CUPRINS:

CAPITOLUL 1:
1.Introducere 1
1.1.Motivarea alegerii temei 4
1.2.Importanţa jocului în activităţile instructiv-educative
din grădiniţe 6
1.3.Obiectivele 10

CAPITOLUL 2:
2.Jocul didactic în învăţământul preşcolar 13
2.1.Conceptul de joc didactic matematic.
Componente de bază ale jocului didactic matematic 13
2.2.Metodica organizării şi desfăşurării jocului didactic
matematic 18

CAPITOLUL 3:
3.1.Tipuri şi exemple de jocuri didactice matematice 22
3.2.Exemple de jocuri didactice matematice 23

CAPITOLUL 4:
4.Activitatea matematică şi de cercetare 47
4.1.Rolul jocului didactic în stimularea creativităţii copiilor
preşcolari 47
4.2.Exemple de jocuri didactice matematice 50
4.3.Metode folosite 76

CAPITOLUL 5:
Concluzii 84

BIBLIOGRAFIE 90
 Capitolul 1

Introducere

Modernizarea şi ridicarea calităţii învăţământului românesc la nivelul

standardelor educative europene, mereu reînnoite, fac necesară o examinare
atentă, o analiză detaliată a actualei etape, precum şi o depistare a factorilor care
marchează evoluţia sistemelor de educaţie în celelalte state şi în ţara noastră.
Această dublă perspectivă este imperios necesară pentru proiectarea unor
conţinuturi ale învăţământului, pentru organizarea şi desfăşurarea unui proces
instructiv educativ, care să răspundă mai bine cerinţelor dezvoltării copilului şi
tânărului, nevoilor unei societăţi în perioada de transformări radicale şi rapide
ale acestui mileniu.
În contextul preocupărilor permanente pentru modernizarea întregului
învăţământ în scopul racordării lui la cerinţele actuale ale societăţii, un rol
important îi revine învăţământului preşcolar.
Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar are ca sarcină reevaluarea
conţinuturilor şi compatibilizarea programei activităţilor instructiv-educative cu
programele moderne din ţările europene.
Noua programă vine şi clarifică finalităţile învăţământului preşcolar:
asigurarea dezvoltării normale şi depline a copilului, descoperirea de către
fiecare copil a propriei identităţi, formarea unei imagini de sine pozitive şi
sprijinirea copilului pentru a dobândi cunoştinţe, capacităţi şi atitudini necesare
activităţii de integrare în şcoală.
Metodica activităţilor matematice în grădiniţe prezintă, în spiritul
prevederilor noii programe, noţiunile şi conceptele fundamentale ale
matematicii necesare învăţământului preşcolar.
În perspectiva didacticii matematice moderne, lucrarea prezintă o serie
de modalităţi şi tehnici specifice de lucru cu preşcolarii, precum şi o
varietate de experienţe pentru realizarea activităţilor de instruire.
 Realizarea unui învăţământ matematic modern trebuie să se bazeze pe
date psihopedagogice care sa evidenţieze permanent stadiile de maturizare a
gândirii şi limbajului.
Prin activităţile matematice copilul este pus în situaţia de a deveni
conştient de propria gândire, de a şti "ce face" şi "pentru ce face", de a se
exprima într-un limbaj corect şi precis.
Înainte de a cunoaşte numerele naturale, copilul trebuie să
stabilească contacte nemijlocite cu mulţimile de obiecte, să le descopere
proprietăţile caracteristice, să stabilească relaţiile între ele şi să efectueze
diverse operaţii din care să rezulte noi mulţimi cu noi proprietăţi.
Toate aceste activităţi exersează şi pregătesc elemente necesare
gândirii logice: analiza, sinteza, compararea şi abstractizarea netezind calea
pentru formarea noţiunilor, a judecăţilor, a raţionamentelor şi îl înzestrează pe
copil cu un limbaj ordonat.
Realizarea unui învăţământ preşcolar modern nu poate fi făcuta decât cu
cadre didactice cu o bună pregătire matematică şi să corespundă cerinţelor
actuale.
Cadrele didactice din învăţământul preşcolar trebuie să posede o
cultură matematică a cărei arie să cuprindă toate domeniile ce au legătură cu
conţinuturile vehiculate pentru a fi capabile să organizeze acele activităţi de
instruire prin care fiecare noţiune să fie accesibilă asimilării.
Pentru a transforma învăţământul într-un autentic izvor de cultură
şi civilizaţie, se impune înainte de toate să ne împrospătăm informaţia, să
trăim o intensă şi bogată viaţă culturală şi ştiinţifică, după cum spunea "Andrei
Pleşu, ...Să ne trăim gândul, nu numai să ne gândim gândul!"

Transformarea instituţiilor preşcolare într-o autentică treaptă a sistemului

de învăţământ a determinat o dezvoltare rapidă a acestora, scopul lor find
realizarea educaţiei preşcolare potrivit particularităţilor dezvoltării psiho-fizice
a copiilor şi pregătirea lor pentru activitatea şcolară.
 Rolul grădiniţei este să pregătească copilul pentru o viaţă completă ,lucru
care devine posibil de îndată ce el învaţă să perceapă, să recunoască, să
acţioneze, nu ca un simplu actor ci ca autor al propriilor sale impresii, gândiri,
trăiri emoţionale.

Fiecare educatoare are răspunderea de a destina toate activităţiile

copilului, prin organizarea şi pregătirea temeinică a acestora pe baza
cunoaşterii profunde a psihologiei copilului, a orientărilor didactice moderne, a
metodicilor de specialitate, deoarece vârsta preşcolară este una dintre cele mai
importante perioade psihogenetice, datorită progreselor remarcabile în toate
planurile, dar mai ales în sfera sentimentelor şi a personalităţii.

Preşcolarii fiind deosebit de impresionabili, se simt atraşi de orice obiect

care produce emoţii plăcute. Pe fundalul acestuia trebuie să ne
sprijinim noi, educatoarele, în dezvoltarea intereselor, sentimentelor,
convingerilor şi în dirijarea conduitei lor. Preşcolaritatea cuprinde cea mai
importantă experienţă socio-educaţională din viaţa unei persoane.
Grădiniţa foloseşte în munca de educare a copiilor o serie de
mijloace educative, însă mai frecvente sunt acelea care corespund cel mai bine
specificului psihic al copilului, adică jocul. În timpul jocului, copilul învaţă şi
se educă, deoarece educaţia preşcolară presupune, folosirea din plin a învăţării
dirijate şi spontane. Investigaţiile ştiinţifice întreprinse la copiii din grădiniţă,
susţinute de experienţa cadrelor didactice, educatoare, duc la concluzia că în
momentul intrării în şcoală, copiii trebuie să aibă o serie de însuşiri psiho-fizice
structurate în ceea ce se numeşte "capacitatea complexă de învăţare", "stare de
pregătire pentru şcoală", "maturitate şcolară". Aceste concepte marchează
nivelul de pregătire al copiilor la care activitatea contribuie din plin la
dezvoltarea personalităţii sale.
Nu este necesar să îi învăţăm pe copii prea devreme să scrie şi să citească.
Este mai important sa le dezvoltam atitudini pozitive cognitive, să-i iniţiem în
privinţa unor cunoştinţe, să-i invităm să coopereze, să le compensăm dificultăţile
ce ar reduce şansele de reuşită în momentul intrării în şcoală.
În concluzie, grădiniţa, prin specificul ei, împletit cu măiestria şi tactul
pedagogic al educatoarei constituie un factor activ de formare şi educare a
copiilor, aducându-i o largă contribuţie la introducerea acestora în viaţa socială,
celelalte funcţii având rolul să concureze armonios la dezvoltarea personalităţii
acestora.

1.1.Motivarea alegerii temei

Jocul didactic exercită un ansamblu de influenţe pozitive asupra laturii

intelectuale, asupra întregii personalităţi a copilului, fiind un mijloc important de
educare a preşcolarilor.
În ceea ce priveşte motivaţia care m-a condus la alegerea temei cu titlul
"Jocul didactic matematic în grădiniţă", am pornit de la convingerea că jocurile
didactice organizate în lumina cerinţelor psihologiei învăţării, reprezintă un
mijloc activ şi eficace de instruire şi educare a şcolarului mic. Practica şi
experienţa pedagogică, dar mai ales experienţa personală, căpătată de-a lungul
anilor printre copiii preşcolari, mi-au întărit convingerea că această activitate cu
aparenţă de divertisment este aptă să răspundă unor importante obiective ale
procesului instructiv-educativ.
În activitatea de zi cu zi a copilului, jocul ocupă locul preferat. Jucându-
se, e1 îşi satisface însă nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau
imaginare, de a se transpune în diferite roluri şi situaţii care îl apropie de
realităţile înconjurătoare. Consider deci, că tema aleasă prezintă un interes
deosebit, deoarece la copii aproape totul este joc.
"A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil.
Copilăria serveşte pentru joc şi imitare".
 Prin joc copilul se dezvoltă, îşi coordonează fiinţa şi îi dă vigoare.
Pentru copil, aproape orice activitate este joc:"... jocul este munca, este
binele, este datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura atmosferă în care fiinţa
sa psihologică poate să respire şi, în consecinţă, poate să acţioneze".
Prin joc copilul ghiceşte şi anticipează conduitele superioare ("Omul nu
este întreg decât atunci când se joacă"- Schiller ).
Cunoscând locul pe care îl ocupă jocul în viaţa copilului, este uşor de
înţeles eficienţa folosirii lui în procesul instructiv-educativ. Jocul, prin
încărcătura sa afectivă asigură o antrenare mai deplină a întregii activităţi
psihice. În joc preşcolarul este un adevărat actor şi un simplu spectator. El
contribuie cu toate forţele lui la îndeplinirea sarcinii jocului, realizând în felul
acesta o învăţare autentică.
Experienţa didactică a demonstrat că poate deveni cel mai bun mijloc de
activizare al şcolarilor mici şi de stimulare a intereselor intelectuale. Jocul
didactic înlătură acele exerciţii stereotipe care obosesc şi plictisesc şcolarii mici.
Folosirea jocului didactic în procesul instructiv-educativ face ca copilul să
înveţe Cu plăcere, să devină interesat faţă de activitatea ce o desfăşoară, face ca
cei timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoşi, să capete mai multă
încredere în capacităţile lor, mai multă siguranţă şi tenacitate în răspunsurile lor.
Prin joc copilul învaţă mai uşor, mai direct, să iubească, să fie înţelept,
învaţă să trăiască nu numai pentru el, dar şi pentru cei din jur. Şi totul se petrece
în mod plăcut, cu bucurie.
De aceea, jocul este considerat, aşadar, centrul copilăriei, este
vestibulul natural care conduce spre muncă.
De aceea am considerat că este necesar ca jocul didactic să fie nelipsit
din activităţile noastre.
 1.2.Importanţa jocului în activităţile instructiv-educative
din grădiniţă

Într-o concepţie mai largă, jocul este un fenomen de cultură şi are

anumite trăsături: "jocul este libertate, jocul nu este o viaţă obişnuită, ci o ieşire
din ea se izolează de viaţa obişnuită în spaţiu şi în timp jocul creează
ordine, jocul creează o stare de excepţie prin suspendarea vieţii
cotidiene."
Jocul constituie o formă de manifestare întâlnită la copiii tuturor
popoarelor din cele mai vechi timpuri. Se poate spune că este prietenul de
nedespărţit al copilăriei. Jocul este esenţa şi raţiunea de a fi a copilăriei.
Din punct de vedere matematic, jocul răspunde unor trebuinţe fireşti
de activitate, de dobândire a experienţei, de afirmare prin performanţe a
conduitei.
Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului,
generată de trebuinţe, dorinţe, tendinţe specifice lui. Îmbrăcând forma
jocului, această activitate este tot atât de necesară dezvoltării psihice şi fizice
a copilului ca şi lumina soarelui. Jocul este un element esenţial de sprijin în
educaţie, mai cu seamă atunci când este investit cu finalităţi programate de
dezvoltare a potenţialului psiho-motric şi socio-afectiv a personalităţii. Astfel,
jocurile senzoriale şi de mişcare au consecinţe educative preponderent fizice
exersează acuitatea vizuală, auditivă şi kinestezică , stimulează şi dezvoltă
motricitatea generală-mers, alergare, întreţine robusteţea fizică. Jocurile
intelectuale (cu imagini, cu cuvinte, de perspicacitate etc.) contribuie la
asimilarea experienţei, la dezvoltarea operaţiilor şi calităţilor gândirii, limbajului,
imaginaţiei. În general, toate categoriile de jocuri contribuie la exersarea
elementelor de conştiinţă şi conduită morală - socializarea,gustul riscului,
îndrăzneala, spiritul de echipă,trăsăturile pozitive de voinţă şi caracter.
Deficitul de joc în copilărie afectează maturizarea psihologică a copilului şi

7
adolescentului, gradul de socializare, gândirea, imaginaţia, capacitatea de
acţiune.
Prin efectele sale, jocul are un însemnat rol terapeutic. Generator
de preocupări şi izvor de satisfacţii, jocul realizează devierea stresului şi
încordării, atenuarea şi compensarea lor prin canalizarea energiei spre
activităţi tonice, atractive. Aceasta dobândeşte prioritate în colectivităţile de
copiii cu probleme sociale şi îndeosebi în unităţile de ocrotire - casele de
copii. Jocul reprezintă în activităţile instructiv-educative din grădiniţă o
deosebită importanţă, indispensabilă vieţii copilului.
Este modul de existenţă al copilului, este lumea sa de ficţiuni şi simboluri
cu profunde semnificaţii pentru dezvoltarea lui. Are o însemnătate decisivă
pentru istoria psihologică a individului. Este o modalitate de activitate liberă
prin care copilul îşi dezvoltă capacităţile creatoare şi învaţă să-şi cunoască
posibilităţile proprii.
Rolul formativ al jocului este activitatea liberă a copilului şi dacă
comparăm interesul pe care îl prezintă jocul şi număratul, diversitatea urmelor
lăsate de el în sufletul copilului cu influenţe analoge pe care le exercită
învăţătura în primii 4-5 ani, este evident că supremaţia o are această activitate.
Pedagogia modernă nu atribuie jocului doar o semnificaţie funcţională ca
în trecut, de simplu exerciţiu pregătitor şi util dezvoltării fizice, ci una de
asimilare a realului la activitatea proprie a copilului, motiv pentru care aceasta a
devenit astăzi una din principalele metode active, atractive extrem de eficace în
munca instructiv educativă cu preşcolarii.
"Toate metodele active de educaţie a copiilor cer să li se furnizeze acestora
un material corespunzător pentru ca jucându-se ei să reuşească să asimileze
realităţile intelectuale.".
Aşa s-au dezvoltat diferite tipuri de jocuri educative sau jocuri didactice
care asigură îmbinarea şi toate tranziţiile spontane între elementele distractive şi
cele instructive.
 În consecinţă, jocul constituie un mecanism specific de asimilare a
influenţelor mediului social-uman. Acestea nu acţionează întâmplător, ci sunt
dirijate de către adult. Pentru adult reprezentând un important mijloc de
exercitare asupra copilului, un sistem determinat de influenţe instructiv-
educative şi pe această cale devine posibilă dezvoltarea fizică, intelectuală,
morală şi estetică. Importanţa instructiv-educativă a jocului, este destul de mare.
Pe lângă caracterul afectiv şi competitiv are darul de a-i stimula pe copii la
căutări, la folosirea unor strategii de gândire, dezvoltându-le spiritul de echipă.
Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârsta copilăriei şi tinereţii. Ştim
cu toţii cum copiii de vârste ante sau preşcolară se joacă tot timpul. Aceasta le
conferă conduitelor lor multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi
creativitatea; tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare psihică. Spunem
de multe ori<<Se comportă ca un copil>> sau <<parcă nu e maturitate>>;
aceasta datorită unei exagerate antrenări în distracţii care conduce la o
personalitate nematură , puerilă.
Jocul presupune un plan, fixarea unui scop şi fixarea anumitor reguli, ca
în final să se poată realiza o anumită acţiune ce produce satisfacţie. Prin joc se
afirmă eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul
activităţilor pe care le desfăşoară, dar copilul nu are altă posibilitate de afirmare
decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma şi prin activitatea şcolară.
Activitatea şcolară se valorifică prin note, acestea se sumează în medii,
rezultatul final al învăţării fiind tardiv din punct de vedere al evaluării, pe când
jocul se consumă ca activitate creând bucuria si satisfacţia acţiunii ce o
cuprinde.
Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii de vârstă
asemănătoare fie din cauză că nu sunt obişnuiţi, fie din cauză că nu au cu cine,
rămân nedezvoltaţi din punct de vedere al personalităţii. Jocul oferă copiilor o
sumă de impresii care contribuie la o îmbogăţire a cunoştinţelor despre lume şi
viaţă , totodată măreşte capacitatea de înţelegere a unor situaţii complexe ,
creează capacităţi de reţinere stimulând memoria, capacităţi de concentrare , de
supunere la anumite reguli , capacităţi de a lua decizii rapide, de a rezolva
situaţii-problemă , într-un cuvânt dezvoltă creativitatea , fiecare joc are reguli.
Atunci când un copil vrea să se joace cu un alt grup de copii, el acceptă regulile
în mod deliberat , voit . Cu alte cuvinte, el va accepta normele stabilite ,
adoptate şi respectate de grupul respectiv înainte ca el să intre în joc.
Pentru omul adult , jocul provoacă plăcere, distrează , amuză , contribuind
mai ales la energizarea sa. Contribuie decisiv şi la anularea oboselii, fiind în
acest caz un element de psihoterapie.
Pentru copil, jocul presupune de cele mai multe ori, pe lângă consumul
nervos chiar şi la cele mai simple jocuri , şi efort fizic , spre deosebire de
persoanele adulte unde acestea lipsesc cu desăvârşire . Vom vedea foarte des
copii jucându-se fotbal, sau plimbându-se cu bicicleta , şi nu jucând table sau
şah pe o bancă dintr-un loc liniştit aşa cum fac de obicei adulţii.
Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. În funcţie de vârsta
şi de capacitatea de înţelegere şi acţiune, copilul manifestă preferinţe diferite
pentru joc , pe măsura trecerii de la o etapă la alta a dezvoltării psihice . Copilul
mic tinde să participe la jocul celor mari , dar de multe ori nu reuşeşte să se
integreze condiţiilor impuse de joc. Un copil cu o personalitate mai puternică nu
se resemnează , ci depune eforturi pentru a face faţă. Ceilalţi , cu o personalitate
mai slabă , renunţă , spunându-şi << Ei sunt mai mari…eu sunt mai mic>>.
Pentru copiii mai mari jocurile uşoare nu prezintă interes, pentru că nu le oferă
perspectiva de a se antrena, de a-şi etala puterile cu colegii lor de joc.
Există câteva lucruri de remarcat : în primul rând , jocul fortifică un copil
din punct de vedere fizic , îi imprimă gustul performanţelor precum şi mijloacele
de a le realiza. În al doilea rând, jocul creează deprinderi pentru lucrul în
echipă , pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora , în vederea atingerii
unui scop comun. Un al treilea rând , jocul provoacă o stare de bună dispoziţie ,
de voie bună, oferindu-i omului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate
celelalte şi de a se distra , dându-i parcă mai multă poftă de viaţă.
 1.3.Obiective

Având în vedere că , jocul este activitatea principală în grădiniţă, am

considerat că integrarea jocului în activităţile desfăşurate sporeşte interesul
copiilor pentru învăţarea unor lucruri noi. Mi-am dat seama că, chiar dacă în
gradiniţă copiii sunt pregătiţi pentru adaptarea la regimul şcolar, nu se poate
concepe o ruptură bruscă între elementele ludice şi cele de învăţare propriu-
zisă.

Elementele de joc se pot integra în cadrul tuturor disciplinelor de

învăţământ ca o disimulare atractivă în jurul cărora realizăm obiectivele
instructive ale programei preşcolare. Din acest motiv îmi exprim convingerea
că, jocul didactic reprezintă pentru copii un catalizator, în jurul căruia trebuie
să graviteze sarcinile de ordin instructiv si educativ.

Ipoteza specifică de lucru pe care mi-o propun constă în

demonstrarea virtuţilor pe care le are jocul didactic matematic. Această ipoteză
este confirmată de întregul conţinut elaborat. Metodele şi procedeele de lucru
folosite sunt orientate şi valorificate în scopul ilustrării acestei idei. Obiectivele
urmărite vor să ilustreze importanţa deosebită pe care jocul o are în
instruirea şi educarea copiilor din gradinită.

I. Demonstrarea esenţei şi importanţei jocului pentru integrarea în

exigenţele actului învăţării.

2. Stabilirea unui registru minim de jocuri care poate fi integrat în

activităţile matematice la gradiniţă.
3.Prezentarea metodicii de integrare a diverselor jocuri matematice
din grădiniţă şi folosirea adecvată a diverselor metode şi procedee.
 4.Evaluarea eficieţei utilizării jocului ca activitate organizată.

Pornind de la analiza programei activităţilor matematice în gradiniţă şi de

experienţa personală acumulată, am încercat să definesc câteva aspecte, pe care
mi-am propus să le investighez. Schematic, cercetarea adoptată pentru fiecare
obiectiv în parte, este urmatoarea:

1.Stabilirea ipotezei de lucru :

Fiecare ipoteză de lucru formulată (pentru fiecare obiectiv în parte), să fie
adecvată specificului aspectului investigat, să fie clar, să raspundă unor
necesităţi practice şi să fie verificabilă, prin experiment, adică pe baza ei se
poate elibera un "model metodic", care să poată fi experimentat şi verificat în
practică. Ipoteza de lucru trebuie să fie formulată clar la începutul fiecărui
experiment.

2.Fixarea punctelor de plecare :

Experimentul necesită o fixare precisă a nivelului la care se găsesc copiii.

3.0rganizarea experimentului :

Constă în realizarea în practică a unui plan amănunţit elaborat pe seama

modelului metodic, construit în cazul ipotezei de lucru.

4.Elaborarea concluziilor care vor trebui să stabilească dacă ipoteza de

lucru a fost sau nu verificată

Metodica activităţilor matematice în gradiniţă are ca scop realizarea

obiectivelor generale ale matematicii: formarea capacităţilor intelectuale şi
formarea unei gândiri logice la preşcolari. Pentru realizarea aspectelor teoretice
si practice, educatoarea are în vedere următoarele sarcini:

a)Selectarea principalelor concepte matematice, noţiuni fundamentale cu

care preşcolarii vin în contact şi care trebuie să fie în deplin acord cu
particularităţile psihice ale copiilor;

b)Identificarea principalelor metode, procedee si forme de activitate

specifice matematicii, care să stimuleze dezvoltarea capacităţilor
intelectuale ale preşcolarilor;

c)Delimitarea clară şi detalierea temelor cu care educatoarele vin în

contact în activităţile matematice, urmate de indicaţiile metodologice de predare
pentru a fi accesibile copiilor;

d)Asigurarea interdisciplinarităţii prin corelarea noţiunilor matematice cu

cele ale celorlalte discipline;

e)Stabilirea instrumentelor si tehnicilor de evaluare a activităţilor

matematice pentru funizarea informaţiilor necesare calităţii acestora.

Activităţile pentru însuşirea noţiunilor matematice în învăţământul preşcolar

trebuie să se bazeze pe folosirea metodelor active în prezenţa permanentă
a materialului didactic adecvat, care să corespundă particularităţilor de
vârsta ale copiilor.

Capitolul 2
 2. Jocul didactic matematic în invăţământul preşcolar

2.1.Conceptul de joc didactic matematic. Componente de baza

ale jocului didactic matematic

Jocul ocupă locul preferat în activitatea cotidiană a copilului. A nu

întreba de ce, pentru copil, aproape orice activitate este joc, înseamnă a ne
întreba de ce este copil.

Putem defini jocul ca o activitate modelatoare caracteristică omului,

o invenţie culturală instaurată pe baza unui acord socio-comunicativ.

Între joc şi muncă există un raport mutual, jocul fiind vestibulul natural
care conduce spre muncă, spre disciplină, spre activitatea de grup. Numai cine
cunoaşte locul pe care îl ocupă jocul în viaţa copilului poate întelege uşor cât de
mare este eficienţa folosirii lui în procesul instructiv educativ. Prin jocul
didactic în special, copilul îşi dezvoltă potenţialul biopsihic, îşi dezvoltă
spiritul de observaţie, îşi cultivă flexibilitatea gândirii, inventivitatea,
iniţiativa. În joc, şcolarul mic, are posibilitatea să-şi manifeste personalitatea.
Prin caracterul lui practic, jocul didactic mijloc de cunoaştere directă a lumii şi
mai ales, contribuie la formarea unor deprinderi trainice, trăsături complexe
de caracter, convingeri, interese, trăiri emoţionale.

Numai un joc didactic bine pregătit poate avea o mare valoare educativă.

Eficienţa jocului didactic depinde de felul în care educatoarea ştie să asigure

o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul în care
ştie să folosească cuvântul, ca mijloc de îndrumare a elevilor, fară să neglijeze
recompensa.
Jocul didactic - ca metodă în care predomină acţiunea didactică simulată -
se foloseşte mai ales în învăţământul preşcolar şi primar.

Ceea ce caracterizează, în esenţă, jocul didactic este faptul că îmbracă

învăţarea în haina ludicului şi asigură un pronunţat caracter formativ.

Folosirea jocului didactic în predarea matematicii, în întelegerea

noţiunilor şi a conceptelor specifice acestei ştiinţe, face ca elevul să înveţe cu
plăcere, să aibă o comportare mult mai activă, acceptând competiţia cu sine
însuşi şi cu ceilalţi participanţi la joc, să devină interesant faţă de
activitatea ce se desfăşoară. Indiscutabil, exerciţiile şi problemele sunt
manifestări ale unor jocuri inteligente. Orice joc se desfăşoară după reguli
dinainte stabilite sub supravegherea educatoarei, care judecă şi veghează dacă
reglile jocului sunt cu stricteţe respectate. În clasă, rolul arbitrului este
îndeplinit de educatoare, învăţător sau profesor. Este foarte important ca fiecare
joc să se termine cu un rezultat care să confirme şi să răsplătească spiritul
competitiv.

În învăţământul preşcolar şi primar, jocul se poate organiza cu succes la

toate "disciplinele" şcolare, în orice moment la lecţie, în funcţie de sarcina
didactică urmărită: dobândirea de cunoştinţe, preceperi şi deprinderi fixate şi
consolidate, verificate şi evaluate.

În condiţiile în care toate activităţile didactice din grădiniţe sunt

dependente de studiile de maturizare a gândirii şi limbajului preşcolarului,
copilul trebuie lăsat acţioneze, să aibă o trăire afectivă deplină şi să beneficieze
de toate intervenţiile formative ale educatoarei. De aceea jocul este cel ce
satisface dorinţa de manifestare şi care dezvoltă emoţiile şi sentimentele
copilului.
Prin intermediul jocului are loc adaptarea la viaţa de colectiv, se
stabilesc relaţii între copii şi sunt conştientizate anumite norme de
comportament. Iată de ce jocul didactic trebuie folosit ca o activitate pe care o
acceptă şi cu ajutorul căreia copilul poate fi pregătit să primească o serie de
informaţii despre fenomenele matematice şi se pot forma o serie de
deprinderi de muncă intelectuală necesare
pregătirii pentru scoală.
 În matematică putem găsi acele satisfacţii precum aceea că din anumite
date şi relaţii cunoscute să putem deduce ceva nou prin intermediul gândirii
parcurgând şi descoperind singuri calea respectivă. Astfel, trebuie să asigurăm
însuşirea acelor priceperi în rezolvarea situaţiilor problematice, stârnindu-le
curiozitatea şi atracţia spre matematică ceea ce nu este simplu şi necesită
atenţie, gândire şi multă iniţiativă. Cercetările experimentale au arătat că
introducerea noţiunilor matematice în invăţământul preşcolar este cu atât mai
eficientă cu cât aceasta se realizează mai devreme. Pentru aceasta trebuie să
asigurăm acea perioadă de pregătire a copilului, pentru o trecere normală de la
obiecte, la reprezentări şi abia după aceea la utilizarea simbolurilor.

Această manieră de învăţare face ca matematica să fie accesibilă

copilului, răspunde intenţiei de abordare şi îi trezeşte interesul şi atenţia ştiind că
în grădiniţă jocul reprezintă activitatea fundamentală este normal ca acesta să fie
valorificat în pregătirea copilului pentru însuşirea conceptelor matematice.
Tocmai această trecere de la joc la însuşirea unor noţiuni matematice o
realizează jocul didactic şi constituie cel mai eficient mijloc de desfăşurare a
activităţilor cu conţinut matematic.

Jocul didactic este atractiv şi eficient atunci când conţine elemente

de aşteptare, de surpriză şi de comunicare între copii. De asemenea jocul
didactic este tipul specific de activitate prin care educatoarele consolidează,
precizează şi verifică cunoştinţele copiilor, le îmbogăţesc sfera de cunoştinţe şi
antrenează capacităţile creative ale acestora.

Un exerciţiu sau o problemă poate deveni joc didactic matematic,

dacă realizează un scop şi o sarcină din punct de vedere matematic, dacă
foloseşte elemente de joc pentru realizarea sarcinii propuse, foloseşte un
conţinut matematic accesibil şi utilizează reguli de joc cunoscute anticipat şi
respectate de preşcolari.

Din definirea jocului didactic matematic deducem componentele de bază

ale acestuia:

a)Scopul didactic- se formulează în strânsă concordanţă cu programa

activităţilor matematice ţinând cont de obiectivele specifice şi operaţionale.
Formularea trebuie să fie clară şi să oglindească problemele specifice impuse
de organizarea jocului respectiv. O formulare corespunzătoare determină o
bună orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii.

b)Sarcina didactică - este elementul de bază prin care se transpune la

nivelul copiluui scopul urmărit într-o activitate matematică. Aceasta este
strâns legată de conţinutul matematic şi arată copilui ceea ce trebuie să facă
pentru a realiza scopul propus;

Sarcina didactică reprezintă esenţa activităţii respective, antrenând intens

operaţiile gândirii (analiza, sinteza, comparaţia, dar şi imaginaţia).

Jocul didactic cuprinde şi rezolvă cu succes, de regulă o singură

sarcină didactică. Sarcina didactică constituie elementul de bază, prin care se
transpune la nivelul elevilor scopul urmărit în activitatea respectivă.

Pentru o bună corelare, sarcina didactică trebuie să ţină cont de nivelul

de vârstă şi să respecte următoarele condiţii:

- să se refere la un singur aspect al conţinutului;

- să antreneze intens operaţiile gândirii: analiza, sinteza, comparaţia şi

imaginaţia

- să fie bine precizate activităţile desfăşurate pentru realizarea

obiectivului operaţional;

- să fie valorificate corespunzător cunoştinţele, priceperile şi deprinderile

c)Elementele de joc- se împletesc cu sarcina didactică şi contribuie la

realizarea acesteia în cele mai bune condiţii;
 Acestea reprezintă elementele de susţinere a atenţiei copiilor pe toată
perioada de realizare a situaţiei de învăţare.

În jocurile didactice matematice se pot alege şi utiliza cele mai variate

elemente de joc :
- întrecerea individuală şi pe grupe;

- cooperarea între participanţi;

-penalizarea greşelilor comise;

-recompensarea rezultatelor bune care trebuie să fie de ordin moral;

-aplauze şi aprecieri stimulative.

O parte din aceste elemente se utilizează în majoritatea jocurilor

didactice altele în funcţie de continutul jocului. Important este ca elementele
de joc să se împletească strâns cu sarcina didactică şi ca mijloace de
învăţământ utilizate şi prin volumul de conştinţe folosite.

d)Conţinutul matematic - trebuie să fie accesibil, recreativ şi atractiv prin

metoda în care se desfăşoară, prin mijloacele de învăţământ utilizate şi prin
volumul de cunoştinţe folosite;

e)Materialul didactic- trebuie să fie variat, adecvat conţinutului matematic şi

să contribuie la reuşita jocului. Putem folosi ca materiale didactice obiecte:
creioane, cărţi, jucării, dar şi fişe individuale, figuri geometrice,
planşe. Materialele didactice trebuie să fie uşor de mânuit de către copii.
Acestia, intuind materialele didactice necesare jocului respectiv, vor
înţelege mult mai uşor explicaţia educatorului referitoare la desfăşurarea
jocului. Organizarea jocului didactic are influenţa favorabilă asupra ritmului
de desfăşurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus.

f)Regulile jocului- sunt cele ce asigură legătura între sarcina didactică şi

acţiunea jocului. Pentru o bună înţelegere acestea trebuie să fie formulate
 clar, corect şi să asigure calcularea punctajului.

Regulile de joc propuse de educatoare trebuie să fie din cele cunoscute

de către preşcolari:;.Acceptarea şi respectarea regulilor jocului îl determină
pe copil să participe la efortul comun al grupului şi să subordoneze interesele
personale la cele ale colectivului .

2.2Metodologia organizării şi desfăşurarea jocului didactic

matematic

În anticiparea şi proiectarea demersului didactic, educatoarea trebuie să aibă

o pregătire psihopedagogică, ştiinţifică şi metodică deosebită. Folosirea
jocului didactic într-o activitate matematică se aseamănă cu o situaţie problemă
care trebuie abordată minuţios atât în ceea ce priveşte alegerea momentului
corespunzător, alegerea materialului didactic, dar mai ales în alegerea tipului
corespunzător care să pună în valoare conţinutul matematic.

Iată doar câteva dintre considerentele pe care le amintim şi prin care

spunem că reuşita jocului didactic matematic este condiţionată de proiectarea,
organizarea şi desfăşurarea lui metodică.

Jocurile didactice matematice oferă copilului posibilitatea de a exersa şi

pune în valoare propriile capacităţi care favorizează interacţiunea tuturor
factorilor psihici care contribuie la activitatea de cunoaştere.

Pentru realizarea îmbinării corespunzătoare a componentelor sale se

impun câteva etape în organizarea şi desfăşurarea jocului didactic matematic:

a)Pregătirea jocului didactic. Aceasta presupune studierea

conţinutului matematic, pregătirea materialului didactic şi elaborarea
proiectului jocului didactic;

b)Organizarea jocului didactic matematic . Pentru aceasta etapă se va

reaşeza mobilierul şcolar, se va împărţi clasa pe grupe pentru a pune în valoare
acţiunea jocului şi a realiza corespunzător sarcina didactică. Materialul didactic
se distribuie în majoritatea cazurilor la începutul activităţii, deoarece copiii vor
înţelege mai uşor explicaţiile date de educatoare referitoare la desfăşurarea
jocului;

c)Respectarea momentelor jocului didactic. Astfel, în desfăşurarea jocului

didactic
matematic sunt parcurşi următorii paşi:

I. Introducerea în joc -se face în mod variat fie sub formă de surpriză
(apariţia unui personaj îndrăgit de copii), fie printr-o scurtă povestire, ghicitoare
sau o scurtă poezie. Astfel se realizează o atmosferă placută ceea cc le
trezeşte interesul şi curiozitatea pentru activitatea ce va urma.

II.Anunţarea titlului jocului şi a obiectivelor operaţionale. Aceasta se

realizează sintetic, folosind cuvintele pe care copiii le înteleg. Denumirea
jocului trebuie să sintetizeze esenţa sa, şi sa fie scurt, sugestiv şi să aibă
valoare formativă .Scopul şi obiectivele operaţionale sunt cele ce coagulează
conţinutul matematic în jurul căruia se structurează sarcina didactică, se
precizează regulile şi elementele de joc.

III.Prezentarea materialului didactic- se face în mod explicit

bazându-se pe obiectivele propuse. Acesta este pus la dispoziţia copiilor pentru
a se familiariza cu el şi pentru intuirea proprietaţilor caracteristice la grupa mica
le este prezentat de educatoare de obicei sub formă de surpriză, iar conţinutul
trebuie să exprime atributele semnificative ce corespund scopului activitaţii.

Materialul didactic ce se distribuie copiilor, se pune de obicei în coşuleţe

sau plicuri şi este împărţit prin diverse modalităţi la începutul activităţii sau
chiar pe parcursul ei.

IV.Explicarea şi demonstrarea jocului. Pentru reuşita activităţii rolul

hotărâtor îl -are educatoarea, care trebuie să explice şi să demonstreze cum
funcţionează.

Educatoarei îi revin următoarele sarcini:

-să explice astfel încât să-i facă pe copii să înţeleagă sarcinile ce le revin;

-să precizeze regulile jocului şi să asigure însuşirea lor rapidă şi corectă;

-să prezinte conţinutul jocului ;, si principalele etape de realizare ale acestuia;

-să dea indicaţiile necesare de folosire a materialului didactic;

- să stabilească modalităţi de complicare treptată a jocului pentru

dozarea corespunzătoare a efortului intelectual şi fizic al copiilor.

În realizarea acestei etape, educatoarea se poate folosi de ajutorul unui

copil sau a mai multora. Demonstraţia este obligatorie şi este însoţită de o
explicaţie făcută cu cuvinte puţine, precise şi clare.

Fixarea regulilor poate fi făcut şi în timpul executarii jocului, mai ales

atunci când acţiunea este complicată.

V.Executarea jocului de probă.

Aceasta se face la semnalul conducatorului de joc, care pentru început

poate interveni mai des pentru reamintirea regulilor jocului. Pe parcurs se dă
mai multă independenţă deoarece copiii capătă experienţa necesară.

În modul de conducere a jocului există două forme:

a)conducerea directă -când conducătorul de joc are rolul principal;

b)conducerea indirectă -când conducătorul participă, însă nu are rolul de

lider.

Pe parcursul jocului cele două forme pot alterna .După desfăşurarea

jocului de probă, educatoarea poate face aprecieri asupra greşelilor mai evidente
şi poate da explicaţii suplimentare pentru corectarea lor. Indiferent de modul de
participare, educatoarei îi revin următoarele sarcini:
-să imprime un anumit ritm jocului;

-să menţină atmosfera corespunzătoare jocului şi să stimuleze iniţiativa

şi inventivitatea copiilor;

-să antreneze toţi copiii în acţiune şi să evite momentele de monotonie în joc;

-să urmărească modul de rezolvare a sarcinii didactice şi modul de

folosire a limbajului matematic adecvat;

-să urmarească modul de comportare al copiilor,relaţiile dintre ei şi să

adopte modul corect de colaborare.

VI.Executarea jocului de către copii -se face imediat după executarea jocului
de probă . Acum se poate observa mai bine modul de desfăşurare a jocului
didactic şi se intervine numai pentru păstrarea ritmului;

VII.Complicarea jocului-corespunde etapei de transfer a deprinderii prin

aplicare în situaţii noi. Aceasta se realizeaza numai după executarea corectă a
jocului propriuzis. În această etapă putem introduce elemente noi de joc, alte
materiale şi putem complica jocul prin introducerea altor situaţii problemă;

VIII.Încheierea jocului -este momentul în care se fac aprecieri finale asupra

modului de desfăşurare, asupra modului de respectare a regulilor de joc,
asupra modului de executare a sarcinilor de către fiecare copil şi se
stabileşte câştigătorul. De asemenea se repetă titlul jocului şi scopul
său, se fac unele recomandări şi se refac condiţiile de ordine şi curăţenie în
sala de clasă.
Capitolul 3

3.Tipuri şi exemple de jocuri didactice matematice

3.1.Tipuri de jocuri

Jocurile didactice matematice reprezintă un ansamblu de influenţe

pozitive nu numai asupra laturii intelectuale, ci şi asupra întregii personalităţi a
copilului. Din punct de vedere al conţinutului, jocurile didactice matematice în
învăţământul preşcolar se clasifică în trei categorii:
a)jocuri didactice de formare de mulţimi;
b)jocul logico-matematic;
c)jocuri didactice de numeraţie.
Jocurile didactice de formare de mulţimi au aceeaşi structură generală şi
au ca sarcină de învăţare exerciţii de grupare, de separare, de scriere care conduc
la formarea unor abilităţi de aceeaşi natură cu denumirea lor.
Jocurile logico-matematice acoperă o arie largă de activităţi cu conţinut
foarte variat: de la intuirea noţiunii de mulţime, până la operaţiile cu mulţimi.
Prin intermediul lor se pot introduce în verbalizare şi operaţii logice ce au un rol
important în formarea abilităţilor de elaborarea judecăţilor de valoare. Scopul
principal a acestor jocuri este acela de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic
care să le permită exprimarea unor judecăţi şi raţionamente într-un limbaj
simplu şi eficient.
Jocurile didactice de numeraţie — au în componenţă exerciţii de
comparare, de punere în perechi, de numărare conştientă şi de exersare a
cardinalului şi a ordinalului. Prin folosirea lui sunt formate deprinderi de
numărare, ordonare, de familiarizare cu operaţiile matematice şi de formare a
raţionamentelor de tip ipotetico-deductiv.

3.2.Exemple de jocuri didactice matematice

Grupa mică:
1.SPUNE CE SUNT

Scopuri:
-Familiarizarea copiilor cu denumirea jucăriilor şi a obiectelor din clasă.
-Formarea deprinderii de a constitui grupe de obiecte.
 Sarcina didactică:
-Recunoaşterea şi denumirea corectă a grupelor de obiecte.
Regulile jocului:
Grupele de obiecte se denumesc pe rând. Răspunsurile corecte sunt
aplaudate. Copiii aleargă la semnalul educatoarei spre grupa de obiecte
precizate.
Elemente de joc: aplauzele, mişcarea.
Material didactic:grupe de jucării(cuburi, mingi, păpuşi, maşinuţe,
ursuleţi, iepuraşi), scăunele, flori sau alte grupe de obiecte aflate în sala de
grupă.
Desfăşurarea jocului:
Înainte de începerea jocului, în diferite locuri din clasă se aşează grupele
de obiecte: farfurii, ceşcuţe, grupate la căsuţa păpuşii, cuburile la construcţii,
mingile într-o plasă sau într-o cutie, câteva scăunele grupate într-un colţ al
clasei, mai multe ghivece cu flori la un loc pe măsuţă, ursuleţi, iepuraşi aşezaţi
pe scăunele în semicerc. La întrebarea educatoarei, copiii spun ce se află pe
masă, pe ladă,etc.
Exemplu:pe masă sunt cuburi, păpuşi, pitici, etc .Educatoarea repetă
denumirea jucăriilor precizând: Aceasta este grupa cuburilor, păpuşilor, piticilor.
Varianta I:
În funcţie de spaţiul din clasa respectivă, la semnalul educatoarei: alergaţi la
grupa…

……. Câţiva copii se deplasează spre grupa respectivă.

Exemplu: Alergaţi la grupa de păpuşi.

Copiii aleargă spre grupa respectivă şi verbalizează acţiunea: am alergat

la grupa de păpuşi.

Varianta a-II-a:
 Se va juca jocul Băieţi şi fetiţe: Printr-un semnal sonor,(clopoţel, tobiţă)
educatoarea cheamă fetiţele într-o parte a grupei şi băieţii în cealaltă parte
precizând formarea grupelor de fetiţe şi de băieţi.
Printr-un alt semnal sonor sau printr-un idem, cum ar fi: Mergem ca piticii
spre locurile noastre; Sărim ca mingea; Adunăm floricelele, copiii sunt
dirijaţi spre locurile lor.

Colorează cu creionul galben al treilea măr, cu creionul roşu, primul măr, iar
cu creionul verde, ultimul măr.

2.SPUNE CÂTE SUNT

Scopuri:

Fixarea număratului până la 3.

Dezvoltarea gândirii logice .

Perfecţionarea acuităţii analizatorilor.

Sarcina didactică:

Număratul corect în limitele 1-3 .

Regulile jocului :

Copiii privesc personajul din poveste care face diferite acţiuni. Ei

trebuie sa facă diferite acţiuni . Ei trebuie să spună de câte ori a făcut
personajul acţiunea sau câte obiecte a arătat . Copiii numără .Răspunsurile
corecte sunt recompensate,iar cele greşite sunt corectate.

Elemente de joc : mişcarea , personajul surpriză.

Material didactic : un personaj de la teatrul de păpusi, jucării diferite

Desfăşurarea jocului:

Este prezentat personajul de la teatrul de păpuşi ,care doreşte să vadă dacă

copiii ştiu să numere. E1 va face diferite acţiuni: bate din palme, sună din
clopoţel, sare sau arată diferite obiecte. Copilul spune de câte ori a fost efectuată
acţiunea sau numară jucăriile arătate.

Varianta:

Fiecare copil primeşte trei jucării. Personajul va arăta un număr de

obiecte. El va solicita copiilor să arate tot atâtea jucării câte obiecte sunt pe
covoraş.

Exemplu: Te rog să-mi dai tot atâtea jucării câte îţi arăt eu.

Copiii numără jucăriile.

» Colorează cu verde cercurile, cu roşu triunghiurile şi cu albastru pătratele.

3.VAZA CU FLORI

Scop:

Formarea deprinderii de a separa un obiect sau mai multe dintr--un

grup. Sarcina didactică:
Alcătuirea unor grupe cu unul sau mai multe obiecte.

Regulile jocului:

Copiii rezolvă diverse sarcini în funcţie de cerinţa educatoarei.

Elemente de joc:

Întrecerea, aplauzele, mânuirea materialului.

Material didactic : Flori de diferite feluri şi culori.

Desfăşurarea jocului:

Educatoarea aduce în grupă un coş cu flori de diferite culori şi câteva

vaze. Copiii vor avea sarcina de a aranja florile în vaze în funcţie de culoare,
apoi vor denumi grupele formate (grupa florilor albe, grupa florilor roşii).După
ce au fost stabilite grupele, copii primesc diferite sarcini.

Exemplu: Număraţi florile. Dăruieşte-i colegei tale mai multe flori

roşii. Dăruieşte-i o floare colegei tale

Aşează o floare albastră (mai multe flori albastre) pe

măsuţă. Copiii aplaudă rezolvarea corectă a sarcinii.

Varianta:

Copiii vor primii o foaie pe care sunt desenate flori. Ei au sarcina de a

colora una sau mai multe flori în funcţie de cerinţa educatoarei.

Grupa mijlocie

1.CINE ARE 0 GRUPĂ LA FEL CA A MEA?

Scopuri:
Formarea deprinderii de a alcătui grupe de obiecte după dimensiune:
Formarea reprezentării despre noţiunile : mare-mic , lung-scurt, gros-
subţire. Sarcina didactică :
 Recunoaşterea şi denumirea corectă a obiectelor şi a dimensiunilor
acestora.
Regulile jocului :
Copiii grupează obiectele la semnalul educatoarei .Grupa identificată de
copii trebuie confirmată de către personajul prezentat.
Elemente de joc : piticul Barbă -Cot , aplauze, mişcarea, întrecerea
Material didactic : grupe de obiecte de diferite mărimi,grosimi, culori.
Desfăşurarea jocului :
Introducerea în activitate se realizează prin prezentarea piticului Barbă-
Cot ,venit să-i ajute la activitate.
Copiii primesc mai multe jucării (jetoane)pe care le denumesc ,iar la
semnalul educatoarei (sunetul unui clopoţel ) constituie grupe după criteriul
dat (mărime ,grosime,sau lungime). La întrebarea : Cine are o grupă la fel ca a
mea?, copiii caută o grupă echivalentă cu cea a educatoarei,o identifică şi i-o
dă Piticului Barbă -Cot care le confirmă dacă au lucrat corect sau nu.
Varianta:
Rezolvarea unor fişe de lucru individuale având ca sarcină constituirea
de grupe de obiecte după criteriul dat. Piticul va aprecia corectitudinea realizării
fişelor individuale.

2.JOC LOGICO MATEMATIC:"TRENUL IN 8"

1 .Numară vagoanele trenului, indiferent de formă şi scrie cifra

corespunzătoare în pătratul din colţul din dreapta, de jos al locomotivei.
2.Colorează vagoanele trenului în culori adecvate figurilor geometrice, iar
locomotiva cum doreşti tu.
3.Dacă ai lucrat corect după indicaţiile mele, apreciază-te singur desenând
o bulina roşie în colţul din stânga, de jos.
 3.MULTE SAU PUŢINE

Scop:

Dezvoltarea capacităţii de a sesiza diferenţa cantitativă dintre două grupe

de elemente prin apreciere globală .

Sarcina didactică :

Diferenţierea cantităţii prin apreciere globală(multe-puţine) .

Regulile jocului:

Un copil chemat de educatoare alege o grupă de obiecte şi precizează

dacă este grupa cu mai multe sau mai puţine elemente. Copiii vor aprecia
răspunsul corect prin aplauze.

Elemente de joc : mişcarea, mânuirea materialului, surpriza .

Material didactic: câte două grupe de obiecte (cuburi,mingi ,păpuşi,ursuleţi )

de acelaşi fel , diferite doar cantitativ.
Desfăşurarea jocului:
Pe masa din faţa grupei sunt aşezate pe rând câte două grupe de
obiecte. O grupă are mai multe obiecte, alta mai puţine. Pe rând cate un copil vine
la solicitarea educatoarei şi alege o grupă de obiecte precizând pe care dintre ele
a ales-o(cu mai multe sau mai puţine obiecte).

Exemplu: Eu am ales grupa în care sunt mai multe cuburi. Pe masă a rămas
grupa cu mai puţine cuburi.

Varianta I:

În grupă este adus un trenuleţ sau un camion în care copiii încarcă

grupele cu mai puţine obiecte. Copilul ales motivează alegerea grupei.
Exemplu: Eu am încărcat în camion grupa iepuraşilor albi pentru că are mai
puţini iepuraşi decât grupa iepuraşilor maro.

Varianta 11:
Educatoarea aduce un tren cu vagoane mari si mici. Copiii au sarcina de a
încărca trenul astfel : jucăriile mari în vagoanele mari, jucăriile mici în vagoanele
mici. Copiii imită mersul trenului.

Colorează mărul cel mai mare cu creionul roşu, iar mărul cel mai mic cu
creionul galben.
 4.CE ŞTII SĂ SPUI DESPRE MINE?

Scopuri:

Consolidarea deprinderii de a constitui grupe cu 1-5 obiecte după criterii

diferite.

Consolidarea deprinderii de a aşeza grupele de obiecte în ordine

crescătoare şi descrescătoare.

Sarcina didactică:

Ordonarea grupelor de obiecte în şir crescător sau descrescător şi

raportarea numărului la cantitate.

Regulile jocului:

Copiii trebuie să grupeze obiectele după formă, să ordoneze grupele

crescător sau descrescător şi să sesizeze modificările făcute în cadrul grupelor.

Elemente de joc: Personajul din poveste, surpriza, mişcarea

Material didactic: Jetoane, cifre de la 1 la 5,personaj-zâna, panou de afişaj,

fişe

individuale, creioane colorate.

Desfăşurarea jocului:

Jocul se va desfăşura în prezenţa unui personaj-zâna care apreciază

răspunsurile copiilor.

Copiii primesc jetoane cu diferite imagini. Ei trebuie să grupeze aceste

jetoane după criteriul formă (brazi, albinute, ciupercute etc). După selectarea şi
gruparea jetoanelor, copiii vor compara grupele de obiecte în funcţie de
numărul elementelor acestora, identificând grupele cu 1, 2, 3, 4, 5 obiecte, apoi
le vor ordona în şir crescător şi descrescător precizând grupa cu cele mai puţine
obiecte şi pe cea cu cele mai multe obiecte. Vor fi asociate acestor grupe şi
cifrele corespunzătoare. Copiii motivează asocierea cifrei.

Exemplu: Eu am aşezat cifra trei la grupa ciupercuţelor pentru că în grupă sunt

trei ciupercuţe. Copiii numără obiectele din grupă.

Varianta:

La semnalul educatoarei copiii închid ochii, iar aceasta modifică şirul

corect format. La al doilea semnal copiii deschid ochii şi sesizează modificarea
făcută. Exemplu: Grupa cu două obiecte schimbă locul cu cea cu trei obiecte sau
sunt schimbate cifrele a două grupe.
 5.SĂ CONSTRUIM

Scopuri:
Consolidarea cunoştinţelor copiilor despre piesele geometrice.
Dezvoltarea operaţiilor gândirii.
Sarcina didactică:
Construirea unor obiecte din piese geometrice, precizarea numărului de
piese folosite şi a atributelor acestora.
Regulile jocului:
Copiii au la dispoziţie un număr egal de piese geometrice pentru a
construi diferite modele. Fiecare îşi alege un alt model fără a se imita. Copilul
stabilit de educatoare spune câte piese a folosit şi care sunt caracteristicile
pieselor. Câştigă copilul care a folosit cele mai multe piese şi pe care le-a
prezentat corect.
Elemente de joc: realizarea construcţiei, surpriza.
Material didactic: câte zece piese pentru fiecare copil.
Desfasurarea jocului:
Copiii primesc piesele geometrice din care pot realiza orice model (căsuţa,
bloc, robot, un animal, tren, model decorativ etc.). După terminarea
construcţiilor, educatoarea solicită câţiva copii să precizeze numărul pieselor
folosite, denumirea lor şi caracteristicile uneia dintre ele.
Exemplu: Eu am folosit opt piese geometrice: trei cercuri, două triunghiuri şi
un dreptunghi . Dreptunghiul este mare, gros si are culoarea albastră.
Câştigă copilul care a folosit mai multe piese, are un model apreciat de toţi
copiii şi a prezentat corect piesele.
Varianta:
Se aşează pe fiecare masă o trusă de piese geometrice. Copiii de la fiecare
masă formează o echipă. Educatoarea cere copiilor să aleagă din trusă doar
anumite figuri geometrice cu ajutorul cărora vor construi un obiect ales de
educatoare.
Exemplu: Construiţi o locomotivă folosind: un pătrat mare, un dreptunghi
mare,două cercuri şi un dreptunghi mic.
Câştigă echipa care termină prima.
NUMELE: ......................................................................... DATA:.................

FISA DE EVALUARE

I.1. Desenează în continuare, păstrând ordinea data : triunghi, cerc, pătrat.

12. Colorează cu roşu triunghiul, cu albastru pătratul, cu

galben cercul, cu verde dreptunghiul.

6.STOP

Scopuri:

Verificarea
număratului până la
7.

Educarea
independenţei în acţiune.

Consolidarea deprinderii de a raporta cantitatea la

număr. Sarcina didactică:

Raportarea cantităţii la număr folosind analizatorii: vizual, tactil şi

auditiv. Regulile jocului:

Cartonaşul se opreşte la semnul stop. Copilul la care s-a oprit îl arată

tuturor pentru a scoate pe masă cantitatea de obiecte indicată. Răspunde copilul
la care s-a oprit cartonaşul.
Elementele de joc: mişcarea, surpriza.

Materialul didactic: şapte cartonaşe cu figuri numerice de la 1 la 7, coşuleţe

pentru fiecare copil cu,material mărunt (un singur fel şi grupuri de jucării: cinci
cuburi, o păpuşa, trei mingi, şapte creioane etc.).
Desfăşurarea jocului:

Fiecare copil are câte un coşuleţ în care sunt cel puţin şapte obiecte de
acelaşi fel sau jetoane. Educatoarea va da drumul unui cartonaş pe care sunt
desenate obiecte să circule de la un copil la altul . La semnalul educatoarei,
copilul la care s-a oprit cartonaşul îl va arăta tuturor şi va avea sarcina de a
scoate din coşuleţ atâtea obiecte cate sunt desenate pe cartonaş. Se motivează
acţiunea.

Exemplu: Eu am aşezat pe masă şase nasturi pentru care cartonaş sunt

desenate şase cerculeţe.
Varianta I:

La semnalul educatoarei, toţi copiii vor scoate din coşuleţ tot atâtea
obiecte câte bătăi din tobă au auzit.

Varianta 11:

Copiii primesc un săculeţ cu obiecte pe care-1 plimbă din mână în

mână .La semnalul: stop, copilul la care se află săculeţul îl pipăie şi spune câte
obiecte sunt în el.

Descompune grafic:
 7. CĂUTĂM VECINII
Scop:
Formarea reprezentării corecte a şirului numerelor naturale.
Sarcina didactică:
Găsirea unui număr mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul
dat
Regulile jocului:
Copiii trebuie să caute vecinul mai mare sau mai mic cu unul decât
numărul de pe zar.
Copiii trebuie să ridice jetoanele ce reprezintă vecinii numărului dat.
Cel care răspunde mai repede, rostogoleşte zarul devenind conducătorul
jocului.

Elemente de joc: aruncarea zarului, mânuirea materialului.

Material didactic: jetoane cu figuri geometrice între 1 — 7 pentru fiecare copil,
două zaruri mari cu figuri geometrice, zaruri cu cifre de la 1 — 6.
Desfăşurarea jocului:
În prima parte a jocului, educatoarea va rostogoli zarul pe ale cărui feţe
sunt desenate forme geometrice (pătrate sau cercuri) în număr diferit (1 — 6).
După ce zarul se opreşte, educatoarea solicită copiilor să găsească vecinul mai
mare cu o unitate decât numărul de obiecte de pe zar. Copiii aşează pe masă
jetonul pe care sunt desenate forme geometrice cu una mai mult decât pe zar. Se
va verbaliza acţiunea.
Exemplu : Eu am aşezat pe masă jetonul cu şapte pătrate pentru că pe zar erau
şase pătrate. Vecinul mai mare cu unul al lui 6 este 7.
Varianta:
Zarul folosit de educatoare va conţine cifre de la 1 la 6. Copiii descoperă
jetonul pe care sunt desenate forme geometrice cu una mai puţin decât indică
cifra de pe zar.

Numară braduţii şi încercuieşte cifra corespunzătoare din dreapta.

Colorează adecvat primul, al treilea şi al cincilea brăduţ.

3 2 1 4 5
Grupa pregătitoare

1. AJUTĂ IEPURAŞUL
Scop:
Consolidarea număratului în limitele 1 — 10.
Sarcina didactică:
Rezolvarea diverselor sarcini legate de număratul în limitele 1 — 10.
Regulile jocului:
Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va alege câte un plic şi va rezolva
sarcina dată pentru a ajuta iepuraşul. Dacă rezolvă corect primeşte un morcov
drept recompensă.
Castigă echipa care a adunat cei mai mulţi morcovi.
Elemente de joc: iepuraşul, întrecere.
Material didactic: iepuraşul, morcovi confecţionaţi din carton, traseul iepuraşului,
plicuri, jucării, jetoane cu cifre.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea îl prezintă copiilor pe Iepuraşul Ţup, care este foarte supărat
că s-a rătăcit. Pentru a ajunge la căsuţa lui trebuie să rezolve mai multe sarcini. EI
are nevoie de ajutorul copiilor.
Este amenajat un traseu pe care din loc în loc există bileţele cu diverse
sarcini. Copiii sunt împărţiţi în două grupe. Pe rând, câte un copil de la fiecare
echipă va alege un plic şi va încerca să rezolve sarcina pentru a ajuta iepuraşul.
Dacă rezolvă corect primeşte drept recompensă un morcov.

Exemple:
1.Aşează cele de la 1 la 10 în ordine crescătoare(în plic pe lângă sarcină sunt date
şi cifrele).
2.Aşează cifrele de la 1 la 10 în ordine descrescătoare
3.Numără crescător de la 3
4.Numără descrescător de la 8
5.Descoperă cifra care lipseşte
6.Formează o grupă cu cinci elemente
7.Formează o grupă cu nouă elemente.
8.Găseşte vecinii numărului 7.
9.Găseşte vecinii numărului 5.
10.Găseşte vecinul mai mic cu o unitate al numărului 3.

11.Găseşte vecinul mai mic cu o unitate al numărului 6.

12.A câta umbrelă este roşie din şirul dat?
13.Al câtelea camion este încărcat?
14.Număra crescător din doi în doi.
Câştigă echipa care a adunat câţi mai mulţi morcovi.

Compune grafic :

2.CU MATEMATICA ÎN LUMEA POVEŞTILOR

Scopuri:
Verificarea numărului în limitele 1 — 10 prin raportarea numărului la
cantitate.
Consolidarea deprinderii de a forma grupe echivalente prin punerea în
corespondenţă.
 Efectuarea operaţiilor de adunare şi de scădere folosind corect
simbolurile matematice: " + ", " - " şi "="
Sarcina didactică:
Raportarea corectă a cantităţii la număr şi a numărului la cantitate;
efectuarea operaţiilor de adunare şi de scădere cu un element.
Regulile jocului:
Copilul numit de educatoare va numara elementele grupei indicate şi va
aşeza cifra corespunzătoare la cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu
tot atâtea elemente câte are cea indicată.Dacă nu rezolvă sarcina corect, un alt
copil va veni să corecteze greşeala.
Elemente de joc: surpriza, mânuirea personajelor, aplauze.
Material didactic: tablouri cu imagini din poveşti, siluetele personajelor,
cifre, grupe diverse legate de poveştile afişate.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea afişează un tablou dintr-o poveste, îl intuieşte cu ajutorul
copiilor, apoi ei vor rezolva sarcinile cu conţinut matematic. În funcţie de
nivelul grupei, se pota fişa patru — cinci tablouri din poveştile cunoscute.
Exemplu: Tabloul afisat prezintă o secvenţa din basmul: Albă-ca-Zăpada.
1. Câţi pitici sunt în imagine?
2.Asezaţi cifra corespunzătoare numărului de pitici.
3.Formaţi o grupă de pătuţuri în care să fie tot atâtea câţi pitici
sunt.
4,Formaţi o grupă de scăunele în care să fie tot atâtea câte paturi
sunt
5.Câte personaje sunt? (pitici şi Albă-ca-Zăpada).
Ultima sarcină implică rezolvarea şi afişarea exerciţiului matematic: 7+1=8.

Varianta:
 Se vor afişa imagini cu scene din poveşti sau basmele cunoscute. Spre
deosebire de prima parte a jocului grupele, cifrele şi exerciţiile matematice vor
fi intenţionat aşezate greşit. Copiii vor trebui să sesizeze greşelile şi să le
corecteze.

Numară toate obiectele din fiecare diagramă mare şi încercuieşte cifra

corespunzătoare sumei.
9 1 7 2

5 9 10 8 6 7 9 8
3.BIBLIOTECA

Scopuri:
Formarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat.
Exersarea număratului în limitele 1 — 7 (1 — 10).
Sarcina didactică :
Compunerea şi descompunerea unui număr.
Regulile jocului:
Copiii-bibliotecari aşează cărţi pe raft în aşa fel încât pe fiecare să fie 7
(8, 9 sau 10).Dacă aşează corect, ei primesc o recompensă. În partea a doua a
jocului, ei trebuie să aşeze un număr de 7 (8, 9, 10) cărţi pe două rafturi găsind
mai multe variante. Se motivează aşezarea.
Elemente de joc: surpriza, mişcare.
Material didactic: cărţi şi jetoane reprezentând cărţi, foi de hârtie pe care sunt
desenate două rafuri de bibliotecă.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea anunţă copiii ca au primit un pachet de la poştă.Ei deschid
pachetul şi descoperă cărţile primite Acestea trebuie aşezate in biblioteca
alături de celelalte cărţi. Pe fiecare raft din biblioteca sunt aşezate 3, 4, 5 sau 6
cărţi. Copilul care va primi rolul de bibliotecar va completa rafturile in aşa fel
încât pe fiecare carte încât 8,9,sau10) cărţi
Fiecare bibliotecar va verbaliza acţiunea efectuată.
Exemplu: Pe raft erau cinci cărţi am aşezat încă două şi acum suntşapte
Copiii numară cările de pe raft.
La fel se va proceda şi cucelelalte rafturi.
Rolul de bibliotecar va fi primit pe rând de aceicopii carepot răspunde
educatoarei la o întrebare sau la o ghicitoare.
Exemplu de întrebări: Cum se numeşte povestea în care ursul îşi pierde
coada? Câţi pitici sunt în povestea Albă ca Zăpada?
Denumeşte trei obiecte care au culoarea galbenă etc.
Varianta:
Fiecare copil primeşte câte şapte jetoane reprezentând cărţi şi o foaie pe
care este desenată o bibliotecă cu rafturi. Ei au sarcina de a aşeza cărţile pe
cele doua rafturi, apoi să spună cum le-a aşezat.
Exemplu: Eu am aşezat cele şapte cărţi astfel: cinci cărţi pe primul raft şi
două cărţi pe al doilea raft. Împreună sunt şapte cărţi. Se verifică prin
numărare.
Vor fi solicitaţi mai mulţi copii să spună cum au aşezat cărţile.
Colorează obiectele care au rămas , numără-le şi încercuieşte cifra
corespunzătoare operaţiei de scădere .

5 6 8 6 8 9

8-1= 9-2=
 Capitolul4

ACTIVITATE METODICĂ ŞI DE CERCETARE

4.1. Rolul jocului didactic matematic în stimularea creativităţii copiilor

preşcolari
a)Ipoteza de cercetare
În acest proiect am pornit de la o constatare general valabilă potrivit
căreia prin utilizarea unor anumite jocuri didactice matematice,
educatoarea oferă posibilitatea copiilor preşcolari de a-şi dezvolta
creativitatea.
Metoda de evaluare pe care am folosit-o este o metoda tradiţională şi
anume: material individual pentru fiecare copil, jetoanele prezentând obiecte,
cifre de la 1 — 10, semne matematice, planşe cu probleme ilustrate.
Scopul cercetarii este punerea în valoare în activitatea de învaţare
a creativităţii şi pentru aceasta am folosit materialul intuitiv de rezolvare a
unor sarcini prin aplicarea jocului didactic matematic.

b)Eşantionul :
 Pentru realizarea scopului propus am întreprins o cercetare
experimentală la grupa mare pe un colectiv de 20 de copiii (10 baieţi si 10
fete).

c)Probele aplicate :
Cererea experimentală a constat în rezolvarea unor operaţii de adunare
şi scădere cu una sau doua unităţi în limitele 1 - 10. Jocul s-a desfăşurat
simultan pe două fişe de muncă independentă, astfel:
- Educatoarea anunţă titlul jocului, regulile lui şi alege un copil care va
avea rolul de conducător. E1 alege o planşă ilustrată şi compune pe baza ei o
problemă. La mese copiii rezolvă problema cu ajutorul jetoanelor, cifrelor şi
semnelor matematice (+, - ,= ). Primul care termină de rezolvat problema anunţă
prin ridicarea mâinii. E1 va spune copiilor cum a rezolvat problema de pe fişa de
lucru. Daca este corect rezolvată devine câştigător, dacă nu, va fi solicitat un alt
copil să-1 ajute.
- La semnalul educatoarei copiii trebuie să plimbe jetonul din mâna în
mână până la auzirea cuvântului "Stop". După semnalul de oprire, toţi copiii vor
scoate din coşuleţ tot atâtea cuburi încât să obţină numărul pe care îl reprezintă
jetonul pe care 1-au primit.
Copilul la care s-a oprit jetonul va spune dacă doreşte să adauge sau să ia unul
sau două obiecte.
Toţi copiii execută adunarea sau scăderea. Se verbalizează acţiunea.
Exemplu: Jetonul indică cifra 6. Copilul scoate 6 obiecte, apoi precizează:
Vreau sa adăugăm un obiect.
Copiii aşează pe masă 6 jetoane, apoi încă unul şi rezolvă adunarea: 6 + 1
= 7.
Pentru a contribui la dezvoltarea capacităţii creatoare şi caracterul realist
al gândirii logice, am încercat să cer copiilor să compună probleme după
următorul model: Ionel are 5 caiete. Câte îi mai trebuie ca să fac 6?
5+1=6
 Acest model de problemă presupune fluenţa, flexibilitatea adaptivă,
elaborarea şi capacitatea de redefinire. Copiii care execută prin efort intelectual
pot crea probleme cu conţinut realist. Problematizarea fiind metoda esenţială
care va stimula inventivitatea şi originalitatea gândirii. Pentru a pune în valoare
aceste calităţi ale gândirii preşcolarilor noi, educatoarele trebuie să le
dezvoltăm gândirea logică, creativă, imaginaţia şi posibilitatea de a reuşi să
ducă sarcina la bun sfârşit.

d)Prezentarea rezultatelor:
Prin aplicarea jocului didactic matematic, într-o serie de exerciţii şi
probleme matematice sau înregistrat următoarele rezultate:
- la proba de compuneri de probleme după un exerciţiu sau valori
numerice date:
12 copii au rezolvat integral sarcinile jocului;
3 copii au rezolvat o problema, iar a doua cu mici greşeli;
5 copii au rezolvat un exerciţiu corect.
- la proba de compuneri, de probleme după un plan stabilit, rezultatele au
fost după cum urmează:
10 copii au rezolvat corect cele doua probleme
5 copii au rezolvat corect o problemă, dar au făcut câteva greşeli la cea
de-a doua
5 copii au rezolvat corect o singură problemă.
Se observă că, în condiţiile unor compuneri de probleme şi a unor
operaţii de adunare şi scădere cu una sau doua unităţi, mai mulţi copiii au
rezolvat corect tema decât probleme după un plan stabilit.

e)Valorificarea rezultatelor cercetării :

Rezultatele de mai sus privind rolul jocului didactic în stimularea
creativităţii copiilor preşcolari evidenţiază sportula cadrului didactic la
dezvoltarea creativităţii matematice a copilului.
 Tendinţele actuale consacra o atenţie specială dezvoltării gândirii
matematice ale copiilor, exersând-o în direcţia cultivării creativităţii. Se lasă
copilului mai multă libertate de alegere a tehnicilor şi strategiilor de calcul
pentru a asigura o motivare temeinică a învăţării acestei discipline, pentru a
tenta copiii la o învăţare participativă printr-un efort personal.
Activitatea de rezolvarea sau de compunerea a unor probleme presupune
existenţa unui complex de priceperi, deprinderi şi abilităţi de a aplica
cunoştinţele matematice însuşite într-un context problematizat, de cele mai
multe ori. De aceea, stăpânirea unor algoritmi de calcul nu este suficientă
rezolvarea problemelor presupune eforturi mintale de înţelegere, îmbinare cu
structuri cognitive, creative şi cu ajutorul materialului intuitiv.
Copiii au înţeles raţionamentul logic de rezolvare după mai multe
exerciţii împreună cu educatoarea cât şi între ei folosind jucării, obiecte din
sala de grupă pe care le folosesc în fiecare zi şi copiii s-au descurcat foarte bine
participând cu plăcere şi rezolvând corect sarcinile primite.

4.2.EXEMPLE DE JOCURI DIDACTICE MATEMATICE

Grupa mică:
1.CE ADUCE FURNICUŢA?

Obiectivele operaţionale:

-să recunoască obiecte uzuale şi jucării;

-să sesizeze însuşiri simple ale obiectelor cu privire la formă, mărime şi

culoare;

-să grupeze sau imagini ale acestora după însuşiri comune;

-sa verbalizeze şi să motiveze acţiunea efectuată

Sarcina didactică:
 -constituirea de grupe de obiecte şi de imagini pe baza unor criterii
comune;
-recunoaşterea şi denumirea corectă a noţiunilor şi conceptelor
matematice.

Regulile de joc:
-toate acţiunile se vor desfăşura la semnalul Furnicuţei prezentă la
activitate (educatoare);
-copilul numit de educatoare se va îndrepta către grupa de obiecte
propusă;
-grupele de obiecte sau imagini se constituie succesiv după criteriul
propus în varianta de joc.
Elementele de joc:
-Furnicuţa; acţiuni: aplauze, închiderea şi deschiderea ochilor,
Conţinutul matematic:
-grupări de obiecte după criterii comune.
Strategia didactică:
Metode şi procedee:
-demonstraţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea.
Material didactic:
a) demonstrativ: păpuşi, ursuleţi, căţei, maşini, cuburi, mingi, tabla
magnetică, figurine magnetice, 3 cercuri colorate;
b) distributiv individuale, creioane colorate, jetoane.
Strategie stimulativ — evacuativă: aprecieri, recompense.
Resurse temporale: 15 minute.

Momente pedagogice Conţinutul activităţii

Activitatea educatoarei Activitatea copiilor
Introducerea în joc -aeriseşte sala de grupă; - intră ordonat în sala de
Pregătirea clasei pentru -aranjează măsuţele şi grupă şi îşi ocupă fiecare
activitate scăunelele sub formă de locul pe scaun
careu
-pregăteşte materialul
demonstrativ;
Prezentarea -prezintă pe Furnicuţa , -participă la conversaţie
materialului didactic care participă şi conduce cu Furnicuţa;
Captarea atenţiei activitatea; -descoperă materialul, îl
-prezintă materialul sub denumesc folosind
formă de surpriză; conceptul de „grupa de
-anunţă titlul jocului : jucării”;
„Ce aduce Frunicuţa ?” ; -repetă în cor titlul
-anunţă scopul acestui jocului propus de
joc. educatoare;
Anunţarea regulilor -le cere copiilor să -sortează jucăriile după
jocului închidă ochii, timp în formă;
Reactualizarea care anunţă regulile -grupeaza pe cele trei
cunoştinţelor asimilate jocului; măsuţe, obţinând grupe
anterior cu privire la -propune gruparea de obiecte;
conceptul de grupă de jucăriilor după formă; -verbalizează şi
obiecte , formă , -aşează câte un obiect pe motivează acţiunea (în
culoare ş.a. măsuţă şi propune cor şi individual);
gruparea în funcţie de -închid ochii şi aşteaptă
obiectul corespondent ; semnalul Furnicuţei;
-efectuează schimbări - la deschiderea ochilor
(”greşeli”), introducând sesizează greşeala ( o
obiecte dintr-o grupă în păpuşă apare în grupa
alta ; căţeilor etc.)
-la semnalul de -corectează greşeala şi
deschidere a ochilor, regrupează corect
 propune sarcina de a jucăriile după formă;
corecta greşeala şi a -aplaudă răspunsurile şi
regrupa jucăriile exact acţiunile corecte;
conform criteriului expus -la semnal, trei copii
anterior; sortează jucăriile după
-amestecă toate obiectele culoare;
şi le cere copiilor să -grupează după culoare,
grupeze jucăriile, după în cele trei diagrame,
culoare, în trei cercuri formând grupa cuburilor
colorate (roşu, galben şi roşii, grupa mingilor
albastru). galbene, grupa maşinilor
albastre;
-motivează acţiunea
răspunzând la întrebări de
tip ; ”De ce ai aşezat
jucăria în această grupă şi
nu în alta?”
Demonstraţia -propune sarcini de -sortează jucăriile mari şi
educatoarei grupare, după criteriul mici, le aşează în
mărimii (indiferent de diagramele indicate
formă şi culoare), în (grupează mingile mari
două diagrame colorate roşii, mici galbene);
aflate pe tabla -sortează şi grupează,
magnetică; respectând forma şi
-enunţă sarcina de culoarea;
sortare şi grupare a -verbalizează acţiunea ,
obiectelor după formă şi motivand-o în termeni
culoare (repetă sarcina în corespunzători.
variante diferite, în
funcţie de nivelul
 grupei).
Executarea jocului: -solicită identificarea -identifică materialele
Consolidarea materialelor din coşuleţe; existente în coşuleţe;
deprinderilor de -explică modul de -aşteaptă semnalul de
grupare după criterii desfăşurare a jocului cu începere;
material individual; -selectează fructele după
-cere gruparea fructelor formă şi constituie grupe
după formă, în diagrame (grupa merelor, a perelor
colorate; şi a prunelor);
- propune gruparea după -aranjează în diagrama
culoare şi după formă şi roşie mere roşii, în
oferă ca suport diagrama galbenă pere
corespondeţa de culoare; galbene, în diagrama
-insistă asupra grupării albastră prunele;
după criteriul dat . -motivează acţiunea în
termeni matematici:
grupă, culoare, formă.
Introducerea unei -solicită atenţia în -receptează sarcinile
sarcini mai rezolvarea fişelor succesive;
complicate individuale, cerându-le -rezolvă independent
Realizarea feed-back- următoarele: itemii propuşi, în unitate
ului și obținerea - ”Încercuţi merele mari de timp stabilită
performanței cu albastru”;
-”Coloraţi cu roşu merele
mici!”;
-”Coloraţi baloanele de
acelaşi fel !”;
-”Formaţi grupe după
formă şi încercuiţi-le!”.
Închiderea activității -Furnicuţa face aprecieri -iau parte la verificarea
asupra modului de rezultatelor obţinute în
 participare la activitate, fisă;
analizând rezultatele - ies din sala de grupă
fişelor individuale şi cântând cântecul
acordând recompense. ”Iepuraşul Ţup”.

Grupa mijlocie

1. COŞULEŢUL FERMECAT

Obiectivele operaţionale:
- să selecteze obiecte după anumite criterii propuse : formă, culoare,
mărime, formând mulţimi;
- să formeze mulţimi cu ”mai multe” elemente şi mulţimi cu ”mai
puţine” elemente , după criteriul ales;
- să compare două grupe de obiecte cantitativ, precizând poziţiile
spaţiale în care se află;
- să rezolve independent fişa de lucru.

Sarcina didactică:

- compararea a două grupe de obiecte, aprecierea cantităţii prin

"multe"sau "puţine".

Regulile de joc:

- "Coşuleţul fermecat"(care conţine jucării de volum mic) trece pe la

fiecare copil din grupă, se opreşte la semnalul "Stop"!;

- copilul alege o jucărie, o denumeşte şi o aşează acolo unde îi indică

educatoarea;
 - rezolvarea temelor de pe fişa de muncă individuală este marcată de
sunetul trompetei;

- întrecerea între grupe.

Elementele de joc:

- mulţimi cu "mai multe" elemente, mulţimi cu "mai puţine"

elemente, mărime, forma, culoare.

Strategia didactică:

Metode si procedee:

- explicaţia, demonstraţia, exerciţiul, problematizarea.

Material didactic:

a)demonstrativ: tabla magnetică, figurine magnetice, grupe de jucării,

mingi, Coşuleţul fermecat, fluier.

b)distributiv: coşuleţe cu jetoane 1-5); mijloace de transport jucării,

diagrame colorate, fişa individuală, creioane.

Strategie stimulativ-evaluativă:

- aprecieri, recompense.

Resurse temporale: 20-25 de minute.

 Momente pedagogice Conţinutul activităţii
Activitatea Activitatea copiilor
educatoarei
Introducerea in joc -aeriseşte sala de grupă; -intră ordonat în sala de
Pregătirea clasei pentru -aranjează mobilierul în grupă şi îşi ocupă locurile.
forrnă de careu;
activitate
-distribuie materialul.
Captarea a atenţiei -le prezintă copiilor - receptează, participă
Coşuleţul fermecat,
emoţional la
spunându-le ca el poate
descoperirea Coşuleţului
face minuni numai dacă se
fermecat
află în mâinile unui copil
- trec Coşuleţul din mână
cuminte;
în mână.
-le cere copiilor să
transmită din mână în
mână Coşuleţul fermecat.
Anunţarea regulilor şI - anunţă titlul jocului -descrie jucăria şi o aşează
demonstraţia model : ”Coşuleţul fermecat”; acolo unde i se cere;
-le cere copiilor să -grupează după formă şi
Reactualizarea transmită ”Stop!”, cere verbalizează;
cunoştinţelor cu privire unui copil să scoată o - constituie grupa maşinilor, a
la poziţii spaţiale şi jucărie din săculeţ şi să tractoarelor, a autobuzelor, a
gruparea obiectelor după aşeze pe masă , la locul avioanelor;
anumite criterii indicat; -constituie grupa maşinilor
- cere copiilor să grupeze mici, grupa maşinilor mari la
jucăriile după formă; tabla magnetică;
-solicită copii în - verbalizează correct acţiunea
 constituirea grupelor de (”Am obţinut grupa maşinilor
jucării după criteriul mari roşii, grupa maşinilor
mărimii (se lucrează cu mici galbene”…)
jetoanele la tabla
magnetica şi, dacă nivelul
grupei permite, solicită
constituirea grupelor de
jucării după 2-3 criterii
considerate simultan ).
Jocul de probă -propune compararea a -receptează sarcina;
Prezentarea două mulţimi constituite -compară grupele;
conținutului și dirijarea în funcţie de cantitate; -verbalizează acţiunea
învățării -solicită identificarea (”Grupa maşinilor roşii are
grupelor în funcţie de mai multe obiecte decât grupa
numărul de elemente. maşinilor albastre…”)
-identifică grupa cu un obiect
şi grupa cu mai multe obiecte.

Executarea jocului: -propune denumirea - identifică grupa de jetoane şi

Intensificarea retenţiei şi materialului distribuit; grupa de jucării ;
asigurarea transferului -anunţă prima probă a -receptează sarcina şi o
jocului : ”Coşuleţul execută ( ex: ”Grupa
fermecat ” jetoanelor cu obiecte galbene
-scoate din Coşuleţ un are mai multe elemente decât
jeton şi le cere copiilor să grupa jetoanelor cu obiecte
realizeze mulţimea de roşii”);
jetoane identice cu cel -motivează acţiunea;
arătat; -receptează sarcina şi o
-propune constituirea în execută;
diagrama grupelor cu -execută sarcina şi o
 ”mai multe jetoane”, ”mai motivează (compară grupele
puţine jetoane” (sarcina de obiecte prin expresia
începe, şi se sfârşeşte la ”multe-puţine”)
semnalul ”Stop!”); -îi aplaudă pe învingători
-aşează copiii în două
grupe şi propune o
întrecere (evaluarea
întrecerii va fi făcută în
funcţie de corectitudinea
şi spontaneitatea
răspunsurilor date la
semnalul ”Stop!”;
-solicită concurenţii să
aşleze într-o diagramă
mulţimea identică cu
jetonul scos din Coşuleţ;
-propune copiilor să aşeze
într-o altă diagramă o
mulţime de jetoane mai
mare ca număr decât cea
găsită (jocul se continuă,
educatoarea punând în
săculeţ şi jucării)
Complicarea jocului - propune rezolvarea -receptează şi rezolvă sarcinile
Realizarea feed-back- sarcinilor de pe fişele succesiv la semnalul
ului şi obţinerea individuale: trompetei;
performanţei ”Colorează mulţimea cu - lucrează independent.
un singur fruct şi
înceruieşte-o!”;
”Colorează mulţimea cu
 mai multe fructe !”;
”Formează mulţimi după
forma !” (pentru începutul
şi pentru sfârşitul
rezolvării foloseşte ca
semnal fluierul).
Încheierea activităţii -apreciează rezultatele -repetă în cor titlul jocului ;
activităţii; -ajută la aranjarea
- repetă titlul jocului; materialului pentru a continua
-acordă recompense; jocul ales.
-propune jocuri liber-
creative cu materialul
existent.

 Formează perechi şi colorează grupa care are tot atâtea

elemente câte baloane sunt.

 Taie cu o linie grupa care are mai puţine elemente decât grupa de
baloane.
  Încercuieşte cifra corespunz[toare numărului de păpuşi

6 7 5 4

Grupa mare:
COMPARĂM ŞI ORDONĂM

Obiectivele operaționale:

 să formeze mulţimi cu 1 — 5 elemente după criteriul formei;

  să ordoneze multimile (după numărul crescător al elementelor)
prin formare de perechi, realizând scara numerică (0 — 5),
constientizând cifra 0 ca număr şi cantitate;

 să compare două mulţimi, apreciind cantitatea;

 să numere în limitele 0 -- 5 prin încercuire;

 să asocieze cifra numărului corespunzător de elemente şi

invers;

 să stabilească echivalenţa între două mulţimi comparate,

să determine neechivalenţa folosind expresiile "mai multe", "mai
puţine", "tot atâtea";

 să determine locul flecărui număr în şirul numeric 0 — 5

stabilind vecinii, numerele pare şi impare;

 să rezolve operaţii simple de calcul oral folosind simboluri

matematice;

Sarcina didactica:

 ordonarea mulţimilor în şir crescător şi descrescător pe

baza algoritmului cunoscut; realizarea operaţiilor de triere, ordonarea în
limitele 0-5.

Regulile de joc:

 semnalul educatoarei indică toate momentele de exprimare

verbală, şi de acţiune

Elemente de joc:

 schimbarea locului mulţimilor, clopoţelul, aplauzele.

Continutul matematic:
 -şir numeric, echivalenţa şi neechivalenţa mulţimilor, număr par, număr
impar şi operaţie aritmetică .

Strategia didactică :

Metode şi procedee:

-conversaţia, exerciţiul, problematizarea, învăţarea prin descoperire.

Material didactic:

a)demonstrative :flanelograf, tabla magnetică ,figurine magnetice, panou

electric, jetoane reprezentând animale, probleme înregistrate.

b)distributiv: coşulet, panou cu buzunare orizzontale, cifrele 0 — 5,

jetoane, diagrama sub forma de floare, fişa individuală .

Strategie stimulativ -evaluativă :

-aprecieri, recompense.

Resurse temporale: 30 de minute.

Momente pedagogice Conţinutul activităţilor

Activitatea educatoarei Activitatea copiilor

Introducerea in joc - aranjeaza masuţele si -intra ordonat în sala de
scăunelele în formă de grupă şi îşi ocupă locurile.
Pregătirea clasei pentru
clasă;
activitate
-pregateşte şi distribuie.
Anunţarea titlului şi a -solicită denumirea -denumesc materialul
regulilor jocului materialului demonstrativ demonstrativ;
Captarea atenţiei de către copii; - repetă titlul jocului:
Enumerarea obiectivelor -anunţă titlul jocului şi ”Comparăm şi
explică în termeni ordonăm”
accesibili obiectivele
propuse spre realizare.
Demonstrarea jocului şi - solicită constituirea de -constituie mulţimea
jocul de probă mulţimi după formă; aricilor, a veveriţelor, a
Reactualizarea - propune aprecierea ursuleţilor etc.;
cunoştinţelor cu privire la globală a mulţimilor; -verbalizează acţiunea;
constituirea de mulţimi, -la semnalul ”Comparăm şi -compară mulţimi prin
operaţii cu acestea. ordonăm”, cere alcătuirea ”multe/puţine” şi prin
şirului crescător prin numărare;
punerea în corespondenţa a -formează la flanelograf
elementelor mulţimilor (0- şirul crescător după
5); algoritmul cunoscut;
- la acelaşi semnal propune -verbalizează correct
formarea şirului acţiunile;
descrescător utilizând -formează şirul
figurine magnetice la tabla descrescător după
magnetică; algoritmul cunoscut şi
- solicită asocierea verbalizează;
numărului la cantitate, -realizează sarcina;
respectiv la cifra -închid şi deschid ochii
corespunzătoare ; la semnal, găsesc
-sub pretextul probei ”Ce ”greşeala”, o
mulţime s-a schimbat ?”, în corectează, motivând
timp ce copiii vor închide acţiunea în limbaj
ochii, va face ”greşeli” de matematic;
apartenenţă a elementelor -rezolvă sarcinile
la mulţime (ex. Un urs din respective utilizând
mulţimea urşilor este trecut limbajul matematic
în mulţimea veveriţelor) şi adecvat;
de asociere a cantităţii la -rezolvă cerinţele
număr şi cifra ; enunţate;
-solicită desfăşurarea unor -rezolvă problema
exerciţii : ”Ce ştii să spui folosind simboluri
despre mulţime?” având ca matematice la tabla
sarcină stabilirea locului magnetică;
mulţimii în şirul natural;
vecinii, numărul, cifra
corespunzătoare;
- propune desfăşurarea
unor exerciţii la panoul
electric, privind raportarea
numărului la cantitate,
respectiv la
cifra :”Gândeşte mulţimea
care are tot atâtea elemente
ca şi mulţimea pe care o
indică ! (5)”
”Găseşte cifra
corespunzătoare numărului
de elemente din mulţimea
dată (4)!”
 ”Găseşte cifra care
corespunde mulţimii ce are
cu un element mai mult
decât mulţimea dată (4)”
(răspunsurile corecte sunt
punctate prin aprinderea
beculeţului roşu)
-propune rezolvarea unei
probleme în registrate:
”Ioana are în coşuleţ 3
mere . Mihaela îi mai oferă
un măr. Câte mere are
Ioana în coşuleţ?” (3+1=4)
Executarea jocului -solicită denumirea -denumesc materialul
materialului din coşuleţ; din coşuleţ;
-solicită aşezarea -aşează în şir
ciupercilor în şir pentru ciupercile, verbalizează
determinarea numărului acţiunea utilizând
ordinal 1-5 (se lucrează la numeralul ordinal (ex.
panoul individual cu A doua ciupercuţă este
buzunare orizontale) aşezată în al doilea
-propune exerciţii diverse buzunar al panoului );
privind consolidarea, -realizează sarcinile în
numerelor ordinale, funcţie de cerinţa
insistând pe acordul în gen educatoarei ;
şi număr cu substantivul -realizează sarcina
( se va proceda identic şi propusă motivează
pentru consolidarea varianta efectuată
poziţiei spaţiale ); (aplaudă răspunsurile
-propune descompunerea corecte);
 numărului 5 în cât mai -realizează sarcinile,
multe variante posibile cu motivându-le logic în
ajutorul jetoanelor; limbaj matematic
-propune exerciţii de corespunzător (aplaudă
raportare a numărului la răspunsurile corecte );
cantitate, respectiv la cifră;
”Găsiţi mulţimea care
corespunde numerelor
pare şi aşezaţi-le în
mijlocul florii! Aşezaţi pe
petalele florii cifrele care
corespund numerelor
impare! (floarea este
diagrama cartonată)”.
Complicarea jocului -propune rezolvarea -rezolvă independent
Realizarea feed-back-ului itemilor de pe fișa itemii propuşi pe fişe.
și obținerea performanței individuală: ”Desenați în
diagramele date tot atâtea
elemente câte indică cifra
de pe etichetă!”;
”Scrieți în primul
dreptunghi atâtea liniuțe
câte degete aveți la o
mână!”
”Scrieţi în al treilea
dreptunghi tot atâtea
cerculeţe câte silabe are
cuvântul motocicletă!”;
”Scrieţi în ultimul
dreptunghi tot atâtea liniuţe
 verticale câte anotimpuri
sunt într-un an!”.
Închiderea activității -apreciează modul de
desfăşurare a activităţii şi
acordă recompense,
-participă alături de
educatoare la evaluarea
itemilor;
-primesc recompense şi
părăsesc sala de grupă
în mod organizat

CINE ŞTIE CÂŞTIGĂ

Obiective generale:

a)Informativ:

 Verificarea cunoştinţelor dobândite cu privire la numeraţia

în limitele 1 — 10 şi formarea şirului crescător şi descrescător (de la 1 la
10 si de la 5 la 1);
  Utilizarea adecvată a numelui numeralelor ordinale:
primul, al doilea, al treilea etc.;

 Precizarea poziţiei unei cifre în interiorul şirului numeric,

sesizând vecinii acestuia (mai mic, respectiv mai mare);

 Verificarea capacităţii copiilor de a efectua operaţii simple

de adunare şi de scădere cu 1 — 2 unităţi, şi utilizarea corectă a
simbolurilor matematice plus (+), minus(-) şi egal(=) ş i a ciferlor 1 —
10.

 Dezvoltarea capacităţii de a rezolva probleme simple în

limitele 1- 10.

b)Formativ:

 Perfecţionarea priceperiloe şi a deprinderilor de a

acţiona cu cifrele şi simbolurile matematice;

 Dezvoltarea proceselor psihice de cunoaştere şi îndeosebi

a operaţiilor gândirii (analiza, sinteza, comparaţia, generalizarea,
abstractizarea), educarea unor calităţi ale gândirii (independenţa,
rapiditatea, flexibilitatea, originalitatea), dezvoltarea limbajului şi a
atenţiei voluntare.

c)Educativ :

 Stimularea interesului pentru activităţile matematice şi

educarea unor atitudini şi comportamente adecvate lucrului în echipă;

 Stabilirea relaţiilor de intercomunicare, de cooperare, de

competitiveitate.

Conţinutul esentializat:
 Număratul în limitele 1 — 10, formarea şirului crescător şi
descrescător, precizarea vecinilor unei cifre, efectuarea unor operaţii simple de
adunare şi scădere cu 1 — 2 unităţi, utilizarea simbolurilor matematice şi a
cifrelor, rezolvare de probleme ilustrate şi probleme verificate, utilizarea
numeralului ordinal.

Resurse: -umane: educatoare şi copii;

-materiale: material didactic confecţionat de educatoare, jetoane.

Nivelul iniţial:

Copiii şi-au însuşit număratul în limitele 1 — 10, recunosc şi denumesc

şirul crescător şi descrescător, intuiesc numărul în şirul numeric, stabilind cu
usurinţă "vecinii", efectuează operaţii simple de adunare şi de scădere.

Obiective operaţionale:

a)Cognitive:

 să numere în sens progresiv şi regresiv în limitele 1 — 10,

relaţionând corect secvenţa numerică verbală cu activitatea de percepere
şi manipulare a obiectelor;

 să denumească corect vecinii cifrelor, stabilind locul fiecarui

număr în şirul numeric;

 să identifice corect locul obiectelor în şirul dat, folosind

numeralul ordinal;

 să raporteze corect numărul la cantitate şi cantitatea la

număr, conform algoritmului însuşit;

 să efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi de

scădere cu diferenţa de 1 — 2 unităţi, folosind cifre şi simboluri
matematice;
  să utilizeze un limbaj matematic adecvat;

 să compună probleme simple în limitele 1 — 10 prin

adaugare/extragerea unui element pe bază de imagini(probleme ilustrate şi
probleme versificate).

b)Psihomotorii:
 să aplice cunoştintele dobândite în vederea rezolvării
problemelor date;

 să utilizeze corect materialele puse la dispoziţie pentru a

răspunde prin acţiune directă cerinţelor educatoarei.

c)Afective :

 să participe activ şi cu interes la activitate, respectând regulile

stabilite.

Strategie didactică:

Metode şi procedee: conversaţia, descoperirea,explicaţia, exerciţiul,

jocul, problematizarea, algoritmizarea.

Mijloace de învăţământ :jetoane cu imagini, siluete, cifrele 1 — 10,

panou,tablă magnetică, simboluri matematice, probleme ilustrate.

Forme de evaluare:

 continuă : prin observarea comportamentului copiilor, prin analiza

acţiunilor şi răspunsurilor, corectarea imediată a greşelilor, stimularea verbală
şi prin aplauze.

 întrecere, ghicire, recompensă.

Durata: 30 — 35 minute.
 Etape/Timp Activitate de invatare-predare Evaluare

I.Organizarea Se amenajează sala de grupă cu Observarea

activităţii scăunelele dispuse în formă de "V", comportamentului
iar materialul necesar este aşezat în faţa copiilor
copiilor;

Intrarea copiilor în sala de grupă se face în

mod organizat, fiind impărţiti pe 2 grupe, cu
 ajutorul ecusoanelor prinse în piept.
II. Captarea Introducerea în activitate se face prin Stimularea
atenţiei prezenţa elementului-surpriză : elevul verbală
care l-a adus de la şcolarii din clasa I
câteva plicuri cu întrebări referitoare la
noţiuni matematice şi le solicită
ajutorul în găsirea răspunsurilor
corecte.
III. Anunţarea Se anunţă tema şi obiectivele : Concurs Observarea
temei şi ”Cine ştie câştigă !” şi se explică faptul comportamentulu
obiectivelor că însăşi denumirea activităţii arată că i copiilor
este vorba de o întrecere. Cele două
echipe (fluturaşii şi albinuţele ) se vor
întrece , arătând ce au învăţat la
activităţile matematice :număratul în
limitele 1-10 , şirul crescător şi
descrescător , operaţii de adunare şi
scădere 1-2 unităţi, rezolvarea de
probleme.

IV. Dirijarea Fiecărei echipe i se cere să resolve o Stimularea

învăţării anumită sarcină. Dacă o vor rezolva verbală
corect şi repede şi vor şti să răspundă ,
explicând ce au lucrat, vor primi o
bulină albă. Va câştiga echipa care a
adunat cele mai multe buline albe.
Se va avea în vedere că toţi copiii să
participle la activitate, fiind chemaţi pe
rând, folosindu-se numărul de ordine
(primul, al doilea etc.), pentru
extragerea plicului cu întrebarea.
Juriu va fi format din educatoare, elevul
şi un preşcolar. Începerea concursului:
”Fiindcă timpul iute trece Analiza acţiunilor
Se numără până la zece.” şi răspunsurilor

-Fiecare echipă numără în versuri până

la 10.
Pân' la zece
O alună, două, trei,
Veveriță, tu nu vrei?
Ba vreau patru, cinci şi şase,
Că alunele-s gustoase !
Îţi dau şapte , opt şi nouă,
Dac-o să ne spui şi nouă
Când o să ajungă-ncoace
Iarna cu zece cojoace!

Corectarea
imediată a
Numărătoare greşelilor
Un moşneag are în curte
Doi căţei cu boturi scurte,
Trei găini cu pene creţe,
Patru raţe lătăreţe,
Cinci boboci de gâscă mici,
Şase cocoşei voinici,
Şapte iepuraşi de casă,
Opt hulubi frumoşi de rasă,
Nouă pui de puf gălbui, Aplauze
Zece au fost , dar unul nu-i.
S-a pierdut poate în poiană
Îl găseşte cloşca-n dată.

Concursul continuă cu întrebări stabilite

, având următorul conţinut:

-Aşează sub fiecare grupă de obiecte

din scara numerică cifra
corespunzătoare care indică numărul de
obiecte!
-Spune ce cifră lipseşte din scara Întrecere
numerică!
5-pentru echipa ”fluturaşilor” Analiza acţiunilor
8-pentru echipa ”albinuţelor”. şi răspunsurilor

-Numeşte vecinii cifrei (care lipseşte)!

-Indică corect a câta floare lipseşte din
şirul prezentat!
-Numără câte obiecte sunt în grupa
dată!
7-pentru echipa ”fluturaşilor” Corectarea
9-pentru echipa ”albinuţelor”. imediată a
-Ghiceşte răspunsul! greşelilor
Pentru echipa ”fluturaşilor”.
Am cules azi în secret
Opt flori, să fac un buchet
Şi-am mai pus una cu rouă Ghicirea
În buchet acum sunt……
Pentru echipa ”albinuţelor”
Am pus pentru Nicuşor Stimularea
Şapte mere în cuptor verbală şi prin
Şi mai pun unul la copt aplauze
Sunt acum cu toate…..
-Efectuează corect operaţia de scădere ,
folosindu-vă de cifrele 1-10 şi semnele
+,-,=!
Pentru echipa ”fluturaşilor”; Analiza
8+1=9 răspunsurilor
Pentru echipa ”albinuţelor”:
7+1=8
-Formulează corect enunţul problemei
pe baza imaginii prezentate şi rezolvă Corectarea
problema (oral)! imediată a
Pentru echipa ”fluturaşilor”: greşelilor
Pe o creangă sunt 7 frunze . 2 s-au
desprins şi au căzut pe pământ . Câte
frunze au rămas pe creangă?
7-2=5
Pentru echipa ”albinuţelor”: Realizarea
Pe o sârmă de telegraf sunt 10 conexiunii inverse
păsărele. 2 au zburat. Câte păsărele au
rămas pe sârma de telegraf?
10-2=8
Fiecare copil va primi o cifră. La
semnalul educatoarei, copiii se vor
ordona de la 1 la 10.
 Închiderea Se vor număra bulinele albe de către Recompensa
activităţii juriu şi cu ajutorul copiilor, iar echipa
cu cele mai multe va fi declarată
câştigătoare şi se premiază cu medalii.

Numără corect şi rezolvă problemele lipind cifrele potrivite.

4.3. Metode folosite

Şcoala activă, atât de mult discutată, propune un sistem pedagogic central

de stimulare a participării interioare şi exterioare ale copilului în activitatea
şcolară.
În general, metodele active tind să sprijine pe copil, să descopere el însuşi
cunoştinţele de care are nevoie ca să rezolve sarcina ce-i este dată sau care
izvorăşte din proiectele proprii de lucru. Pentru realizarea acestui deziderat
copilul trebuie să posede o serie de instrumente de muncă intelectuală, să fie
susţinut de o motivaţie corespunzătoare.
Interesul nu se poate confunda însă cu atracţia. Aceasta presupune
existenţa unui obiect al cunoaşterii şi mobilizării tuturor resurselor individuale în
actul învăţării.
Ferriere recomandă educatorilor să stimuleze activitatea psihică, oferind
copiilor la timpul potrivit hrana intelectuală şi să prevină, prin îndrumări, riscul
angajării lor la activităţile care le depăşesc posibilităţile.
În activitatea şcoalară curentă copiii au de rezolvat atât probleme care cer
un anumit tip de soluţie, prin aplicarea unor reguli prestabilite, cât şi probleme
ale căror soluţii trebuie căpătate prin mai multe variante de rezolvare.
Rezolvarea de situaţii problematice îi impune copilului nu numai găsirea
unui răspuns la o nouă întrebare, ci îl stimulează să formuleze răspusuri
parcurgând în mod conştient drumul de la elaborarea soluţiilor, de verificare a
lor şi apoi la adaptarea soluţiei optime. În acest proces, Guilfor şi Merrifield
disting următoarele etape: stabilirea problemei ; construirea soluţiilor;
verificarea soluţiilor; revenirea la etapa iniţială în cazul în care ipoteza formulată
nu a fost confirmată.
Încercările copilului pentru descoperirea şi redescoperirea
adevărului ştiinţific, rezolvarea de probleme, sunt acţiuni interiorizate, ce se
produc la nivelul intelectual individual.
Atunci când educatorul intervine cu procedee speciale pentru a dirija
efortul cognitiv al copilului, nu înseamnă că el substituie activitatea de
elaborare a structurilor operatorii ale gândirii, acestea aparţinând în
exclusivitate copilului.
Elevul foloseşte un sistem de acţiuni care îi faciliteaza înţelegerea şi
reţinerea cunoştinţelor pe care le comunică educatorului sau care provin de la
altă sursă de informare pentru a-şi putea optimiza demersul cognitiv
 În acest context metodele de predare şi învăţare acţionează practic
simultan şi se întrepătrund în procesul de instruire prin mecanismul comunicării
bilaterale între educator şi copil.
În investigaţiile efectuate am folosit:
 Metode de cunoaştere a copiilor: demonstraţia, testul, analiza,
produsul activităţilor copilului;
 Metode de lucru: Metoda fundamentală a fost "Jocul" care s-a îmbinat
cu celelalte metode cum ar fi: explicaţia, demonstraţia, convorbirea.
În investigaţia pedagogică metoda observaţiei deţine un rol esenţial.
Întelegem prin observaţie, nu o simplă privire asupra fenomenului ci urmărirea
atentă şi sistematică a unor procese şi activităţi, cu scopul de a le înregistra cât
mai exact.
În munca curentă cu preşcolarii, în activităţile instructiv-educative am
urmărit în primul rând obiective de ordin pedagogic: transmiterea de cunoştinţe,
formarea de deprinderi, cultivarea sentimentelor, dezvoltarea gândirii. În paralel
am desfăşurat o muncă de observare spontană, am consemnat gradul de reuşită
al fiecărui moment de activitate, am reţinut eficienţa procedeelor utilizate,
calitatea prestaţiilor unui peşcolar sau altul, greşelile mai frecvente în însuşirea
unui material.
Testul constituie o probă bine definită, o temă sau un grupaj de teme, reunite
pe baza unui criteriu unitar.
Această colecţie de teme comportă răspunsuri verbale, motorii, grafice, etc care
se pretează la o înregistrare cât mai precisă, precum şi la o apreciere sau notare
numerică sau calitativă după criterii bine stabilite.
Tema sau grupajul de teme care constituie o probă poate să comporte punerea în
valoare a cunoştinţelor însuşite (test de cunoştinţe) sau a funcţiilor senzorio-
motorii ori mintale (test psihologic).
Orice testare constituie un decupaj din activitatea unei grupe, respectiv a unui
copil. Problema este ca acest decupaj să fie concludent, colecţia de teme ce
compun proba trebuie să acopere prin conţinutul lor ansamblul de sarcini,
condiţii sau procese mentale care privesc domeniul condensat prin test. Este
vorba de cunoştinţe, deprinderi, comportamente sociale, vizate prin testare.
În această privinţă este necesară o temeinică analiză de conţinut şi date concrete,
obţinute prin aplicarea preliminară a probei.
Convorbirea -Două cerinţe sunt esenţiale pentru aplicarea acestei metode:
naturaleţea şi elasticitatea desfăşurării ei.
Discuţia purtată cu elevul în decurs liber, familial, liniştit . De asemena, s-a
desfăşurat într-o atmosferă plină de încredere şi într-o ambianţă naturală,
obişnuită. Convorbirea individuală a încercat să sesizeze fenomenul colectiv
prin însemnarea datelor prin juxtapuneri de opinii sau atitudini individuale. În
cadrul convorbirii în grup am purtat discuţii colective pe teme propuse după o
tehnică bine stabilită.
Intervenţia mea în timpul convorbirii a constat în dirijarea formei discuţiei.
Am subliniat şi reformulat anumite opinii, am făcut sinteze succesive, am
depăşit dificultăţile, cum ar fi cele legate de monopolizarea discuţiei de către
uniicopii, tăcerea prelungită a altora.
Metoda analizei produselor activităţii de exemplu, analizând desenele,
lucrările unui copil, am putut deduce dacă acesta are sau nu spirit de observaţie,
dacă percepe forma, culoarea, proporţia, dacă dispune de înclinaţii artistice,
deprinderi de lucru, sensibilitate.
Aşadar, produsul activităţii desprins de individ, a devenit obiect de
investigaţie psihologică, fapt care ajută la caracterizarea caracterului său.
Ca metode de lucru am folosit: observarea, conversaţia, explicaţia,
demonstraţia,
povestirea şi testele formative.
Observarea constituie una din metodologiile specifice cele mai indicate, de
exploatare a mediului din imediata apropiere. Studiul temeinic al celor mai
simple obiecte, fenomene şi procese, sesizarea legalo esenţială ale naturii şi
vieţii sociale, identificarea acestora în alte condiţii (corelaţii) nu se poate realiza
în cele mai bune condiţii în afara observării colective, realizată în mod
organizat, metodic şi nu consegvent. Observarea dezvoltă la copii obiectivele,
spiritul de rigoare şi precizie, gândirea analitică şi sintetică, formează deprinderi
de investigaţie inductivă, cultivă capacitatea de a observa lucrurile şi
fenomenele cu ochi de cercetător, de a se apropia de fapte în mod propriu de
a le tălmăci şi interpreta aşa cum îi îndeamnă propria lui cugetare,
independentă şi creatoare.
Conservaţia — În învăţământ, dialogul este în întregime subordonat
realizării unor sarcini didactice şi educative, este axat pe procesul de
învăţare şi dezvoltare a personalităţii.
Cea mai importantă este conversaţia euristică. Specificul ei rezultă din
faptul că îl determină pe copil la un efort personal.
În jocurile didactice de formare a deprinderii de a forma propoziţii
complete şi de a respecta acordul dintre subiect şi predicat, sunt multiple
posibilităţi de modelare a metodei conversativ-euristice. De exemplu, în jocul
didactic "Completează ce lipseşte", copilul este pus în situaţia de a sesiza
omisiunile din propoziţiile eliptice de subiect sau predicat, completând
propoziţiile cu partea care lipseşte. Din aceste jocuri reiese, cum o metoda
clasică, poate fi modelată în sprijinul accentuării laturii formative a
învăţământului. Astfel, întrebările enunţate, supuse atenţiei întregii clase au
avut menirea să suscite curiozitatea, trebuinţa de cunoaştere, să incite la
căutari, la sesizarea unor relaţii cauzale, la descoperirea notelor caracteristice
şi comune unui grup de obiecte sau categorii de fenomene, să conducă la
însuşirea de noi generalizări, la formularea unei noi concluzii. Această
metodă m-a ajutat în depistarea eventualelor defecte de vorbire, aflarea
intereselor copiilor, modul cum apreciază ei faptele din povestirile prezentate.
Explicaţia- Am folosit-o cu scopul de a înlesni însuşirea unor cunoştinţe
noi, de a crea premise pentru însuşirea unor deprinderi de activitate practică şi
a unor modalităţi de acţiune. Prin explicaţii am reuşit să concentrez atenţia
copiilor asupra obiectului sau fenomenului despre care este vorba în activitatea
lor, asupra părţii care trebuie anume studiată, ceea ce a contribuit la o mai rapidă
şi mai justă înţelegere a noilor cunoştinţe şi a modalităţilor de acţiune. Am
folosit această metodă numai în măsura în care este necesară, am întrebuinţat
expresii şi cuvinte adecvate, puţine şi înţelese de copii. Toate acestea au
importanţă deosebită pentru dezvoltarea, îmbogăţirea şi precizarea
reprezentărilor, pentru ordonarea şi valorificarea experienţei personale a copiilor.
În situaţiile când le-am dat copiilor explicaţii despre obiecte şi
fenomene pe care nu le percepeau în momentul respectiv, m-am folosit de
reprezentările copiilor, versuri, teste, poveşti sau povestiri, ilustraţii, etc
care au înlesnit înţelegerea noilor cunoştinţe.
Demonstraţia — A demonstra înseamnă a prezenta copiilor obiecte şi
fenomene reale sau substitute ale acestora, în scopul însuşirii efortului de
explorare a realităţii, al asigurării unui suport operativ (concret-senzorial)
suficient de sugestiv pentru a face accesibilă predarea şi învăţarea unor
cunoştinţe, al confirmării consistenţei unor adevăruri ori al facilitării execuţiei
corecte a unor acţiuni şi al formării deprinderilor sau comportamentelor
corespunzătoare .Demonstraţia îl ajută pe copil să pătrundă sensul structurii
de bază al unui fenomen.
Esenţa demonstraţiei constă în aceea că face posibilă conlucrarea celor
două sisteme de semnalizare a imaginilor şi cuvintelor. Datorită imaginaţiei
folosite, copilul îşi permite să se ridice la nivelul unei activităţi euristice, prin
mijloace potrivite de exploatare a problemelor şi de raportare a lor la alte
probleme anterior însuşite, deci să întreprindă noi investigaţii şi descoperiri.
Demonstraţia este una din metodele de bază ale activităţii şcolare.
Explicaţia este totdeauna însoţită de demonstraţie, adică de prezentarea
concretă a obiectului sau acţiunilor despre care este vorba. .
Explicaţia şi demonstraţia sunt metode frecvent întâlnite în desfăşurarea
jocurilor didactice matematice. La baza demonstraţiei se află totdeauna o
sursă sau un model intuitiv (obiective, material figurativ). Cuvântul poate
constitui şi el o sursă intuitivă atunci când reuşeşte să trezească în mintea
copiilor anumite imagini sau reprezentări despre obiectele din realitatea
prezentă.
În funcţie de materialul intuitiv folosit în jocurile didactice,
demonstraţia poate îmbrăca mai multe forme:
 demonstrarea cu ajutorul materialului natural
 demonstrarea cu ajutorul materialelor figurative
 demonstrarea cu ajutorul mijloacelor tehnicii moderne
 demonstrarea cu ajutorul cuvântului.
De fiecare dată când se organizează un joc didactic, care are drept scop
predarea de noi cunoştinte, se foloseşte motoda demonstraţiei îmbinată
cu explicaţia. Atunci când se explică şi se demonstrează modul de
desfăşurare a unui joc, educatorul trebuie să se facă pe deplin înţeles,
copiii întelegând atât acţiunea jocului cât şi regulile ce-l reglementează.
În unele jocuri didactice, în timpul explicaţiei se apelează şi la copii; de
exemplu în jocurile didactice orale, în care sarcina cere să se găsească
cuvintele cu sens contrar şi să se completeze propoziţii eliptice de subiect şi
predicat.
Explicaţia trebuie să cuprindă următoarele:
- descrierea acţiunilor în succesiunea lor firească
 indicaţii cu privire la folosirea materialului
 precizarea sarcinilor copiilor
 formularea clară a regulilor jocului, precum şi a rezultatului
urmărit.
Metoda învăţării problematizate în ciclul primar se poate aplica atât în
jocurile didactice matematice cât şi în cele de dezvoltare a exprimării orale.
Problematizarea se bazează pe crearea unor stări conflictuale
contradictorii, ce pot să rezulte din trăirea simultană a două realităţii de
cunoaştere diferite: pe de o parte experienţă anterioară de care dispune copilul
(informaţii, deprinderi, impresii), iar pe de altă parte elementul de noutate şi
surpriză, de necunoscut (impus de o nouă sarcină) în faţa căreia datele vechi
se dovedesc cu totul insuficiente pentru a se ajunge la explicaţia sau
rezolvarea dorită.
În confruntare cu această situaţie neobişnuită, elevul trăieşte un moment
de tensiune, resimte o stare de curiozitate, de uimire şi dorinţa de a ieşi din
încurcătură, ceea ce incită la căutari, la investigaţii, la căutarea unor ipoteze,
presupune, soluţii sau răspunsuri posibile.

Povestirea am folosit-o în anumite momente ale procesului instructiv-

educativ şi în prezentarea conţinutului unei teme. Am folosit-o la începutul unor
observări şi convorbiri cu scopul de a trezii interesul copiilor pentru ceea ce va
urma, de cele mai multe ori în încheierea activităţii. Am căutat să aibă o formă
accesibilă şcolarilor, să fie expresivă, la obiect şi să nu fie încărcată de
amănunte.
"Pentru cadrul didactic metoda rămâne componenta cea mai intim legată
de exercitarea funcţiei ce-i revine de relevarea personalităţii sale. În mâna lui,
metoda devine un instrument de organizare a condiţiilor învăţării .Aplicând o
metodă sau alta, el întinde o punte de legătura între sine şi elevii săi cu care
lucrează; prin intermediul metodei reuşeşte să stabilească un anumit tip de relaţii
cu aceştia, relaţii care influenţează totdeauna natura şi efectele învăţării".

Capitolul 5

Concluzii

În lumina sarcinii privind perfecţionarea şi modernizarea învăţământului,

ridicarea calităţii lui, cercetările teoretice şi experimentele practice s-au
concentrat asupra creării condiţiilor optime pentru realizarea unei învăţări
eficiente. La nivelul învăţământului primar,unde se pun bazele deprinderilor de
muncă intelectuală, jocurile oferă cadrul propice pentru învăţarea activă,
participativa, stimulând în acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea. copiilor.
Jocurile didactice exercită influenţa multilaterală asupra dezvoltării
psihice a copiilor, contribuind la dezvoltarea lor intelectuală, a gândirii şi
limbajului.
Jocul copiilor constituie un teren important de descifrarea a capacităţii
psihologice, inclusiv a celor intelectuale şi a trăsăturilor de personalitatea.
In condiţiile în care şcoala contemporană deplasează accentul de pe
memorarea unei calităţi de cunoştinţe, pe dezvoltarea gândirii creatoare, pe
însuşirea metodelor şi tehnicii muncii intelectuale, pe dobândirea deprinderilor
de munca independentă, elevul devine, aşa cum s-a subliniat adesea, participant
activ la propria formare, iar învăţământul se situează pe o nouă poziţie, aceea de
îndrumător al elevului, el îi transmite noţiunile fundamentale, îl înarmează cu
metode şi tehnici de studiu, îl orientează asupra felului cum trebuie să înveţe.
Considerăm că pentru şcolarul mic este o formă de activitate cu serioase
implicaţii psihologice şi pedagogice, care contribuie la informarea şi formarea
lui ca om. Am folosit jocurile didactice în orice etapă a lecţiei, pentru pregătirea
înţelegerii noilor cunoştinţe, pentru deconectare şi refacerea formelor
intelectuale, pentru fixarea unor tehnici de lucru sau pentru formarea unor
priceperi sau deprinderi de muncă independentă.
Având în vedere particularităţile psihice ale copiilor din grădiniţă şi
îndeosebi dificultăţile întâmpinate de aceştia în înţelegerea şi însuşirea
conceptelor, regulilor matematice, am considerat jocul didactic o metodă activă
şi eficace care solicită integral personalitatea şcolarului şi înlătură aceste
greşeli.
Am urmărit ca jocurile didactice pe care le-am folosit în anumite
momente ale activităţii să aibă un conţinut adecvat şi o structură bine organizată,
să urmărească o sarcină didactică, să aibă reguli stricte de desfăşurare, să
primeze latura instructivă, iar elementele de distracţie să fie doar mediatori ai
stimulării capacităţilor creatoare. Jocul didactic 1-am folosit atât la dobândirea
noilor cunoştinţe, price peri şi deprinderi, cât şi la consolidarea acestora.
Pornind de la cunoaşterea dezvoltării psihico-fizice a copilului în special a
limbajului acestuia, de la cunoaşterea cererilor învăţământului reprima şi a
posibilităţilor de adaptare a fiecăruia la aceste cerinţe, am considerat că jocul
didactic poate contribui mai mult la dezvoltarea limbajului matematic dacă se
folosesc metode activ-participative şi că obiectivele de dezvoltarea a limbajului
matematic se realizează la nivel optim prin variantele de jocuri didactice
concepute sau adaptate scopului urmărit.
Jocul didactic oferă copilului un cadru adecvat pentru exercitarea
spiritului de grup, pentru acţiune, independenţa. Jocurile didactice matematice
pe care le-am folosit s-au dovedit eficiente pentru realizarea unor obiective
importante ale acţiunii din grădiniţă .Aceste exerciţii şi jocuri au serioase
potenţe formative şi restructurale a integrării activităţii psihice ale copilului.
Prin exerciţii şi jocuri am atras copii timizi, fără curaj, cu cunoştinţe
minime, oferindu-le posibilitatea să fie câştigători, să capete încredere în forţele
proprii. Asemenea mijloace instructiv-educative creează climatul afectiv şi
intelectual propice dezvoltării intelectuale independente, originale şi în acelaşi
timp a aptitudinilor verbale .Folosindu-le cu tact şi măiestrie pedagogică,
modelează capacitatea intelectuală, individuală a copiilor.
Din experienţa mea, desfăşurând majoritatea jocurilor cuprinse în lucrare,
conclude următoarele:
1.Jocurile didactice utilizate în grădiniţă reprezintă o formă de învăţare
accesibilă, plăcută şi atractivă, ce corespunde particularităţilor psihice ale acestei
vârste.
Activitatea de învăţare este o activitate dificilă, care necesită un efort
gradat .Ea trebuie susţinută permanent cu elemente de sprijin, între care jocurile
au un rol important.
Elementele de joc încorporate în procesul instruirii au calitatea de a
motiva şi stimula patern copiii, mai ales în grădiniţă când ei nu au interese
pentru învăţare Este firesc ca la această vârstă, copiii să întâmpine greutăţi în
faţa cererilor şcolare .De aceea, jocul trebuie împletit cu învăţarea. Prin gradul
înalt de angajare a copilului în activitatea de învăţare, jocul constituie una din
formele de învăţare, jocul este una din formele de învăţare cu cele mai bogate
efecte educative, un foarte bun mijloc de activitate a şcolarilor mici şi de
stimulare a surselor intelectuale .Este cunoscut faptul că lecţiile au un conţinut
interesant, bogat şi frumos ilustrate, înviorate cu jocuri didactice, susţin efortul
copiilor, menţinându-le concentrată atenţia şi reduce gradul de oboseală.
2.Prin joc se urmăreşte dezvoltarea capacităţii de comunicare verbală
îmbogăţirea vocabularului ca şi alte aspecte: dezvoltarea capacităţii de analiză
("Completează şirul"), jocuri didactice pentru dezvoltarea capacităţii de sinteză
(jocurile numerice predate în cadrul operaţiilor cu numere naturale), jocuri
pentru dezvoltarea capacităţii de a efectua comparaţii (jocurile pentru
recunoaşterea semnelor<, >, =), jocurile pentru dezvoltarea capacităţii de
abstracţie şi generalizare (jocuri de comparare a numerelor naturale), jocuri
pentru dezvoltarea perspicacităţii, jocuri pentru dezvoltarea orientării în spaţiu.
3.Jocul didactic are bogate resurse pentru stimularea creativităţii. Prin
libertatea de gândire şi de acţiune, prin încredere în puterile proprii, prin
iniţiativa şi cutezanţă, jocurile didactice devin pe cât de valoroase, pe atât de
plăcute .În joc se dezvoltă curajul, perseverenţa, dârzenia, combativitatea,
corectitudinea, disciplina prin supunerea la regulile jocului, precum şi spiritul de
cooperare, de viaţa în colectiv, de comportarea civilizată.
Exercitând atât de bogate influenţe educative, jocurile didactice sunt
utilizate cu mare frecvenţă în toate grădiniţele , la toate activităţile .Multe jocuri
au teme educative de educaţie morală, contribuie la însuşirea de către elevi a
normelor de comportare civilizată.
4.Jocul didactic utilizat în lecţie este o activitate de învăţare cu scopuri şi
sarcini bine determinate, cu un conţinut adecvat, care se realizează într-o formă
plăcută .Urmărindu-se obiectivele curente ale lecţiei (înţelegerea şi consolidarea
cunoştinţelor, formarea disciplinelor etc.), prin jocurile care pot fi plasate în
diverse momente ale acesteia, copilul este solicitat la acelaşi efort mintal pe care
1-ar face într-o activitate didactică obişnuită: să observe, să recunoască, să
denumească, să explice, să clasifice, să transforme, să compună, cu deosebire ca,
în joc, copilul efectuează toate acestea într-o formă plăcută, atractivă,
mobilizându-şi toate resursele pentru îndeplinirea sarcinilor jocului. În situaţiile
de joc, copilul realizează cea mai autentică învăţare, având impresia că se joacă.
Educatoarea este aceea care asigură o justă îmbinare a activităţii de
învăţare cu elemente de joc, distractive şi care subordonează jocul scopurilor
didactice ale lecţiei .Nu orice activitate organizată într-o formă activă este joc.
5.Caracterul interesant al activităţii de învăţare se asigură şi prin
materialele intuitive pe care le folosim în jocurile didactice. Pentru a uşura
activitatea de învăţare şi a-i conferi un caracter plăcut, am căutat să precizez
copiilor matematica în culori atractive, organizând la toate disciplinele jocuri
didactice , care să le stimuleze interesul pentru această activitate.
6.Elementele de joc utilizate, cum ar fi întrecerea, ghicirea, mişcarea,
recompensa, precum şi variantele de joc incluse în mod gradat au facilitat
dezvoltarea capacităţilor de a efectua operaţii de analiză şi sinteză, la început în
raport cu obiectele şi apoi în plan mintal.
7.Variantele de joc create de mine în finalul jocului didactic au facilitat
exersarea sarcinilor didactice în forme variante şi plăcute.
8.Prin utilizarea pe scară largă a jocului didactic sau a unor elemente de
joc, aproape la toate activităţile matematice, copiii au fost continuu solicitaţi să
vorbească, să-şi exprime gândurile şi trăirile, să întrebe colegii sau educatoarea,
să-si precizeze nedumeririle şi greutăţile întâmpinate în înţelegerea unor cuvinte,
să aprecieze şi să corecteze vorbirea colegilor.
În procesul vorbirii efective, prin exersare, copiii şi-au îmbogăţit
vocabularul activ, şi-au lărgit sfera de cunoaştere a realităţii, s-au deprins cu o
vorbire corectă, nuanţată, însuşindu-si structura gramaticală şi topica limbii
române. În sprijinul acestor informaţii voi preciza câteva rezultate de însuşire a
limbii române. Evoluţia progresului înregistrat de elevi pe linia vorbirii corecte
poate fi reliefat de descreşterea greşelilor de pronunţare a sunetelor şi cuvintelor,
precum şi a gramatismelor din vorbire.
Astfel, daca la începutul anului copiii comiteau greşeli în pronunţarea
sunetelor în proporţie de 23%, îndeosebi a sunetelor exprimate prin grupurile
de .litere şi de cifre, la finalul experimentului proporţia acestora s-au redus la
8%.
Proporţia celor care întâmpinau greşeli la despărţirea cuvintelor în silabe a
scăzut de la 32% la 9%, iar procesul celor care făceau inversiuni de cifre şi de
cuvinte s-a redus de la 18% la 6%.De asemenea a scăzut şi numărul elevilor care
făceau greşeli de dezacord între adjectiv şi substantiv, între subiect şi predicat.
Analiza acestor gafe reliefează că elevii au obţinut progresiv rezultate tot
mai bune de la un semestru la altul şi că toţi au întrunit note de promovare la
finalul anului şcolar.
Aceste rezultate, în marea lor majoritate, cred că se datorează şi sistemului
de lecţii organizate pe baza jocurilor didactice.
Cercetarea, aşadar, a reliefat posibilitatea şi eficienţa jocului didactic la
toate lecţiile, precum şi necesitatea manifestării educatorului în direcţia selectării
şi creării de noi variante de jocuri în funcţie de obiectivele instructive urmărite şi
de obiectivele instructive urmărite şi de problemele concrete ale colectivului de
elevi.

BIBLIOGRAFIE:

1.ANTOHE, V, GHERGHINOIU, C. , OBEADA, M., Metodica predării

matematicii. Jocul didactic matematic, suport de concurs, Ed.EX LABIRIS,
Brăila, 2002.
 2.DINUTA NICOLAE Metodica activităţilor matematice în grădiniţă, Ed.
Universitarea din Piteşti 2007.
3.DUMITRANA, M., Activităţile matematice în grădiniţă, Ed. Compania,
Bucureşti 2002.
4.EZECHIL, L., LAZARESCU-PAISI, M., Laborator preşcolar-ghid
metodologic, Ed. V&I INTEGRAL, Bucureşti, 2004.
5.GHERGHINA, D. (coord.), Didactica activităţilor instructiv educative
pentru învăţământul preprimar, Ed. Didactica Nova, Craiova, 2005.
6.IFTIME, GH., Jocurile logice pentru preşcolari şi şcolarii mici, Ed.
Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 1976.
7.LIBOTEAN, F., CICIOC, E., SELING, M., Jocurile didactice
matematice pentru grădiniţă Ed. V&I INTEGRAL, Bucureşti 1998.
8.LUPUL, C., SAVULESCU, D., Metodica predării matematicii-manual
pentru clasa a XI-a, Licee pedagogice, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2000.
9.M. E. C., Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de
copii, Ediţia a II-a, Bucureşti 2005.
10.MATEIASI, A., Pedagogia pentru învăţământul preprimar, Ed.
Didactica si Pedagogică, Bucureşti 2003.
11.NEAGU, M., BERARU, G., Activităţile matematice în grădiniţă, Ed.
Polirom, Iaşi, 1997.
12.PAISI, M., Ghid pentru cunoaşterea nivelului de dezvoltare psihică a
copilului preşcolar, în: Revista Învăţământului preşcolar, nr. 3-4/199.