Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MOLDOVA
INSTITUTUL DE FORMARE CONTINUĂ
FACULTATEA DISCIPLINE SOCIO - ECONOMICE
CATEDRA PEDAGOGIE ȘI PSIHOLOGIE
LUCRARE DE CALIFICARE
Aceasta este invitaţia pe care o face J.J. Rousseau educatorilor din toate timpurile.
Fiecare copil are dreptul la educaţie şi dezvoltare. Indiferent de particularităţile
şid i f e r e n ţ e l e i n d i v i d u a l e , t o ţ i c o p i i i t r e b u i e s ă s e p o a t ă b u c u r a d e e d u c a ţ i e
ş i i n s t r u i r e . Intervenţia educativă nu poate sau mai bine zis nu trebuie să fie
stereotipă, ci adaptată la personalitatea copilului căruia i se adresează, adică să fie
individualizată, fiindcă fiecare p e r s o n a l i t a t e e s t e u n i c ă ş i n e r e p e t a b i l ă . N i c i
un fel de intervenţie educativă nu poate fi r e a l i z a t ă î n a i n t e a
cunoaşterii temeinice a copilului de către învăţător, a cunoaşterii
particularităţilor sale individuale, a dificultăţilor cu care se confruntă fiecare în parte. Sarcina
cadrului didactic este de a forma tînăra generaţie astfel încît la absolvirea şcolii să
fie c a p a b i l ă s ă - ş i c o n t i n u e î n m o d i n d e p e n d e n t c u n o ş t i n ţ e l e ş i d e p r i n d e r i l e
i n t e l e c t u a l e ş i practice. Activitatea proprie are o importanţă deosebit de mare pentru că
numai ce este învăţat prin efort propriu este durabil şi de calitate.A-l învăţa pe prescolar să înveţe
este scopul cel mai important al educatorului şi principiulde bază al învăţării. Cultivarea
dorinţei de a cunoaşte, de a vrea să ştie, nu se face după un program strict stabilit sau
la anumite ore, pentru că acest interes cognitiv se manifestă spontan. Sunt situaţii cînd privitul la
televizor, plimbarea pe stradă, la cumpărături, într-o excursie, jocul cu jucării declanşează în
mintea copilului o serie de întrebări-problemă. La acestea el doreşte explicaţii. De-a lungul
activităţii mele am înţeles că viziunea şcolii contemporane şi a oricărui cadru
didactic, deci şi a mea, trebuie să fie una pedocentristă. În acest sens toate energiile
mele s-au centrat asupra cunoaşterii în profunzime a nevoilor şi trebuinţelor prescolarilor mei, a
stăpînirii unui bagaj de metode şi procedee pentru a atinge palierele cele mai
sensibile ale gîndirii şi sentimentelor copiilor. Astfel au apărut unele întrebări:
Prescolarii mei nu ar învăţa mai mult dacă li s-ar indica o cale amuzantă? Învătarea nu devine prin
intermediul jocului mai accesibilă?
În urma unui lung şir de întrebări de acest fel am constatat în timp că jocul didactic
este o cale prin care majoritatea problemelor mele îşi găsesc rezolvare.,,Problema principală
a educaiei rămîne nu atît coninutul învătămantului, cum s-ar crede astăzi, cît modul
de a provoca setea de cunoastere a copilului !!!’’- preluînd întocmai afirmatia lui
Freinet, ajungem la întrebarea: Cît din ceea ce cunoastem si aplicăm ca pedagogi
contribuie la provocarea ,,setei de cunoastere a copilului” ? De aceea, pentru a
stîrni doritna d e c u n o a s t e r e a e l e v u l u i t r e b u i e s ă g ă s i m c e l e m a i a d e c v a t e
m e t o d e a c t i v e s i i n t e r a c t i v e , pentru atingerea obiectivelor educationale propuse.
Metodele si măiestria pedagogică joacă un rol hotărîtor în reusita scolară a elevilor.
Una dintre metodele bazate pe actiune stimulate si des utilizată de mine la lectii
este ,,jocul didactic”. P r i n , , j o c d i d a c t i c ” , d a s c ă l u l c o n s o l i d e a z ă , p r e c i z e a z ă
si chiar verifică cunostintele e l e v i l o r , le îmbogăteste sfera
cunostinelor, le pune în valoare si le antrenează capacitătile
creatoare ale acestora. Folosit în variante la toate nivelele, jocul didactic este deosebit de util în
activitatea de predare-învătare-evaluare. De aceea, problema formării interesului cognitiv
prin intermediul jocului didactic rămîne temă deschisă în învătămîntul prescolar care reflect
atît aspectul teoretic, cît si aspectul metodologic de realizare.Prin urmare,
Ipoteza cercetării F o l o s i r e a m e t o d e l o r d i d a c t i c e î n c a d r u l p r o c e s u l u i d e
î n v ă t a r e v a contribui la acumularea cunostintelor copiilor, le va activiza gîndirea
logico-verbală si le va dezvolta creativitatea, independent si initiativa.
În cadrul cercetării temei date s-au studiat 21 de copii ai grupei mici, ai gradinitei nr1”Albinuta”
din Satul Sarata Galbena, dintre care 8 băieti si 13 fete. La începutul semestrului
I,copii au fost supusi testării initiale. Rezultatele înregistrate au crescut în cadrul evaluării
sumative, la finele anului d e s t u d i i . C r e s t e r e a n i v e l u l u i s - a d a t o r a t f a p t u l u i c ă î n
c a d r u l a c t i v i t a t i l o r s - a u f o l o s i t p e l a r g diverse metode, jocuri didactice, ceea ce le-a
stimulat interesul pentru acumularea de noi cunostinte.
Lucrarea de fată se constituie din: introducere, trei capitole, concluzie, bibliografie si anexe.
Primul capitol include activităţile matematice în procesul instructiv – educativ din
grădiniţă. Al doilea capitol repere teoretice despre metode didactice ca mijloc de
formare a interesului cognitiv la copii din invatamintul prescopar. Al treilea capitol se referă la
aplicarea practică a j o c u l u i d i d a c t i c c a m e t o d a î n p r o c e s u l d e i n s t r u i r e s i
e d u c a t i e . A n e x e l e i n c l u d e x e m p l e d e j o c u r i didactice care pot fi utilizate în cadrul
activitatilor de matematică.
Capitolul I
Ştiinţele matematice au pătruns în toate formele vieţii moderne, iar prezenţa lor activă din
Antichitate este dovada vie a perenităţii lor. De-a lungul secolelor, ele s-au dovedit folositoare
omenirii prin multiple aplicaţii practice.
Deoarece matematica se învaţă din viaţă şi pentru viaţă, înţelegerea conceptelor ei,
operarea cu ele conduce la formarea unei gândiri logice şi creatoare.
unor cerinţe
Deprinderi
intelectuale
de a urmări acţiunea de a răspunde la întrebări
La vârsta de 6-7 ani se remarcă indiciile unui demers logic mai sistematic, copilul
devenind capabil să combine în plan mental două sau mai multe informaţii pentru a formula o
concluzie.
Principalele procese şi situaţii componente ale actului didactic care antrenează o acţiune
de anticipare într-o succesiune relativ stabilă pot fi structurate astfel:
1. Precizarea scopurilor si obiectivelor operationale si pedagogice ca punct de
plecare in conceperea procesului didactic si in functie de nivelul si etapa activitatii proiectate.
Identificarea scopurilor şi obiectivelor permite organizarea raţională a procesului de
predare, constituie ghid pentru activitatea de învăţare, conturează secvenţele procesului didactic ,
structura şi succesiunea acestora ,favorizeaza evaluarea obiectivă a rezultatelor şi a calitatii
procesului instructiv-educativ .
2. Cunoasterea resurselor si a conditiilor de desfasurare a procesului instructiv-
educativ.
Copii invata sa numere succesiv iar continutul activitatilor creste atat din punct de
vedere cantitativ cat si calitativ ,invata sa aseze fiecare numar in sirul numeric si sa
raporteze numarul la cantitate ,sa compuna si sa descompuna numerele concret , sa efectueze
operatii de adunare si scadere , sa rezolve probleme si sa foloseasca un limbaj matematic
adecvat varstei prescolare.
CAPITOLUL I1
Nu este singura definiţie care s-ar putea propune, ci una dintre ele, care justifică valabilitatea prin aspectele
esenţiale pe care le precizează, adică: ce conţinut logic exprimă; cine o utilizeaza; în ce activitate şi cu ce scop.
Ea este :
În didactica modernă:
Metodele de învăţământ au anumite caracteristici, printre care se pot menţiona: sunt demersuri
teoretico-acţionale executive de predare- învăţare, care asigură desfăşurarea
şifinalizarea cu eficienţă a procesului de învăţământ, îndeplinind funcţii normative de genul ce şi cât să
predăm şi să învăţăm, ce, cât, cum şi când să evaluăm cunoştinţele, contribuind la
îndeplinirea obiectivelor pedagogice; sunt în acelaşi timp, demersuri de cunoaştere ştiinţifică, de documentare şi
experimental- aplicative, contribuind la dezvoltarea teoriei şi practicii pedagogice, îmbinându-se
în acest scop cu formele cunoaşterii şi operaţiile logice; având un pronunţat caracter executiv,
metodele de învăţământ nu sunt doar simple practici didactice de aplicare a teoriei pedagogice
teoretice, ci ele cuprind şi dinamitează elemente pedagogice teoretice, care asigură fundamentarea
ştiinţifică a acţiunilor de predare - învăţare. Metodele de învăţământ se elaborează şi se aplică în strânsă
legătură cu diferitele componente ale procesului de învăţământ - obiective, conţinuturi,
mijloace şi forme de organizare didactică, precum şi în strânsă legătură cu gradul şi profilul
învăţământului, cuspecificul disciplinei de învăţământ, cu felul activităţilor didactice şi cu nivelul de pregătire al
tineretului; se concep, se îmbină şi se folosesc, după caz, în legătură cu particularităţile de vârstă şi
individuale, cu modul de acţionare al factorilor educativi. Rezultă că metodele servesc la atingerea a trei scopuri
fundamentale:
•Scopuri de instruire, care se referă la asimilarea de cunoştinţe, priceperi, deprinderi,tehnici şi operaţii de lucru;
Funcţiile Metodei:
- Funcţia normativă optimizează acţiunea, arată cum trebuie să se predea, cum trebuie să
se procedeze și permite educatoarei dirijarea, corectarea şi reglarea acţiunii instructive în direcţia
impusă de finalitatea actului instrucţional.
- Funcţia operaţională şi formativă acţionează asupra actului instructiv şi constituie
funcţii de organizare. Funcţia unei metode este determinată de caracterul obiectivelor şi este
dominată sub aspectul atingerii unui anumit tip de obiectiv (cognitiv sau formativ). Astfel,
conversaţia, demonstraţia, exerciţiul, prin folosirea lor în scopul exersării unor deprinderi şi
formării unor capacităţi şi aptitudini intelectuale, îşi evidenţiază funcţiile cognitivă şi formativă
ca dominante.
Experienţa ne-a demonstrat că eficienţa metodelor de instruire creşte dacă aceste metode
răspund curiozităţii şi intereselor copiilor. Literatura pedagogică oferă variante de clasificare a
metodelor de învăţământ, dar luând în considerare specificul activităţilor matematice în
învăţământul preşcolar, considerăm utilă următoarea clasificare:
Această clasificare stă la baza alegerii sistemului de metode în funcţie de tipul de activitate
matematică. În activităţile matematice din grădiniţă, scopul principal îl constituie dezvoltarea
bazei senzoriale de cunoaştere şi de familiarizare cu forme de gândire matematică şi logică,
bazate pe activitatea concretă a copilului. Ţinând cont că acţiunea cu obiectele declanşează actul
intelectual, metodele se pot clasifica în:
• să fie concisă.
Dacă explicaţia, ca metodă, este corect aplicată, ea îşi pune în valoare caracteristicile, iar copiii
găsesc în explicaţie un model de raţionament matematic, de vorbire, un model de abordare a unei
situaţii-problemă, şi astfel ei înţeleg mai bine ideile ce li se comunică. La nivelul activităţilor
matematice, explicaţia este folosită atât de educatoare, cât şi de copii. Educatoarea:
Demonstraţia – este metoda învăţării pe baza contactului cu materialul intuitiv, contact prin care
se obţine reflectarea obiectului învăţării la nivelul percepţiei şi reprezentării.
• demonstraţia trebuie să respecte succesiunea logică a etapelor de învăţare a unei noţiuni sau
acţiuni;
- redau realitatea cu mare fidelitate, atât în plan sonor, cât şi în plan vizual;
- pot surprinde aspecte care pe altă cale ar fi imposibil sau cel puţin foarte greu de redat; - ele
permit reluarea rapidă, ori de câte ori este nevoie;
- datorită ineditului pe care îl conţin şi chiar aspectului estetic pe care îl implică, ele sunt mai
atractive pentru copii şi mai productive. Cerinţele pe care le implică sunt: organizarea specială a
spaţiului de desfăşurare
Exemplu: ,,Cum este această piesă?’’ - ,, Piesa aceasta este pătrat şi nu e mare ’’.