului. Un
bebeluş de câteva luni nu înţelege nimic din ce i se spune, însă ascultând poveşti învaţă foarte mult
despre limbaj, intonaţie, felul cum sunt create sunetele şi ce înseamnă ele. Pe lângă efectul benefic
asupra copilului, să nu uitam de rolul poveştilor în relaţia părinţi – copil. Lipsa timpului îi face pe
mulţi dintre noi să îşi abandoneze copiii în faţa televizorului, la desene animate sau în faţa
calculatorului, la jocuri. Câte un basm spus măcar o dată la câteva zile, crează între părinţi şi copil
acea legătură specială dintre doi oameni care trăiesc aceleaşi senzaţii, au aceleaşi sentimente şi îşi
imaginează aceleaşi scenarii.
Poveştile au trăsături specifice, deosebite de cele ale basmelor, atât prin subiect cât şi prin
personaje, fiind mult mai apropiate de realitatea vieţii de toate zilele. Fantasticul ocupă un loc
secundar sau chiar lipseşte şi este înlocuit uneori de diferite forme ale superstiţiilor. 6

6
.Munteanu, E.Bolog, V.Goia, Literatura pentru copii, manula licee pedagogice, E.D.P., Buc. ,1971, pag. 16

28
 Tema este aceeaşi ca a basmului, lupta dintre bine şi rău, dar la baza conflictului stă, de cele
mai multe ori, contradicţia dintrereprezentanţiiunor interese antagoniste: ţăranul şi boierul, argatul
şi stăpânul, ţăranul şi popa. Alteori, conflictul se încheagă în sfera relaţiilor de familie, provocat de
răutatea, viclenia invidia sau lăcomia mamei vitrege. În alte poveşti, conflictul e cauzatşi de
ciocnirea dintre oamenii dotaţi cu calităţi morale deosebite şi cei dominaţi de năravuri.
Subiectele poveştilor sunt de proporţii mai mici, cu peripeţii mai puţine.Ele se axează pe
aspecte din viaţa socială sau de familie.Prin caracterul lor satiric, poveştile au scopul de a combate
unele deprinderi morale sau trăsături de caracter dispreţuite de popor: zgârcenia, lenea, lăcomia,
şiretenia , viclenia.
În poveşti personajele se grupează în două categorii:oameni isteţi şi oameni care au diferite
cusururi.
Protagonistul în poveștieste aproape întotdeauna un om din popor, un om isteţ, harnic,
muncitor, modest, drept.Datorită agerimii minţii, stăpânirii de sine, curajului, demnităţii morale,
dar mai ales isteţimii, el învinge duşmanii.Un model elocvent este Păcală la români, Ludas Matyi la
maghiari, Ivan la ruşi şi Nastratin la orientali.
Subiectele poveştilor în care Păcală este figura centrală sunt variate, dar din toate reiese
isteţimea, e un om din popor, glumeţ şi învinge toate greutăţile.7
Compoziţia poveştilor cu subiecte izvorâte din viaţa reală este deosebită de cea a basmelor.
Acţiunea este simplă, asemănătoare cu faptele din viaţa de toate zilele, dinamice. Nararea faptelor
este înviorată de un dialog viu, din care se desprind gluma şi umorul.
Poveşti pentru preşcolari:Ridichea uriaşă (poveste populară), Capra cu trei iezi de I.
Creangă, Scufiţa roşie de Ch. Perrault, Căsuţa din oală (basm popular), Puf Alb şi Puf Gri (poveste
populară), Nu numai la grădiniţă de O.P. Iaşi, Ursul păcălit de vulpe de I. Creangă, Maricica de L.
Vlădescu, Sanda la grădiniţă de M. Tamaş, Iedul cu trei capre de O.P. Iaşi, Găinuşa cea moţată de
C. Gruia, Punguţa cu doi bani de I. Creangă, Creanga de alun de L. Tolstoi, Coliba iepuraşului şi
Ciuboţelele ogarului de C. Gruia, Cei trei purceluşi, Fata babei şi fata moşneagului, Prostia
omenească, La scăldat, La cireşe de I. Creangă, Prâslea cel voinic şi merele de aur (basm
popular), Sarea în bucate de P. Ispirescu, Motanul încălţat, Croitoraşul cel viteaz, Cenuşăreasa,
Hansel şi Grethel de F. Grimm, Albă ca zăpada, Hainele cele noi ale împăratului, Răţuşca cea
urâtă de H.C. Andersen, Ariciul şi iepurele de L. Tolstoi, Ciuboţelele ogarului deC. Gruia.

7
G.Munteanu, E.Bolog, V.Goia, Literatura pentru copii, manula licee pedagogice, E.D.P., Buc. ,1971, pag. 17

29
 II.2.Contribuţia poveştilor şi basmelor la dezvoltarea limbajului, valoarea
instructiv –educativă şi dezvoltarea conduitei estetice şi morale

Scufiţa Roşie, Albă ca Zăpada, Harap Alb sunt doar câţiva dintre eroii care populau lumea
noastră de copii. Din păcate, eroii copilăriei noastre sunt străini multor micuţi de astăzi. Ei au fost
înlocuiţi de Shrek, Nemo, Tom şi Jerry, personaje la fel de interesante dar parcă fără farmecul
eroilor de basm. Prea puțini părinţi găsesc timpul necesar pentru a spune copiilor poveştile cu care
au crescut ei înşişi. Fie ocupaţi cu serviciul şi viaţa agitată, fie chiar şi indiferenţa, deoarece este
mai uşor să pui micul copil în faţa televizorului decât să îi spui seara o poveste.
Poveştile au fost pe nedrept uitate şi sunt pe nedrept ignorate. Ele sunt pline de poveţe şi
întâmplări din care copii pot trage învăţăminte utile: să nu fim neascultători ca Scufiţa Roşie, să nu
fim răutăcioşi ca mama vitregă a Albei ca Zăpada şi lista ar putea continua. Din poveşti, copiii află
care sunt consecinţele defectelor şi calităţilor umane, care sunt efectele faptelor bune şi rele.
Antitezele atotprezente în basme îi ajută să facă diferenţa între bine şi rău, între minciună şi adevăr,
între laşitate şi curaj, îi învaţă care sunt calităţile pozitive şi care sunt defectele cele mai comune ale
oamenilor. Trăind alături de personajul preferat întâmplările basmului, copilul învaţă despre lumea
din jur, fără să fie el însuşi pus în situaţii periculoase sau dificile.
Nu trebuie să uităm nici de rolul benefic pe care poveştile îl au asupra afectivităţii unui
copil. Frica, bucuria, iubirea sunt trăite de copil la intensitate maximă, fără ca el să fie pus în
situaţii periculoase sau dificile. Există părinţi care îşi fac griji în legătură cu emoţiile prea puternice
provocate de personajele negative. Copiii mai sensibili poate ar fi bine să beneficieze de o variantă
puţin îndulcită a poveştii, însă în rest, nu avem de ce să ne temem. Să nu uităm că la un moment dat
copilul va trebui să ţină piept lumii care nu este întotdeauna atât de frumoasă pe cât ne-am dori.
Poveştile îl pregătesc pentru momentul în care se va confrunta cu situaţii neplăcute.
Chiar şi la vârste foarte fragede, poveştile au un rol important în dezvoltarea copilului. Un
bebeluş de câteva luni nu înţelege nimic din ce i se spune, însă ascultând poveşti învaţă foarte mult
despre limbaj, intonaţie, felul cum sunt create sunetele şi ce înseamnă ele. Pe lângă efectul benefic
asupra copilului, să nu uitam de rolul poveştilor în relaţia părinţi – copil. Lipsa timpului îi face pe
mulţi dintre noi să îşi abandoneze copiii în faţa televizorului, la desene animate sau în faţa
calculatorului, la jocuri.

30
 Câte un basm spus măcar o dată la câteva zile, crează între părinţi şi copil acea legătură
specială dintre doi oameni care trăiesc aceleaşi senzaţii, au aceleaşi sentimente şi îşi imaginează
aceleaşi scenarii.
Toate acestea, povestea, basmul, contribuie la dezvoltarea limbajului şi la dezvoltarea
conduitei estetice şi morale ale copilului.
Valoarea educativă a acestor poveşti şi basme constă întocmai în contribuţia pe care o aduc
la formarea unor atitudini de combatere a unor manifestări negative din comportamentul
oamenilor: lenea, laşitatea, răutatea, lăcomia, îngâmfarea, prostia.8

II.2.1.Dezvoltarea limbajului

Unrol deosebit de important în dezvoltarea limbajului şi a gândirii copiilor îl au poveştile şi

basmele, deoarece prin folosirea cuvântului şi a imaginii artistice, ei sunt familiarizaţi cu structura
limbii, cu bogăţia formelor gramaticale, cu frumuseţea şi expresivitatea limbii.9
Ascultând poveşti sau basme, copiii întâlnesc noi şi noi expresii care, odată cunoscute,
devin un bun al lor.Contextul narativ al basmului facilitează accesul copilului la cuvinte şi expresii
noi, permite întelegerea sensului unor cuvinte abstracte sau metaforice, dezvoltând astfel limbajul
şi gândirea. Ei memorează atât cuvintele cu care încep şi se încheie basmele, cât şi expresiile care
se repetă în basme şi astfel limba, cu expresiile ei proprii, intră în limbajul curent al copiilor.
Oricât ar fi de simple, poveştile şi basmele pe care le prezentăm, sunt pline de învăţăminte.
Ele scot în evidenţă calităţile eroilor pozitivi şi influenţează pe această caleformarea personalităţii
copiilor şi atitudinea lor în diverse situaţii.Micii ascultători învaţă să deosebească binele de rău, şi
găsesc în personaje modele de viaţă.
De mici ei vor învăţa să se exprime cursiv şi logic, vor putea reda un basm cunoscut, o
întâmplare auzită sau imaginată. Formarea acestor deprinderi le este necesară copiilor atât în
procesul comunicării cu cei din jur,cât şi în cel al însuşirii cunoştinţelor şi mai cu seamă în
viitoarea lor integrare şi pregătire pentru şcoală.
Repovestirile au şi ele ca scop principalformarea deprinderilor copiilor de a expune cursiv
şi logic poveşti şi basme, şi exersareavorbirii sub toate aspectele: fonetic, lexical, gramatical.

8
G.Munteanu, E.Bolog, V.Goia, Literatura pentru copii, manula licee pedagogice, E.D.P., Buc. ,1971, pag.18
9
M.Bulc, Metodica activităţilor de educare a limbajului în grădiniţa de copii, 2005, Ed.Buna Vestire, Beiuş, pag.51

31
 Educatoarea face cunoscut copiilor prin cuvânt denumirea lucrurilor și a fenomenelor,
însușirilor acestora (apa este înghețată), precum și legături dintre ele (apa a înghețat pentru că e
frig).
Concomitent cu cunoașterea nemijlocită a lumii înconjurătoare, copilul învață și cuvintele
corespunzătoare obiectelor sau fenomenelor cu care vine în contact.
Cuvântul sub formă de întrebare sau adresare directă îl face pe copil să se gândească, să
analizeze, să compare, să clasifice, să tragă concluzii. Punând mereu în fața copilului probleme ce
se cer rezolvate prin cuvinte, îl învățăm să se străduiască mintal, să gândească un răspuns. În acest
mod se contribuie la dezvoltarea limbajului, dar și a gândirii, la creșterea capacității de cunoaștere,
la dezvoltarea vocabularului, la mărirea posibilității de exprimare.
Povestind, spunând basme, poezii și ghicitori copiilor, aceștia încep să înțeleagă
frumusețea limbii și să folosească în vorbirea lor expresiile care le-au plăcut și i-au impresionat
mai mult.
Prin urmare, educatoarea realizează instruirea și educarea copiilor, le dezvoltă vorbirea
necesară în procesul de comunicare și cunoaștere a vieții înconjurătoare.
La sfârșitul vârstei preșcolare sub aspect fonetic copiii trebuie să pronunțe corect toate
sunetele, sub aspect lexical trebuie să posede un volum de cuvinte relativ bogat, sub aspect
gramatical trebuie să stăpânească deprinderea practică de a formula cu ușurință propoziții.
Pentru ca vorbirea preșcolarului să atingă acest nivel, programa prevede în mod amănunțit
formarea unui sistem de priceperi și deprinderi necesare pronunțării corecte.Preșcolarul trebuie să
ajungă să pronunțe clar și exact toate sunetele ce intră în componența cuvintelor fără să omită, să
inverseze sau să înlocuiască un sunet. Pentu a dobândi o asemenea pronunție corectă se acordă o
mare importanță dezvoltării auzului fonematic.
Sub aspect lexical, copiii trebuie să-și însușească un bogat fond de cuvinte pornind de la
cuvinte ce reflectă realitatea imediată, aspecte concrete ale mediului ambiant. Ei trebuie să
denumească obiectele, însușirile lor și acțiunile, să folosească în mod conștient diferite feluri de
cuvinte, atât substantive, adjective, verbe, pronume, numerale, cât și părțile de vorbire neflexibile.
Odată cu însușirea treptată a lexicului de bază, copilul trebuie să dobândească deprinderea
de a exprima corect sub aspect gramatical. El trebuie să ajungă să utilizeze construcții corecte din
punct de vedere gramatical, deși evident numai pe cale practică.O vorbire corectă presupune și
claritate. Aceasta se realizează prin formarea deprinderii copiilor de a respecta ordinea cuvintelor
în propoziții, de a folosi în mod corespunzător formele gramaticale morfologice și sintactice.

32
 O altă calitate a vorbirii preșcolarului pe care educatoare o dezvoltă în grădiniță este
expresivitatea, care la această vârstă se realizează printr-o intonație corespunzătoare.
În concluzie, dezvoltarea vorbirii copiilor preșcolari are loc cu precădere în procesul de
însușire a comunicării cu cei din jur și implică asimilarea diferitelor aspecte ale limbii: lexicul și
aspectul său semantic, compoziția fonetică, structura gramaticală.
Sub aceste aspecte programa este orientată spre următoarele direcții: însușirea corectă a
compoziției fonetice a limbii, respectiv pronunțarea corectă a sunetelor, cuvintelor și grupurilor de
cuvinte; asimilarea unui fond de cuvinte și însușirea semnificației raționale a acestora, necesară
viitorului școlar, însușirea practică a structurii gramaticale; cultivarea în egală măsură a vorbirii
dialogate și monologate, contextuale; formarea deprinderii de exprimare corectă și expresivă.

II.2.2. Valoarea instructiv-educativă şi dezvoltarea conduitei estetice şi morale

Valoarea instructiv –educativă a basmelor şi apoveştilor este deosebită. Ele aduc o preţioasă
contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor
de voinţă şi caracter, la dezvoltarea personalităţii copiilor.
Exprimând înţelepciunea şi năzuinţele poporului, necazurile şi bucuriile sale, lupta cu
forţele naturii, relaţiile dintre oameni, basmele îi ajută pe copii să înţeleagă complexitatea
aspectelor vieţii.
Înţelegând conflictul dintre cele două forţe care apar în basme, de exemplu, micii copii îşi
formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, modestie, hotărâre, perseverenţă,
hărnicie. Acelaşi lucru vor învaţa şi din poveşti. Ascultând basme şi poveşti, copiii ajung să fie de
partea dreptăţii, adevărului şi a binelui, detestă nedreptatea şi îngâmfarea, răutatea şi minciuna.
Basmul şi povestea sunt preţioase pentru că pun într-o lumină vie ceea ce e bine şi ceea ce e
rău, îl ajută pe copil să îşi formeze noţiuni şi reprezentări morale.
La vârsta copilăriei, poveştile principalele mijloace de exprimare a vieţii afective a
copilului. În această perioadă se fixează principalele valori şi modele de viaţă, iar copilul se
identifică cu personajul. Personajele din basme îi insoţesc în anii copilăriei şi le oferă modele pe
care se le urmeze în viaţa adultă.
Poveştile joacă un rol foarte important din punct de vedere educativ.Prin intermediul
poveştilor, copilul descoperă lumea. Prin lupta dintre bine şi rău şi situaţiile conflictuale întâlnite,
copilul învaţă strategii de viață.

33
 Fără a fi obligat să treacă printr-o experienţă negativă, copilul poate învăţa să descopere
lumea din jur, oamenii şi modul în care aceştia acţionează în diferite situaţii de viaţă.
Multe dintre poveştile pentru copii semnalează, la nivel metaforic, lupta dintre bine şi rău,
identifică principalele tipologii comportamentale, precum şi modul în care anumite situaţii concrete
de viaţă îşi pot găsi rezolvarea.
Poveştile stimulează dorinţa de cunoaştere, imaginaţia şi creativitatea copilului.Imaginaţia
şi creativitatea joacă un rol important în viaţa copilului.
Basmele şi poveştile contribuie la dezvoltarea imaginaţiei creatoare şi la înţelegerea
frumosului,ele sunt şi puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a memoriei . Ele dezvoltă
gustul şi pentru frumos, prilejuindcopilului puternice emoţii estetice.
Poveştile îmbogăţesc viaţa afectivă a copilului, prin intermediul acestora copilul ajungând
să trăiască alături de personaje, din punct de vedere afectiv, experienţele la care acestea sunt supuse
şi să înveţe săîşi exprime starea emoțională în funcţie de contextul şi desfăşurarea povestirii.
Poveştile consolidează legătura dintre copil şi părinte, dintre educator şi copil, prin implicarea
ambelor părţi într-o activitate care îi reuneşte prin cuvinte, comportamente şi trăiri
afective.Poveştile au un rol important în dezvoltarea anumitor abilităţi specifice necesare în viaţă.
Poveşti precum Greuceanu, Făt Frumossau Harap Alb au un profund caracter iniţiatic,
oferindu-le copiilor anumite repere despre cum să acţioneze în viaţă. Copiii se identifică cu
personajul şi înteleg că atunci când ies de sub tutela familiei trebuie să înveţe anumite
comportamente care se dovedesc a fi vitale pentru dezvoltarea, adaptarea şi reușita acestuia pe
viitor.
Admirând întreaga comoară de înţelepciune pe care o cuprind basmele, creaţii specifice ale
poporului cu o complexă şi multiplă valoare, copiii învaţă să preţuiască poporul din care face parte.
Educaţia este un proces complex de lungă durată exercită formal, informal şi nonformal în
vederea formării fiinţei umane ca individualitate şi a integrării sale active în viaţa socială.
Pornind de la definirea pedagogiei ca ştiinţă, în sens filozofic, aceasta reprezintă arta de a
conduce copilul, de a-l îndruma spre propria formare şia-i modela personalitatea conform unor
modele stabilite de societate.
În sens tehnologic, pedagogia este o artă şi o ştiinţă a educaţiei: este o artă, în măsura în
care tehnicile deduse din această ştiinţă trebuie explicate cu măiestrie, astfel încât să fie respectat
umanismul relației profesor-copil.

34
 Diderot susţinea că ,,arta profesorului se apropie cel mai mult de arta actorului de teatru,
deoarece, ca şi în cazul geniului actorului, profesorul trebuie să dea dovadă de geniu într-o
dedublare monumentală a personalităţii”. Aşa cum actorul trăieşte rolul pe care şi-l asumă, la fel şi
învăţătorul adoptă motivaţia şi circumstanţele rolului didactic. Ca şi în teatru unde publicul este
mereu diferit, şi în faţa profesorului sunt mereu alţi elevi, iar acesta trebuie să se comporte diferit
de la un public la altul: alte gesturi, alte inflexiuni ale vocii, alte metode. Cu alte cuvinte, cel educat
este opera de artăpe care educatorul, prin educaţie, încearcă să o creeze. Profesorul nu este însă o
vedetă, el comunică în predare , el îi consideră pe elevi – parteneri, subiecţi ai acţiunii educative şi
coparticipanți la opera pedagogică.
În societatea actuală, individului i se solicită capacităţi adaptative mereu sporite inteligentă,
competenţă profesională, calităţi creative, orientarea spre valori morale şi estetice apreciate de
societate, comportament democratic, umanism, dezvoltare fizică menită să-l facă apt de muncă,
spiritualitate înaltă . Împlinirea acestor finalităţi ale educaţiei, solicită educaţia timpurie şi
continuitatea influenţelor tuturor componentelor procesului formativ: educaţie intelectuală, moral-
religioasă, estetică, fizică şi vocaţională.
În învăţământul preşcolar, realizarea sarcinilor și obiectivelor depinde în mare măsură de
calităţile şi competenţele educatoarei. Modul de îmbinare în comportamentul didactic a unor
însuşiri de personalitate, a unor competenţe dobândite prin formare, acumularea experienţei,
atitudinea şi sentimentele faţă de propria persoană şi faţă de preşcolari, creativitatea,spontaneitatea,
capacitatea de a se transpune în lumea celor mici, dăruirea şi pasiunea în muncă sunt cerinţe care
conturează calităţile şi competenţele unui educator ce abordează actul didactic în spiritul
promovării unor valori ştiintifice, morale, religioase, estetice.
Morala priveşte preocuparea noastră pentru realizarea de acţiuni bune şi pentru luarea unor
decizii corecte, făcând apel la distincţia esenţială dinte bine şi rău . Moralizarea fiinţei umane este
una dintre sarcinile educaţiei, iar obiectivele educaţiei morale sunt: formarea consţiintei morale şi
formarea conduitei morale. Elementul de convergenţă al conştiinţei şi conduitei morale îl
reprezintă convingerea morală, care este rezultanta sudurii dintre cognitiv, afectiv şi voliţional.
Pentru reuşita educaţiei morale în grădiniţa de copii, este important, ca pe lângă vehicularea
unor informaţii esenţiale despre cum trebuie să se comporte copilul, să se declanșeze trăiri
adecvate, sentimente morale ce duc la declanşarea voinţei şi hotărârii de a respecta normele, de a le
aplica în comportamentul moral- civic.

35
 Strategiile didactice adecvate vârstei preşcolare sunt cele care îmbină metode precum
convorbirile etice cu suport intuitiv, poveştile şi povestirile cu conținut etic, lecturile după imagini,
jocurile didactice, exemplul moral (al educatoarei sau al unor personaje), antrenamentul(exercițiul)
moral. Se adaugă metode specifice educaţiei morale: aprobarea şi dezaprobarea (cu gradare în
funcţie de conduită).
Educaţia morală a preşcolarilor urmăreşte formarea unor atitudini adecvate faţă de sine, faţă
de societate, semeni şi faţă de muncă.
Educaţia pentru valori, este promovată şi prin existenţa unui cadru afectiv pozitiv şi
stimulativ, generat de comportamentul cadrului didactic. Respectul pentru personalitatea copilului,
stabilirea unor relaţii bazate pe sinceritate, afectivitate, încredere reciprocă, crearea unei atmosfere
de linişte şi siguranţă, gestionarea corectă a unor situaţii printr-o atitudine echilibrată, sunt esenţiale
pentru formarea conştiinţei şi conduitei morale a copiilor.
Educaţia estetică are ca scop cultivarea capacităţii de a aprecia frumosul din artă, ambianţa,
natura, viaţa socială şi de a contribui la crearea frumosului prin diferite forme de manifestare.
Toate activităţile organizate în grădiniţa de copii au valente estetice, însă un rol deosebit
revine activităţilor de educare a limbajului, educaţiei muzicale şi plastice, jocurilor şi activităţilor
alese, jocurilor de creaţie, jocurilor cu text şi cânt, dramatizări, teatru de păpuşi, activităţi practice,
împodobirea sălii de grupă, plimbări, drumeţii. Activităţile opţionale de folclor, muzică, euritmie,
teatru, pictură, modelaj, gimnastică ritmică, dans, contribuie la completarea paletei de oferte pentru
orientarea copiilor spre aspecte variate ale manifestării frumosului în viaţa şi activitatea cotidiană.
Strategiile didactice prin care se realizează educaţia estetică în grădiniţă, includ metode
creative, activizarea copiilor prin povestiri, repovestiri, dramatizări, jocuri de creaţie, construcţie,
recitări, programe artistice, decorarea spaţiilor, amenajarea de expoziții.
În procesul de asimilare a informaţiilor, eleviidobândesc treptat capacitatea de trăire şi
înţelegere a semnificaţiilor valorice ale cunoştintelor şi astfel, pe baza motivaţiei cognitive îşi vor
exprima acţiunile. Având ca bază cunoaşterea susţinută de motivaţia cognitivă, ei vor conştientiza
faptul că totul trebuie raportat la social, trebuie pus în slujba omului,pentru că numai aşa capătă
sens.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le deprindă o persoană menită să
se ocupe de educaţie, este acela de a înţelege nevoile, trebuinţele educaţilor. Cadrul didactic va
orienta educatul spre nevoile fundamentale ale viitorului adult (nevoi psiho-sociale,

36
morale,profesionale), îi va orienta comportamentul spre anumite scopuri şi obiective precum şi spre
selectarea şi asimilarea valorilor.
Scopul final al activităţii didactice, prin rolul educatorului este acela de a-l ajuta pe subiect
să-şi joace propriul rol în lume, acela de a aduce societăţii din care face parte un plus de valoare.

37
 CAPITOLUL III.
Metode de abordare a textului literar

III.1.Metode de predare-învăţare-tradiţionale

Deşi, după cum am precizat anterior, metodele nu funcţionează singular, ci doar integrate în
sistemul strategiilor didactice, e necesar să precizăm caracteristicile unora dintre ele pentru a
descoperi cum le putem aplica eficient pentru a realiza participarea activă a copiilor în propriul
proces de instruire.
Vom prezenta în continuare câteva metode tradiţionale folosite în educarea limbajului şi
comunicării la preşcolari:
Demonstraţia-este o metodă de explorare indirectă a realităţii şi este utlizată pentru
confirmarea unor adevăruri teoretice, a unor procedee sau algoritmi. Cadrul didactic trebuie să
asigure o pregătire temeinică a condiţiilor desfăşurării anterior,să selecteze mijloacele în funcţie de
tema dată şi să pregătească fondul perceptiv al copiilor, simultan cu trezirea interesului şi a
motivaţiei. Un mod interesant prin care se poate realiza participarea activă a copiilor îl constituie
antrenarea lor în unele etape ale demonstraţiei sau în repetarea ulterioară ei. Demonstraţia poate fi
utilizată în toate momentele activităţii, urmând anumite etape: anunţarea temei şi a
obiectivelor,prezentarea conţinutului şi a mijloacelor, folosirea explicaţiei, realizarea unor noi
aplicaţii şi, în final, generalizarea fenomenului.10
Deci demonstraţia, este necesară învăţării pe baza contactului cu materialul intuitiv, natural
prin care preşcolarul reflectă obiectul prin percepţii care permit formarea reprezentărilor, în acest
mod e posibilă formarea unor reprezentări clare şi exacteastfel că noţiunile formate pe baza lor vor
fi precise. Demonstraţia este însoţită de explicaţie, raportul dintre cele două fiind determinat de
nivelul de cunoştinţe al copiilor.
În activităţile de educare a limbajului, demonstraţia este eficient folosită în cadrul
poveştilor, povestirilor, memorizărilor.

10
G.Tomşa,M.Chelaru, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară-definitivat şi gradul II didactic,Ministerul Ed.şi Cercetării, Buc.,
2005, pag.131

38
 Conversaţia- este o metodă de comunicare orală, cea mai importantă şi cea mai des
folosită,ce presupune un dialog, între educator şi copil. Conversaţia poate fi de mai multe tipuri, în
funcţie de momentul lecţiei în care este utilizată, distingandu-se: conversaţia de clasificare şi
aprofundare şi conversaţia de verificare sau de control a performanţelor învăţării.
Conversaţia se practică la grădiniţă în variantele: examinatoare şi euristică. Aici există şi o
variantă nouă şi anume conversaţia joc, care are la origine nevoia copilului de a-şi afirma
posibilitatea de a pune întrebări,aceştia ne bombardează zile întregi cu întrebări despre fenomene
care i-au atras atenţia.
Conversaţia poate fi utilizată în orice etapă a activităţii, iar participarea activă se realizează
prin utilizarea unor întrebări variate, închise, deschise,cu variante la alegere sau parţiale, prin
solicitarea unor răspunsuri suplimentare sau prin corectarea răspunsurilor date.
De asemenea cadrul didactic poate oferi diverşi stimuli verbali, vizuali sau auditivi, care,să
solicite atât cunoştinţele, cât şi opinii personale.Combinată cu alte metode interogative,cum ar fi
dialogul, dezbaterea, problematizarea, asaltul de idei, conversaţia incită copiii la o participare
directă şi activă.
Conversaţia euristică conduce copilul la cunoştinţe noi prin întrebări asupra cunoştinţelor
dobândite deja.
Conversaţia de verificare-examinatoare evidenţiază gradul de însuşire a anumitor
cunoştinţe.Întrebările condiţionează calitatea cunoaşterii copiilor, prin corectitudinea,
accesibilitatea şi calitatea formei lor.
Explicaţia- este folosită pentru uşurarea înţelegerii caracteristicilor unor aspecte
alerealităţii, justificării unor idei, descoperirii cauzelor unor fenomene.
Ea îmbracă mai multe forme:
-definiţia prin definit şi definitor, la început se limitează laa indica utilizarea obiectului, noi trebuie
să-i conducem spre încadrearea termenului de definit în genul său proxim şi prezentând diferenţa sa
specifică.
- descrierea se foloseşte ca modalitate de particularizare a unui obiect prinprezentarea însuşirilor
sale. Preşcolarul foloseşteîn general descrierea incompletă, informaţia sa este săracă, de multe ori îl
atrage neesenţialul.Totuşi el face progrese sub îndrumarea educatoarei.
-naraţiunea îi permite copilului să dobândească informaţii din întâmplările prezentate în poveşti,
basme, balade.

39
 Exerciţiul-constă în repetarea conştientă a unei acţiuni pentru a o perfecţiona, pe baza unui
model, cu scopul de a o automatiza. Preşcolarii îşi însuşesc totul prin exerciţii, deprinderi, priceperi
psiho-motrice, de conduită şi nu în ultimul rând de exprimare corectă şi expresivă.
Observaţia-constă în urmărirea independentă, cu scop, realizată sistematic şi planificat
folosind, dacă este nevoie instrumente tehnice. În cadrul activităţilor de educare a limbajului,
observaţia ca metodă poate fifolosită în mod preponderent în cadrul lecturilor după imagini, jocuri
didactice, jocuri-exercitiu, povestiri create, repovestiri.
La preşcolari cunoaşterea trebuie să pornească de la senzaţii şi percepţii. De aceea folosim
calea intuitivă, prin observare, folosind operaţiile gândirii de analiză, sinteză, comparaţie
abstractizare, generalizare.
Convorbirea după imagini-se organizează ca activităţi obligatorii, dar nu numai,ele
practicându-se şi în afara activităţilor obligatorii. Convorbirile sunt mijloace special de dezvoltare a
vorbirii. Cu ajutorul lor se realizează momentul iniţial al cunoaşteriişi se asigură condiţiile
favorabile lărgirii şi îmbogăţirii sistematice a experienţei perceptive, permit corectarea pronunţiei,
deprinderea de a folosi o vorbire corectă, solicit procesele psihice-gândirea, memoria, atenţia,
imaginaţia, constituie puternice mijloace de educaţie morală.11
Povestireaeste un mijloc instructive-educativ cu eficienţă în grădiniţele de copii îlconstituie
povestirile.Ele contribuie la lărgirea orizontului copiilor, la dezvoltarea proceselor psihice, la
dezvoltarea limbajului, la educaţia morală şi estetică. La grădiniţă povestirile sunt de două feluri:
povestirile educatoarei şi povestirile copiilor. Prin aceste povestirise expun oral povestiri, basme şi
poveşti.
Jocul este considerat azi în teoria pedagogică o modalitate de asimilare a realului
laactivitatea proprie,asigurând copilului largi posibilităţi de activism intelectual.Vom reveni cu
detalii despre joc într-un subpunc III.3.

III.2. Metode interactive de predare-învăţare-moderne

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării experienţiale,

de exersare a capacităţilor de analiză, de dezvoltare a creativităţii copiilor. Specific acestor metode
este faptul că ele promovează interacţiunea dintre preşcolari, schimbul de idei, de cunoştinţe,
11
M.Bulc, Metodica activităţilor de educare a limbajului în grădiniţa de copii, 2005, Ed.Buna Vestire, Beiuş, pag.48

40
asigurând un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare. Prin folosirea acestor
metode, preşcolarii depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor
demersuri interdisciplinare prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv, în
care îşi asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii. De asemenea, aceste metode
activează toţi copiii şi le dezvoltă comunicarea, creativitatea,independenţa în gândire şi acţiune, îi
ajută să ia decizii corecte şi să argumenteze deciziile luate.
Aceste metode presupun respectarea particularităţilor de vârstă, îmbinarea diferitelor forme
de activitate,îmbinarea muncii individuale cu munca pe grupuri şi activitatea frontală, evaluarea
corectă a rezultatelor obţinute şi reconsiderarea relaţiei educatoare-copil. Metodele de învăţare
activă implică copiii în procesul de învăţare, în sensul formării lor ca participanţi activi la procesul
de educare, astfel fiind ajutaţi să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să aplice în diferite situaţii de
învăţare ceea ce au învăţat. Aceste metode sunt folosite din ce în ce mai mult în practica
educaţională alături de cele tradiţionale ori în combinaţie cu acestea.
În societatea actuală are loc un proces dinamic care obligă toate categoriile sociale să țină
pasul cu evoluția societățiii și implicit a educației. Transformările sociale implică necesitatea
creării unui mediu de învățare care să eficientizeze tehnicile de învățare și de muncă intelectuală.12
Considerăm astfel că strategiile didactice interactive (de predare - învățare - evaluare)
oferă ocazii benefice de organizare pedagogică și a unei învățări temeinice, ușoare, plăcute, cu un
pronunțat caracter activ – participativ din partea copiilor, cu posibilități de cooperare și de
comunicare eficientă.
Folosirea sistematică a strategiilor de interacțiune între participanții la activitate
presupune desfășurarea unor relații de comunicare eficientă și constructivă.
Metodele interactive de grup dezvoltă o relație dinamică, de comunicare și de schimb de
informații între indivizi.
Metodele interactive sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării
personale încă de la vârstele timpurii. Interactivitatea presupune o învățare prin comunicare, prin
colaborare, produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate
pe implicarea directă și activă a copiilor.
Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calități și
disponibilități din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic,

12
Metode interactive de predare – învățare (suport de curs) – Educatori pentru societatea cunoașterii, 2013, p. 2-3.

41
mobilizare, dorință de autoperfecționare, gândire reflexivă și modernă, creativitate, inteligența de a
accepta noul.
Învățământul modern preconizează o metodologie axată pe acțiune, pe promovarea
metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, ale imaginației și
creativității.
Vorbind despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei didactice și a căutării de
noi variante pentru a spori eficiența activității instructiv-educative din grădiniță și școală, prin
directa implicare a copilului și mobilizarea efortului său cognitiv, profesorul Ioan Cerghit afirmă:
„Pedagogia modernă nu caută să impună niciun fel de rețetar rigid, dimpotrivă, consideră că
fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferența etc. aduc mari
prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului pe noi trepte; ea nu se pune în niciun fel
inițiativei și originalității individuale sau colective de regândire și reconsiderare în spirit creator a
oricăror aspecte care privesc perfecționarea și modernizarea metodologiei învățământului de toate
gradele. În fond, creația în materie de metodologie înseamnă o necontenită căutare, reînnoire și
îmbunătățire a condițiilor de muncă în instituțiile școlare” (1997, p. 44).
După funcția didactică principală propunem următoarea clasificare a metodelor și
tehnicilor interactive:
 Metode și tehnici de predare - învățare interactivă în grup:
 Metoda predării / învățării reciproce
 Metoda Jigsaw (Mozaicul)
 Citirea cuprinzătoare
 Cascada
 STAD – Metoda învățării pe grupe mici
 TGT – Metoda turnirurilor între echipe
 Metoda schimbării perechii (Share-pain circles)
 Metoda piramidei
 Învățare dramatizată
 Conversația euristică
 Dezbaterea și discuția în grup
 Problematizarea de grup
 Jocul didactic

42
  Studiul de caz etc.
 Metode și tehnici de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare /evaluare
alternativă interactivă:
 Brainstorming
 Explozia stelară
 Metoda Pălăriilor gânditoare
 Caruselul
 Masa rotundă
 Sinectica
 Metoda Frisco
 Phillips 6/6 etc.
 Metode de cercetare în grup:
 Experimentul pe echipe
 Portofoliul de grup etc.
În procesul instructiv-educativ este necesară schimbarea poziției față de copil. Acesta
trebuie considerat drept un participant activ și creativ la propria formare.
„Creația ca activitate a gândirii conduce nu numai la simpla corectare a structurii cognitive
existente, ci și la emergența unora noi” (Mielu Zlate, 1999).
Profesorul Ioan Neacșu afirmă că „educatorii sunt solicitați astăzi, în mod continuu, să
promoveze învățarea eficientă. Și nu orice învățare eficientă, ci una participativă, activă și creativă”
(1990, p. 12)
Interactivitatea are la bază relațiile reciproce și se referă la procesul de învățare activă, în
cadrul căreia cel care învață acționează asupra informației pentru a o transforma într-una nouă,
personală și interiorizată. 13
Referindu-ne la activitățile de educare a limbajului și a comunicării, la dezvoltarea
abilităților de comunicare a preșcolarilor mici, voi prezenta în continuare câteva metode interactive
folosite în educarea limbajului și a comunicării la preșcolari:

 Metoda Phillips 6/6 a fost elaborată de către profesorul de literatură J. Donald Phillips (de
unde provine și numele) care a testat-o la Universitatea din Michigan, însă se

13
Crenguța Lăcrimioara Oprea, Strategii didactice interactive, E.D.P, R.A., 2006, p. 151.

43
 individualizează prin limitarea discuției celor 6 participanți la 6 minute. Acest fapt are ca
scop intensificarea producției creative, ca și în cazul metodei 6/3/5.
Etapele metodei Phillips 6/6:
1. Constituirea grupurilor de câte 6 participanți (4 membri + 1 secretar + un conducător de
grup). Secretarul fiecărui grup are în plus sarcina de a consemna ideile colegilor. Conducătorul este
cel care dirijează dezbaterea în cadrul grupului și prezintă concluziile.
2. Înmânarea temei/problemei ce urmează a fi dezbătută în particular, de către fiecare grup
și motivarea importanței acesteia.
3. Desfășurarea discuțiilor pe baza temei, în cadrul grupului, timp de 6 minute.
Acestea pot fi libere, în sensul că fiecare membru propune un răspuns și la sfârșit se rețin
ideile cele mai importante sau pot fi discuții progresive în care fiecare participant expune în cadrul
grupului său o variantă care e analizată și apoi se trece la celelalte idei.
4. Colectarea relațiilor elaborate.
Conducătorii fiecărui grup expun ideile la care au ajuns sau ele sunt predate în scris
coordonatorului colectivului (profesorului).
5. Discuția colectivă, decizia colectivă în ceea ce privește soluția finală, pe baza
ierarhizării variantelor pe tablă.
6. Încheierea discuției cu oferirea din partea profesorului a concluziilor privind
participarea la desfășurarea activității și a eficienței demersurilor întreprinse.
Avantajele metodei Phillips 6/6 sunt similare brainstorming-ului și metodei 6/3/5 în ceea
ce privește facilitarea comunicării, obținerea într-un timp scurt a numeroase idei prin intensificarea
demersului creativ și prin stimularea imaginației tuturor participanților. Ea permite întărirea
coeziuniii grupului și angajează copiii în (auto)evaluare. Cooperarea din interiorul echipei se
îmbină cu competiția dintre grupuri.
Dezavantajele apar atunci când numărul copiilor nu este multiplu de 6 și mai pot fi create
de limita de timp impusă de 6 minute.

 Metoda „Schimbă perechea” (share – pair circles)

Această metodă face parte din categoria metodelor de predare – învățare și are ca obiectiv
stimularea comunicării și rezolvarea de probleme prin lucru în pereche. Se împarte grupa de copii
în două grupe egale ca număr de participanți, se formează două cercuri concentrice, copiii fiind față
în față pe perechi.

44
 Educatoarea pune o întrebare sau dă o sarcină de lucru în perechi. Fiecare grupă discută și
apoi comunică ideile. Cercul din exterior se rotește în sensul acelor de ceasornic, realizându-se
astfel schimbarea partenerilor în pereche. Copiii au posibilitatea de a lucra cu fiecare membru al
grupei. Fiecare se implică în activitate și își aduce contribuția la rezolvarea sarcinii.

Etapele metodei:
1. Organizarea colectivului în două grupe egale.
Fiecare copil ocupă un scaun, fie în cercul din interior, fie în cercul exterior. Educatoare
poate să lase copiilor libertatea de a-și alege locul sau poate organiza colectivul punând copiii să
numere din doi în doi. Astfel, cei cu numărul 1 se vor așeza în cercul interior cu fața la exterior, iar
cei cu numărul 2 în cercul exterior cu fața către copiii din cercul interior. Stând față în față, fiecare
copil are un partener. Dacă numărul de copii este impar, la activitatea poate să participe și cadrul
didactic sau doi copii pot lucra în „tandem”.
2. Etapa prezentării și explicării problemei.
Educatoarea oferă cazurile pentru studiu, problemele de rezolvat sau situațiile didactice și
explică importanța soluționării.
3. Etapa de lucru în perechi
Copiii lucrează doi câte doi câteva minute. Apoi copiii din cercul exterior se mută un loc
mai la dreapta pentru a schimba partenerii, realizând astfel o nouă pereche. Jocul continuă
până se ajunge la partenerii inițiali sau se termină întrebările.
4. Etapa analizei ideilor și a elaborării concluziilor.
În acest moment, grupa de copii se regrupează și se analizează ideile emise. Educatoarea
face cu copiii o schemă a concluziilor obținute.

Teme de studiu
- se pot da copiilor întrebări cu răspunsuri eliptice care se vor completa pe rând de către
fiecare pereche, iar la final se vor analiza toate răspunsurile și se vor face corectări și completări.
- perechile pot rezolva câte o problemă de pe o fișă dată până la epuizarea sarcinii, iar la
final se vor citi rezolvările.
Se poate da următoarea comandă (după ce copiii și-au ocupat locurile în cercurile
concentrice: „Toți copiii rezolvă punctul nr. 1 din fișă timp de 5 minute”.

45
 Are loc schimbarea perehilor și se dă următoarea comandă: „Toate perechile se
concentrază la punctul nr. 2 din fișă!”. Și așa mai departe, până când se termină fișa de lucru. Se
reface colectivul și se reface pe rând răspunsurile date.
Avantajele metodei:
- este o metodă interactivă de grup, care stimulează participarea tuturor copiilor la
activitate;
- copiii au posibilitatea de a lucra cu fiecare dintre membrii colectivului;
- stimulează cooperarea în echipă, ajutorul reciproc, înțelegerea și toleranța față de opinia
celuilalt;
- este o metodă ușor de aplicat la orice vârstă și adaptabilă oricărui domeniu și obiect de
învățământ;
- dezvoltă inteligența logică-matematică, inteligența interpersonală ce creează oportunități
în munca colectivă.
Această metodă am folosit-o cu grupa de copii în activitățile de convorbire, la educarea
limbajului.

 Brainstorming
Brainstorming-ul sau „evaluarea amânată” ori „furtuna de creiere” este o metodă
interactivă de dezvoltare de idei noi ce rezultă din discuțiile purtate de mai mulți participanți, în
cadrul căreia fiecare vine cu o mulțime de sugestii. Rezultatul acestor discuții se soldează cu
alegerea celei mai bune soluții de rezolvare a situației dezbătute.14
Ca metodă de discuție și de creație în grup, Brainstorming-ul (brain = creier, storming =
furtunos) a fost sistematizat în anul 1948 de către profesorul de la Universitatea Buffalo (S.U.A),
Alexander Osborn. Rezultatele experimentelor au fost publicate de Osborn în 1961 în lucrarea
„Applied imagination”.
Metoda „asaltului de idei” sau „cascada ideilor” are drept scop emiterea unui număr cât
mai mare de soluții, de idei privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranța că, prin
combinarea lor se va obține soluția optimă. Calea de obținerea a acestor idei este aceea a stimulării
creativității în cadrul grupului, într-o atmosferă lipsită de critică neinhibitoare, rezultat al amânării
momentului evaluării.

14
Crenguța Lăcrimioara Oprea, Strategii didactice interactive, E.D.P, R.A., 2006, p. 202.

46
 Altfel spus, participanții sunt eliberați de orice constrângeri, comunică fără teamă că vor
spune ceva greșit sau nepotrivit, care va fi apreciat ca atare de ceilalți participanți.
Scopul metodei este acela de a da frâu liber imaginației, a ideilor neobișnuite și originale,
a părerilor neconvenționale, provocând o reacție în lanț, constructivă, de creare a „ideilor pe idei”.
În acest sens, o idee aparent fără legătură cu problema în discuție poate oferi premise apariției altor
idei din partea celorlalți participanți.
Metoda propusă de Osborn se bazează pe patru reguli fundamentale ale gândirii creative:
căutarea în voie a ideilor, amânarea judecății ideilor, cantitate mare de idei, schimbul fertil de idei.
Brainstorming-ul se desfășoară în cadrul unei reuniuni formate dintr-un grup nu foarte
mare (maxim 30 de persoane), de preferință eterogen din punct de vedere al pregătirii și al
ocupațiilor sub coordonarea unui moderator care îndeplinește atât rolulde animator cât și de
mediator. Durata optimă este de 20-45 de minute.
Specific acestei metode este faptul că va cuprinde două momente: unul de producere a
ideilor și apoi momentul evaluării acestora (sfera aprecierilor critice).
Regulile de desfășurare ale brainstorming-ului sunt următoarele:
- cunoașterea problemei pusă în discuție și a necesitățiii soluționării ei pe baza expunerii
clare și concise din partea moderatorului discuției;
- selecționarea cu atenție a participanților pe baza principiului eterogenității în ceea ce
privește vârsta, pregătirea, fără să existe antipatii;
- asigurarea unui loc corespunzător (fără zgomot), spațios, luminos, propice desfășurării
ideilor;
- admiterea și chiar încurajarea formulării de idei, oricât de neobișnuite și de îndrăznețe ar
fi, lăsând frâu liber imaginației participanților, spontaneității și creativității;
- în prima fază, accentul este pus pe cantitate, pe formularea pe cât mai multe variante de
răspuns și cât mai diverse;
- neadmiterea niciunui fel de evaluări, aprecieri, critici, judecăți din partea participanților
sau a coordonatorului asupra ideilor enunțate, oricât de neașteptate ar fi ele, pentru a evita blocajele
intelectuale, pentru a inhiba spontaneitatea;
- construcția de „idei pe idei” în sensul că un răspuns poate provoca asociații și combinații
pentru emiterea unui nou demers cognitiv-inovativ;
- programarea sesiunii de brainstorming în perioada când participanții sunt odihniți,
dispuși să lucreze;

47
 - înregistrarea discretă, exactă și completă a discuțiilor de către o persoană desemnată
special să îndeplinească acest rol (sau pe bandă), fără a stânjeni participanții sau derularea
discuției;
- evaluarea este suspendată și se va realiza mai târziu de către coordonator, cu sau fără
ajutorul participanților;
- valorificarea ideilor ce provin după perioada de „incubație” într-o nouă sesiune, a doua zi
participanții putându-se reîntâlni. 15
Etapele brainstorming-ului propuse de Camelia și Mielu Zlate (1932, p. 136-140):
1. Etapa de pregătire care cuprinde:
a) faza de investigare și de selecție a membrilor grupului creativ;
b) faza de antrenament creativ;
c) faza de pregătire a ședințelor de lucru.
2. Etapa productivă, de emitere de alternative creative, care cuprinde:
a) faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbătut;
b) faza de soluționare a subproblemelor formulate;
c) faza de culegere a ideilor suplimentare, necesare continuării demersului creativ.
3. Etapa selecției ideilor emise, care favorizează gândirea critică:
a) faza analizei listei de idei emise până în acel moment;
b) faza evaluării critice și a optării pentru soluția finală.
Avantajele utilizării brainstorming-ului:
- obținerea rapidă și ușoară a ideilor noi și a soluțiilor rezolvitoare;
- costurile reduse necesare folosirii metodei;
- stimulează participarea activă și creează posibilitatea contagiunii ideilor;
- dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
- dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă.
Dezavantajelebrainstorming-ului:
- nu suplinește cercetarea de durată clasică;
- depinde de calitățile moderatorului de a anima și de a dirija discuția pe făgașul dorit;
- uneori poate fi prea obositor și solicitant pentru unii participanți.
Exemplu: în activitatea (DLC) de educarea limbajului: convorbire cu tema: „De ce îmi
place anotimpul iarna?”.

15
Crenguța Lăcrimioara Oprea, Strategii didactice interactive, E.D.P, R.A., 2006, p. 203.

48
 La începutul discuției copiii și-au stabilit împreună caracteristicile anotimpului iarna,
pornind de la întrebarea „Ce știți despre anotimpul iarna?”.
Fiecare copil a răspuns printr-un enunț scurt în ordinea stabilită, fără a repeta ideile
colegilor. Ideile emise sunt direct proporționale cu numărul de membri ai grupului. După ce ideile
au fost enunțate, copiii au reflectat asupra lor și au spus care sunt mai aproape de adevăr.
 Caracteristici care țin de evoluția naturii.
 Caracteristici care țin de relația omului cu mediul în anotimpul iarna.
 Caracteristici care nu se încadrează în nicio categorie și care vor fi eliminate.

 Explozia stelară (Starbursting)

Explozia stelară (engl. „star” = stea; engl „burst” = a exploda) este o metodă nouă de
dezvoltare a creativității, similară brainstorming-ului.
Cum se procedează
Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie și se înșiră cât mai multe legături care au
legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cel de tipul: CE?, CINE?, UNDE?, DE CE?,
CÂND?
Lista de întrebări inițiale poate genera altele neșteptate care, posibil, solicită o și mai mare
concentrare pentru a răspunde la ele.
La grupa mea de copii am folosit metoda exploziei stelare în cadrul activităților de
memorizare, lectură după imagini, povestire în cadrul poveştilor şi a basmelor.
Ca material didactic am folosit o stea are, cinci stele mici de culoare galbenă, cinci săgeți
roșii și jetoane.
Pe steaua mare am expus o imagine legată de tema abordată, iar pe cele cinci stele mai
mici am scris câte o întrebare: CE?, CINE?, UNDE?, DE CE?, CÂND?
Copiii și-au dezvoltat (prin utilizarea ecestei metode) creativitatea, și-au exersat limbajul
și capacitatea de a alcătui propoziții interogative pe baza unor imagini.
Scopul metodei explozia stelară este de a obține cât mai multe întrebări și astfel cât mai
multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativității individuale și de grup.
Etapele metodei sunt:
1. Propunerea unei probleme.
2. Organizarea colectivului cu grupuri preferențiale.
3. Munca în echipă pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări și cât mai diverse.

49
 4. Comunicarea rezultatelor muncii în grup.
5. Evidențierea celor mai interesante întrebări și aprecierea numai în cooperare.
Metoda exploziei stelare este ușor de aplicat oricărei vârste și unei palete largi de domenii.
Nu este costisitoare și nici nu necesită explicații amânunțite. Participanții se prind repede în joc,
acesta fiind pe de o parte o modalitate de relaxare și, pe de altă parte, o sursă de noi descoperiri. 16

 Metoda piramidei
Metoda „piramidei” sau metoda „bulgărelui de zăpadă” are la bază împletirea activității
individuale cu cea desfășurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea
activității fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la
soluționarea unei sarcini sau a unei probleme date.
Fazele de desfășurare a metodei piramidei:
1. Faza introductivă: profesorul expune datele problemei în cauză.
2. Faza lucrului individual: copiii lucrează pe cont propriu la soluționarea problemei timp
de cinci minute. În această etapă se notează întrebările legate de subiectul tratat.
3. Faza lucrului în perechi: copiii formează grupe de doi elevi pentru a discuta rezultatele
individuale la care a ajuns fiecare. Se solicită răspunsuri la întrebările individuale din partea
colegilor și se notează dacă apar altele noi.
4. Faza reuniunii în grupuri mai mari. De obicei se alcătuiesc două mari grupe,
aproximativ egale ca număr de participanți, compuse din grupele mai mici existente anterior și se
discută despre soluțiile la care s-a ajuns. Totodată se răspunde la întrebările rămase nesoluționate.
5. Faza raportării soluțiilor în colectiv. Întreaga grupă (clasă) reunită analizează și
concluzionează asupra ideilor emise. Acestea pot fi trecute pe tablă pentru a putea fi comparate și
vizualizate de către toți participanții.
6. Faza decizională. Se alege soluția finală și se stabilesc concluziile asupra demersurilor
realizate și asupra participării copiilor la activitate.
Ca și celelalte metode care se bazează pe lucrul în perechi și în colectiv, metoda piramidei
are avantajele stimulării învățării prin cooperare, al sporirii încrederii în forțele proprii prin
testarea ideilor emise individual, mai întâi în grupuri mici și apoi în colectiv. Dezvoltă capacitatea
de a emite soluții inedite la problemele și sarcinile apărute, precum și dezvoltarea spiritului de
echipă și întrajutorare.

16
Crenguța Lăcrimioara Oprea, Strategii didactice interactive, E.D.P, R.A., 2006, p. 206.

50
 Dezavantajele înregistrate sunt de ordin evaluativ, deoarece se poate stabili mai greu care
și cât de însemnată a fost contribuția fiecărui participant.

 Metoda mozaicului (Jigsaw)

Metoda mozaicului (în limba engleză jigsaw puzzle =mozaic) sau „metoda grupurilor
interdependente” – cum o numește A. Neculau (1998) este bazată pe învățarea în echipă. Fiecare
copil are o sarcină de studiu la care trebuie să devină „expert”. El are în același timp și
responsabilitatea transmiteri informațiilor asimilate celorlalți colegi.

Etape și faze:
1. Pregătirea materialului de studiu
Profesorul (educatoarea) stabilește tema de studiu și o împarte în patru sau cinci subteme.
Opțional, poate stabili pentru fiecare subtemă elementele principale pe care trebuie să pună
accentul copilul, atunci când studiază materialul în mod independent. Acestea pot fi formulate fie
sub formă de întrebări, fie afirmativ, fie pe un text eliptic ce va putea fi completat atunci când
copilul studiază materialul.
2. Organizarea colectivului în echipe de învățare de câte patru-cinci copii (în funcție
de numărul lor în clasă).
Fiecare copil de echipă primește un număr de la unu la patru și are ca sarcină să studieze
în mod independent subtema corespunzătoare numărului său.
El trebuie să devină expert în problema dată. De exemplu, copiii cu numărul unu din toate
echipele de învățare formate vor aprofunda subtema cu numărul unu. Cei cu numărul doi vor studia
subtema cu numărul doi și așa mai departe.
Faza independentă:
Fiecare copil studiază subtema lui.
3. Constituirea grupurilor de experți
După ce au parcurs faza de lucru independent, experții cu același număr se reunesc,
constituind grupe deexperți pentru a dezbate problema împreună.
Faza discuțiilor cu grupul de experți
Copiii prezintă un raport individual asupraa ceea ce au studiat independent. Au loc
discuții pe baza datelor și a materialelor avute la dispoziție, se adaugă elemente noi și se stabilește
modalitatea în care noile cunoștințe vor fi transmise și celorlalți membri din echipa inițială.

51
 4. Reîntoarcerea în echipa inițială de învățare.
Faza raportului de echipă.
Experții transmit cunoștințele asimilate, reținând la rândul lor cunoștințele pe care le
transmit colegii lor, experți în alte subteme. Modalitatea de transmitere trebuie să fie scurtă,
concisă, atractivă, putând fi însoțită de suporturi audiovizuale, diverse materiale.
Specialiștii într-o subtemă pot demonstra o idee, citi un raport, pot ilustra ideile cu
ajutorul diagramelor, desenelor, fotografiilor. Membrii sunt stimulați să discute, să pună întrebări,
fiecare realizându-și propriul plan de idei.
5. Evaluarea.
Grupele prezintă rezultatele întregii clase. În acest moment copiii sunt gata să
demonstreze ceea ce au învățat. Educatoarea (profesorul) poate pune întrebări, poate cere un raport
sau un eseu ori poate da spre rezolvare fiecărui copil o fișă de evaluare.
Avantajele Jigsaw-ului
Strategia mozaicului este focalizată pe dezvoltarea capacităților de ascultare, vorbire,
cooperare, reflectare, gândire creativă și rezolvare de probleme. Astfel, copiii trebuie să asculte
activ comunicările colegilor, să fie capabili să expună ce au învățat, să coopereze în realizarea
sarcinilor, să găsească cea mai potrivită cale pentru a-i învăța și pe colegii lor ceea ce au studiat.
Sarcina comună poate fi îndeplinită numai în condițiile în care fiecare copil își aduce
contribuția la realizarea ei.Un alt avantaj al metodei constă în faptul că prin activitățile propuse,
contribuie la întărirea coeziunii grupurilor, la îmbunătățirea comunicării, iar copiii învață unii de la
alții. Ierarhiile dispar, întrucât fiecare are ceva de transmis și la rândul lui este interesat de ceea ce
au ceilalți colegi de spus. Copiii sunt învățați să ofere și să primească ajutor. 17
Exemplu – Metoda Jigsaw-ului:
Etapele metodei
1. Am împărțit copiii în patru grupe de câte patru, astfel: fiecare copil a spus un număr de
la unu la patru, toți cei cu numărul unu au mers într-un grup, cei cu numărul doi într-un alt grup și
așa mai departe.
Le-am explicat copiilor că au sarcina să relateze ce văd în imaginea pe care o vor primi.
Să privească cu atenție, să discute între ei și să stabilească, în grup, cum vor descrie imaginea,
reținând propozițiile formulate. Fiecare grup trebuie să aibă un lider care va explica celorlalți ce au
stabilit că trebuie spus despre ilustrația primită.

17
Crenguța Lăcrimioara Oprea, Strategii didactice interactive, 2006,E.D.P, R.A.

52
 2. După ce grupele de copii și-au încheiat lucrul, liderul fiecărei grupe prezintă celorlalți
conținutul pregătit.
Astfel am obținut rezultate bune în activitățile de repovestire, copiii relatând prin
propoziții ample conținutul unei povești, cu respectarea succesiunii logice a întâmplărilor.
Lecturile după imagini pot fi desfășurate prin metoda mozaicului deoarece dezvoltă
activități de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului.
Metodele de învățare activă pot fi instrumente importante pe care educatoarele le pot
utiliza pentru activități interesante, dense, care ajută copiii să realizeze judecăți de substanță și
fundamentale, să sprijine copiii în înțelegerea conținuturilor pe care să fie capabili să le aplice în
viața reală. 18

III.3.Jocul-modalitate de dezvoltare a vorbirii

Jocul didactic este un important mijloc de educaţie care pune în valoare şi antreneaza
capacitătile creatoare ale preşcolarului. Rolul şi importanţa jocului constă în fapul căel facilitează
procesul de asimilare, fixare şi consolidare a cunoştinţelor. Datorită caracterului său formativ, jocul
influenţează dezvoltarea personalităţii copilului. Eduard Claparède spunea că principala trebuinţă a
copilului este jocul, acesta reprezentând activitatea ce-i permite copilului să se manifeste conform
naturii sale, să treacă pe nesimţite la muncă serioasă.
Jocul este considerat azi în teoria pedagogică o modalitate de asimilare a realului la
activitatea proprie(Jean Piaget), asigurând copilului largi posibilităţi de activism intelectual. Jocul
este practica dezvoltării şi în consecinţa în perioada copilăriei el este adoptat pentru multiplele sale
funcţii formative. Prin joc, copilul îşi îmbogăţeşte viaţa afectivă şi în acelaşi timp dobândeşte în
mod progresiv capacitatea de a-şi stăpâni emoţiile.
Pentru un copil jocul este o formă de activitate cu serioase implicaţii psihologice şi
pedagogice, care contribuie la informarea şi formare lui ca om; jocul didactic dă un randament
sporit faţă de celelalte modalităţi de lucru folosite în activitatea de învăţareîn special la preşcolari,
deoarece el face parte din ocupatiile zilnice preferate ale copiilor.

18
Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Științe ale Educației, Revista Învățământul Preșcolar, nr. 2/2007.p. 96.

53
 Rolul jocului didactic îneducarea limbajului la preşcolar, a pornit de la ideea că
introducerea jocului didactic în cadrul procesului de învăţământ este imperios reclamantă de
particularităţile de vârstă a copiilor şi de necesitatea tratări individuale a acestora în vederea
creşterii randamentului şcolar, deci îmbunătăţirea performanţei şcolare.
Prin caracterul său atractiv, prin dinamismul său, prin stimularea interesului şi
competivităţii, jocul didactic contribuie la consolidarea cunoştinţelor în activităţile de educare a
limbajuluila însuşirea unor cunoştinţe noi.
Este de ştiut că jocul didactic are în activitatea preşcolară o deosebită valoare practică,
ajutând la obţinerea următoarelor obiective:
- permite valorificarea la timp a disponibilităţii preşcolarului mic;
- îmbogăţeşte vocabularul şi limbajul copiilor;
- reprezită unmijloc eficient de asimilare şi reţinere a informaţiilor pentru mult timp;
- jocul didactic contribuie în mare măsură la realizarea sarcinilor educaţionale, fiind o
formăaccesibilă şi atractivă;
- prin joc se îmbunătăţeşte viaţa afectivă şi cognitivă a copilului, se dezvoltă curiozitatea,
seconturează interesele, se extinde sfera relaţiilor interpersonale;
- jocul constituie ocupaţia naturală şi spontană a copilului în primii ani de viaţă, îndeosebi
în viaţa preşcolară;
- în cadrul jocului are loc dezvoltarea tuturor laturilor personalităţii copiilor: capacităţi
intelectuale, capacităţi morale, spiritul creativ.
Dezvoltarea limbajului se realizează atât în activităţile specifice dezvoltării vorbirii, în
cadrul activităţilor în care se discută poveşti, povestiri şi basme, cât şi în cadrul întregului program
din grădiniţă. Procesul de influenţare asupra dezvoltării limbajului copiilor începe la grupa mică
ţinându-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultăţile de pronunţie, vocabularul redus şi
alte particularităţi psihice cum sunt: gândirea concretă, atenţia instabilă, memoria individuală.
Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizează în mod treptat, prin lărgirea relaţiilor verbale
cu cei din jur, în condiţiile manifestării de către copii a curiozităţii de cunoaştere a obiectelor, a
însuşirilor acestora, pe de o parte şi a atitudinii interogative referitoare la originea şi cauza unor
fenomene, pe de altă parte.
Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse în proiectarea şi desfăşurarea jocului didacticîn
cadrul activităţilor care au ca scop identificarea unor personaje din poveşti sau basme,trebuie să
ţinem cont de:

54
- fixarea sarcinilor didactice gradat, în funcţie dedezvoltarea psihică şi experienţa cognitivă a
copiilor ;
- complicarea sarcinilor treptat, menţinând astfel focalizata atenţia copiilor, să-i determine să
acţioneze corect şi rapid ;
- stabilirea regulilor jocului în funcţie de conţinutul şi sarcinile didactice ale acestuia, iar
elementele de joc să sporească eficienţaa cestor activităţi prin interesul copiilor, care depun eforturi
în rezolvarea sarcinilor didactice.
Elementele de joc, pe care le conţin jocurile didactice dau posibilitatea copilului să
asimileze ceea ce este nou, fară a-şi da seama de efort, dar mai ales să înveţe jucându-se. Jocul
didactic îşi găseşte locul cu maximă eficienţa el fiind o punte între joc ca tip de activitate
dominantă în grădiniţăşi activitate specifică şcolii-învăţarea.
Pedagogii şi psihologii au fost preocupaţi de a găsi răspunsuri la următoarele întrebări:care
e natura şi originea jocului, de ce copilul simte nevoia de joc?, este jocul o activitate a copilului?
Pedagogia preşcolară ne invaţă că jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a
copilului, generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice copilului preşcolar. Jocul constituie o
formă de manifestare întâlnită la toţi copiii ,în toate timpurile.Jocul e ca un tovarăş nedespărţit al
copilului, şi constituie una din cele mai importante activităţi ale preşcolarilor.Prin joc, micul
copilaş învaţă să cunoască lumea, îşi satisface nevoia de mişcare, dobândeşte încredere în puterile
proprii.Pe plan imaginar prin joc, el reflectă realitatea, reflectă acţiunile părinţilor, deci putem
spune că jocul e ca o oglindă a realităţii.
Jocul didactic este jocul prin care se realizează obiective şi sarcini de învăţare, folosind
un conţinut accesibil, modalităţi atractive şi recreative de organizare şi desfăşurare, precum şi
materiale didactice interesante.
Prin specificul său, jocul didactic îmbină funcţii şi sarcini de învăţare cu forma plăcută şi
atractivă a jocului, cultivând interesul pentru studiu. Jocul didactic contribuie la realizarea
sarcinilor formative ale procesului de învăţământ, în cadrul jocului copilul fiind solicitat pe
toate planurile psihicului său: cognitiv, afectiv şi voliţional.Ca şi la lecţia în şcoala primară, jocul
didactic, ca activitate instructiv-educativă în programul grădiniţei, trebuie să îndeplinească o
serie de cerinţe privind organizarea, conducerea şi evaluarea acestei activităţi.
Pentru stimularea copiilor în vederea participării active la joc, şi pentru asigurarea unei
atmosfere prielnice de joc este necesară o pregătire atentă a condiţiilor de desfăşurare a jocului
şi organizare judicioasă a l u i . Astfel, se impune aranjarea sălii, a materialelor şi a copiilor în

55
funcţie de acţiunea jocului, distribuirea materialelor necesare desfăşurării jocului, intuirea
materialului didactic ş.a.
Desfăşurarea jocului cuprinde, ca şi lecţia, mai multe momente:
Introducerea în joc se poate realiza printr-o scurtă convorbire pentru familiarizarea
copiilor cu unele aspecte ale jocului şi cu regulile care trebuie respectate, prin intuirea materialului
ca şi printr-o expunere care să stârnească interesul copiilor sau chiar printr-o ghicitoare.
Introducerea în joc nu este totdeauna un moment obligatoriu, uneori activitatea putând
începe direct cu anunţarea titlului jocului.
Anunţarea jocului urmăreşte cunoaşterea de către copii a felului activităţii şi a
titlului jocului. In cadrul anunţării jocului se poate da şi o explicare a titlului acestuia. Uneori
anunţarea titlului jocului se poate face într-o formă interogativă.
Explicarea jocului cuprinde prezentarea de către educatoare a principalelor etape
ale acţiunii jocului, precizarea regulilor jocului, indicaţii asupra modului de folosire a
materialului didactic, comunicarea sarciivilor conducătorului jocului şi a cerinţelor pentru
câştigătorul individual sau pentru echipa câştigătoare.
Explicarea trebuie să fie insoţită de demonstrare. Fie că se explică şi, în timpul explicaţiei,
se demonstrează, fie că se dă explicaţia, integrală şi apoi se demonstrează.
Fixarea regulilor se realizează fie printr-o scurtă convorbire în care se precizează ce va
trebui să facă copiii în momentele importante ale acţiunii, sau executarea jocului de probă sub
conducerea şi îndrumarea directă a educatoarei. Când este vorba de un joc cu o acţiune mai
complexă, regulile jocului pot fi atenţionate fie imediat după explicaţie, fie după semnalul de
începere a jocului.
Executarea jocului. Jocul începe la semnalul educatoarei care, la început, intervine
mai des amintindu-le copiilor regulile, dând indicaţii asupra folosirii materialului ş.a. Pe măsură
ce jocul se repetă, ea acordă copiilor mai multă independenţă lăsându-i să acţioneze liber.
Încheierea jocului .În încheierea joculuisedeclarăcâştigătorulşi se fac aprecieri asupra
modului cum s-a desfăşurat jocul, dând cuvinte de laudă asupra copiilor care au respectat regulile
şi nominalizându-i şi atenţionându-i pe cei care au făcut greşeli şi s-audescurcat mai greu.
O încheiere plăcută, prin bucuria succesului şi prin satisfacţia imediată pe care o dă
copilului, sporeşte interesul preşcolarului pentru jocurile didactice.
,,Jocul este singura atmosferă în care fiinţa sa psihologică poate sărespire şi în consecinţă
poate să acţioneze. A ne întreba de ce se joaca copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil; nu ne

56
putem imagina copilarie fară râsetele şi jocurile sale",spune Ed. Claparèdeîn „Psihologia copilului
şi pedagogia experimentală".
Jocul didactic contribuie atât la îmbogăţirea vocabularului, activizarea şi exersarea lui; cât şi
la însuşirea unei exprimări clare, coerente, corecte din punct de vedere gramatical, la cultivarea
independenţei în vorbire şi stimularea creativităţii în exprimarea orală.
În concluzie, jocul didactic asigură înţelegerea, fixarea sau repetarea anumitor cunoştinţe în
mod plăcut, fără ca interesul celor care comunică să scadă. Jocul se constituie ca activitate
fundamentală la vârsta preşcolară. J. Piaget denumeşte jocul ca fiind un anumit tip de activitate,
înţeleasă ca un exerciţiu funcţional.

III.4. Povestirile educatoarei

Locul și importanța povestirilor educatoarei în activitatea instructiv-educativă în

grădinița de copii

Povestirile educatoarei sunt activități de expunere orală a unor creații literare (povestiri,
basme, povești). Ele se organizează în cadrul activităților obligatorii cu toți copiii grupei sau în
afara acestora.
Rolul și importanța povestirilor adultului în instruirea și educarea copiilor sunt demult
cunoscute.
Încă din antichitate, Aristotel le recomandă mijloace însemnate și potrivite primei
copilării, pentru că ele plac și nu obosesc copiii.
Prin conținutul lor, povestirile educatoarei furnizează copiilor cunoștințe privitoare la cele
mai variate aspecte de viață și domenii de activitate, îi familiarizează cu natura înconjurătoare
(lumea animală, lumea vegetală, cea a fenomenelor fizice).
Ele contribuie la cunoașterea mai adâncă a vieții. În procesul ascultării unei povestiri este
antrenată întreaga activitate psihică a copilului. El iese din pasivitate, urmărește cu atenție cele
povestite, memorează, compară și analizează materialul furnizat, face unele legături de cauzalitate,
stabilește anumite relații între fapte și personaje. Astfel, gândirea copilului este viu stimulată și face
posibilă înțelegerea semnificației faptelor eroilor.

57
 Povestirile, prin folosirea cuvintelor și a imaginației artistice îl familiarizează pe copil cu
structura limbii, cu bogăția formelor sale gramaticale, cu frumusețea și expresivitatea limbii și
contribuie astfel la dezvoltarea limbajului și a gândirii lui.
Prin povestirile spuse de adult pătrund în limbajul copilului forme de exprimare atât ale
limbii populare, cât și ale celei literare.
Copiii, ascultând povești sau basme întâlnesc noi și noi expresii care, odată cunoscute,
devin un bun al lor.
Ei memorează cuvinte cu care încep și se termină basmele, cât și expresii care se repetă în
basme și astfel limba cu expresiile ei proprii intră în limbajul curent al copiilor.
Povestirile au o deosebită valoare etică. Ele contribuie la formarea conștiinței morale, a
unor trăsături pozitive de voință și caracter.
Poveștile nasc printre copii dorința de a fi asemănători cu cei buni, care ajung fericiți și,
în același timp se naște teama față de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar urmări pe cei
răi.
Oricât de simple, povestirile pe care le adresăm copiilor, prin conținutul lor sunt pline de
învățăminte. Ele scot în evidență calitățile eroilor pozitivi (oameni, animale personificate) și
influențează pe această cale formarea personalității copilului, purtarea și atitudinea lor în diverse
situații.
Copiii desprind de asemenea din unele povestiri bune deprinderi igienice și de comportare
civilizată și-și formează astfel convingerea că trebuie să le respecte („Șorțulețul”, „Ce-a uitat
Fănică să spună?”).
Prin intermediul altor povești, cum sunt „Mănușa”, „Ridichea uriașă”, copiii au prilejul să
aprecieze frumusețea prieteniei, a ajutorului reciproc și a vieții în colectiv.
Activitatea de povestire constituie și un mijloc de educație estetică, fiind un exemplu de
educație aleasă care infleunțează puternic vorbirea copiilor și estetica comportării lor.
Prin ascultarea povestirilor și apoi prin reproducerea lor, copiii preșcolari au prilejul să-și
însușească expresii frumoase, artistice, îmbinarea armonioasă a cuvintelor precum și diferite figuri
de stil care duc implicit la formarea deprinderii de a vorbi expresiv.
Valoarea estetică a povestirilor este cu atât mai mare cu cât reflectă frumusețea morală a
oamenilor, cu cât pun mai clar în fața copilului idealul concret și precis spre care să tindă.
Rolul și importanța povestirilor constă, așadar, în valoarea lor cognitivă, etică și estetică,
în influența pe care ele o exercită asupra întregii personalități a copilului.

58
 Tematica activităților obligatorii de povestire
Copiilor le sunt accesibile încă de la trei ani atât povestirile realiste, cât și cele fantastice,
respectiv poveștile și basmele, firește dacă ele sunt alese la nivelul de înțelegere specific vârstei.
Povestirile realiste, scrise anume pentru copii, satisfac în bună măsură dorința lor de a
cunoaște, îi introduc în sfera relațiilor sociale și le influențează sentimentele și comportarea.
Tematica acestor povestiri este variată. O bună parte dintre ele au ca temă centrală
copilul, lumea copilăriei cu tot ce are ea mai semnificativ.
Datorită faptului că în aceste povestiri conflictul este simplu și inspirat din viața
obișnuită, asemenea povestiri captează atenția copiilor, le stârnesc interesul, atrag simpatia lor
pentru personajele pozitive. Preșcolarilor mai mari le sunt accesibile și povestiri din viața adulților.
Povestirile realiste ocupă un loc mai restrâns în programa grădiniței de copii, locul
principal revenind poveștilor și basmelor. Acestea au încântat întotdeauna copilăria tuturor
generațiilor. În mod deosebit, copilul preșcolar de toate vârstele îndrăgește povestirile cu animale.
Prin intermediul povestirilor cu animale copiii învață să disprețuiască zgârcenia, răutatea, lașitatea
și multe alte trăsături urâte de caracter întâlnite la personajele negative.
În același timp admiră bunătatea, demnitatea, cinstea, curajul, perseverența personajului
principal pe care-l îndrăgesc și alături de care se bucură, se întristează, pentru a cărui soartă suferă
sau sunt satisfăcuți.
Educatorii au latitudinea să selecționeze materialul literar și să aleagă acele povestiri sau
povești care să fie pe deplin accesibile. Astfel, la trei-patru ani povestirile ce se vor prezenta
copiilor vor fi scurte, cu conținut și intrigă simple, care să înfățișeze o lume cunoscută, să trezească
sentimente și stări afective plăcute, să educe atitudinea pozitivă față de cele spuse de educatoare
(„Ridichea uriașă”, „Mălina și ursul”).
La patru-cinci ani povestirile educatoarei vor familiariza copiii cu diferite aspecte de viață
și de activitate și cu diferite trăiri afective care să le influențeze sentimentele și comportamentul
(„Căsuța din oală”, „Coliba iepurașului”).
La cinci-șase ani, prin povestirile educatoarei se va realiza familiarizarea copiilor cu
aspecte mai complexe din natură și viață, cu expresii poetice, epitete, formule specifice stilului
povestirilor, precum și educarea unor trăiri de valoare etică și estetică care să influențeze în măsură
și mai mare sentimentele și comportarea copiilor (,,Punguța cu doi bani”, „Cenușăreasa”).
Povestirile, poveștile și basmele pot fi spuse copiilor în diferite momente ale zilei. Dată
fiind valoarea lor educativă, ele sunt planificate și în activitățile lor obligatorii. Educatoarea trebuie

59
să verifice în ce măsură copiii și-au însușit în mod conștient povestirea și să le ofere posibilitatea
de a o reproduce integral sau parțial. În acest scop se organizează activitatea de povestire sau se
inițiază sub formă de joc dramatizarea povestirii, fapt ce contribuie la mărirea posibilității lor de
exprimare corectă, coerentă și expresivă.

Activitatea de povestire. Organizarea și desfășurarea ei . Pregătirea educatoarei

pentru activitate.
Activitatea de povestire este în general consacrată comunicării. Ea trebuie pregătită și
desfășurată cu toată atenția.
Educatoarea trebuie să aleagă și să planifice poveștile accesibile cu un conținut moral, cu
elemente narative care să mențină viu interesul și atenția copiilor. Povestirile, poveștile și basmele
prevăzute în programă se deosebesc din punct de vedere al duratei și conținutul lor de la o grupă la
alta.16
Problema care rămâne exclusiv în sarcina educatoarei este aceea de a fixa locul povestirii
în planul calendaristic semestrial . Planificându-și activitatea, educatoarea trebuie să se asigure că
la data respectivă copiii au formate reprezentări la care va face apel povestirea și au suficiente
cunoștințe care să le permită perceperea ei fără prea mare dificultate. Deci, educatoarea trebuie să
coreleze povestirea cu toate celelalte activități ținute în grădiniță și s-o planifice în consecință.
Educatoarea trebuie să stabilească în orarul zilei locul povestirii, momentul expunerii ei.
Ținând seama că ascultarea și perceperea unei povestiri cere copiilor un efort susținut, se
recomandă ca activitatea respectivă să fie prevăzută în orar înaintea celorlalte activități pentru ca ei
să poată fi capabili să urmărească cu atenție ideile în înlănțuirea lor logică, astfel își vor însuși
superficial povestea.
O altă sarcină importantă care revine educatoarei este aceea de a studia cu toată atenția
textul povestirii înainte de a-l expune în fața copiilor, eventual de a-l prelucra, de a-l adapta
posibilităților de înțelegere și asimilare ale acestora.Cu acest prilej stabilește succeiunea
episoadelor care vor fi narate, pasajele pe care va trebui să le memoreze pentru a le reproduce
textual (dialogurile, versurile, momentele umoristice sau dramatice).
Intervenția educatoarei în text trebuie să fie făcută în sensul asigurării unei depline
accesibilități a acestuia, al favorizării înțelegerii de către copii a ceea ce se povestește. De orice

16
Metodică-Cunoaşterea mediului înconjurător şi dezvoltarea vorbirii-Manual pentru licee pedagogice de
educatoare,1969 E.D.P. Buc.,pag. 164

60
natură ar fi prelucrarea textului, ea nu trebuie să știrbească însă integritatea conținutului, unitatea
lui logică.

Organizarea activității
(pregătirea grupei de copii pentru perceperea povestirii)
Educatoarea trebuie să aibă în vedere nu numai pregătirea personală, ci și asigurarea
perceperii conștiente și depline de către copii a celor povestite.
Cercetări științifice au dovedit că în procesul audierii unei povestiri, copiii se manifestă în
mod diferit. Copiii mici în general sunt captivați ușor de cele povestite și ascultă tăcuți până la
sfârșit când adresează educatoarei întrebări sau insistă să li se povestească încă o dată.
De cele mai multe ori însă, neavând formată deprinderea de a asculta copiii vorbesc, pun
întrebări, repetă unele formulări rimate sau fac completări cu impresii sau trăiri similare din viața
proprie.
Adeseori, însă, distrași de cele petrecute în jur tind să se joace și părăsesc chiar
activitatea.
Copiii de cinci / șase ani sunt capabili de o mai mare și o mai persistentă concentrare a
atenției și, prin urmare, participarea copiilor la conținutul povestirii e mult mai activă. Expunerea
făcută de educatoare are efect evident asupra copilului.
Trăind din plin întâmplările relatate devine sensibil chiar la amănuntele esențiale și
reacționează prompt printr-o mimică potrivită, modificarea evidentă a respirației, nu rareori plâng
ascultând sfârșitul tragic (al iezilor neascultători), ca apoi să se bucure când lupul și-a luat
pedeapsa.
Cunoscând aceste particularități manifestate în procesul ascultării unor povestiri,
educatoarea trebuie să ia măsuri menite să creeze condițiile favorabile ascultării povestirii. Practic,
s-a dovedit că așezarea cea mai convenabilă este în semicerc. Educatoarea va avea în vedere să
repartizeze locurile ținând seama de copiii cu auz mai slab dezvoltat sau talia mai mică.
Desfășurarea activității
Introducerea copiilor în activitate
În mod obișnuit, după ocuparea locului pe scaune, educatoarea anunță titlul povestirii și o
expune direct.Sunt cazuri în care copiii trebuie pregătiți pentru înțelegerea poveștii, trebuie să le fie
reamintite sau precizate unele date de care depinde înțelegerea ei. Astfel, educatoarea poate angaja
cu copiii o discuție introductivă liberă sau pe baza unor ilustrații.

61
 Expunerea povestirii de către educatoare
După eventuala convorbire cu copiii, educatoarea anunță titlul povestirii și începe
expunerea. Acest moment al activității trebuie să însemne stabilirea unui contact viu cu cei care
ascultă.
Expunerea educatoarei trebuie să fie cât mai plastică, cât mai expresivă. Pentru aceasta ea
trebuie să folosească, ca și în arta actoricească, o serie de mijloace prin care să sublinieze înțelesul
cuvintelor, al propozițiilor, emoțional (vocea, tonul constituie unul din mijloacele cele mai
importante de care trebuie să se folosească educatoarea pentru a da relief spuselor sale și mai ales
pentru a sublinia unele stări afective.
Intensitatea timbrului și înălțimea vocii trebuie să varieze conform cu tonul poveștii.
Un rol important în povestire îl au pauzele și accentele. Folosirea atentă a pauzelor
determinată de punctuație, de sensul logic al propozițiilor sau al frazelor face ca povestea să fie mai
vie, să poată fi urmărită mai ușor și cu mai mult interes.
Așteptarea îi obligă pe copii la o ascultare și mai atentă. Educatoarea trebuie să folosească
în mod just și accentul. Prin accentuarea unui cuvânt educatoarea pune în valoare tot ce ajută la
înțelegerea povestirii.
Folosind repetiția, educatoarea insistă asupra unor acțiuni mai intense și de durată.
În expunerea povestirii educatoarea trebuie să folosească mimica și gestica. Fiecare gest
sau mișcare atunci când sunt potrivite situației vin să însoțească și să întărească mijloacele verbale
de exprimare contribuind la mărirea expresivității povestirii, la stabilirea unui contact mai viu cu
povestitorul și mai ales la asigurarea perceperii afective și conștiente de către copii a textului.
Deosebit de eficient, sugestiv și captivant s-a dovedit procedeul folosirii unor siluete care
să reprezinte personaje și unele elemente de decor (pomi, case, decor).
Cu ajutorul unor asemenea siluete educatoarea poate înscena povestea pe măsura
expunerii ei fie pe flanelograf, fie pe o măsuță din fața ei făcându-i pe copii să urmărească
expunerea cu atenție mărită și să trăiască stări emoționale deosebite. Aceleași efecte le poate avea
diafilmul derulat în concordanță deplină cu expunerea.
În concluzie, povestirea educatoarei trebuie să dovedească o seamă de calități. La acestea
se poate ajunge numai atunci când educatoarea înțelege necesitatea de a-și perfecționa continuu
tehnica povestirii și depune toate eforturile în acest sens.
Educatoarea trebuie să vegheze ca în timpul expunerii toată grupa să o urmărească cu
atenție.

62
 O simplă privire îndreptată spre copilul neatent, adresarea unei întrebări în legătură cu
povestea prin care să-i trezească curiozitatea și dorința de a ști ce se va întâmpla mai departe.
Ridicarea sau coborârea tonului vocii imprimă povestirii o mai mare expresivitate.

Încheierea activității
Marchează etapa fixării conținutului principal al povestirii predate.
Pot fi inițiate următoarele procedee: prezentarea și discutarea unor ilustrații reprezentând
momentele principale ale povestirii și care să permită concretizarea diferitelor episoade;
conversația în legătură cu tema, conținutul și personajele principale ale povestirii, reproducerea de
către copii a fragmentelor semnificative din povestire; mimarea unor acțiuni caracteristice
personajelor din povestea ascultată; redarea în desen la alegere a unor elemente din poveste care i-
au impresionat pe copii în mod deosebit.

III.5.Dramatizarea

Jocul de rol este o metodă derivată din psihodramă, prin care se urmăreşte, în principal,
formarea modului de a gândi, simţi şi acţiona, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităţilor
empatice, a capacităţii de a rezolva situaţii problematice, verificarea corectitudinii şi eficienţei
comportamentelor formate la elevi şi înlăturarea comportamentelor inadecvate, neeficiente. În
pregătirea şi derularea jocului de rol, dinpunct de vedere metodologic, principalele etape care
trebuie parcurse sunt:
- identificarea şi definirea situaţiei care va fi simulată,
- modelarea situaţiei şi proiectarea scenariului,
- alegerea participanţilor şi instruirea lor în legătură cu specificul fiecărui rol pe
careurmează să-l interpreteze
- învăţarea individuală a rolului
- interiorizarea rolului şi conceperea modului de interpretare, interpretarea rolurilor;
- dezbaterea cu toţi participanţii la joc a modului de interpretare .

Din punct de vedere metodic, se impun câteva exigenţe, legate mai ales de distribuirea şi
interpretarea rolurilor:

63
 - nu este adecvată modalitatea impunerii rolurilor, ci alegerea lor,
- jocul de rol va fi precedat de prezentarea unor situaţii relativ asemănătoar cu cea care
va fi simulată şi a modurilor de rezolvare a lor;
- atmosfera de joc trebuie să fie relaxată
- interpretarea rolurilor va putea fi reluată cu aceiaşi copii sau cu copii
diferiţi,pentruînsuşirea comportamentelor de rol;
- analiza jocului de rol trebuie să fie condusă cu tact şi pricepere de
cătreconducătoruljocului, evidenţiindu-se aspectele adecvate/inadecvate, deciziile
corecte/incorecte, atitudinile mai mult sau mai puţin adecvate ale personajelor aflate în
anumite situaţii.
Dramatizareapoate fi:
- o variantă a jocului de rol, metodă care valorifică tehnicile artei dramatice prin carese
urmăreşte în special adâncirea înţelegerii unor aspecte studiate şi fixarea lor, pe un fond
afectiv intens. În cazul preşcolarilor, la educarea limbajului, prin povestiri, memorizări,
lecturi ale educatoarei.
- variantă a învăţării prin descoperire.
La nivelul grădiniţei şi învăţământului primar se utulizează însă prima variantă –
dramatizarea ca variantă a jocului de rol.
Pentru copii, lumea basmelor şi lumea spectacolului este o lume magică. Copiii se
angajează cu entuziasm în realizarea dramatizărilor şi îmbrăţişează cu drag diferite roluri ale
personajelot îndrăgite.
La grupa mică se vor alege poveşti uşor de reprodus, cum ar fi ,,Casuţa din oală“ , sau ,,Cei
trei purceluşi“. La grupa mijlocie ,,Capra cu trei iezi“ , ,,Punguţa cu doi bani“ sau ,,Scufiţa Roşie“,
iar la grupa mare poveşit şi basme cu o mai mare intindere: ,,Albă ca Zăpada“, ,,Harap Alb“,
,,Cenuşăreasa“.
Prin dramatizări se dezvoltă vorbirea, vocabularul, memoria, se vor fososi elemente de
comunicare nonverbală. Se vor folosi mijloace moderne audio-vizuale: casetofon, DVD,
diafilme.Toate aceste mijloace vor dezvolta atenţia, sensibilitatea, auzul fono-articular.
Teatrul pentru copii este un mijlic inedit de exprimare a tuturor posibilităţilor..Este un ţinut
de fantezie, o corabie a basmelor, o amgie.
Copiii sunt cei mai buni şi spontani actori. Sunt şi cei mai mari spectatori, ei trăiesc magia,
aplaudă şi râd în hohote. Pe scenă se va forma omul.

64
 Misiunea grădiniţei prin joc, povestireşi dramatizare va presupune direcţionarea spre:
-asigurarea unui act educaţional eficient, care să contribuie la formarea unei personalităţi
autonome şi creative, la formarea unor copii sănătoşi, creativi, activi, cooperanţi, care să se
adapteze uşor la regimul muncii şcolare şi la orice situaţie în viaţă;
-îmbogăţirea capacităţii copilului preşcolar de a intra în relaţie cu ceilalţi copii şi cu adulţii,
de a interacţiona cu mediul, de a-l cunoaşte, şi stăpâni prin explorări, exerciţii, încercări,
experimentări;
-acumularea de către copii a tehnicilor de muncă intelectuală şi practică necesare instruirii
şi autoinstruirii pe durata întregii vieţi;
-considerarea copilului în evoluţia sa specific individuală şi oferirea sprijinului educaţional
dar şi uman, în fiecare etapă a dezvoltării sale.
- orientarea tot mai mult spre valori, prin abordarea educaţiei cu referire la problematica
umană, la domeniul moral- civic şi cultural-artistic, estetic, acestea stând la baza formării
personalităţii preşcolarilor;
- dezvoltarea abilităţilor copiilor de a aborda în mod creativ şi interactiv o poveste, prin
activităţi tipice metodei dramatizării;
- dezvoltarea personalităţii copiilor, manifestarea spontană, interesul pentru artă şi
dezvoltarea imaginaţiei.
Diversele forme ale artei-teatru pentru copii, scenete, spectacole, dramatizări- constituie o
formă de activităţi prin intermediul cărora copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Ele
creează un sentiment de bucurie şi bună dispoziţie, sunt caracterizate de optimism şi umor,
participarea este liber consimţită, necondiţionată şi favorizează dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Dramatizările au o valoare deosebită în viaţa şi sufletul copiilor. Este necesar să abordăm teme
apropiate de interesele vârstei acestora şi să le oferim şansa de a cunoaşte lumea, de a se cunoaşte
pe sine şi de a se face cunoscuţi. Dramatizarea îl face pe copil atât actor, cât şi spectator, în faţa
unor surse inepuizabile de impresii puternice. Dorinţa copiilor este foarte mare de a interpreta
roluri, de a se identifica cu personajele favorite din poveşti şi de ,,a intra în pielea lor”.
Dramatizarea aduce copiilor vitalitate şi un zâmbet în plus. Este un mijloc de influenţare a
sentimentelor şi convingerilor morale, gustului estetic şi a caracterului uman în formare. Marea artă
a educatoarei este de a ghida şi sprijini copiii în desfăşurarea jocului şi nu de a-i direcţiona pur şi
simplu.

65
 Copiiitrebuie să fie capabili:
- Să interpreteze roluri specifice dramatizării ,cu intonaţie şi nuanţă potrivită;
- Să utilizeze simultan elementele verbale şi nonverbale (mimică, gestică);
- Să exprime trăirile personajelor prin dialog, mişcare scenică, mânuirea măştilor;
- Să-şi formeze comportamente pozitive necesare integrării în grup şi viaţa socială: hărnicie,
modestie, bunătate şi respect, prietenie;
- Să conştientizeze consecinţele negative ale actelor de comportament asupra celorlalţi:
dezaprobarea lenei, alintului, răsfăţului;
- Să creeze un climat de încredere şi căldură sufletească ce favorizează comunicarea, o bună
socializare în colectivitate şi viaţa socială.
Valorileşi atitudinile urmărite în cadrul dramatizărilor :
- Sensibilizarea copiilor faţă de artă, de frumos;
- Dezvoltarea unor calităţi morale: seriozitate, putere de exteriorizare a unor trăiri afective,
perseverenţă;
- Educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter;
- Consolidarea deprinderilor de autoservire, autonomie personală în activităţile zilnice.

III.6.Modalităţi de dezvoltare a vorbirii în afara activităţilor obligatorii

III.6.1. Teatrul de păpuşi

Aflat la izvoarele vieţii şi ale iubirii,copilul are nevoie de căldură şi voioşie pentru a se
dezvolta sub aspect psihic . Copilăria presupune înţelegere, încredere, bine, frumos,
bucurie,dragostea, fericire, farmec.
Prospeţimea vârstei copilăriei ne oferă resurse şi mai târziu în viaţă. De aceea este necesar
ca orice acţiune educativă să cultive frumuseţea morală prin modelele de conduită ale celor din
jur,prin transmiterea unor norme,reguli şi valori morale.
O privire deschisă, un zâmbet binevoitor,o glumă adecvată,o uşoară ironie spusă pe un ton
prietenesc sunt tot atâtea căi de stabilire a unui climat educative, pozitiv,eficient,cu condiţia ca
educatorul să fie stăpân pe misiunea sa, misiunea de deschizător de drumuri. Literatura, ca artă a
cuvântului, prin intermediul căreia realitatea este recreată în toată complexitatea ei, oferă copilului

66
de vârstă preşcolară şi şcolară mică un întreg univers de gândire şi sentimente, de aspiraţii şi
îndrăzneli,de înaripare entuziastă şi idealuri înalte.
Folosirea în joc a proverbelor,a zicătorilor, reproducerea unor dialoguri hazlii din operele
literare cunoscute, din basme şi poveşti, plac mult copiilor şi constituie mijloace de formare a unor
trăsături morale pozitive.
Prin joc, copilul devine actor imitând realitatea, devine regizor şi actor urmărind acţiunile
celorlalţi, evidenţiind că actul educaţional este un teatru de păpuşi.
Teatrul contribuie la stimularea fanteziei copiilor, care, alături de cunoştinţele dobândite, îi
va ajuta, ca adulţi, să-şi împlinească visele, idealurile şi proiectele, indiferent dacă domeniul de
activitate va fi ştiinţa, tehnica sau arta, îi ajută să memorize, să imite, să vorbească deschis.
În cadrul teatrului de păpuşi accentul cade pe ascultarea citirii model a adulţilor şi pe
însuşirea în mod corect a unor construcţii verbale .
Înainte de a se începe pregătirea unui teatru de păpuşi se elaborează un plan de activitate.
Munca de selectare a unui text îi revine aproape în exclusivitate îndrumătorului. Sala în
care îşi desfăşoară activitatea grupul este bine să fie destul de spaţioasă,liniştită, bine iluminată. Se
poate construi o scenă din carton tare ori o cutie mai mare. Ori doar acoperim o masă cu o cârpă
lungă-iar copiii stau în spatele ei,în genunchi ţinând păpuşile sus, în aer pentru ca spectatorii să le
poată vedea.De asemenea se poate utiliza pragul uşii deschise,în care se trage pe un şnur o perdea,
aceasta va forma cortina, în spatele căreia se găsesc cei care mânuiesc păpuşile.Foarte adesea, în
mod spontan,copiii, după ce ajung să cunoscă bine o poveste, doresc să devină actorii ei. Haine şi
echipamente speciale pentru aceste dramatizări pot fi create din orice material avem la îndemână-
hârtie creponată pentru rochie, un beţişor în folie de aluminiu, betea de pom , material resturi de la
croitorie.
Există diferite căi de a confecţiona păpuşi simple şi multe feluri de a le prezenta. O
varietate de păpuşi pe mână sau deget pot fi confecţionate din materiale uzate ori care sunt
aruncate, de exemplu nişte şosete uzate. Păpuşile pot căpăta corpuri din cârpă şi capete din cartofi,
mingi găurite ori linguri de lemn . Păpuşile pe deget pot fi făcute din petice textile, cusute astfel ca
să se potrivească pe deget ori făcute din carton sau hârtie. Păpuşile pe băţ aşa cum le arată şi
numele, sunt figuri decupate, ataşate de un beţişor .
Copiilor trebuie să li se permită să mânuiască păpuşile, deşi marionetele, care sunt foarte
distractiv de privit, sunt de obicei prea complicat de manipulat de către copii şi totodată ei trebuie
să cunoască bine conţinutul poveştii sau a basmului prezentat, să-şi cunoască bine rolul pe care

67
păpuşa îl va interpreta . Adesea copilul va spune lucruri pe care nu le-ar fi dezvăluit în alte situaţii.
Dacă suntem atenţi la ce spun copiii şi observăm jocul lor cu păpuşi , putem afla multe lucruri
despre felul în care gândesc şi sunt ei.
Etapele pregătirii unui spectacol de teatru cu copiii pot fi :alegerea textului de către
îndrumător, grupul de interpreţi, distribuirea rolurilor, repetiţiile şi spectacolul.
Dintre obiectivele urmărite în pregătirea unui spectacol de teatru amintim:perfecţionarea
deprinderii de a urmări cu atenţie o povestire accesibilă în vederea înţelegerii şi reproducerii ei,
dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral, cultivarea vorbirii nuanţate, expresive şi
îmbogăţirea vocabularului,formarea gustului estetic, cultivarea plăcerii de a participa la un
spectacol de teatru, redarea unor povestiri cu ajutorul păpuşilor, folosind dialogul, formarea
deprinderii de muncă în colectiv, în echipă,cultivarea perseverenţei în atingerea scopului
propus,dezvoltarea memoriei şi imaginaţiei.
Analiza personajelor,distribuirea rolurilor, dezbaterile asupra temei dau posibilitatea
fiecărui copil să-şi declanşeze imaginaţia creatoare. Expunerea cu cele două forme povestirea şi
explicaţia – poate fi folosită în prezentarea scenariului sau a piesei de teatru, a unor fapte de viaţă
care trebuie reliefate în abordarea unui rol,a concluziilor asupra activităţii cotidiene,în analiza
personajelor, a cauzelor care determină unele fenomene .
Primul contact cu o piesă nouă este pentru grupul de jucători o mică festivitate. Într-unfel se
dă aici semnalul de pornire pentru o activitate nouă care poate fi pentru unii din grup şi un prim
început. De felul cum decurge această primă ,,probă’’ depinde şi entuziasmul lor pentru repetiţiile
următoare.Niciodată nu trebuie oprită fantezia copiilor, dar pentru a obţine un succes sigur, cel mai
important lucru este redistribuirea cât mai atentă a interpreţilor, pentrua le da posibilitatea de a se
contopi cu personajul, să se regăsească în el pe scenă, să se poată desfăşura degajat, nestingherit .
Dar factorul prim în obţinerea unui spectacol de calitate este textul. De aceea trebuie ales cu
mare grijă şi adaptat la condiţiile spectacolului cerut . Este necesar ca textele să fie potrivite
interpreţilor,pentru a evita o serie de deghizări .
Contează foarte mult siguranţa de sine, plăcerea de a spune textele în faţa publicului. Ori
plăcerea se exprimă, se transmite, se citeşte pe figura copilului interpret. După figură ne dăm seama
dacă este concentrat, trăieşte momentul sau e timorat, zdrobit, copleşit de emoţie distructivă, care-l
scoate din concentrare. Copiii sunt mai cuceritori când stăpânesc foarte bine textul, când le este
foarte clară ideea, au o dicţie impecabilă, sau stăpânire de sine, mimică discretă, naturaleţe,
spontaneitate.

68
 O problemă importantă o constituie intensitatea vocii. Nu putem cere copiilor să aibă voci
puternice, important este să fie auzite. A vorbi ,, tare ‚’’ nu înseamnă ,, cu toată puterea’’.Ritmul
vorbirii poate să exprime diferite stări sufleteşti, dispoziţia bună sau rea şi trăsăturile de character.
Dacă un copil va trebui să interpreteze un rol de moşneag şi va vorbi cu voce tinerească,deschisă,în
ritm grăbit, mijloacele artistice folosite nu vor mai corespunde.
Cu ajutorul jocurilor cu subiecte din poveşti ,copilul pătrunde mai adânc în lumea
sentimentelor şi a trăirilor din basm, povestire. Preşcolarii iau atitudine,gândesc, simt şi acţionează
la fel cu personajele, manifestându- se ca în faţa unei persoane reale, concrete şi trăind sentimente
de compasiune faţă de eroi. Prin aceste jocuri copiii devin mai comunicativi, mai sociabili,
timiditatea dispare şi devin mai încrezători în puterile lor.
Jocurile de creaţie contribuie foarte mult la dezvoltarea intelectuală a copilului, la formarea
în ansamblu a personalităţii şi la dezvoltarea morală a preşcolarului.
Copilul se identifică cu personajul respective, îşi trăieşte sincer rolul, simţind puternic ceea
ce întruchipează. Poveştile, prin conţinutul lor, trezesc în sufletele copiilor admiraţia faţă de tot ce
este nobil şi măreţ, educându-se astfel modestia, optimismul: ,,Cei trei purceluşi’’, ,,Cenuşăreasa’’,
,,Punguţa cu doi bani’’, ,,Fata babei şi fata moşului’’.Astfel copiii deprind să manifeste grijă faţă de
alţii, să nu atragă prea mult atenţia asupra lor, să-şi manifeste spiritul critic şi autocritic.
Tot cu ajutorul poveştilor se evidenţiază necesitatea vieţii în colectiv,a relaţiilor corecte
dintre membrii unui grup: ,,Căsuţa din oală’’,,,Cei trei purceluşi’’,având o acţiune indirectă asupra
conştiinţei copilului, dar constituie exemple hotărâtoare în formarea personalităţii copilului.
Teatrul de păpuşi,teatrul de marionete, teatrul de umbre permit eductoarei să prezinte în faţa
copilului scene din poveste sau unele aspecte din viaţa de toate zilele. Valoarea artistică a pieselor
prezentate şi a interpretării lor contribuie foarte mult la educaţia estetică a copilului.
Teatrul de păpuşi este un teatru în care actorul ascuns privirilor spectatorilor îşi alege o
formă deosebită de a înfăţişa publicului viaţa personajelor. Această formă, i-o oferă păpuşa. Marele
avantaj al teatrului de păpuşi este modalitatea lui datorită simplităţii cadrului şi tehnicii de folosire.
O formă pregătitoare teatrului de păpuşi mânuit de preşcolari a fost păpuşa pe baston, mişcată de
jos cu ajutorul unui baston.
Teatrul de marionete constituie tot o formă a teatrului de păpuşi , dar în loc de a se mânui
fiecare păpuşă,mişcarea se imprimă prin acţiunea unui complex de sfori de care sunt legate
păpuşile. Mânuirea acestor păpuşi este de competenţa persoanelor special pregătite.Teatrul de
umbre reprezintă forma cea mai simplă a teatrului de păpuşi şi se poate confecţiona oriunde, cu

69
cele mai simple mijloace. Principiul după care se organizează acest gen de teatru este obţinerea
unei umbre pe un ecran de pânză sau hârtie subţire, interpunerea între el şi o sursă de lumină a unor
siluete de carton reprezentând oameni sau animale ori obiecte. Paralel cu apariţia umbrelor,
mânuitorul siluetelor însoţeşte mişcarea de dialogurile dintre personaje, de relatarea întâmplărilor
în succesiunea lor.
Datorită tehnicii simple de confecţionare şi mânuire,teatrul de umbre poate fi utilizat în
orice grădiniţă, fără o pregătire specială în vederea mânuirii. În alegerea repertoriului pentru teatrul
de umbre se vor prefera poveştile cu un număr redus de personaje şi cu acţiuni simple .
Teatrul de umbre constituie un mijloc de a creea copiilor buna dispoziţie,se verifică şi se
precizează unele cunoştinţe,se îmbogăţeste vocabularul, fiind însoţit de un dialog între educatoare
şi copil. Astfel poveşti ca ,,Ursul păcălit de vulpe’’,,,Capra cutrei iezi’’ , ,,Scufiţa
Roşie’’,,,Şoricelul cel prostiţ’’, ,,Căsuţa din oală’’, ,,Cei doi arici’’,,,Iepurele şi ariciul’’ se pot
transpune cu uşurinţă în teatru de umbre .
Dramaturgia pentru copii,sub forma spectacolelor de teatru poate constitui unul din cele
mai puternice mijloace de influenţare asupra sentimentelor şi convingerilor morale, asupra
imaginaţiei, a gustului estetic şi a caracterului uman în formare.
Punerea în scenă a povestirilor cunoscute de copii are scopul de a adânci impresiile
dobândite prin povestire şi de a retrăi viaţa şi frământările personajelor.
În alegerea povestirilor care să fie dramatizate este necesar să se respecte câteva cerinţe
esenţiale: conţinut simplu, povestire cu acţiune multă, cu dinamism,dialoguri suficiente, simple şi
expresive.
La grupele mari, copiii pot fi activaţi mai bine în cadrul spectacolelor de teatru de păpuşi
din grădiniţă, învăţîndu-i să mânuiască păpuşile şi să participe la interpretarea rolurilor.În aceste
situaţii copiii au posibilitatea să reproducă independent dialogul corespunzător personajului
interpretat.
Deoarece în dramatizări sunt redate stările sufleteşti ale personajelor prin mişcare şi mimică
se dezvoltă foarte mult spiritul de observaţie,discernământul, puterea de analiză a preşcolarului. De
asemenea dramatizările contribuie la dezvoltarea copiilor din punct de vedere intelectual, fiind
stimulate diferite procese psihice.În cazul dramatizărilor, educatoarea devine regizor,urmărind
respectarea momentelor impuse de logica desfăşurării acţiunilor. Dramatizările organizate cu
ajutorul educatoarei pot fi executate apoi de copil în modindependent. Dramatizarea constituie un

70
model şi un stimulent pentru dezvoltarea jocurilor de creaţie cu subiecte din poveşti, trecerea
făcându-se treptat pe măsură ce preşcolarii îşi îmbogăţesc experienţa.
Jucăriile teatrale-teatrul de umbre, teatrul de păpuşi, marionetele,grupurile pentru jocuri ce
reprezintă creaţia dramaturgică a copilului- conduc copilul spre propriul său joc teatral, îi
îmbogăţesc enorm percepţia artisticăşi le oferă un material interesant sub raportul conţinutului.
Poveştile, basmele oferă posibilitatea familiarizării copiilor preşcolari cu relaţiile de sens,
cu polisemia, cu armonia. Povestea despre fata babei şi fata moşului,prin costumaţia artistică arată
copiilor opoziţia de sens -harnic-leneş, bun-rău, frumos-urât.
La această vârstă, foarte bogată şi expresivă, imaginaţia este pronunţat afectivă şi constituie
baza psihologică a receptării imaginii artistice. Întreaga activitatea preşcolarului are un conţinut
afectiv intens, în viaţa lui psihică delimitîndu-se tot mai mult sentimente de care copilul devine
conştient.
Un rol important în dezvoltarea preşcolarului îl are limbajul, el însuşi înregistrând în
această perioadă transformări la toate nivelurile limbii –lexical,fonetic, gramatical şi al
expresivităţii.
Înaceastă perioadă dominant este limbajul situativ, având un caracter concret delimitat de
limitele experienţei senzoriale, aflându-se sub influenţa directă a realităţii momentului .
Treptat copilul trece la un limbaj contextual, fiind capabil să relateze ce a văzut , să redea
acţiunea.
Pe parcursul preşcolarităţii, raportul dintre aspectul situativ şi cel contextual al limbajului se
schimbă în favoarea celui de-al doilea, dar ele coexistă.
Activitatea artistico-plastică influenţează limbajul prin însuşi actul de exersare a vorbirii în
diferite momente ale activităţii.În aprecierea lucrărilor proprii sau ale colegilor, copiii îşi formează
un anumit discernământ artistic. Prin însuşirea modalităţii artistice de exprimare, alături de celelalte
modalităţi, omul se exprimă creativ, conturează personalitatea sa.
Structura formală şi informală a grupului de copii din grădiniţă generează un climat
psihosocial în care fiecare copil este în acelaşi timp spectator şi actor al tuturor întâmplărilor ce au
loc aici. Pe măsura acceptării şi conştientizării unor reguli şi norme de comportare, relaţiile
interpersonale se diversifică şi se îmbogăţesc în conţinutul lor informaţional .Copilul este în stare
să realizeze o selecţie în relaţiile sale interpersonale, considerându-i pe unii partenerii săi, prieteni
sau rivali, ca într-o piesă de teatru. Sistemul relaţiilor interpersonale constituie fondul pe care încep
să se contureze trăsăturile caracteriale.

71
 Cezar Barzea consideră că nu se poate trececu vederea faptul că situaţiileeducative sunt ele
însele o creaţie perpetuă, că elenu se repetă niciodată identic, ci se adaptează mereu persoanelor
participante, că educaţia este ea însăşi ,,un miracol, devenire, speranţă’’, că rolul educatorului este
în mare măsură asemănător actorului de teatru.
Arta educaţiei include de asemenea ,,arta de a înţelege motivaţia şi maniera de a fi a
partenerilor, proiecţie interpersonală şi empatie, capacitatea de a şi înţelege aspiraţiile şi
problemele copiilor.’’

III.6.2. Serbările grădiniţei

Serbările de la grădiniţă sunt momente de maximă bucurie atât pentru copii, cât şi pentru
părinţii lor. Ele aduc lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi rămân de-a pururi ca
momente de neuitat în viaţa fiecăruia.
Noi , cadrele didactice, avem menirea ca, pe lângă înzestrarea copiilor cu noţiunile şi
cunoştinţele fundamentale ale ştiinţei, să le formăm o atitudine estetică faţă de valorile estetice ale
naturii, societăţii şi artei şi să ledezvoltăm aptitudini creatoare, în diferite domenii.
Activităţile din grădiniţă contribuie la educaţia estetică a preşcolarilor şi au numeroase
influenţe pozitive asupra personalităţii lor. Cele mai semnificative dintre acestea vizează calitatea
procesului de socializare a copiilor, maturizarea condiţiei socio-morale (curaj, capacitate de
comunicare interumană etc.), formarea şi rafinarea intelectului, organizarea plăcută şi eficientă a
timpului liber, afirmarea şi trăirea sentimentului identităţii culturale, stimularea creativităţii
şiiniţiativelor în practicarea artelor.
În cadrul serbărilor, copiii de grădiniţă vor interpreta în faţa părinţilor roluri din poveştile şi
basmele audiate în cadrul activităţilor de la grădiniţă, vor deveni reali actori pe scenă.
Psihologul Alfred Binet spunea: „Toţi sau aproape toţi copiii, înaintea oricărei educaţii, au
plăceri pentru cântec, desen, povestiri, invenţii, poezii, dans, pentru a umbla cu obiecte, pentru a le
mişca de la locul lor…”. De aici putem vorbi de necesitatea corelării într-o activitate a cântecelor,
dansurilor, povestirilor, poeziilor, invenţiilor.
Prin îmbinarea acestor „arte” putem realiza o frumoasă şi atractivă serbare artistică a cărui
obiectiv îl constituie sprijinirea copilului în înţelegerea şi receptarea frumosului din mediul
înconjurător „atât în armonia din natură cât şi din arte”, el însuşi învăţând să devină creator de arte.

72
 Putem observa că tot mai multe educatoare acordă o atenţie deosebită serbărilor artistice
înţelegând rolul formativ al acesteia în descoperirea şi cultivarea înclinaţiilor şi intereselor copiilor,
în formarea priceperilor de receptare a frumosului, de receptare artistică, de integrare a frumosului
în viaţa cotidiană.
Cu fiecare scenariu în parte educatoarele reuşesc să satisfacă trebuinţele artistice ale micilor
protagonişti şi aşteptările exigente ale numerosului auditoriu.
Tematica serbărilor artistice, care include de obicei momente din lumea basmelor, a
povestirilor pentru copii, anumite aspecte din viaţa culturală şi momente sărbătoreşti din viaţa
preşcolarilor, vine şi umple un gol existent în activităţile din grădiniţă. Bazându-se pe plăcerea
celor mai mulţi preşcolari de a deveni pentru scurt timp artişti, educatoarele prin talent, hărnicie,
cunoaşterea temeinică a universului de preocupări a preşcolarilor reînvie lumea celor mai
cunoscute poveşti şi basme, a animalelor pădurii, a gâzelor, a florilor, a jucăriilor, dându-le celor
mai mici posibilitatea de a se reîntâlni cu personajele preferate.
Deoarece o serbare artistică presupune scenă, culise, décor, costume adecvate, se creează o
atmosferă feerică sub efectul sindromului „ei merită totul”.
Succesul unei frumoase serbări artistice depinde atât de creativitatea, de talentul şi de
imaginaţia educatoarei cât şi de îmbinarea armonioasă a mai multor elemente artistice cum ar fi:
cântecul, dansul, poezia, dramatizarea. În continuare voi demonstra importanţa acestor elemente
artistice în formarea liberă şi autonomă a laturii etice şi estetice a preşcolarului.
Serbarea se poate realiza de foarte timpuriu, chiar de la grupa mică. Pentrus erbări sunt
alese scurte povestiri, poezii sau poveşti cunoscute de copii. În cadrul serbărilor copiii sunt
încurajaţi să întruchipeze un personaj sau altul. Rolurile nu se impun ci sunt alese de copii. Prin
serbare copiii îşi exprimă liber trăirile, ideile chiar dacă o fac utilizând texte deja construite. Ei au
prilejul să-şi dezvolte expresivitatea.
Dramatizarea scoate în evidenţă talentul actoricesc al fiecărui copil. Pe lângă dramatizare
copiii sunt implicaţi serios în activitatea de confecţionare a costumelor, a decorului, a spaţiului în
care se va realiza dramatizarea, ba chiar este indicat ca educatoarea să se retragă cât mai mult din
activitatea de construire a costumelor şi a decorurilor, lăsând partea de creaţie în grija copiilor.
Dramatizarea contribuie la educarea unei exprimări verbale corecte gramatical, dezvoltarea
creativităţii şi expresivităţii limbajului oral . De obicei dramatizarea ajută la dezvoltarea unei
trăsături de caracter, copiii adoptând o atitudine pozitivă faţă de personajele pozitive şi o atitudine

73
negativă faţă de personajele negative, dar mai mult îi ajută să aibă încredere în persoana lor şi să fie
independenţi.
În cadrul serbării de sfârşit de an se poate realiza dramatizarea „Femeia cea lacomă”. Din
această dramatizare copiii vor învăţa să iubească şi să îngrijească animalele, să urască lăcomia şi să
înţeleagă că viaţa unui om este mai importantă decât tot aurul şi bogăţiile din lume . Această
dramatizare oferă copiilor posibilitatea de a crea cu ajutorul educatoarei costumele şi decorurile
necesare.
În concluzie, putem spune că orice serbare este o sărbătoare atât pentru preşcolari cât şi
pentru părinţii acestora. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în valoare
imaginaţia şi creativitatea atât a preşcolarului cât şi a educatoarei.
O serbare bine organizată fructifică rezultatele muncii didactice şi educative concretizându-
le în forme sugestive, artistice. Ea trebuie să fie plină de viaţă, de cântec şi joc specific copiilor
preşcolari, trebuie să fie o exteriorizare a bucuriei, a vieţii fericite, simbolizate prin cântec şi joc,
fast şi atmosferă de sărbătoare.
Consider că organizarea unei serbări preşcolare reprezintă iniţierea copiilor spre lectură,
spre genurile liric şi dramatic. Prin îndrumarea educatorilor din preşcolarii care vor juca mici roluri
în serbările preşcolare se vor ridica actorii, poeţii şi dramaturgii de mâine.

74
 CAPITOLUL IV.
Metodologia cercetării

IV.1.Ipoteza cercetării

Cel mai mare paradox observat în lecturarea şi povestirea educatoarei este faptul că nu
lectura pur şi simplu este foarte importantă, ci trăirea învăţăturii desprinsă din textele literaturii
pentru copii.
Ipoteza cercetării se va formula astfel: Iniţierea şi implicarea copiilor în cunoaşterea şi
interpretarea textului citit, audiat, atât în cadrul activităţilor de la grădiniţă, cât şi în cadrul
lecturilor, povestirilor pe care le fac copiii la domiciliu (cel care povesteşte fiind părintele),
interpretarea textelor din cadrul serbărilor –dramatizărilor, va determina dezvoltarea limbajului
şi implicit a întregii personalităţi a acestora (a proceselor psihice -gândire, imaginaţie,
memorie).

IV.2. Scopul şi obiectivele generale ale lucrării

Bazat pe premiza că poveştile şi basmele dezvăluie,în mod treptat, faptele bune sau rele,
obiectivul general este acela de a dezvolta sentimente de etică morală şi de înţelegere a rolului pe
care copilul îl are în strânsă legătură cu personajul şi pe care apoi încearcă să-l transmită în viaţa lui
prin fapte.

OBIECTIVE GENERALE :

O.1. Promovarea unor relaţii reciproce între părinţi şi alţi factori educaţionali, pentru
atransmite copiilor valorile morale ale poveştilor în rândul copiilor,
O.2.Familiarizarea cadrelor didactice cu metode noi de stimulare a preşcolarului pentru
desfăşurarea unor activităţi cu caracter folcloric,

75
 O.3.Dezvoltarea sentimentului de dragoste faţă de valorile morale, educarea toleranţei, a
prieteniei, formarea înţelegerii, identităţii de sine,
O.4. Îmbunătăţirea comunicării orale şi stimularea interesului în perceperea lecturii,
O.5. Îmbogăţirea şi activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de exprimare,
stimularea imaginaţiei creative,
O.6.Cultivarea dragostei pentru patrie şi popor, pentru adevăr şi dreptate, pentru muncă şi
cinste, pentru modestie şi sinceritate, principii morale care vor fi convertite în deprinderi şi fapte
morale.

IV. 3.Metodologia de cercetare folosită

Metodologia cercetării a fost elaborată luând în calcul natura obiectului cercetării, scopul
şi obiectivele sale, precum şi dificultăţile de investigare a unei teme propuse. De asemenea,
opţiunile metodologice au ţinut cont şi de resursele disponibile, umane şi materiale.
Obiectul cercetării l-a constituit predarea poveştilor şi basmelor şi potenţialul său de a
contribui la formarea conduitei estetice şi morale a elevilor, la dezvoltarea limbajului şi la
îmbogăţirea vocabularului . Cercetarea a încercat să surprindă opiniile subiecţilor investigaţi
despre rolul poveştilor şi a basmelor la grădiniţă, rolul şi importanţa principalilor agenţi
implicaţi în educaţia preşcolarilor (familie şi şcoală), locul şi rolul povestirilor şi a basmelor în
grădiniţă.
Scopul cercetării l-a reprezentat descrierea şi analiza modalităţilor de realizare a educaţiei
moral-estetice de către cei doi agenţi principali (familia şi grădiniţa) şi realizarea unui inventar de
sugestii privind contribuţia lor în dezvoltarea gândirii copiilor preşcolari.
Obiectivele cercetării au vizat:
O.1. Delimitarea cadrului conceptual.
O.2. Identificarea „stării de fapt” a predării poveştilor şi a basmelor.
O.3. Modele de bune practici.
O.4. Îmbunătăţirea calităţii predării la grădiniţă , transmiterea mesajului din basme şi
poveşti astfel încât să ajute la dezvoltarea conduitei moral –estetice a copiilor.
O.5.Implicarea părinţilor în activităţile grădiniţei.

76
 Populaţia ţintă investigată a cuprins cadre didactice, educatoare, părinţi şi copii de
grădiniţă. Pentru informaţii complementare, au fost cuprinşi în anchetă profesori de literatură, dar
şi învăţătoare.

Metodele de culegere a datelor au fost:

1) analiza de documente relevante-programa de la grădiniţă;
2) studiul de caz – utilizat pentru a releva situaţia din alte state europene;
3) ancheta pe bază de chestionar (chestionar pentru subiecţi) şi interviu adresat
reprezentanţilor cadrelor didactice care au responsabilităţi în domeniul educaţiei.
4) aplicarea de teste iniţiale şi finale copiilor.

Eşantionul - Conform scopului cercetării, populaţia ţintă vizată o reprezintă populaţia

investigată cadre şi părinţide vârsta 20-35 ani şi copii de 5 ani, în număr de 15, grupa mare. Cu
toate că în analiza caracteristicilor generale a fost cuprinsă întreaga populaţie investigată, pentru
respectarea obiectivului cercetării în eşantionul de cadre didactice şi părinţi au fost reţinuţi numai
subiecţii reprezentând populaţia ţintă, în număr de 100.
Cercetarea s-a făcut la Grădiniţa cu Program Prelungit nr.1, Tinca, jud. Bihor,pe parcursul
unui întreg an şcolar şi s-a referit la activităţile în care au avut loc, povestiri şi basme.
Etapele au fost:
-organizarea şi desfăşurarea activităţilor,
-elaborarea instrumentelor de cercetare,
-desfăşurarea experimentului,
-analiza şi interpretarea datelor.
Eşantionul a avut în vedere grupul de educatoare şi grupul de părinţi ai copiilor preşcolari
de la grupa mare. Conţinut-pregătire activităţi de povestirea educatoarei, povestiri după
imagini,activităţi extraşcolare, serbări-dramatizări.
În cercetarea de faţă, metodele folosite au fost ancheta pe bază de chestionar şi
experimentul psihopedagogic.S-au mai utilizat observaţia directă, conversaţia cu preşcolarii .

77
 IV.4. Material şi metodă. Consideraţii preliminare. Formularea temei de
cercetare

Literatura pentru copii constituie un pas important în dezvoltarea vocabularului, a

limbajului a conduitei moral –estetice, a imaginaţiei copiilor de vârstă mică.
Lumea basmelor şi a poveştilor este o lume fascinantă, plină de personaje, personaje pe
care copiii le iubesc şi se identifică cu ele.La fel ca şi Lizuca din Dumbrava Minunată, copiii
trăiesc ceea ce lise povesteşte, este o lume de vis, este practic lumea lor.

Se va urmări astfel identificarea ponderii prezenţei textelor literare-basme şi poveşti-în

Programa pentru grădiniţă, existenţa acestor texte în alte cărţi lecturate de către educatoare sau de
către părinţi, felul în care e transmis mesajul textului literar, modul în care părinţii ajută copiii în a
căuta şi alte poveşti cu conţinut adecvat pentru vârsta lor.

IV.5. Obiectivele cercetării

Obiectul cercetării l-a constituit dezvoltarea dragostei faţă de creaţiile populare, faţă de
basmele şi poveştile româneşti.
Cercetarea a încercat să surprindă opiniile subiecţilor investigaţi despre activităţile de la
grădiniuţă, activităţi care au ca bază lectura educatoarei, cunoaşterea şi interpretarea
textelorliterare, desprinderea învăţăturilor din aceste povestioare şi basme, formarea abilităţilor de
utilizare a unui limbaj clar, corect din punct de vedere gramatical, ajutorul acordat de părinţi
elevilor în înţelegerea textelor-basme şi poveşti.
Obiective privind cadrele didactice implicate în cercetare:
O.1.familiarizarea cadrelor didactice, educatoare, cu metode noi de stimulare a interesului pentru
lectură la vârste mici;
O.2.abilitarea cadrelor didactice cu capacitatea de a construi un mediu educaţional care să motiveze
copilul în procesul de apropiere faţă de carte şi de cuvântul scris;
O.3. educarea unei atitudini pozitive faţă de abordarea metodei proiectelor, ca metodă de lucru
folosită în sprijinul atingerii obiectivelor programului;

78
O.4.abordarea mai frecventă a metodelor alternative de evaluare: proiectul, portofoliul.
Obiective privind părinţii implicaţi în cercetare:
O.1.trezirea interesului părinţilor pentru implicarea în activităţile grădiniţei;
O.2.abilitatea părinţilor de a continua activitatea educatoarei acasă.
Obiective privind copii implicati în cercetare:
O.1.să traseaze linii de la personaj la poveștile și să le numească,
O.2.să dentifice personajele aceleași povești și să traseaze linii între ele,
O.3.să recunoască poveştile şi să le redea pe scurt sub formă de povestiri,
O.4. să coloreze imagini din poveşti,
O.5. să găsească alt final anumitor poveşti.

IV.6. Descrierea strategiei de cercetare

IV.6.1. Locul, perioada şi etapele cercetării

Cercetarea s-a făcut la Grădiniţa cu Program Prelungit nr.1, Tinca, jud. Bihor, pe parcursul
unui întreg an şcolar 2017-2018, unde am avut şansa să colaborez în direct cu doamnele educatoare
de la grădiniţă, şi s-a referit la activităţile grădiniţei, dar şi în timpul serbărilor şcolare cu temă de
dramatizare.

IV.6.2. Eşantionul şi subiecţii

Populaţia ţintă investigată a cuprins cadre didactice, educatoare, părinţi şi copii.

Pentru informaţii complementare, au fost cuprinşi în anchetă profesori de literatură, dar şi
învăţătoarea.
Eşantionul - Conform scopului cercetării, populaţia ţintă vizată o reprezintă populaţia de
vârsta 20-35 ani, iar la copii s-a lucrat cu un eşantion de 15 copii de grupa mare cu vârste cuprinse
între 5-6 ani.
Cu toate că în analiza caracteristicilor generale a fost cuprinsă întreaga populaţie
investigată, pentru respectarea obiectivului cercetării în eşantionul de cadre didactice au fost
reţinuţi numai subiecţii reprezentând populaţia ţintă, în număr de 100.

79
 Eşantionul a avut în vedere grupul de educatoare şi grupul de părinţi ai copiilor preşcolari
de la grupa mare. Conţinut-pregătire activităţi de povestire a educatoarei, povestiri după imagini,
activităţi extraşcolare, serbări-dramatizări.

Tabel 1. Structura eşantionului format din cadre didactice şi părinţi

Categoria de vârstă Numărul de subiecţi Total
Grup subiecţi
Ponderea
femei bărbaţi
20-25ani% 30 20 50 50
26-35ani 20 30 50 50 %

Tabel 2. Structura eşantionului

format din părinţii şi cadrele didactice în funcţie de nivelul de pregătire
Grupa
Subiecti. Nr. maturi F B Studiile părinţilor
8 cls. Şc.profes. Lic Studii
super
100 60 40 20 20 35 25

IV.6.3. Metodele de cercetare utilizate: experimentul şi chestionarul

Din multitudinea de metode existente în prezent, pentru această lucrare a fost folosită
metoda chestionarului, experimentul, observaţia, studiul documentelor curriculare și metoda
testelor.
În cadrul cercetării s-au aplicat două teste, un test iniţial şi unul final, teste care au fost
date unui număr de 15 copii preșcolari cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani pentru a surprinde
progresul în cazul a cinci poveşti audiate.

80
 S-au folosit teste inițiale, la începutul anului scolar pentru a putea observa gradul de
cunoaștere al poveștilor de către copii cât și modul de receptare a textului epic și teste finale pentru
a evidenția evoluția copiilor cu privire la modul de receptare a textului, de perceperea a
comportamentelor potrivitre pentru formarea propriei personalități.
În cadrul metodei experimentului părinţii au fost puşi să ia contact cu cinci poveşti, apoi
să le citeacă copiilor, urmând să poarte cu ei discuţii. Poveştile pe care părinţii le-au citit au fost
următoarele:Capra cu trei iezi, Fata babei şi fata moşului, ScufiţaRoşie, Coliba iepuraşului,
Punguţa cu doi bani.,
Chestionareleau avut ca scop indicarea gradului de utilizare a poveștile și basmele în
cadrul activităților din grădiniță, dar și de către părințiacasă, în ce mod sunt receptate mai ușor
poveștileși basmele de către copiii.
Chestionarele aplicate au fost alcătuite în aşa fel încât să ilustreze in ce măsură sunt
folosite textile literare – basme și povesti – în cadrul activității copiilor de la grădiniță si de acasă,
cât și importanța acestora in dezvoltarea limbajului și a creativității preșcolarilor.
În cazul de faţă, acest chestionar cuprinde o serie de întrebări adresate subiecţilor, care se
referă, în prima parte, la generalităţi prevăzute în curriculul preșcolar, iar în cea dea doua a parte se
referă la textele citite, povestite-basme respectiv poveşti.
La chestionarul de faţă au participat 100 de educatoare şi părinţi ai copiilor de la grupa
mare, care au dat diferite răspunsuri la întrebările chestionarului.
În cercetarea de faţă, metodele folosite au fost ancheta pe bază de chestionar, testele și
experimentul psihopedagogic.S-au mai utilizat observaţia directă, conversaţia cu preșcolarii.

IV.7. Descrierea experimentului psiho-pedagogic formativ

Complexitatea cercetării, a condus la extinderea etapei experimentale pe parcursul unui an

şcolar, s-au realizat activităţi didactice în cadrul grădiniţei dar şi în afara ei,de valorificare a
textelor literare în predarea conţinuturilor din povestiri şi din basme.
Necesitatea respectării deontologiei cercetării a impus integrarea experimentului în
procesul de învăţământ, cu respectarea programei şcolare, a numărului de ore pe săptămână pentru
activităţile de povestire, s-au utilizat texte literare din cadrul literaturii pentru copii, povestirea
educatoarei, convorbirea, povestirea după imagini,repovestirea, dramatizarea.

81
 Pentru a completa actul didactic, eșantionul de părinți a citit copiilor cinci povești și a
purtat cu ei discuții. Poveştile pe care părinţii le-au citit au fost următoarele:Capra cu trei iezi, Fata
babei şi fata moşului, Scufiţa-Roşie, Coliba iepuraşului, Punguţa cu doi bani, urmărind obiectivele
propuse.
Titlul poveştii Obiective
1.Capra cu trei -Să urmărească firul logic al desfășurării
iezi evenimentelor din poveste
-Să identifice cel putin trei personaje din
poveste
-Să identifice două comportamente
pozitive și două comportamente negative
ale personajelor
-Să precizeze care sunt consecințele
neascultării iezilor.
2.Fata babei şi -Să precizeze personajele poveștii.
fata moşului -Să identifice trăsăturile de caracter
definitorii celor două fete.
-Să compare atitudinea fetelor în raport cu
sarcinile la care au fost supuse.
-Să discute despre răsplata primită de cele
două fete ca urmare a faptelor lor.
3.ScufiţaRoşie -Să precizeze personajele positive din
poveste.
-Să identifice două trăsături de caracter
ale lupului.
- Să enumere sfaturile mamei.
- Să ofere un alt final poveștii.
4.Coliba -Să identifice care sunt urmările naivității
iepuraşului iepurașului.
-Să observe comportamentul vulpii
raportat la limbajul acesteia.
-Să ofere trei trăsături de caracter pe care
ar fi trebuit iepurașul să le dețină pentru a
putea să își păstreze căsuța.
-Să evidențieze efectul pe care l-a avut
viclenia vulpii asupra celorlalte personaje.
82
Discuţii
Ce sfaturi le-a dat mama capră celor
trei iezi înainte de a pleca de acasă?
Care sunt personajele poveștii?
Care sunt consecințele neascultării
iezișorilor?
Ce fel de comportament a avut iedulcel
mare? Dar iedul cel mic?
Care sunt personajele participante la
acțiune?
Cum se comportă baba și fata ei față de
fata moșneagului? Care este atitudinea
fetei moșneagului față de greutățile ce
le întâmpină? Care sunt trăsăturile de
caracter evidențiate la fata babei? Dar
la fata moșneagului?
Ce răsplată au primit cele două fete de
la cățelușă, păr, cuptor, fântână și Sf.
Duminică?
Ce personaje positive se întâlnesc în
poveste?
Ce credeţi despre lup?
Care sunt sfaturile primite de Scufiță
de la mama sa? Pe care l-a nesocotit
Scufița Roșie?
Cum se poate termina poveste în
altfel?
Cum s-a comportat vulpea cu iepurașul
cât timp nu a avut căsuță? Dar după ce
a fost acceptat de iepuraș?
Cum ar fi trebuit să se comporte
iepurașul pentru a nu fi dat afară din
casă?
Care a fost reacția câinilor, lupilor și a
ursului la amenințările vulpii? Dar a
cocoșului?
 5.Punguţa cu doi -Să enumere încercările la care este supus
bani cocoșul.
-Să scoată în relief perseverența cocoșului
pe parcursul poveștii.
-Să compare atitudinea boierului față de
cea a cocoșului.
-Să descrie modul în care s-ar comporta ei
dacă ar fi în locul cocoșului.
Ce pățește cocoșul după ce găsește
punguța cu doi bani?
Cum se comportă cocoşul pe parcursul
încercărilor la care este supus de către
boier?
Cum se comportă boierul față de
cocoș?
Ce comportament ar avea ei dacă ar fi
în locul cocoșului?

Copiilor li s-au atribuit două teste, un test iniţial şi unul final din poveştile audiate la
grădiniţă și acasă. Sarcinile au fost diverse, şi anume:să traseze linii de la personaj la poveștile și să
le numească, să identifice personajele aceleași povești și să traseze linii între ele, să recunoască
poveştile şi să le redea pe scurt sub formă de povestiri, să coloreze imagini din poveşti, să găsească
alt final anumitor poveşti.

IV.8. Analiza, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor

IV.8.1. Chestionare şi grafice

1. Apar des texte literare din literatura pentru copii în cadrul activităţilor de la grădiniţă?
- Da
- Nu
a) 75% au răspuns că apar texte literare din literatura pentru copii încadrul
activităţilor de la grădiniţă
b) 25% au spus că nu apar des textele, sunt prea puţine.

25%

75%

Fig. 8.1. – Reprezentarea grafică a persoanelor chestionate – Întrebarea nr. 1

83
 2.Consideraţi că povestirea simplă îi atrage pe copii sau povestirea care foloseşte şi
imagini?
-povestirea simplă
-povestireaşicu ajutorulimaginilor
a)80% au afirmat că le place copiiloratunci când cadrul didactic povesteşte liber dar
foloseşte şi imagini,
b) 20% ascultă cu plăcere o poveste citită şi fără imagini.

20%
varianta a
varianta b
80%

Fig. 8.2. – Reprezentarea grafică a persoanelor chestionate – Întrebarea nr. 2

3.Condideraţi că este importantă lectura de la grădiniţă,sau şi cea din afara grădiniţei,

sau ambele duc la dezvoltarea limbajului copilului, la dezvoltarea conduitei moral-estetice,la
dezvoltarea creativităţii şi a imaginaţiei?
a)lectura de la grădiniţă
b)lectura de la domiciliu
c)ambele variante

Fig. 8.3. – Reprezentarea grafică a persoanelor chestionate – Întrebarea nr. 3

100% din subiecţii chestionaţi au răspuns că ambele duc la dezvoltarea limbajului copiilor.

4.Este necesară achiziţionarea de cărţi de poveşti şi basme în cadrul grădiniţei şi acasă?

- Da
- Nu
a) Un număr de 80% au răspuns căeste foarte importantă achiziţionarea de cărţi,
b) 20% au răspuns că nu.

84
 20%
varianta a
80%
varianta b

Fig. 8.4. – Reprezentarea grafică a persoanelor chestionate – Întrebarea nr. 4

5.Consideraţi că naraţiunea sub formă de povestire-sub forma poveştilor şi a basmelor-

stimulează imaginaţia copilului?
- Da
- Nu
a) În procent de 90%,subiecţii au răspuns afirmativ
b) 10% au răspuns negativ
10%

varianta a
90% varianta b

Fig. 8.5. – Reprezentarea grafică a persoanelor chestionate – Întrebarea nr. 5

6.Povestesc copiii altor personae basmele şi poveştile auzite?

- Da
- Nu
a) un procent de 20% de copiii povestesc şi altor personae ceea ce li se povesteşte,
discută conţinutul textului audiat sau vizionat pe baza imaginilor,
b) un procent de 80% afirmă că nu povesteasc

20%
varianta a
varianta b
80%

Fig. 8.6. – Reprezentarea grafică a persoanelor chestionate – Întrebarea nr. 6

85
 7.Povestesc părinţii poveşti seara copiilor?, 90% din părinţi afirmă că nu povestesc acasă
seara la culcare deoarece sunt prea obosiţi după o zi de lucru, nu au timp, 10% din părinţi afirmăcă
uneori.
- Da
- Nu
a) 10% afirmă că povestesc uneori seara poveşti la culcarea copiilor lor
b) 90% din părinţi afirmă că nu povestesc acasă seara la culcare deoarece sunt prea
obosiţi după o zi de lucru, nu au timp

10%

varianta a
varianta b
90%

Fig. 8.7. – Reprezentarea grafică a părinţilor chestionaţi – Întrebarea nr. 7

8.Credeţi că serbările de la grădiniţă au un rol important în dezvoltarea limbajului

copiilor?
- Da
- Nu
a) 90% au răspuns afirmativ
b) 10% afirmă că serbările sunt obositoare şi nu dezvoltă limbajul copiilor.

10%

varianta a
varianta b
90%

Fig. 8.8. – Reprezentarea grafică a persoanelor chestionate – Întrebarea nr. 8

86
 9.Pe ce loc se află pentru copiii noştri povestea şi basmul din punctul dumneavoatră de
vedere?
- Locul I
- Locul II
- Locul III
a) 40% preferă pe locul I cărţile cu poveşti şi basme, cărţi care au şi imagini.
b) 30% preferă cărţile fără imagini, din care cei mari le lecturează povestea sau
basmul.
c) 30% au răspuns căpreferă şi povestea în sine, dar şi povestea audiată la video sau
TV, mai ales sub formă de desene animate..

45

40

35

30 Locul I
Locul II
25
%

Locul III
20

15

10

Fig. 8.9. – Reprezentarea grafică a persoanelor chestionate– Întrebarea nr. 9

10.Le place copiilor să seorganizeze concursuri şi serbări în care să interpreteze ceeace

li s-a povestit?
- Da
- Nu
a) 95% din subiecţi sunt în favoarea organizării de concursurişi serbări,
b) 5% nu sunt interesaţi.

87
 5%

varianta a
varianta b

95%

Fig. 8.10. – Reprezentarea grafică a persoanelor chestionate – Întrebarea nr. 10

IV.8.2. Testele copiilor

TESTE PENTRU COPII-pentru atingerea ipotezei, s-au atribuit copiilor două teste, un
test iniţial şi unulfinal, la sfârşit de an. Testele s-au referit la 5 poveşti audiate de către copii, şi s-a
urmărit progresul de la primul test la al doilea. Populaţia investigată a cuprins de data aceasta 15
copii de la Grădiniţa cu Program Prelungit nr.1, Tinca, jud. Bihor, pe parcursul unui întreg an
şcolar 2017-2018.Testele se pot observa la ANEXE-anexa 8- pentru testul iniţial, respectiv
anexa 9- pentru testul final.
Am planificat la începutul anului şcolar 2017-2018 un test iniţial. În general testul iniţial
este o probă ce poate fi aplicată cu uşurinţă, cu materiale la îndemână, astfel încât nu am
întâmpinat dificultăţi în administrarea lui efectivă.Testul de evaluare iniţială la grupa mare l-am
aplicat în a doua săptămână de evaluare iniţală şi am urmărit verificarea cunoştinţelor preşcolarilor
din poveşti însuşite în anul anterior-Vezi Anexa 7 .
Evaluarea se face aplicând descriptorii de performanţădin tabel (vezi tabelele 1 şi 2):

Itemul Necesităsprijin,Comportament în dezvoltare,Comportament atins

Tabel 1. Descriptori de performanţă pentru testul inițal
Comportament în
Itemul Necesită sprijin Comportament atins
dezvoltare
I1 Nu recunoaşte Trasează doar de la un Trasează de la personaj
personajul şi povestea personaj și denumește doar la poveștile în care îl
din care face parte câtevapovești în care îl întâlnește și le numește
întâlnește

88
 I2 Traseazăcorect doar o
linie între personajele
din cele douăcoloane
I3 Nu recunoaște povestea
șireuşeşte săredea
nici cu ajutor
I4 Nu reușește să identifice și
să coloreze nici un loc în
care a fost aruncat cocoșul
din ”Punguța cu doi bani”
I5 Nu reuşeşte săgăsească un alt
final poveștii ”Scufița Roșie”
Trasează corect doar
Două linii între
personajele din cele
două coloane
Recunoaște povestea și o
redă cu ajutor
Coloreazădoar două
imagini din cele patru în
care a fost aruncat cocoșul
din ”Punguța cu doi bani”
Reușește să găsească, cu
ajutor, un alt final poveștii
și îl redă prin desen
Identifică personajele
aceleași povești și
trasează linii între ele.
Recunoaște povestea și
redă pe scurt secvența
prezentată.
Coloreazăcele patru
locuri în care a fost
aruncat cocoșul din
”Punguța cu doi bani”
Găsiți un alt final
poveștii ”Scufița
Roșie”și redați prin
desen în chenarul liber

Tabel 2. Descriptori de performanţă pentru testul final

Comportament în
Itemul Necesită sprijin Comportament atins
dezvoltare
I1 Nu recunoaște nici Recunoaște două povești Recunoaște toate poveștiledin
o poveste din cele cinci imagine
I2 Nu recunoaște Asociază două personaje Asociază personajele cu poveștile
personajele şi nici a poveștilor din care fac parte.
poveștile
I3 Colorează Desenează 2-3 buline Desenează o bulină roșie in
personajul preferat corespunzătoare și dreptul personajelor pozitive din
fără a desena buline colorează personajul povești și o bulină neagră în drepul
corespunzătoare preferat personajelor negative motivând
alegerea făcută. Colorează
personajul preferat
I4 Nu așează în Așează în ordine Așează în ordine cronologică
ordinecronlogică cronologică imaginile și imaginile din poveste și redă
imaginile redă cu ajutor, pe scurt, conținutul poveștii
conținutul poveștii
I5 Nu reuşeşte să redea Redă cu ajutordialogul Redă dialogul dintre personajele
nici cu dintre personajele ilustrate
ajutordialogul dintre ilustrate
personaje

89
Timp alocat: 30 minute
Dupăverificarea modului de rezolvare a testului de către preşcolari, au reieşit următoarele
calificative acordate pentru fiecare item în parte.

Tabel 3. CENTRALIZAREA REZULTATELOR –TEST INIŢIAL

Nr. crt. Numele I1 I2 I3 I4 I5 CALIFICATIV FINAL
1 R.E. CA CA CA CA CA CA
2 M.E. CA NS NS NS NS NS
3 D.E. CA NS CA CA CA CA
4 M.M. CD CD CD CA CA CD
5 T.P. CD CD CA CD CD CD
6 O.F. NS NS NS NS NS NS
7 E.T. CA CA CA CD CA CA
8 A.R. NS NS NS NS CA NS
9 A.I. CA NS CD CD NS CD
10 M.A. CA CD CD CD CD CD
11 I.S. CA NS CD CD CD CD
12 E.P. CD CD CD CD CD CD
13 E.R. CA NS CD NS NS NS
14 D.D. CA NS CA CA NS CA
15 S.D. CA NS NS NS NS NS

Dupăevaluarea testului, s-a constatat călatestul final rezultatele cele mai bune s-
auînregistrat la itemul 1, iar cele mai slabe la itemii 2, 4 şi 5urmând ca exerciţiile de recuperare şi
dezvoltare ulterioare să fie aplicate corespunzător.

Tabel 4.CENTRALIZAREA REZULTATELOR –TEST FINAL

Nr. crt. Numele I1 I2 I3 I4 I5 CALIFICATIV FINAL
1 R.E. CA CA CA CA CA CA
2 M.E. CA CA CA CA CA CA
3 D.E. CA NS CA CA CA CA
4 M.M. CD CD CD CA CA CD
5 T.P. CD CD CA CD CD CD
6 O.F. CA CA CA CA CA CA
7 E.T. CA CA CA CD CA CA

90
 8 A.R. CA CA CA CA CA CA
9 A.I. CA NS CD CD NS CD
10 M.A. CA CD CD CD CD CD
11 I.S. CA NS CD CD CD CD
12 E.P. CD CD CD CD CD CD
13 E.R. CA CD CD CD CD CD
14 D.D. CA CD CA CA CD CA
15 S.D. CA CA CA CA CA CA

La testul final rezultatele cele mai bune s-au constatat la itemul 1,2,3,4, şi 5, vizibil s-a
observant progresul copiilor. Nivel de performanţă:
Majoritatea CA– Nivel Maxim
Majoritatea CD – Nivel Mediu
Majoritatea NS – Nivel Minim

Tabel 5. Rezultatele copiilor la testarea iniţialăşi finală

Testul Dom Nr.copii Nr.copii Nr. copii Nr.copii Nr.copii
experienţial evaluaţi neevaluaţi nivel nivel nivel
maximal mediu minim
Iniţial DLC 15 0 4 6 5
Final DLC 15 0 8 7 -

Pentru a evidenţia rezultatele celor douăteste, unul iniţial şi unul final,s-a realizat următorul
grafic comparativ (vezi histograma):
Tabelul 6. Progresul realizat de grupul supus experimentului

CALIFICATIVE Rezultate TEST 1 iniţial Rezultate TEST 2 final

CA 4copii nivel maximal 8 copii nivel maximal
CD 6 copii nivel mediu 7copii nivel mediu
NS 5 copii nivel minim 0 copii nivel minim

În următorul tabel, conform histogramei se observă progresul copiilor:

91
 8

5
INITIAL
4
FINAL
3

0
CA CD NS

IV.8.3. Rezultatele cercetării

Un mijloc instructiv–educativ cu eficienţă în grădiniță îl constituie aşa cum arătat în această

lucrare povestirile.Ele contribuie la lărgirea orizontului copiilor, la dezvoltarea proceselor lor
psihice-gâdirea, memoria, imaginaţia, atenţia, -a limbajului, la educaţia morală şi etetică a copiilor.
Naraţiunea sub forma de povestire stimulează imaginaţia copilului, care este fascinat de miraculos
şi fantastic. 19 Astfel, importanța basmelor și a poveștilor în dezvoltarea copiilor preșcolari este
demonstrată și de rezultatele obținute de copii la testele aplicate pe parcursul experimentului. În
cadrul testelor aplicate la copii, se observă un progress în receptarea poveştilor şi a basmelor. La
testul iniţial 4 copiiau obţinut nivel maximal, iar la testul final, 8 copii; 6 copii nivel mediu la testul
iniţial şi 7 copii nivel mediu la testul final; 5 copii nivel minim la testul iniţial,iar latestul final nici
un copil nu a obţinut nivel minimal. Desigur aceste treceri nu au fost bruște, ci s-au făcut după ce s-
au depus eforturi susținute de activitatea de lecturare, atât în cadrul activităților de la grădiniță cât
și de acasă, prin susținerea unor convorbiri pe baza textelor audiate ce au dus la dezvoltarea
proceselor psihice, la dezvoltarealimbajului, la educația morală și estetică a copiilor.
În urma aplicării chestionarelor s-au putut observa urmărele rezultate:

19
Bulc, Mihaela, Metodica activităţilor de educare a limbajului în grădiniţa de copii. Ed.Buna Vestire, Beiuş, 2005, pag 6

92
 La prima întrebare: Apar des texte literare din literatură pentru copii în cadrul
activităţilor de la grădiniţă?,75% au răspuns că apar texte des la activităţile din grădiniţă, iar 25%
au spus că nu apar des, sunt prea puţine. Persoanele investigatespuneau în timpul interviului că ar fi
necesare mai multe poveşti adaptate cu referire la viaţa de zi cu zi.
La a doua întrebare: Consideraţi că povestirea simplă îi atrage pe copii sau povestirea care
foloseşte şi imagini?80% au afirmat că le place copiiloratunci când cadrul didactic povesteşte liber
dar foloseşte şi imagini,deoarece îi atrage pe copii , numai20% ascultă cu plăcere o poveste citită şi
fără imagini.
La a treia întrebare: Condideraţi că este importantă lectura de la grădiniţă, sau şi cea din
afara grădiniţei, sau ambele duc la dezvoltarea limbajului copilului, la dezvoltarea conduitei
moral-estetice, la dezvoltarea creativităţii şi a imaginaţiei?La acestă întrebare persoanele
investigate au răspuns 100% că este nevoie şi de munca depusă de către educatoare dar şi de către
părinţi asupra realizării activităţii de povestire.
La a patra întrebare: Este necesară achiziţionarea de cărţi de poveşti şi basme în cadrul
grădiniţei şi acasă?, un număr de 80% au răspuns căeste foarte importantă achiziţionarea de
cărţi, 20% au răspuns că nu.
La a cincea întrebare Consideraţi că naraţiunea sub formă de povestire-sub forma
poveştilor şi a basmelor-stimulează imaginaţia copilului?, în procent de 90%,subiecţii au răspuns
afirmativ şi 10%au răspuns negative
La a şasea întrebare Povestesc copiii altor persoane basmele şi poveştile auzite?, un
procent de 20% de copiii povestescşi altor persoane ceea ce i se povesteşte, discută conţinutul
textului audiat sau vizionat pe baza imaginilor, un procent de 80% afirmă că nu povestesc.
La a şaptea întrebare Povestesc părinţii poveşti seara copiilor?, 90% din părinţi afirmă că
nu povestesc acasă seara la culcare deoarece sunt prea obosiţi după o zi de lucru, nu au timp, 10%
din părinţi afirmăcă uneori.
La a opta întrebare Credeţi că serbările de la grădiniţă au un rol important in
dezvoltarea limbajului copiilor? 90% au răspuns că da, serbările dezvoltă limbajul copiilor,
deoarece îi pune să verbalizeze, să memoreze, 10% afirmă că datorită serbărilor de la grădiniţă
copiii au un program mai încărcat.
La întrebarea Pe ce loc se află pentru copiii noştri povestea şi basmul din punctual
dumneavoatră de vedere?, 40% copiii subiecţilor preferă pe locul I cărţile cu poveşti şi basme,
cărţi care au şi imagini, 30% preferă cărţile fără imagini, din care cei mari le lecturează povestea

93
sau basmul, 30% au răspuns căpreferă şi povestea în sine, dar şi povestea audiată la video sau TV,
mai ales sub formă de desene animate.
La întrebarea Le place copiilor să seorganizeze concursuri şi serbări în care să
interpreteze ceea ceea ce li s-a povestit?,95% din subiecţi sunt în favoarea organizării de
concursuri,de organizarea de serbări în care grădinarii vor interpreta rolurile personajelor cunoscute
de către ei, iar 5% nu sunt interesaţi, principalul argument fiind faptul că îi obosesc pe copii
repetiţiile pentru serbare.
În urma cercetării cadrele didactice au acordat o mai mare atenţie povestirii, povestirea
fiind considerată în grădiniţă forme de activitate organizate, având un rol formativ.
Părinţii au fost mai conştienţi de rolul poveştilor şi a basmelor în viaţa copiilor lor, iar
copiii au realizat pe parcursul anului şcolar un real progres în receptarea poveştilor şi a basmelor.
Concluziile desprinse au în vedere ipoteza cercetării.Copiilor li s-au prezentat mai multe
poveşti, au făcut vizite la tipografie, pentru a vedea cum ia naştere o carte de poveşti, li s-au
proiectat diafilme şi mici filmuleţe cu poveşti din literature pentru copii, au recitat poezii, au
organizat serbări, au intat în pielea personajelor, devenind ei nişte mici actori,au participat la
spectacole interactive.Ipoteza cercetării s-a confirmat, iar în urma şedinţelor cu părinţii acestora li
s-a spus despre importanţa continuarii activităţii de povestire şi acasă cu diferite ocazii.
La finalul experimentului s-a concluzionat faptul că un număr destul de mic de părinţi se
ocupă de copii lor, le citesc poveşti şisunt preocupaţi de activităţile grădiniţei, astfel 90% din
părinţi afirmă că nu povestesc acasă seara la culcare deoarece sunt prea obosiţi după o zi de lucru,
nu au timp, 95% din subiecţi sunt în favoarea organizării de concursuri şi serbărideoarece acestea
cad în sarcina cadrelor didactice. Viaţa tumultoasă, cu multe probleme şi cu mult stres, plasează
copilul pe locul II în viaţa adultului.

94
 CAPITOLUL V
Concluzii şi recomandări

Sunt prea puține lucruri,sau poate nic nu sunt .. Iar totul poate începe simplu: cu o poveste,
cu un basm.
În practica de la Grădiniţa cu Program Prelungit nr.1, Tinca, unde am lucrat pentru această
cercetare, am observat cât sunt de importante poveștile pentru cei mici și cât de mare este impactul
unora. Tocmai de aceea, cititul poveştilor poate fi un punct foarte bun de plecare pentu regăsirea
dintre părinte şi copil şi armonizarea relaţiei dintre ei, dar şi legătura dintre educatoare şi preșcolar.
De asemenea, e un mod foarte bun prin care adulţii să înceapă să se implice direct în dezvoltarea
copiilor.
Basmele au darul de a-i învăţa pe cei mici despre multele lor emoții încă neexplorate în
întregime. Îi învață despre posibilitatea înfrângerii tendinţelor negative şi triumful celor pozitive -
adică tema atotprezentă din basme: binele înfrânge răul. Fiecare erou, bun sau rău, își are
corespondentul în trăsături sau sentimente interioare celui mic. Adică: atât Albă-ca-Zăpada cea
inocentă, tânără şi naivă, cât şi mama vitregă cea rea și invidioasă, locuiesc concomitent în
inconştientul micuţului nostru. Basmul este o oportunitate pentru copil de a experimenta diferitele
fațete ale trăirilor lui şi de a-şi consolida încrederea că ceea ce este ,,bun” poate învinge ,,răul”.20
Rolul părinţilor şi al aducatoarei este unul crucial – acela de a păstra atmosfera hrănitoare,
încurajatoare, caldă și securizantă și de a-i ajuta pe cei mici să conștientizeze învățătura pe care
basmul o poartă. De cele mai multe ori, copiii vor fi cei ce vor întrerupe povestea și vor întreba
despre fiecare personaj în parte câte ceva pentru a-l putea înţelege și integra mai bine. În felul
acesta ocaziile de a sublinia mesajul basmului cresc şi explicarea lui devine mult mai ușoară pentru
educatoare şi pentru părinți.
E important să-i citești povești copilului tău pentru că astfel:
– îl ajuţi să se dezvolte emoțional
– îi crește încrederea în forțele proprii
– reușește să fie mai conștient de sine
– îți îmbunătățești relația cu el

20
http://www.jukava.ro/rol-basme-dezvoltare-copii/-21.04.2016

95
– trage învățături fără să participe la o situație neplăcută
– prin ele, piticul primește permisiuni binefăcătoare şi adaugă puzzle-ului propriu noi piese
descoperite.
Literatura aduce un aport preţios în formarea trăsăturilor pozitivede caracter la copii. Prin
varietatea ei tematică,pune copilul în contact cu medii sociale, relaţii sociale, sentimente omeneşti,
satisface setea de cunoaştere şi contribuie intens la dezvoltarea multilaterală a personalităţii sale.
Formarea calităţilor morale este un proces foarte complex, ce nu trebuie lăsat să se producă
spontan şi de la sine.
Consider că cea mai importantă achiziţie pe linia formării calităţilor morale pentru această
vârstă este formarea capacităţii de apreciere şi formarea unei atitudini pozitive faţă de cei ce au
asemenea calităţi. Astfel, în toate poveştile şi basmele prezentatelor, copiii apreciază corect
personajele purtătoare ale trăsăturilor pozitive urmărite, sunt alături de ele în acţiunile lor şi le
iau ca exemplu în comportarea şi jocurile lor. Educatoarei îi revine rolul de a folosi metode activ
participative care să vizeze cunoştinţele şi comportamentul copiilor, în vederea pregătirii pentru
viaţă.
Ca şi educatoare, după această experienţă, am tras concluzii care mă vor ajuta să contribui
la dezvoltarea copiilor din punct de vedere intelectual, dar şi moral şi estetic, prin folosirea la
maxim a poveştilor şi a basmelor, a imaginilor cu personaje, a filmelor şi a audiţiilor,a realizării de
serbări dramatizate, a unor adevărate,,excursii imaginare”.
În urma acestei cercetării educatoarele au acordat o mai mare atenţie povestirii şi
basmelor. Au citit mai multe poveşti copiilor, i-au pus să verbalizeze mai des, li s-au adresat
întrebări referitoare la conţinut.
Părinţii au fost mai conştienţi de rolul poveştilor şi a basmelor în viaţa copiilor lor, în
urma şedinţelor cu părinţii li s-au prezentat rezultatele experimentului, li s-a spus că un rol foarte
mare este felul în care ei se implică în viaţa copilului lor, modul în care îşi fac timp liber pentru a
se ocupa de dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei şi a vocabularului lor, modul în care părinţii
achiziţioneză şi cărţi nu numai jucării, felul în care acasă li se citesc poveşti.
În cadrul şedinţelor cu părinţii, cadrul didactic le-a prezentat procentual faptul că un număr
destul de mic de părinţi se ocupă de copiii lor, le citesc poveşti şisunt preocupaţi de activităţile
grădiniţei, astfel 90% din părinţi afirmă că nu povestesc acasă seara la culcare deoarece sunt prea
obosiţi după o zi de lucru, nu au timp, 95% din subiecţi sunt în favoarea organizării de concursuri
şi serbări deoarece acestea cad în sarcina cadrelor didactice. Părinţii consider că rolul cel mai mare,

96
primordial, în educarea şi dezvoltarea copilului, o are grădiniţa şi mai apoi şcoala, considerând că
rolul de părinte este minim.
Părinţii de azi îşi cresc copiii din inerţie, considerând că dacă oferă orice copilului lor, şi-au
făcut datoria de părinte. Cadrele didactice vor îndemna părinţii să citească copiilor, să citească cu
mimică, să observe împreună imaginile poveştii, să le pună întrebări, să solicite copilul să
verbalizeze, să facă legătura dintre ilustraţie şi conţinut, să povestească şi copilul pasaje din
poveste, părintelesă observe când doreşte copilul să i se citească, când este mai receptiv.
Dacă toate acestea vor fi respectate, copii vor avea cele mai mari şanse de reuşită şcolară.
Referitor la copii, aceştia au realizat pe parcursul anului şcolar un real progres în receptarea
poveştilor şi a basmelor, ceea ce rezultă din datele finale ale experimentului.În cadrul testelor
aplicate la copii, se observă un progress în receptarea poveştilor şi a basmelor. La testul iniţial 4
copii au obţinut nivel maximal, iar la testul final, 8 copii; 6 copii nivel mediu la testul iniţial şi 7
copii nivel mediu la testul final; 5 copii nivel minim la testul iniţial,iar latestul final nici un copil nu
a obţinut nivel minimal.
Aşa cum s-a mai spus anterior, concluziile desprinse au în vedere ipoteza cercetării.
Copiilor li s-au prezentat mai multe poveşti, au făcut vizite la tipografie, pentru a vedea cum ia
naştere o carte de poveşti, li s-au proiectat diafilme, şi mici filmuleţe cu poveşti din literatura
pentru copii, au recitat poezii, au organizat serbări, au intat în pielea personajelor, devenind ei nişte
mici actori, au participat la spectacole interactive.
Ipoteza cercetării s-a confirmat, iar în urma şedinţelor cu părinţii acestora li s-a spus
despre importanţa continuării activităţii de povestire şi acasă cu diferite ocazii.

97
 BIBLIOGRAFIE:

 Bocos, M., 2002, „Instruire interactivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune”, Editura „Presa
Universitară Clujeană”, Cluj-Napoca.
 Bulc, Mihaela, Metodica activităţilor de educare a limbajului în grădiniţa de copii. Ed.Buna
Vestire, Beiuş, 2005.
 Constantin Cucoş, Pedagogie, Polirom, 2006.
 Crăciun,C. ,Metodica predării limbii române în învăţământul primar ,Ed. Emia, Deva, 2001.
 Crenguța Lăcrimioara Oprea, Strategii didactice interactive, 2006,E.D.P, R.A.
 Cristea, Sorin, Pedagogie generalĂ, Editura Didacticăşi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
 Cucoş, C., 2000, Pedagogie generală, Editura Polirom, Iaşi.
 Cucos, Constantin, Pedagogie, Polirom, 2006.
 Dima, S., (coord.), Copilăria – Fundament al personalităţii. Cunoaştere-Explorare-Educare,
Imprimeria Coresi, Bucureşti, 1997.
 Discipol, Bucureşti, nr.4, 1997.
 Dumitrana, M,.Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, 2000.
 G.Munteanu, E.Bolog, V.Goia, Literatura pentru copii, manul licee pedagogice, E.D.P.,
Buc.,1971.
 Ghid de realizare a tezei de licenţă şi a disertaţiei de
masterat(http://www.fpse.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=221&Itemid=255
)
 http://pipp-bn.blogspot.ro/2014/01/dezvoltarea-cognitiva-copilului.html, data de05.04.2016
 http://scoaladumesti10.blogspot.ro/2010/06/universul-magic-al-copilariei.html
 http://scoaladumesti10.blogspot.ro/2010/06/universul-magic-al-copilariei.html
 http://www.jukava.ro/rol-basme-dezvoltare-copii/-21.04.2016
 http://www.scribd.com/doc/30642307/Despre-Parteneriatul-Educational#scribd
 I.Cerghit, Metode de învăţământ, 1997, E.D.P.Buc.
 I.Pascadi, Nivele estetice, E.D.P., Buc., 1972
 Ioana Nicola, Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, Educaţia – 2001
 Ioana Nicola, Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti, Educaţia – 2001
 Ionescu, Miron, Radu, Ioan, Didactica moderna, Cluj -Napoca, 2001

98
 Kun, Paul, Kun, Adela, Etica aplicata.Material auxiliar pentru clasele de liceu, Humanitas
Educational,2002.
 Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Științe ale Educației, Revista Învățământul
Preșcolar, nr. 2/2007.
 Miron Ionescu, Ioan Radu, Didactica modernă, Cluj-Napoca, 2001.
 Muntean,Ana, Psihologia dezvoltării umane,Iaşi, Ed. Polirom, 2009.
 Nicola, Ioana, Tratat de pedagogie scolara, Editura Aramis, Bucuresti, Educatia-2001.
 O.Costea, F.Mitu, E.Vasilescu, M.T.Damşa, C. Stoica, A.Vlăduţ, Literatura pentru copii,
manual de clasa aXIII-a, şoli normale, E.D.P., R.A.-Buc., 1996.
 Oprea, C., 2003, „ Pedagogie, Alternative metodologice interactive”, Editura Universităţii,
Bucureşti.
 Paul Kun, Adela Kun, Etica aplicată. Material auxiliar pentru clasele de liceu, Humanitas
Educaţional, 2002.
 Piaget, Jan, Psihologia inteligenţei, , Buc, Ed.Ştiinţifică,1965.
 Pintilie, M., 2002, „Metode moderne de învăţare–evaluare”, Editura „Eurodidact” , Cluj-
Napoca.
 Psihologia generală şi a copilului,manual licee pedagogice cls.IX şi a X, Ed.Didactică şi
pedagogică, Buc.1987.
 Salade, Dumitru, ,Dimensiunile educaţiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1998.
 Sărăcuţ-Cornănescu, T., Implicaţii metodologice ale predării literaturii pentru copii la clasele 1
-IV, în Învăţământul primar, Ed. Discipol, Bucureşti, nr. 4, 1997.
 Şchiopu, D., Verza, E., Psihologia vârstelor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.
 Şerdean, 1., Metodica predării limbii române la clasele I-IV, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1985.
 Stefanescu, C., 2009, Didactica activitatii instructiv-educative in gradinita, Editura Terra,
Focsani.
 Stoica, G., Vasilescu, E., Literatura pentru copii (manual pentru clasa a Xll-a - şcoli normale),
Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1999.
 Tanasă, G., „Metodica predării-învăţării istoriei în şcoală”, Editura “Spiru Haret”, Iaşi, 1996.
 Teodoran, Dimitrie, Probleme fundamentale ale pedagogiei, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1982.
 Timiş, C., Stimularea interesului pentru lectură, în învăţământul primar, Ed.

99
 Tomsa, Gh., 2005, Psihopedagogie preşcolara şi şcolară, Bucureşti.
 Voiculescu, E., Aldea, D., coord. prof. univ. dr. Voiculescu, F., Pedagogie, curs, Alba-Iulia,
2002.
 Voiculescu, E., Aldea, D., Manual de pedagogie contemporană, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca, 2005.
 Voiculescu, E., Metodologia predării-învăţării şi evaluării, Editura Ulise, Alba-Iulia, 2002.

100
 ANEXA 1

Partea practică

1,,Un copil poate oricând să învețe un adult trei lucruri: cum să fie mulțumit
fără motiv, cum să nu stea locului niciodată și cum să ceară cu insistență ceea ce
îți dorește.” (Paulo Coelho)

101
 PROGRAMUL ZILEI

I . ACTIVITĂȚI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ - ,,Împărăția emoțiilor”

Primirea copiilor
Micul dejun –deprinderi specifice
Întâlnirea de dimineață:
Salutul
Prezența
Calendarul naturii
Împărtășirea cu ceilalți
Activitatea de grup
Noutatea zilei
Tranziție: ,, Bat din palme”
II. ACTIVITATI LIBER ALESE ALA 1 -- ,, Cufărul fermecat”
CENTRE DE INTERES:
Artă: ,,Pălăria bucuriei”
Știință: ,,Ținuta tristeții”
Joc de masă: ,,Furia vântului”
Tranziție: ,,Tot ce e pe lume”
III. ACTIVITATE PE DOMENII EXPERIENȚIALE (ADE)
Activitate integrată ,, Învățăm să fim prieteni”– (DLC+DOS)
Tranziție: ,,Dacă vesel se trăiește”
IV. ACTIVITATI LIBER ALESE ALA II,,Întrece-te cu mine”
,,Cursa animăluțelor”
,,Marea”
Tranziție: ,, A fost odată un castel”

102
 PROIECT DIDACTIC

Grupa : mare
Tema anuala de studiu : ,,Cine sunt, suntem?”
Tema proiectului : ,, Eu, tu, noi”
Subtema : ,,Copil ca tine sunt și eu”
Categoria de activitate: ADP – Activitati de dezvoltare personală - Întâlnirea de dimineață
Tema activitatii : ,, Împărăția emoțiilor”
Tipul de activitate : Formare de priceperi şi deprinderi
SCOP:
- participarea şi implicarea activă a copiilor în vederea stimulării comunicării, favorizării inter-
relaţionării, împărtăşirii cu ceilalţi şi formării comportamentului empatic la preşcolari.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
- să adopte un comportament adecvat în timpul salutului (mimică, gesturi, privire, );
- să sesizeze absenţa sau prezenţa unui coleg cunoscându-i chipul şi în acelaşi timp numele;
- să observe cu atenţie vremea de afară oferind verbal câteva caracteristici ale acesteia, marcându-le
prinsimboluladecvat;
- să schimbe impresii, opinii, păreri transmiţând cu sinceritateexperienţele, părerile despre un
anumit eveniment;
-să intoneze cântecele propusepe parcursul activităţii;
-să adopte un comportament de relaxare, bună dispoziţie, empatie
SRATEGII DIDACTICE:
a) METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, demonstrația, povestire;
b) ELEMENTE DE JOC: mişcarea, surpriza, mânuirea materialelor, dansul;
c) RESURSE MATERIALE: Calendarul naturii, 2 flori (roșie, albastră), pentru prezență, jetoane
d) FORME DE ORGANIZARE: frontal, în perechi, pe grupe, individual;
BIBLIOGRAFIE:
 „Curriculum pentru învăţământ preşcolar”, M.E.C.T., 2008

103
 MOMENTELE ÎNTÂLNIRII DE DIMINEAŢĂ

1. SALUTUL
Activitatea debutează cu întâlnirea de grup între copii şi educatoare. Educatoarea recită
versurile:
,,Dimineaţa a sosit, Toţi copiii au venit,

În semicerc să ne adunăm,Cu toţii să ne salutăm :

”Bună dimineaţa!

Copiii se așează pe scăunele în formă de semicerc pe ritmul Imnului Grădiniței, după care
se salută folosind tehnica comunicării rotative. Salutul începe de la mine și este continuat de către
toți copiii grupei, fiecare salutându-și colegul din partea dreaptă, folosind drept apelativ imaginea
de pe ecuson.
2. PREZENȚA
Se realizează într-o manieră interactivă, copiii fiind solicitați să-și așeze poza pe cele două
flori puse la dispoziție, în funcție de starea de spirit a fiecăruia. Copiii veseli își vor așeza poza pe
floarea de culoare roșie, iar cei triști pe floarea de culoare albastră. Pozele copiilor care lipsesc vor
rămâne pe masă, după care le adresez următoarea întrebare: ,,Câți copilași poznași, mititei și
drăgălași lipsesc azi de la grădiniță?”
3. CALENDARUL NATURII
,,Ziua, luna, anul,/ Anotimpul ni-l arată.
Deci calendarul naturii,/ Să-l completăm îndată!”
Pentru a completa calendarul naturii se adresează următoarele întrebări :
,,Cum este vremea afară?”
,,Cum ne îmbrăcăm în anotimpul toamna?”
,,Ce zi este astăzi?”, etc.;
Vremea să o studiem și pe geam să observăm / De e ploaie sau e soare, sau e vreme de plimbare?
Se folosesc jetoane şi imagini.
4. ÎMPĂRTĂȘIREA CU CEILALȚI
Doi copii vor descrie personajele de pe jetoanele pe care le-au primit in piept.
Ceilalți copiii vor pune întrebări.

104
 5. ACTIVITATEA DE GRUP
Se va realiza printr-un moment de înviorare pecântecele: ,,Bună dimineața!” și ,,Am o
căsuță mică” (Anexa 1)
6. NOUTATEA ZILEI
În acest moment al zilei le aduc la cunoștință copiilor activitățile pe care le vom desfășura
în continuare. Sunt prezentate cele trei sectoare de activitate şi sarcinile de lucru pentru fiecare
sector. La fiecare centru de interes deschis copiii vor fi îndrumaţi şi ajutaţi de educatoare, pentru
realizarea obiectivelor propuse. Astfel, la centrul ,,Artă” vor decora ,,Pălăria Bucuriei” cu
elemente vesele. La centrul Știință, copiii vor selecta îmbrăcămintea potrivită pentru fată/băiat,
îmbrăcându-i corespunzător anotimpului în care se află. La centrul Joc de masă, vor avea de
ordonat diverse imagini din povești pe care vântul cel furios le-a amestecat, apoi vor realiza un
puzzle dintr-o poveste cunoscută.
7. MESAJUL ZILEI
,,Din poveşti noi învăţăm cum e bine să ne purtăm”
TRANZIŢIA
Invit copiii la centrele de activitate prin câteva versuri (Anexa 2):

,, Bat din palme,Clap, clap, clap,Din picioare,Trap, trap, trap, Ne-nvârtim, ne răsucim, Şi spre
centre noi pornim.’’

RUTINE
 „Singurel mă îngrijesc, ca o floare strălucesc”, copiii vor fi îndemnați și susținuți să își
păstreze igiena corporală prin eforturi proprii: să se spele singuri pe mâini, pe față, să
utilizeze prosopul etc.pe toata durata activitățiilor.
 Rutina se realizează cu ajutorul recitării următoarelor versuri :
„Înspre baie alergăm ,
Mâinile să le spălam,
Dăm cu apă și săpun,
Mai curați suntem acum.

105
 ANEXA 2

PROIECT DEACTIVITATE

Grupa : mare
Tema anuală de studiu : ,,Cine sunt, suntem?”
Tema proiectului : ,,Eu, tu, noi”
Subtema : ,,Copil ca tine sunt și eu”
Categoria de activitate: ALA I – Activităţi liber alese
Tema activității : ,,Cufărul fermecat”
Centre de interes :
Artă: ,, Pălăria bucuriei” - confecționare
Joc de masă: ,, Furia vântului” - ordonează jetoanele
Știință: ,, Ținuta tristeții” - îmbrăcămintea potrivită
Tipul de activitate : Formare de priceperi si deprinderi
Scopul : Cultivarea interesului pentru o gamă variată de jocuri cu caracter aplicativ (artă,
bibliotecă, știință) potrivit preferințelor individuale
Obiective operaţionale:
Artă:
a) Cognitive:
- să decoreze cu elemente vesele pălăria;
- să utilizeze corect instrumentele de lucru;
b) Afective:
- să-şi dezvolte simțul estetic;
- să manifeste interes pentru activitate;
- să aprecieze critic lucrările celorlalți.
c) Psiho-motorii :
- să-și coordoneze mișcările oculo-motorii;
- să adopte o poziție corectă la scris
Știință:
a) Cognitive:

106
- să selecteze accesoriile băiatului și fetițeiîn funcție de cerințe;
- să descrie imaginile;
- să sorteze îmbrăcămintea fetiței/băiatului;
b) Afective:
- să coopereze cu grupul din care fac parte;
- să manifeste interes pentru activitate;
c) Psiho –motorii:
- să mânuiască cu grijă materialele de lucru;
- să adopte o ținută corectă pe parcursul activității.
Joc de masă:
a) Cognitive:
- să sorteze imaginile după un criteriu dat;
- să stabilească ordinea imaginilor ;
b) Afective:
- să colaboreze cu colegii de grupă în vederea realizării sarcinii propuse;
c) Psiho-motorii:
- să mânuiască corect materialele puse la dispoziție.
Strategia didactică:
a) Metode şi procedee: observația, conversația, explicația, munca independentă,
demonstrația, exercițiul
b) Mijloace didactice: pălării, carioci, jetoane cu imaginireprezentative pentru îmbrăcămintea
fetiței/băiatului, imagini din povești, joc de masă.
Forma de organizare : pe grupuri şi individuală
Evaluarea:
a) Continuă: pe parcursul întregii activități prin aprecieri și îndrumări, când este cazul
b) Finală: analiza lucrărilor
Durata : 20 -25 minute
Locul de desfășurare: Sala de grupă
Material bibliografic:
- Revista învățământului preșcolar Nr.1-2 , 2009;
- Curriculum pentru Învățământul preșcolar, M.E.C.T., 2008

107
 DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Nr. Evenimentul Conținutul științific Metode şi Evaluare
crt. didactic procedee
1. Momentul -Aerisirea sălii de grupă;
organizatoric -Aranjarea mobilierului;
-Pregătirea materialelor didactice necesare
temelor propuse pentru cele trei sectoare;
-Intrarea ordonată a copiilor în sala de grupă
și așezarea acestora în semicerc
2. Captarea Se va capta atenţia copiilor prin expunerea Conversația
atenției poveștii ,,Împărăția emoțiilor” (Anexa 3), Observația
după care copiii sunt invitați să facă o
călătorie imaginară prin Împărăția emoțiilor,
timp în care se prezintă și sarcinile de la
sectoare.
3. Anuntarea Se anunță temele de la fiecare sector și se
temei și a stimulează motivația pentru activitate,
obiectivelor lăsând copiilor posibilitatea alegerii Conversația
sectorului preferat. De asemenea, voi
prezenta în manieră accesibilă obiectivele Explicația
urmărite la fiecare sector în parte.
4. Dirijarea Îi voi invita pe copii să își aleagă centrul
învățării unde vor să-și desfășoare activitatea pentru
ca jocul să poată începe. Trec pe la fiecare
sector și le dau indicații cu privire la ceea ce
au de făcut. Copiii își desfășoară activitatea
colaborând, comunicând liber, exersând

108
 deprinderile de lucru învățate pentru a duce
la bun sfârșit sarcina specifică centrului ales.
La centrul ,,Artă” vordecora ,,Pălăria Demonstratia
Bucuriei” utilizânddiferite tehnici de lucru
specifice activităţilorartistico-plastice Jocul
(floricele, fețe vesele, etc).
La centrul Știință, copiii vor selecta Explicația;
îmbrăcămintea potrivită pentru fată/băiat,
îmbrăcându-i corespunzător anotimpului în Observația;
care se află.
La centrul Joc de masă, vor avea de ordonat
diverse imagini din povești pe care vântul
cel furios le-a amestecat, apoi vor realiza un
puzzle dintr-o poveste cunoscută.
Voi cere copiilor să se așeze la centrele la
care doresc.
Se va trece pe la fiecare centru pentru
verificarea înțelegerii sarcinilor ce urmează
a fi duse la bun sfârșit.
Voi supraveghea activitatea tuturor copiilor,
voi da explicații suplimentare, unde este
nevoie.
Dacă sunt copii care și-au terminat sarcina
de lucru la primul centru, pot trece să
lucreze la alt centru.
5. Obținerea După ce aceștia au îndeplinit sarcinile, Turul galeriei Frontal
performanței fac împreună cu ei o scurtă evaluare a Individual
activității. Vom trece pe la fiecare centru,
cei care au lucrat acolo ne vor explica ce au
avut de făcut, iar restul preșcolarilor
apreciază în ce măsură au realizat sarcina de
lucru(turul galeriei).
Se vor lua în considerare următoarele
criterii:
-respectarea tehnicilor de lucru
-creativitatea şi originalitatea
-finalizarea lucrărilor
5. Evaluareaactivi Vor fi apreciati pentru modul în care și-au Conversația Frontal
tatii desfășurat activitatea. Individual
Se va iesi din sala de grupăpe tranziția,,Tot
ce e pe lume”. (Anexa 4)

109
 ANEXA 3

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Grupa : mare
Tema anuală de studiu : ,,Cine sunt, suntem?”
Tema proiectului : ,, Eu, tu, noi”
Subtema : ,,Copil ca tine sunt și eu”
Categoria de activitate: ADE ( Activități pe domenii experiențiale) – Activitate integrată –
Domeniul Limbă și comunica+ Domeniul om şi societate
Tema activității : ,,Învățăm să fim prieteni”
Mijloc de realizare : Joc didactic + Activitate practică
Tipulde activitate : Fixare și sistematizare de cunoștințe
Scop:
- dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere şiutilizare corectă a semnificaţiilor
structurilor verbale orale;
- consolidarea deprinderii de a utiliza corect diferite materiale şi instrumente de lucru (pastă de
lipit, siluete de copaci, hârtie, paiete, mărgele, pastă de modelat, bombonele asortate, frunze uscate)
pentru redarea unor cadre specifice poveștilor prezentate.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ :
- săparticipe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât şi în
calitate de auditor;
- să înţeleagă şi să transmită mesaje simple și să reacţioneze la acestea;
- să reţină ideile unui textşi să demonstreze că l-a înţeles.
Obiective operaţionale :
a) Cognitive:
Domeniul Limbă și Comunicare (DLC):
- să recunoasca personajele prezentate şi poveştile din care acestea fac parte;
- să asocieze replicile cu personajele din povești;
- să identifice personajele pozitive și negative din poveștile învățate
- să răspundă la întrebările puse în legătură cu textul poveștii;

110
- să respecte regulile jocului.
Domeniul Om şi Societate(DOS) - Activitate practică:
- să respecte poziţia corecta a corpului în timpul activităţii, pentru o bună coordonare ocolo-
motorie;
- să lipească corect, să trateze suprafeţe realizând decoraţiuni ce simbolizează teme specifice
poveștilor prezentate;
b)Afective:
DLC+DOS:
- să participe activ pe parcursul activității;
- să interacționeze pozitiv în grup
c) Psiho-motorii:
DLC+DOS:
-să manipuleze corect materialele puse la dispoziție;
- să dobândească un sistem de deprinderi practice accesibile de mânuire, de prelucrare a
materialelor folosite în activităţi;
- să-și dezvolte simțul tactil
Strategia didactica:
Metode şi procedee: conversația, explicația, povestirea, descrierea, jocul didactic, metoda cubului,
diagrama Venn
Mijloace de învățământ: iepuraș, siluete ale persoanjelor, machete, 2 căsuțe, jetoane, planșe,
cartoane, hârtie glasată, hârtie creponată, aracet, pensule, suport pentru aracet, ecusoane
Forma de organizare: frontală, individuală, pe grupuri
PROTOCOLUL JOCULUI DIDACTIC :
SCOPUL JOCULUI: consolidarea și sistematizarea cunoştinţelor despre poveştile însuşite
anterior, analizând comportamente sociale şi exersându-şi creativitatea, prin îmbinarea unor tehnici
de lucru învăţate
SARCINA DIDACTICĂ:
- recunoaşterea poveştilor (,,Puf Alb și Puf Gri”, ,,Scufița Roșie”, ,,Capra cu trei iezi”),
recunoaşterea personajelor după siluete, formularea de propoziţii simple, prezentarea stării
emoționale în anumite situații a personajelor din povești, caracterizarea personajelor în funcţie de
acţiunile întreprinse.

111
 - realizarea elementelor de decor pentru fiecarea poveste prin mijloace specifice activităților de
activitate practică.
REGULILE JOCULUI :
- Copiii trebuie să răspundă numai la solicitare
- Să răspundă în propoziţii şi limbaj potrivit fiecărui domeniu
- Să respecte cerinţele grupului din care fac parte şi ale educatoarei
ELEMENTE DE JOC :
- surpriza
- „mâna oarbă”
- aplauze
- închiderea şi deschiderea ochilor.
-
Durata : 35-40 de minute
Bibliografie:
-Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii, Bucuresti ,2005

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
Nr. Evenimentul Conținutul științific Metode și Evaluare
Crt. didactic procedee
1. Momentul -Aerisirea sălii de grupă;
organizatoric -Aranjarea mobilierului în formă de careu
(Organizarea deschis;
jocului) -Pregătirea materialelor didactice necesare
bunei desfășurări a jocului didactic;
-Intrarea ordonată a copiilor în sală de grupă și
așezarea acestora în cerc

112
2. Desfășurarea Introducerea în activitate:
jocului Se va face printr-o poveste: ,,Povestea lui -Povestirea
Țup-Țup” (ANEXA 5), iepurașul care până nu -Conversația
demult locuia în Poiana Prieteniei, dar a fost - Observația
alungat de aici pentru că nu s-a purtat frumos - Explicația
cu celelalte viețuitoare. El va fi iertat, însă cu
două condiții dacă își va cere iertare de la
prietenii pe care i-a supărat și va trece cu bine
cele 5 probe care se află în cufere.
Educatoarea le propune copiilor să-lajute pe
iepuraș și să-l învețe cum să se comporte în
anumite situațiica să poată fi iertat de stăpâna
Poieniței.
Familiarizarea copiilor cu jocul:
Pentru a-l ajuta pe iepuraș va trebui să fiți
foarte atenți ca să puteți rezolva sarcinile din Conversația
cele 5 plicuri.
Este foarte important faptulcă noi, oamenii ştim Explicația
cum să ne comportăm în astfel de situaţii,
motiv pentru care, astăzi vom desfăşura
activitatea: „Învățăm să fim prieteni”.
Creearea motivației pentru joc
Împreună:
- vom trăi şi exprima emoţii;
- vom povesti desprepersonajele din câteva
povești cunoscute de voi;
- Prezentarea și intuirea materialului didactic.
-Prezentarea și înțelegerea sarcinilor didactice
și a regulilor jocului
3. Desfășurarea Explicarea și demonstrarea jocului (PLICUL Observarea
propriu-zisă a 1) Aprecierea
jocului Copiii vor fi așezați în semicerc, în fața lor se Conversatia verbală
vor afla 3 machete și trei cufere. În cufere, Demonstratia
copiii vor găsi siluete ale personajelor din Jocul
poveștile ,,Scufița Roșie”, ,,Capra cu trei iezi”
și ,,Puf Alb și Puf Gri”. Pe rând vor veni în
față, prin metoda ,,mâna oarbă” vor scoate
personajele din cufăr, vor spune din ce poveste
fac parte personajele, vor descrie
comportamenetele lor și felul în care s-au simțit
în anumite situații. Apoi vor așeza siluetele

113
personajelor pe macheta potrivită, alegerea o
vor face în funcție de particularitățile
individuale ale fiecărei povești.
Jocul de probă: Explicatia;
Un copil vine în față extrage din cufăr un
personaj, ex. Scufița Roșie spune din ce
poveste face parte, descrie pe scurt acțiunea
poveștii, spune cum s-a simțit personajul în Observatia;
anumite situații, apoi așează personajul la locul
potrivit., ex. Macheta cu căsuța bunicii. Apoi Exercitiul
primește un simbol al poveștii pe care-l va lipi
în piept.
Desfășurarea jocului:
Copiii vor veni pe rând și vor extrage
personajele din povestile cunoscute, vor
răspunde la întrebările educatoarei, apoi vor
așeza personajele la macheta potrivită, după ce
vor fi toate personajele așezate la locul potrivit,
se va observa că lipsesc unele elemente de
decor. Copiii sunt invitați să realizeze explicaţia
elementele de decor. conversaţia
Se va face astfel trecerea la Activitatea Exerciţiul
practică (DOS)
La măsuțe vor fi pregătite materialele pentru
realizarea activității practice, astfel:
- de pe macheta cu personajele din povestea
,,Scufița Roșie” vor observa că lipsește
pădurea, copiii vor realiza copăceii din pădure
lipind frunze uscate pe siluete ale copăceilor
făcute din carton.
- de pe macheta cu povestea ,,Capra cu trei
iezi” vor observa că lipsesc elementele de
decor din interiorul casei, copiii vor lipi pe
pânza care va imita carpetele din casă elemente
cum ar fi: paiete, mărgele, fire de ață. Explicația
-de pe macheta cu povestea ,,Puf Alb și Puf
Gri” vor observa că lipsesc acadelele de la târg,
astfel cu ajutorul plastelinei și a bombonelelor
asortate vor realiza ei acadelele de la târg.
Copiii se vor așeza la măsuțe în funcție de
simbolul din piept, se prezintă materialele și

114
sarcinile de muncă.
Se fac exerciții pentru încălzirea mușchilor
mâinilor, apoi se trece la executarea sarcinilor.
Voi trece, pe rând, pe la fiecare măsuță și voi
supraveghea activitatea tuturor copiilor, voi da
explicații suplimentare, unde este nevoie.
La final elementele de decor vor fi așezate pe Aprecieri
machete, fiecare la locul potrivit. verbale
Complicarea jocului:
Varianta 1(PLICUL 2):
Arunc cubul către primul grup spunând:
-Cu bagheta fermecată, cubul îl vei arunca-
ndată! Demonstrația
Le voi citi sarcina scrisă pe una din feţele
cubului, pe care este scris verbul definitoriu
pentru acea grupă (descrie, compară,
asociază,analizează, aplică şi argumentează).
1.ALBASTRU - descrie!
-Ce personaje întâlnim în poveştile: Capra cu Munca
trei iezi, Scufița roșie, Puf Alb și Puf Gri?Cum independentă
sunt ele?
2. ROŞU-compară!
-Compară-i pe cei doi iepuraşi din povestea Puf
Alb și Puf Gri!
3. VERDE-asociază!
-Asociază imaginile în ordinea în care s-au
desfăşurat în poveste!
4. GALBEN-analizează!
-Analizează
comportamentulpersonajuluicomun lupul din
poveştile cunoscute. Explicația
5. MARO- aplică!
- Cântă la alegere un cântecel cu un animal
întâlnit în poveşti.
6.PORTOCALIU - argumentează! Demonstrația
- Alege un personaj cu care vrei să semeni şi
argumentează alegerea făcută.
Varianta 2 (PLICUL 3):
Diagrama Venn (ANEXA 6) Exercițiul
Aşezaţi jetoanele care ilustrează personajele
bune, ascultătoare în partea „AŞA DA!” (față

115
 veselă), iar jetoanele care ilustrează
persoanejele neascultătoare pe panoul „AŞA
NU!” (față tristă), în mijloc se așează
personajele comune. Imaginile de pe jetoane
vor fi din poveștile: ,, Capra cu trei iezi” și
,,Scufița Roșie”
Introducerea unor reguli noi (PLICUL 4)
Voi cere copiilor să formeze un „Zid al
prieteniei” (copiii trebuie să se aşeze în linie,
ţinându-se de mână, în funcţie de prieteniile
dintre ei).
Conducătorul jocului, va chema în faţă un
copil, care va reprezenta prima „cărămidă” din
„zidul prieteniei”. Acesta, îl va chema lângă el
pe prietenul său cel mai bun din grupă. La fel
vor proceda şi ceilalţi copii chemaţi să facă
parte din „zidul prieteniei”. Jocul se termină,
când „zidul prieteniei” este format din toţi
copiii din grupă.
Voi cere copiilor să motiveze alegerile făcute.
(„De ce l-ai ales pe...?”, „De ce îl consideri pe Explicația
..., prietenul tău cel mai bun din grupă?”).

Conversația

4. Obținera Organizarea unei întreceri (PLICUL 5):

performanței Ceasul emoţiilor: copiii învârt limba Explicația
și asigurarea ceasului,recunosc emoţia la care s-a oprit şi
conexiunii apoi povestesc o situaţie în care au trăit acea
invere emoţie. Demonstrația

116
 Exercițiul
Asigurarea
retenției și a
5. transferul Explicația Observarea
Demonstrația Aprecierea
verbală
6. Încheierea Voi face aprecieri generale și individuale Frontală
jocului privind comportamentul copiilor, modul în care Conversația Individuală
au participat la activitate.
La final, iepurașul Țup-țup este fericit,
multumindu-le pentru ajutor și recompensându-
i cu ecusoane zâmbitoare, sfătuindu-i să nu
procedeze ca el, să fie ascultatori, respectuoși,
să se îngrijească.
Copiii vor ieși din sala de grupă.
TRANZIȚIE: ,,Dacă vesel se trăiește”
(ANEXA 7)

117
 ANEXA 4

PROIECT DEACTIVITATE

Grupa : mare
Tema anuală de studiu : ,,Cine sunt, suntem?”
Tema proiectului : ,, Eu, tu, noi”
Subtema : ,,Copil ca tine sunt și eu”
Categoria de activitate: Jocuri și activități recreative ( ALAII)
Tema activității : 1.,,Cursa animalutelor”
2. ,,Marea”
Mijloc de realizare : 1. Joc de mișcare
2. Joc liniștitor
Tipulde activitate : formare, consolidare de priceperi si deprinderi
Scopul activității : - dezvoltarea competitivității, a atenției și a vitezei de reacție
- crearea unei atmosfere de bună dispoziție
Obiective operaționale :
- să exerseze săritura pe ambele picioare;
- să respecte regulile jocului;
- să interacționeze cu colegii în cadrul jocurilor;
- să dea dovada de fair-play
Strategia didactică:
Metode și procedee: jocul, explicația, demonstrația, întrecerea
Mijloace de învățământ: cerculețe, jaloane, ghinde, ecusoane, coșulețe,
Forma de realizare: frotal, pe grupuri
Elemente de joc: alergarea, întrecerea, aplauzele
Durata: 15-20 de minute
Bibliografie:
- Curriculum pentru Invăţământul prescolar, M.E.C.T., 2008
- Revista ,,Filip și cheița fermecată”, nr. 27

118
 DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Nr. Evenimentul Conținutul științific Metode și Evaluare

Crt. didactic procedee
1. Momentul Pregatirea optimă pentru activitate prin
organizatoric crearea unui cadru adecvat jocului și
aranjarea mobilierului.
2. Captarea Se va capta atenția copiilor prin prezentarea Conversația
atenției coşurilor cu castane, a cercurilor şi a Observația
jaloanelor
3. Anunțarea Copiii vor fi anunţaţi că vor desfăşura jocul
temei și a ,,Cursa animaluţelor” şi ,,Trenul Tu-Tuc”. Conversația
obiectivelor Pentru a realiza aceste activitati, copiii
trebuie sa fie atenţi la regulile jocurilor şi să Explicația
le respecte
4. Dirijarea 1.Joc de mișcare: ,,Cursa animăluțelor”
învățării Copiii vor fi împărțiți în 2 echipe, cu număr
egal de copii, aliniați în coloană, la distanța
de un braț. În fața fiecărei coloane se vor
afla 3 cercuri, câte 2 mici și unul mare. La Demonstrația;
semnalul dat, din fiecare echipă sare câte un
reprezentant, pe ambele picioare, din cerc în Jocul
cerc, se opresc în cercul mare, iau o castană,
se întorc prin lateral în mers, și se așează în Explicația;
capătul coloanei, punând castana într-un Individual
coș. Se continuă până sar toți copiii. Câștigă Observația; ă
echipa care termină prima, care a cules toate Întrecerea
castanele și nu a ieșit din cerc. Se execută o
dată jocul de probă după care se trece la
desfășurarea propriu-zisăa jocului.
Copiii vor fi încurajați să-și încurajeze
coechipieri
2. Joc liniștitor,,Marea”
Copiii stau așezați în cerc, în picioare,
ținându-se de mână. Ei imită mișcările
valurilor, mișcându-și brațele. La început Conversația
marea este calmă, valurile sunt mici. După Explicația
un timp se apropie furtuna, valurile devin
agitate, sunt foarte mari și devin din ce în ce Jocul Frontală
mai agitate. În continuare, marea se

119
 liniștește, valurile devin pașnice, aproape că
nici nu se mișcă. Vom repeta aceste mișcări
de patru, cinci ori.

5. Încheierea Voi face aprecieri generale și individuale Conversația Frontală

activității privind comportamentul copiilor, modul în Individual
care au participat la activitate și voi acorda ă
recompense.

120
 ANEXA 5
TEATRU DE PĂPUŞI-din activitatea mea la grupă

121
122
SERBĂRI ALE GRĂDINIŢEI-POVEŞTI

123
124
 ANEXA 6
TESTUL INIŢIAL

1.Trasează de la personaj la poveștile în care îl întâlnești și numește-le.

2.Identifică personajele aceleași povești și trasează linii între ele.

3.Recunoaște povestea și redă pe scurt secventa prezentată.

125
4.Colorați locurile în care a fost aruncat cocoșul de către boier pentru a fi împiedicat să recupereze
punguța cu doi bani.

6. Găsiți un alt final poveștii ,,Scufița Roșie”și redați prin desen în chenarul liber.

126
 ANEXA 7
TEST FINAL

1.Recunoaşte poveştile din imagine:

2.Asociază personajele cu poveștile din care fac parte trasând o linie de la personaj la poveste.

3.Desenează o bulină roșie in dreptul personajelor pozitive din povești și o bulină neagră în drepul
personajelor negative și motivează alegerea făcută. Colorează personajul preferat.

127
4.Așează in ordine cronologică imaginile din poveste și redă conținutul poveștii.

5.Redă dialogul dintre personajele ilustrate.

128
 DECLARAŢIE DE AUTENTICITATE A
LUCRĂRII METODICO-ŞTIINŢIFICE PENTRU ACORDAREA
GRADULUI DIDACTIC I

TITLUL LUCRĂRII:_______________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
__________________________________________________________
Autorul lucrării:
Instituţia de învăţământ superior:
Centrul de perfecţionare:
Lucrarea este elaborată în vederea obţinerii gradului didactic I organizat de
către D.P.P.D. din cadrul Universităţii din Oradea, sesiunea August 2018.
Prin prezenta, subsemnatul declar pe proprie răspundere că această lucrare
a fost elaborată de către mine, fără nici un ajutor neautorizat şi că nici o parte a
lucrării nu conţine aplicaţii sau studii de caz publicate de alţi autori.
Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărţi sau
alte surse folosite fără respectarea legii române şi a convenţiilor internaţionale
privind drepturile de autor.

Data, Semnătura,

129